Omor calificat Art 175 cod penal. Decizia 227/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr- - Art.20/174-175 p-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI
INSTANȚA DE APEL
DECIZIA PENALĂ Nr. 227
Ședința ne publică de la 05 2009
PREȘEDINTE: Gheorghe Vintilă G - - JUDECĂTOR 2: Constantin Mereanu
- - - - Judecător
Grefier - - -
Ministerul Public reprezentat de procuror
din cadrul parchetului de pe lângă Curtea de APEL CRAIOVA
Pe rol, pronunțarea dezbaterilor care au avut loc în ședința nepublică din 05 2009, consemnate în încheierea care face parte integrantă din prezenta decizie, privind apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt și de inculpatul, împotriva sentinței penale nr.64 din 18 mai 2001, pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr-.
CURTEA
S-au luat în dezbatere apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt și de inculpatul -fiul lui și, născut la 16 aprilie 1992 în municipiul S, cetățean român, studii gimnaziale, necăsătorit, fără ocupație, fără antecedente penale, domiciliat în comuna județul O, CNP -,împotriva sentinței penale nr.64 din 18 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr-, Curtea reținând următoarele:
Prin sentința penală nr.64 din 18 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul -, în baza art.334 p, a fost admisă cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de reprezentantul Ministerului Public, din infracțiunea de tentativă de omor calificat prev.de art.20 rap.la art.174 alin.1 - 175 lit.i p, în infrac.de tentativă de omor calificat prev.de art.20 alin.1 rap.la art.174 alin.1 și 2 - 175 alin.1 lit.i și alin.2
În baza art.101 lit. coroborat cu art.104 și art.106 p, s-a dispus internarea într-un centru de reeducare a inculpatului - fiul lui și, născut la 16 aprilie 1962 în Municipiul S Județul O, cetățean român, studii gimnaziale, necăsătorit, fără ocupație, fără antecedente penale, domiciliat în comuna Județul O, CNP -, pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor prev.de art.20 alin.1 rap.la art.174 alin.1 și 2 - 175 alin.1 lit.i și alin.2 p, cu aplic.art.99 și urm.p, în dauna părții vătămate.
S-au pus în vedere inculpatului disp.art.108 alin.2 p, privind revocarea măsurii educative a internării, în cazul comiterii unei noi infracțiuni.
În baza art.490 p, s-a dispus punerea în executare de îndată a măsurii educative a internării într-un centru de reeducare.
S-a luat act că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în cauză, iar partea civilă Spitalul de Urgență Sar enunțat la pretențiile civile formulate anterior, în cursul judecății.
În baza art.118 alin.1 lit.b s-a dispus confiscarea de la inculpat a cuțitului - corp delict, având lama în lungime de 20 cm și de culoare albastră în lungime de 9 cm, ridicat de organele de cercetare penală.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că inculpatul este vecin cu partea vătămată, care în după amiaza zilei de 25 decembrie 2007 se afla la domiciliul său situat în comuna județul O, împreună cu soția sa.
Pentru că era o zi de religioasă, partea vătămată împreună cu soția sa și cu sora victimei au servit masa până în jurul orelor 17, iar după circa o oră și J au hotărât să se deplaseze împreună la domiciliul martorei, situat în aceeași localitate la o distanță de câteva sute de metri.
La plecare, din curte au ieșit și, iar victima a rămas în urmă să încuie ușa casei.
Pe drum, înainte ca cele două martore să ajungă la destinație, s-au întâlnit cu inculpatul, care avea în mână un cuțit, acesta încercând să le agreseze, aflându-se sub influența băuturilor alcoolice.
La scurt timp, martorele au observat că victima, aflată la câțiva pași în urma lor, fusese lovită cu cuțitul de către tânărul respectiv, prezentând leziuni la nivelul gîtului, situație în care au alertat prin intermediul Serviciului de Urgență, organele de poliție și ambulanța.
Datorită stării de ebrietate în care se afla, după ce agresase partea vătămată și încercase să lovească și martorele și, inculpatul a fugit de la locul incidentului, cuțitul folosit la agresarea victimelor fiind abandonat de acesta și ridicat de organele de cercetare penală, sosite la fața locului.
