Omor calificat Art 175 cod penal. Decizia 46/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A II -A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
(152/2009)
DECIZIE PENALĂ NR.46/
Ședința publică de la 26 februarie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Adriana Elena Băjan
JUDECĂTOR 2: Iuliana Ciolcă
GREFIER - - -
* * * * *
MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București - reprezentat de procuror.
Pe rol soluționarea cauzei penale având ca obiect apelul declarat de inculpatul,împotriva sentinței penale nr.166/18.12.2008 pronunțată de Tribunalul Călărași în dosarul nr-.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 19 februarie 2009, au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie penală, dată la care Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 26 februarie 2009 când a pronunțat următoarea decizie penală.
CURTEA,
Asupra apelului penal de față.
Prin sentința penală nr.166 din 18.12.2008 a Tribunalului Călărași s-a dispus respingerea cererii formulată de inculpatul, în baza art.334 Cod procedură penală.
In baza art.20 Cod penal raportat la art. 174 al. 1-175 al.1 lit.c Cod penal, a fost condamnat inculpatul (fiul lui și, născut la 11 august 1957, CNP -, la 8 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzută de art.64 lit. a și b Cod penal.
S-a făcut aplicarea art.71 și 64 lit. a și b Cod penal, de la rămânerea definitivă a sentinței și până la terminarea executării pedepsei.
A fost admisă cererea de despăgubiri civile formulată de partea civilă G, în baza art. 14 Cod procedură penală raportat la art.998-999 Cod civil, și, luând act de acordul părților, a fost obligat inculpatul să plătească acestui asuma de 45 lei, cu acest titlu.
Am fost obligat inculpatul să plătească părții civile Spitalul de Urgență " " B suma de 4006,18 lei, cu titlu de cheltuieli de spitalizare, plus dobânzile legale aferente sumei, până la achitarea debitului.
In baza art. 118 lit. b Cod penal s-a confiscat de la inculpat un sau contravaloarea 10 lei.
A fost obligat inculpatul la plata sumei de 800 lei către stat, cu titlu de cheltuieli judiciare, din care 400 lei reprezentând onorariu avocat oficiu.
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Călărași, din 4.11.2008, a fost trimis în judecată inculpatul, domiciliat în comuna, județul C, pentru comiterea infracțiunii prev. de art.20 raportat la 174 al. 1-175 lit. c Cod penal.
Tribunalul, examinând probele administrate în ambele faze procesuale, a reținut în fapt că n ziua de 9 august 2008, în jurul orelor 19,30, pe fondul unei stări tensionate mai vechi între inculpat și martora, a izbucnit un conflict verbal, în cadrul căruia ambii și-au adresat jicniri și insulte.
In momentul izbucnirii conflictului, cei doi se aflau fiecare în curtea sa, cele două curți vecine fiind despărțite parțial printr-un gard.
La un moment dat, în curtea sa a apărut victima G, care, auzind discuțiile contradictorii dintre fratele său și soția sa a pătruns în curtea fratelui său, pentru a-l determina pe acesta să o lase în pe soția sa. In acel moment, în curtea inculpatului a apărut și mama celor doi frați, aceasta încercând să intervină între cei doi, mai ales sesizând atitudinea agresivă a inculpatului, însă, inculpatul a luat un din căruța sa, ce se afla în apropiere, și i-a aplicat fratelui său o lovitură în zona temporo-parietală dreaptă, cu partea ascuțită a ului.
In urma loviturii aplicate, partea vătămată G s-a prăbușit la pământ, fiind ulterior transportat la Spital.
In continuare, agresorul a pus mâna pe o lopată pentru a-l lovi din nou pe fratele său, însă a intervenit mama și cumnata sa și, ulterior, fiul părții vătămate, care l-a imobilizat pe autor, trântindu-l pe niște table. In acest mod, martora a reușit să-i smulgă agresorului din mâini.
Fiul părții vătămate a anunțat poliția și Serviciul de ambulanță, care a sosit la fața locului, G fiind transportat la Spitalul și internat în perioada 9-15.08.2008 cu diagnosticul "fractură craniană frontală dreaptă completă intruziv-operată".
Este adevărat că inculpatul, prin apărător, a solicitat, prin intermediul disp. art.334 Cod procedură penală, schimbarea încadrării juridice din art. 20 raportat la art.174-175 al.1 lit. c Cod penal, în art.181 Cod penal, cu aplicarea art.73 lit. b Cod penal, dar această cerere nu poate fi admisă, întrucât nu este susținută de probele administrate în cauză, pe de o parte și pe de altă parte, zona în care a lovit inculpatul, instrumentul folosit și, de asemenea, dinamica derulării incidentului dedus judecății, exclud existența scuzei provocării, cât timp nu s-a probat o eventuală agresiune de proporții a părții vătămate, asupra inculpatului.
