Omor calificat Art 175 cod penal. Decizia 26/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - art. 20 rap. la art. 174, 175 Cod penal -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA NR. 26
Ședința publică din 04 mai 2009
PREȘEDINTE: Frunză Sanda
JUDECĂTOR 2: Samoilă Viorica
Grefier - -
Ministerul Public reprezentat de procuror
Pe rol, judecarea apelului declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la data de 15 februarie 1986, în prezent deținut în Penitenciarul Botoșani, împotriva sentinței penale nr. 55 din 12 februarie 2009 Tribunalului Botoșani.
La apelul nominal se prezintă inculpatul apelant, în stare de deținere, asistat de avocat, care substituie pe avocat din oficiu, lipsă fiind partea civilă intimată - și reprezentanții Spitalului Județean B, Spitalului Clinic de Boli Infecțioase SF I și ai Spitalului Clinic de
Procedura de citare este completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care apărătoarea inculpatului arată că nu mai are alte probe de solicitat.
Întrebat fiind, inculpatul arată că nu mai dorește să dea o nouă declarație în această fază procesuală. Deosebit de aceasta, precizează că apelul nu vizează și latura civilă a cauzei întrucât este de acord cu suma stabilită cu titlu de daune morale de către instanța de fond, sumă pe care înțelege să o achite.
Instanța, constatând că nu mai sunt alte probe de solicitat și excepții de invocat, iar apelul se află în stare de judecată, acordă cuvântul la dezbateri, punând totodată în vedere părților să pună concluzii și cu privire la menținerea stării de arest preventiv a inculpatului.
Avocat pentru inculpatul-apelant, în baza art. 379 alin. 2 lit. a Cod procedură penală, solicită admiterea apelului formulat de către acesta, desființarea sentinței apelate și, pe fond, să se dispună reindividualizarea pedepsei având în vedere circumstanțele atenuante pe care inculpatul apelant le-a invocat în motivele formulate în scris, respectiv provocarea și legitima apărare în care s-a aflat în momentul în care a săvârșit fapta. Consideră că aceste circumstanțe, deși au fost invocate și la instanța de fond, nu au fost avute în vedere la individualizarea pedepsei, apreciind că se impune luarea lor în considerare în această fază procesuală.
În ceea ce privește menținerea stării de arest preventiv a inculpatului, solicită revocarea acestei măsuri, considerând că temeiurile care au condus la luarea ei nu mai subzistă și nu există temeiuri noi pentru a fi menținută. Solicită înlocuirea acestei măsuri cu obligarea de a nu părăsi localitatea.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței atacate ca fiind legală și temeinică, apreciind că din probatoriul administrat în cauză rezultă că inculpatul se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat și că în cauză nu se justifică reținerea vreuneia din cele două circumstanțe atenuante legale pe care inculpatul le-a invocat, respectiv provocarea și legitima apărare. În ceea ce privește cuantumul pedepsei aplicate, consideră că acesta este în măsură să contribuie la reeducarea inculpatului.
Relativ la menținerea măsurii arestului preventiv, solicită să se dispună în acest sens, întrucât inculpatul a fost condamnat pentru o infracțiune de violență, iar lăsarea lui în libertate constituie pericol concret pentru ordinea publică dat fiind modul în care a acționat și agresivitatea de care a dat dovadă prin aplicarea loviturilor de cuțit asupra victimei. Având în vedere că în ceea ce privește latura civilă a cauzei, inculpatul este mulțumit cu soluția dată de Tribunalul Botoșani, solicită respingerea apelului doar în ceea ce privește latura penală.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, arată că renunță la motivul de apel privind latura civilă a cauzei. Deosebit de aceasta, precizează că regretă cele întâmplate și că în momentul săvârșirii faptei a fost în legitimă apărare.
În ceea ce privește menținerea stării de arest, arată că lasă la aprecierea instanței modul de soluționare a acesteia.
Desfășurarea ședinței de judecată a fost înregistrată în sistem audio, în conformitate cu dispozițiile art. 304 Cod procedură penală.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
CURTEA,
Asupra apelului penal de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 55 din data de 12.02.2009 pronunțată de Tribunalul Botoșani în dosarul nr-, s-a respins cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpatul.
