Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 1120/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
INSTANȚA DE RECURS
DECIZIA PENALĂ Nr. 1120
Ședința publică de la 12 2009
PREȘEDINTE: Constantin Mereanu JUDECĂTOR 2: Membri Ștefan Făurar
- - - - JUDECĂTOR 3: Gheorghe
G - judecător
Grefier
Ministerul Public reprezentat de procuror, din cadrul
Parchetului de pe lângă Curtea de APEL CRAIOVA
Pe rol, soluționarea recursului declarat de inculpatul, împotriva încheierii din 4 2007, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns recurentul inculpat, în stare de arest, asistat de avocat, apărător ales.
Procedura completă.
S-a făcut referatul oral al cauzei, după care, constatând recursul în stare de soluționare, s-a acordat cuvântul.
Avocat pentru inculpat, critică încheierea pentru netemeinicie și învederează instanței că inculpatul este arestat din 17 august 2009, dată de la care a trecut o perioadă de timp rezonabilă, iar în prezent nu mai subzistă cauzele și condițiile care au determinat luarea măsurii preventive în situația în care s-a dispus trimiterea în judecată a recurentului inculpat, iar lăsarea în libertate a acestuia nu este de natură să conducă la influențarea martorilor sau a părții vătămate, cu consecința stabilirii adevărului material pe parcursul cercetării judecătorești.
Concluzionează în sensul admiterii recursului, casării încheierii și pe fond respingerea măsurii prelungirii duratei arestării preventive.
În subsidiar, solicită casarea încheierii și dispunerea față de inculpat a altei măsuri preventive din cele prevăzută de art. 136 lit. b și c Cod pr.penală.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul, pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat, motivând că încheierea este legală și temeinică, raportat la gravitatea faptei pentru care există indicii că a fost săvârșită de inculpat, la pedeapsa prevăzută pentru această infracțiune și la pericolul social concret pe care îl prezintă lăsarea în libertate a inculpatului.
Inculpatul recurent având cuvântul, solicită admiterea recursului, casarea încheierii și revocarea măsurii arestării preventive.
CURTEA,
Asupra recursului de față;
Prin încheierea din 4 2007, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr-, în baza art. 3001alin.1 Cod pr.penală, s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive, privind pe inculpatul - fiul lui și, născut la 20 august 1958 în orașul Băilești, județul D, cetățean român, studii 8 clase și școală profesională, stagiul militar satisfăcut, domiciliat în Băilești,-, județul D, fără antecedente penale, în prezent deținut în Arestul IPJ D, CNP -, arestat în baza mandatului de arestare preventivă nr. 42 din 17 august 2009, emis de Tribunalul Dolj, în dosarul nr-.
În baza art. 3001alin.3 Cod pr.penală, a fost menținută măsura arestării preventive a inculpatului și s-a stabilit termen pentru soluționarea fondului la 23 2009.
Prin aceeași încheiere a fost respinsă cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive, cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea, ca nefondată.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Dolj nr. 618/P/2009, inculpatul a fost trimis în judecată în stare de arest preventiv, pentru săvârșirea infracțiunii de lovituri cauzatoare de moartea prevăzută de art. 183 cod penal, reținându-se că la 16 august 2009, în urma unui conflict spontan pe care l-a avut cu victima, i-a aplicat acestuia o lovitură puternică cu pumnul în față, fapt care a determinat căderea victimei pe spate și lovirea cu ceafa de bordura trotuarului, ceea ce a determinat pierderea cunoștinței.
Ulterior, victima a fost transportată la Spitalul mun. Băilești, unde, în scurt timp, a încetat din viață.
Prin rezoluția din 16 august 2009, Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolja început urmărirea penală împotriva lui, pentru infracțiunea prevăzută de art. 183 cod penal, iar prin ordonanța din 17 august 2009 aceluiași parchet, a fost pusă în mișcare acțiunea penală, conform art. 235 Cod pr.penală.
Ulterior, prin încheierea din Camera de consiliu din aceeași dată, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul n-, a fost admisă propunerea Parchetului de pe lângă Tribunalul Dolj și în baza art. 148 alin.1 lit. f Cod pr.penală și art. 1491alin.10 Cod pr.penală, s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului, pe o perioadă de 29 zile, cu începere de la 17 august, până la 14 septembrie 2009.
A fost emis mandatul de arestare preventivă nr. 42 din 17 august 2009.