În aceste condiții, victima a fost transportată la Spitalul de Urgență S, unde s-a intervenit chirurgical, practicându-se hemostaza, toaleta și sutura plăgii.
Ulterior, pe data de 3 ianuarie 2008 s-a practicat o puncție evacuatoare a colecției hematice, extrăgându-se în total cca.10 ml sânge închegat.
Din certificatul medico-legal depus la dosar (fila 21 dos.urm.pen.) rezultă că victima a prezentat leziuni traumatice ce au putut fi produse în ziua de 25 decembrie 2007, prin lovire cu un corp tăietor - înțepător (posibil cuțit), necesitând 15-16 zile îngrijiri medicale de la data producerii leziunilor.
Pe parcursul urmăririi penale dar și a cercetării judecătorești, inculpatul nu a recunoscut săvârșirea faptei, susținând că nu a lovit victima cu cuțitul.
Prima instanță, evaluând materialul probator administrat în cauză, a reținut că inculpatul era minor la data săvârșirii faptei, fiind în vârstă de 15 ani și 8 luni, iar la data judecării avea vârsta de 17 ani și o lună, astfel că invocând și concluziile anchetei sociale, a raportului de expertiză medico-legală psihiatrică, dar și referatul de evaluare întocmit de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul O l t, a concluzionat că în conformitate cu disp.art.100 alin.1 și 2 p, "este suficientă luarea unei măsuri educative și nu se impune aplicarea unei pedepse pentru îndreptarea sa, dar având în vedere gradul de pericol social al faptei comise, această măsură va fi cea mai severă dintre măsurile educative prev.de art.101 p, respectiv măsura educativă a internării într-un centru de reeducare prev.de art.104 p și art.101 lit.c p, în scopul reeducării minorului, căruia i se va asigura astfel și posibilitatea de a dobândi învățătura necesară și o pregătire profesională, potrivită cu aptitudinile sale, având în vedere și faptul că singura măsură educativă ce ar mai putea fi luată - mustrarea - este neîndestulătoare conform art.104 alin.2
Împotriva acestei sentințe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt și inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul O l t, primul motiv vizează nelegalitatea sentinței, constând în aceea că măsura dispusă față de inculpat, care vizează internarea într-un centru de reeducare pentru o perioadă de cca.11 luni, care poate fi prelungită cu cel mult 2 ani ( minorul fiind în vârstă de 17 ani și o lună la data soluționării cauzei la instanța de fond) nu este în măsură să ducă la reeducarea acestuia într-un cadru organizat, supravegheat, cu consecința completării studiilor școlare și a dobândirii unei pregătiri profesionale.
C de al doilea motiv vizează netemeinicia sentinței, invocându-se gradul foarte ridicat de pericol social al faptei comise, condiție concretă în care a fost săvârșită infracțiunea, dar și conduita evidențiată de concluziile consemnate în ancheta socială și în referatul de evaluare al Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul O l t, care atestă că minorul nu presta nici un fel de activitate, nu frecventa nici o formă de învățământ și consuma excesiv băuturi alcoolice.
În apelul declarat de inculpat, se critică de asemenea sentința pentru nelegalitate, susținându-se într-o primă teză că încadrarea juridică dată faptei este nelegală, aceasta întrunind de fapt elementele constitutive ale infracțiunii de lovire prev.deart.180 alin.2
Într-o teză subsidiară se susține că inculpatul ar fi acționat în stare de legitimă apărare, ripostând la un act de agresiune exercitat de victimă împotriva sa, astfel că sunt îndeplinite dispoz.art.44 p și art.11 pct.2 lit.a coroborat cu art.10 lit.e
C.P.P.În sfârșit, s-a susținut că probele administrate în cauză nu fac dovada săvârșirii infracțiunii de către inculpat, solicitându-se de asemenea achitarea acestuia de orice penalitate, conform art.11 pct.2 lit.a coroborat cu art.10 lit.c
C.P.P.Apelul declarat de parchet este fondat și urmează să fie admis pentru următoarele considerente:
În conformitate cu dispoz.art.100 alin.1 p, față de minorul care răspunde penal se poate lua o măsură educativă, ori i se poate aplica o pedeapsă.