A fost condamnat inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii prev. și ped. de art. 20 raportat la art. 174, 175 lit. i Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. a, 39 Cod penal, la pedeapsa de 8 (opt) ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza II-a și lit. b Cod penal.
În temeiul art. 61 Cod penal s-a revocat liberarea condiționată privind restul de 260 zile rămas neexecutat din pedeapsa de 3 ani și 3 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 2857/2006 a Judecătoriei Botoșani, rest care a fost contopit cu prezenta pedeapsă, inculpatul având de executat pedeapsa de 8 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza II și lit. b Cod penal.
S- făcut în cauză aplic. art. 71 și 64 lit. a teza II și b Cod penal.
S-a menținut starea de arest preventiv a inculpatului și s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive de la 07 septembrie 2008 la zi.
Inculpatul a fost obligat la plata către partea civilă - a sumei de 10.000 lei daune morale și la plata cheltuielilor de spitalizare către celelalte părți civile, după cum urmează:
- către Spitalul Județean B - suma de 9.039,476 lei;
- către Spitalul Clinic de Boli Infecțioase "Sf. " I - suma de 2.474,66 lei;
- către Spitalul Clinic de I - suma de 10.739,73 lei.
Pentru a hotărî astfel, a reținut prima instanță în fapt că, în ziua de 19 august 2008, inculpatul, domiciliat în orașul, județul B, s-a deplasat la prietena sa, din satul, comuna, județul
În seara zilei de 23 august 2008, în jurul orelor 2200, prietena inculpatului, a dat telefon martorului (unchi) și părții vătămate (vecin), spunându-le că prin curtea locuinței sale umblă niște persoane.
Partea vătămată, martorul cărora pe traseu li s-a alăturat și martorul au venit spre locuința numitei, iar când au ajuns în fața locuinței, fără să intre în curte, a ieșit în fugă inculpatul care, fără să spună ceva, a lovit cu un cuțit pe partea vătămată, iar apoi a fugit.
Cei doi martori au acordat victimei primul ajutor, ulterior aceasta fiind transportată la Spitalul județean
Din raportul de constatare medico-legală nr. 180 R din 25 august 2008
al Serviciului de Medicină Legală B ( 14 dosar) rezultă că victima a prezentat un traumatism toraco-abdominal cu plagă înjunghiată penetrantă la nivelul hemitoracelui stâng, transfixiantă abdominal, ce datează din seara zilei de 23 august 2008. Leziunile traumatice constatate au putut fi produse prin lovire cu un obiect tăietor înțepător și au necesitat pentru vindecare 28 - 30 zile îngrijiri medicale. Prin plaga toraco-abdominală constatată cu interesarea splinei și stomacului, hemoperitoneul consecutiv și peritonita generalizată, ce au impus intervenția chirurgicală de urgență, a fost pusă în primejdie viața victimei.
A mai reținut instanța de fond că nici cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei comisă de inculpat în infracțiunea prevăzută de art. 182 al. 2 Cod penal, și nici cea de reținere în favoarea sa a circumstanței legale a provocării, prev. de art. 73 lit. b Cod penal, nu pot fi primite în cauză.
Astfel, rezultă fără echivoc că inculpatul a ieșit din casă luând cu sine un cuțit, iar în momentul în care a auzit la poartă mai multe voci, a ieșit brusc în stradă și, la întâmplare, a aplicat o lovitură de cuțit victimei, fără să fi purtat vreo discuție cu aceasta ori cu ceilalți doi martori care o însoțeau. Nu rezultă că victima sau vreunul din martori ar fi încercat să lovească inculpatul sau că ar fi avut asupra lor vreun obiect pregătit special pentru a lovi.
Cât privește încadrarea juridică a faptei, distincția dintre tentativa de omor și vătămare corporală gravă care a pus în primejdie viața victimei se face prin prisma laturii subiective, chiar dacă intenția de a ucide se deduce din elemente exterioare ce țin de elementul material al faptei. Astfel, aplicarea unei lovituri de cuțit, în zona toraco-abdominală, ce a avut drept consecință o peritonită generalizată și apoi fuga de la locul incidentului, sunt elemente care nu exclud intenția de a ucide, chiar dacă aceasta este una indirectă.