Prin încheierea din 9 septembrie 2009, Tribunalului Dolj, s-a prelungit perioada arestării preventive pe o perioadă de 30 zile, pănă la 14 octombrie 2009, iar prin încheierea din 9 octombrie 2009, fost din nou prelungită durata arestării preventive pentru însă 30 zile, până la 13 2009.
La 3 2009, Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolja înaintat instanței de fond, rechizitoriul nr. 618/P/2009, stabilindu-se termen pentru verificarea legalității și temeiniciei arestării preventive la 4 2009, conform art. 3001alin.1 Cod pr.penală.
Prima instanță a constatat că temeiurile care au fost avute la luarea și respectiv prelungirea măsurii preventive nu s-au modificat, că pedeapsa prevăzută de lege este mai mare de 4 ani pentru infracțiunea reținută în sarcina inculpatului, iar fapta prezintă un grad ridicat de pericol social, fiind săvârșită prin violență, cu o rezonanță socială deosebită, de natură a-i genera un sentiment de insecuritate și teamă în rândul societății civile și în mod special în comunitatea din care au făcut parte victima și inculpatul.
De asemenea, s-a constatat că sunt realizate și cerințele prevăzută de art. 5 paragraf I lit. c din CEDO, ratificată de România prin legea nr. 30/1994, constând în aceea că în speță, sunt motive verosimile de a bănui că inculpatul a săvârșit infracțiunea pentru care este trimis în judecată, existând indicii temeinice în sensul prevederilor 681și art. 143 Cod pr.penală, în sensul că din datele existente, rezultă presupunerea rezonabilă că persoana față de care s-a dispus trimiterea în judecată a săvârșit fapta respectivă.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul, criticând-o pentru netemeinicie, în sensul că, după trimiterea sa în judecată, respectiv după încheierea urmăririi penale, acesta nu mai poate încerca să influențeze martorii ce urmează să fie audiați, cu consecința alterării adevărului material, ce urmează să fie stabilit pe parcursul cercetării judecătorești.
De asemenea, s-a susținut că infracțiunea, chiar dacă s-a soldat cu pierderea vieții victimei, nu este una săvârșită cu intenție, astfel că, raportat și la lipsa antecedentelor penale și la atitudinea manifestată de inculpat pe parcursul urmăririi penale, nu se mai impune menținerea măsurii arestării preventive, putându-se lua împotriva acestuia o altă măsură restrictivă din cele prevăzută de art. 136 lit. b și c Cod pr.penală.
Recursul este nefondat.
Curtea constată legalitatea și temeinicia încheierii recurate, apreciind că sunt îndeplinite condițiile prevăzută de art. 148 alin.1 lit. f și art. 1491alin.10 cod pr.penală, cauzele și condițiile care au determinat luarea și respectiv prelungirea măsurii arestării preventive, subzistând și în prezent.
Este evident faptul că din probele administrate pe parcursul urmăririi penale, există indicii temeinice privind săvârșirea unei infracțiuni de violență, chiar dacă nu a fost comisă cu intenție, pedeapsa prevăzută pentru această infracțiune fiind mai mare de 4 ani.
, Curtea constată că fenomenul infracțional este în creștere, că în cauză există indicii cu privire la săvârșirea unei fapte pentru care societatea civilă și cu deosebite membrii comunității locale și-au manifestat oprobriul, astfel că lăsarea în libertate a inculpatului nu este oportună.
Mai mult, se impune menținerea stării de arest și nu înlocuirea acesteia cu o altă măsură restrictivă din cele prevăzută de art. 136 lit. b și c cod pr.penală, chiar dacă recurentul nu posedă antecedente penale și a manifestat o atitudine cooperantă pe parcursul urmăririi penale.
În consecință, în baza art. 38515pct. 1 lit. b Cod pr.penală, se va dispune respingerea recursului ca nefondat.
Văzând și dispoz. art. 192 alin.2 Cod pr.penală;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE.
Respinge recursul declarat de inculpatul, împotriva încheierii din 4 2007, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr-, ca nefondat.
Obligă recurentul inculpat la 30 lei cheltuieli judiciare statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 12 2009.
- - Pt.- -, pensionat G
Președinte complet
Grefier,
Red.jud.CM
IB/02.12.2009.
Președinte:Constantin MereanuJudecători:Constantin Mereanu, Membri Ștefan Făurar, Gheorghe