La alegerea sancțiunii se ține seama degradul de pericol social al faptei săvârșite, de starea fizică,de dezvoltarea intelectuală și morală,de comportarea lui,de condițiile în care a fost crescut și în care a trăit,precum și de alte elemente de natură să caracterizeze persoana minorului.
Ori, din ansamblul materialului probator administrat în cauză, Curtea reține că măsura dispusă de instanța de fond este netemeinică și nu poate conduce la reintegrarea socială și la dobândirea unei instrucții școlare de către inculpat, impunându-se în cauză aplicarea unei pedepse cu închisoarea, singura în măsură să își atingă scopul educativ și preventiv în cauză.
Este de remarcat faptul că la 21 februarie 2008, minorul a fost expertizat, conform raportului de expertiză medico-legală psihiatrică (fila 33 dos.urm.pen.) după care s-a sustras urmăririi penale, părăsind țara, conform proceselor verbale de căutare la domiciliu ( filele 41-45 dos.urm.pen.).
Din raportul de expertiză medico-legală psihiatrică Curtea reține că minorul a recunoscut faptul că a lovit cu un cuțit pe un cetățean din comuna, aflându-se sub influența băuturilor alcoolice în momentul comiterii agresiunii.
De asemenea, în concluziile raportului se consemnează că prezintă "tulburări de conduită tip rău socializat la o personalitate dizarmonică de tip impulsiv, iritativ în structurare, având capacitatea psihică de apreciere critică asupra faptei, cât și asupra consecinței social - negative a acesteia".
Se precizează de asemenea că inculpatul avea discernământul păstrat la data săvârșirii faptei.
Ori, raportat la conduita sa generală rezultată din ancheta socială și din referatul de evaluare, constând în consumul exagerat de băuturi alcoolice, abandonarea studiilor școlare, neîncadrarea într-o activitate productivă, coroborată cu actul de agresiune fizică cu totul nejustificat asupra victimei, constând în aplicarea unei lovituri cu cuțitul în zona gâtului, Curtea apreciază că nu se impunea aplicarea măsurii educative a internării într-un centru de reeducare în condițiile art.101 lit.c p, dispusă de instanța de fond.
Aceasta, cu atât mai mult, cu cât de la data săvârșirii agresiunii și până la data soluționării în fond a cauzei a trecut o perioadă îndelungată de timp, datorată exclusiv inculpatului care a părăsit țara tocmai pentru a se sustrage de la răspundere, măsura ar putea fi pusă în aplicare, cu numai 11 luni înainte de împlinirea vârstei majoratului, situație în care în nici un caz nu se poate îndeplini scopul acestei măsuri.
Concluzionând, sub aspectul criticilor formulate de parchet, Curtea apreciază că acestea sunt fondate, urmând să dispună admiterea apelului, desființarea sentinței și aplicarea unei pedepse inculpatului minor, pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor calificat prev.deart.20 rap.la art.174 alin.1 și 2 - art.175 alin.1 și 2 p, cu aplic.art.99 și urm.
Apelul declarat de inculpat urmează să fie respins ca neîntemeiat.
Prima critică vizează încadrarea juridică a faptei, susținându-se că în certificatul medico-legal de constatare a leziunilor victimei se concluzionează că aceasta a avut nevoie de 15-16 zile îngrijiri medicale de la data producerii leziunilor, astfel că fapta comisă întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de lovire, prev.de art.180 alin.2
Practica judiciară este constantă în sensul că aplicarea unei lovituri de către o persoană cu un corp să provoace rezultatul letal, într-o zonă vitală, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă de omor, inculpatul acționând cu intenție directă, urmărind suprimarea vieții victimei prin natura obiectului vulnerant folosit, precum și a zonei vizate.
Certificatul medico-legal evidențiază leziunile constatate la data internării victimei, împrejurarea că s-a intervenit chirurgical la 25 decembrie în vederea practicării hemostazei și a suturii plăgii, iar pe 3 ianuarie 2008 s-a practicat o puncție în vederea evacuării sângelui coagulat.
Și cel de al doilea motiv de apel invocat de inculpat, este nefondat.