Așadar, lovirea părții vătămate cu un obiect de a ucide (un cuțit), cu intensitate, materializată în gravitatea leziunilor și consecințele acestora impun concluzia că inculpatul a prevăzut posibilitatea morții părții vătămate și, chiar dacă nu a urmărit acest rezultat, 1-a acceptat, acționând deci cu intenție.
La individualizarea pedepsei s-a ținut seama de gradul concret de pericol social al faptei comise, de împrejurările în care a fost săvârșită, de urmările produse, dar și de persoana făptuitorului care a negat în mod constant comiterea faptei și este cunoscut cu antecedente penale, fiind condamnat anterior pentru tâlhărie, furt și violare de domiciliu.
Pentru aceste motive a apreciat Tribunalul că în favoarea inculpatului nu pot fi recunoscute circumstanțe atenuante personale, iar scopul pedepsei și reeducarea acestuia nu pot fi atinse decât prin aplicarea unei pedepse privative de libertate orientată spre minimul prevăzut de lege.
În temeiul art. 65 al. 2 Cod penal instanța a aplicat, pe lângă pedeapsa principală, și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza II-a și lit. b Cod penal.
Dată fiind antecedența sa infracțională, Tribunalul, în baza art. 61 al. 2 Cod penal a revocat liberarea condiționată privind restul de 260 zile rămas neexecutat din pedeapsa de 3 ani și 3 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 2857/2006 a Judecătoriei Botoșani, rest pe care în baza art. 33 lit. a și 34 lit. b Cod penal l-a contopit cu pedeapsa aplicată prin sentință, inculpatul având de executat pedeapsa de 8 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza Il-a și lit. b Cod penal.
Pe durata și în condițiile prev. de art. 71 Cod penal s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a teza a Il-a și lit. b Cod penal, ca pedeapsă accesorie.
În temeiul art. 350 Cod procedură penală s-a menținut starea de arest a inculpatului, iar în temeiul art. 88 Cod penal s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive de la 07 septembrie 2008, la zi.
În latura civilă a cauzei, cum inculpatul a fost de acord să achite părții civile suma de 10.000 lei daune morale, prima instanță, în conformitate cu dispozițiile art. 14, 346 Cod procedură penală și art. 998 Cod civil, l-a obligat la plata acestei sume.
De asemenea, l-a obligat pe inculpat la plata cheltuielilor impuse de spitalizarea părții vătămate.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul. În motivarea apelului, acesta a arătat că pedeapsa aplicată este mult prea mare în condițiile în care nu s-au reținut în favoarea sa circumstanțele legale prev. de art. 73 lit. a și b Cod penal. Astfel, a reacționat violent ca răspuns la provocarea părții vătămate, care l-a lovit cu o, și a depășit limitele unei apărări proporționale cu atacul, întrucât s-a temut de cele 3 persoane aflate la locul faptei.
Analizând apelul prin prisma motivelor invocate, precum și cauza sub toate aspectele de fapt și de drept, în conformitate cu dispozițiile art. 371, 378 Cod procedură penală, Curtea constată că acesta este neîntemeiat, pentru următoarele considerente:
Prima instanță a reținut corect situația de fapt și încadrarea în drept, dând o justă interpretare probatoriului administrat în cauză.
Inculpatul apelant a comis fapta în împrejurările reținute și pe larg arătate în considerentele sentinței penale atacate.
Astfel, în seara zilei de 23.08.2008, pe drumul public, inculpatul, după ce a ieșit în fugă din curtea prietenei acestuia, a lovit-o cu un cuțit pe partea vătămată, fără nicio explicație prealabilă.
A susținut acesta că a reacționat în modalitatea mai sus-descrisă provocat fiind de către partea vătămată, care la acel moment mai era însoțită de către două persoane și purta în mână o. Or, după cum rezultă din declarațiile martorilor și care o însoțeau pe partea vătămată pe drumul ce conducea la locuința numitei (care ceruse ajutor prin telefon martorului și părții vătămate întrucât se speriase că în curtea sa au pătruns niște persoane), reiese că, în momentul în care acest grup se afla în fața porții numitei, inculpatul a ieșit brusc din curte și a lovit-o cu cuțitul pe partea vătămată, fără ca vreo altercație prealabilă, verbală sau fizică, să aibă loc.
Deși inculpatul a susținut în declarația sa că a fost lovit în prealabil de către victimă, nu a depus la dosar nicio constatare medico-legală și nici nu a produs vreo altă probă în acest sens, prin care să combată pe cele în acuzare existente la dosarul cauzei sau să releve o altă situație de fapt decât cea reținută în actul de sesizare a instanței.
Prin urmare, încadrarea juridică a faptei reținută în sarcina inculpatul a fost corect stabilită și pe larg argumentată de către instanța de fond, neimpunându-se nici reținerea circumstanțelor atenuante legale prev. de art. 73 lit. a, respectiv 73 lit. b Cod penal.
Relativ la cuantumul pedepsei aplicate inculpatului, acesta a fost just și proporțional individualizat, cu respectarea criteriilor generale prev. de art. 72 Cod penal.
O reducere a pedepsei nu se justifică în cauză, date fiind modul și mijloacele de comitere a faptei, dar și persoana inculpatului, care a mai fost anterior condamnat la mai multe pedepse cu închisoarea, inclusiv pentru comiterea infracțiunilor de violență (tâlhărie), astfel că un cuantum sub limita stabilită de către prima instanța nu ar fi de natură a-și atrage scopul educativ-preventiv.
În latura civilă a cauzei, în mod corect a fost obligat inculpatul la plata de despăgubiri, în condițiile în care sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie, prev. de art. 998 Cod civil, acesta achiesând dealtfel la pretențiile civile în cuantumul solicitat de către partea vătămată.
Pentru considerentele arătate, constatând că hotărârea atacată este legală și temeinică, Curtea în conformitate cu dispozițiile art. 379 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, va respinge, ca nefondat, apelul declarat de inculpat.
Apreciind că temeiurile ce au stat la baza luării și ulterior menținerii măsurii arestării preventive subzistă, lăsarea sa în libertate prezentând în continuare pericol concret pentru ordinea publică prin sentimentul de insecuritate creat în rândul comunității din care acesta face parte, Curtea, în conformitate cu dispozițiile art. art.383 alin. 11Cod procedură penală rap. la art. 350 alin. 1 Cod procedură penală, va menține starea de arest preventiv a inculpatului, neimpunându-se revocarea ei sau înlocuirea cu o altă măsură preventivă neprivativă de libertate.
În conformitate cu dispozițiile art. 381 Cod procedură penală rap. la art. 88 alin.1 Cod penal va deduce în continuare, din pedeapsa aplicată, durata arestării preventive de la data de 12.02.2009 la zi.
Văzând și dispozițiile art. 192 al. 2 Cod procedură penală,
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la data de 15 februarie 1986, CNP - -, în prezent deținut în Penitenciarul Botoșani, împotriva sentinței penale nr. 55 din data de 12.02.2009 pronunțată de Tribunalul Botoșani în dosar nr-.
În temeiul art. 381 Cod procedură penală rap. la art. 88 alin.1 Cod penal deduce în continuare, din pedeapsa aplicată inculpatului, durata arestării preventive de la data de 12.02.2009 la zi.
În temeiul art.383 alin. 1/1 Cod procedură penală rap. la art. 350 alin. 1 Cod procedură penală, menține starea de arest preventiv a inculpatului.
Obligă inculpatul apelant la plata către stat a sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare din apel, din care suma de 200 lei reprezentând onorariu avocat oficiu se va avansa din fondurile Ministerului Justiției către Baroul Suceava.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi 04 mai 2009.
Președinte, Judecător, Grefier,
Red.
Dact.
3 ex./18.05.2009
Jud. fond:
Președinte:Frunză SandaJudecători:Frunză Sanda, Samoilă Viorica