Din declarațiile constante ale părții vătămate, coroborate cu proba testimonială administrată cu martorii, și, rezultă în mod indubitabil că inculpatul a agresat victima fără nici un motiv, lovind-o cu cuțitul în zona gâtului, ulterior încercând să agreseze șiu martorele și, fugind apoi de la locul faptei și abandonând cuțitul folosit la agresiune.
Acesta a fost ridicat de organele de cercetare penală, recunoscut de tatăl inculpatului ca aparținând familiei acestuia, ceea ce evidențiază lipsa de consistență a susținerilor inculpatului în fața instanței, care nu a recunoscut fapta comisă.
Din probele administrate în cauză, se reține că de fapt, inculpatul avusese în aceeași zi un incident cu tatăl său, confundându-l pe acesta cu victima datorită faptului că era întuneric și mai ales pentru faptul că inculpatul se afla sub influența băuturilor alcoolice.
Atitudinea sa de recunoaștere implicită a faptei rezultă și din împrejurarea că a vizitat victima în timp ce aceasta se afla internată în spital, împreună cu tatăl său, așa cum rezultă din declarația părții vătămate (fila 17 dos.urm.pen.).
În cauză nu s-a făcut nici o dovadă cu privire la starea de provocare invocată de inculpat, astfel că în nici un caz nu se poate susține că sunt îndeplinite condițiile prev.de art.44 p, inculpatul acționând deliberat, fără să fie provocat în nici un fel de victimă.
În sfârșit, critica privind lipsa materialului probator care să ateste vinovăția inculpatului este absolut nefondată, având în vedere declarațiile părții vătămate, certificatul medico-legal, proba testimonială administrată în cauză.
Pentru aceste considerente, apelul declarat de inculpat urmează să fie respins ca nefondat.
La individualizarea judiciară a pedepsei, instanța urmează să aibă în vedere criteriile generale prev.de art.72 p, și dispozițiile art.52 p, circumstanțele personale ale inculpatului și circumstanțele reale în care a fost comisă infracțiunea.
În context, se constată că acesta nu prezintă antecedente penale, că avea vârsta de numai 15 ani și 10 luni la data săvârșirii infracțiunii, urmând să rețină în beneficiul acestuia circumstanțe atenuante legale, conform art.74 lit.a p și 76 lit.c p, toate coroborate cu prevederile art.99 și urm.p, cuantumul pedepsei ce urmează să fie aplicată stabilindu-se sub minimul special.
Din pedeapsa principală ce urmează să fie aplicată, se va deduce perioada executată în condițiile măsurii educative a internării în centrul de reeducare, respectiv de la 2 iunie 2009, la zi.
Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Văzând și dispozițiile art.192 alin.2 p;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul O l t, împotriva sentinței penale nr.64 din 18 mai 2001, pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr-.
Desființează sentința sub aspectul laturii penale.
Înlătură aplicarea dispoz.art.101 lit.c, art.104 și art.106
În baza art.20 alin.1 rap.la art.174 alin.1 și 2 - 175 alin.1 și 2 p, cu aplic.art.99 și urm.p, art.109 p, și art.74 lit.a și 76 lit.c p, condamnă pe inculpatul la pedeapsa principală de 3 ani închisoare.
În baza art.71 alin.1 și 2 p, interzice inculpatului minor drepturile prev.deart.64 alin.1 lit.a teza a II și lit.b p, pedeapsa accesorie a cărei executare începe la împlinirea vârstei de 18 ani.
Deduce din pedeapsa principală aplicată inculpatului minor perioada în care a fost executată măsura educativă a internării în centrul de reeducare, respectiv de la 2 iunie 2009, la zi.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Respinge apelul declarat de inculpatul, ca nefondat.
Obligă pe apelantul inculpat, solidar cu partea responsabilă civilmente la 220 lei cheltuieli judiciare statului, din care suma de 200 lei reprezintă onorariu pentru apărător din oficiu.
Cu recurs.
Pronunțată în ședința publică de la 12 2009.
G - - -
Grefier
- -
Red.jud/-
F/
S/09.12.2009
Președinte:Gheorghe VintilăJudecători:Gheorghe Vintilă, Constantin Mereanu