La individualizarea pedepsei acestuia din urmă, tribunalul avut în vedere sinceritatea acestuia și lipsa de antecedente penale, dar și gravitatea faptei comise, consecințele ulterioare agresiunii asupra stării de sănătate a părții vătămate, pericolul social concret al activității infracționale.
Împotriva hotărârii a declarat apel inculpatul, solicitând în principal, schimbarea încadrării juridice a faptei inculpatului în infracțiunea de vătămare corporală, prevăzută de art.181 Cod penal cu aplicarea art.73 lit.b Cod penal, iar în subsidiar, în măsura în care nu se va dispune schimbarea încadrării juridice, reținerea pentru inculpat de circumstanțe atenuante și sancționarea acestuia potrivit art.74-76 Cod penal.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea constată că apelul este nefondat și-l va respinge ca atare pentru următoarele considerente:
Este mai presus de îndoială că latura subiectivă a tentativei la omor se realizează prin intenție directă sau indirectă, după cum făptuitorul, prevăzând moartea victimei ca rezultat al acțiunii sau inacțiunii sale, a urmărit sau acceptat producerea ei (art.19 pct.1 lit.a și b Cod penal).
Intenția de a ucide ( animus necandi) trebuie stabilită în fiecare caz în raport de împrejurările cauzei (dolos ex re) cum sunt: instrumentul folosit de făptuitor, regiunea corpului vizată, numărul și intensitatea loviturilor, raporturile dintre făptuitor și victimă, atitudinea făptuitorului după comiterea faptei.
Sub acest aspect, din probele administrate în cauză rezultă că inculpatul a lovit partea vătămată cu un din metal,obiect de a produce leziuni mortale, în cazul când, ca în speță, lovitura a fost aplicată asupra capului victimei.
De asemenea, intensitatea loviturii rezultă din gravitatea leziunilor cranio-cerebrale cauzate părții vătămate și anume "fractură craniană frontală dreaptă complexă subiacentă de 5/4 cm" (fila 34 din dosarul de urmărire penală).
Durata îngrijirilor medicale și împrejurarea că, așa cum se menționează în raportul de constatare medico-legală prin caracterul lor leziunile nu au pus în primejdie viața victimei nu sunt semnificative, importanța lor relevându-se numai în măsura în care se coroborează cu celelalte elemente, împrejurare care nu se constată în speță.
Or, se constată din ansamblul probator administrat în cauză, că în raport de toate aceste aspecte, inculpatul chiar dacă nu a urmărit, a acceptat posibilitatea ca lovindu-și fratele cu ul în cap, să se producă decesul acestuia.
În consecință, în mod corect s-a reținut încadrarea juridică a faptei inculpatului în tentativă la omor în formă calificată.
instanței de fond, instanța de control judiciar apreciază că nu sunt întrunite condițiile reținerii circumstanței atenuante prevăzute de art.73 lit.b Cod penal în raport de cel puțin două aspecte: pe de-o parte comportamentul victimei de a interveni în apărarea soției sale (agresată de către inculpat) nu se circumscrie unei provocări, iar, pe de altă parte, între așa-zisul act provocator și ripostă nu există o proporție, câtă vreme mai există o activitate ilicită a părții vătămate de o anumită gravitate poate genera o tulburare sau emoție de o asemenea intensitate încât să explice săvârșirea infracțiunii.
Curtea nu poate reține că declarațiile inculpatului potrivit cărora leziunile prezentate de fratele său sunt cauzate de lovirea de un corp dur, respectiv căruța din curte, în urma lovirii cu pumnul de către inculpat, se la aflarea adevărului, întrucât acestea nu se coroborează cu fapte și împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor administrate în cauză (raport de constatare medico-legală, fila 34, declarații martoră, filele 49-50 etc.), așa cum impune art.69 Cod procedură penală.
Curtea constată, de asemenea, că instanța de fond a dat semnificația cuvenită criteriilor generale de individualizare a pedepselor, așa cum sunt enumerate în art.72 Cod penal, în aplicarea sancțiunii pentru inculpat, neimpunându-se reținerea de circumstanțe atenuante.
Având în vedere cele expuse, în baza art.379 pct.1lit.b Cod procedură penală, Curtea va respinge apelul ca nefondat.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin.2 Cod procedură penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul împotriva sentinței penale nr.166 din 18.12.2008 a Tribunalului Călărași.
Obligă apelantul la 200 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul avocatului din oficiu, în cuantum de 100 lei, se va avansa din fondurile speciale ale Ministerului Justiției și.
Cu recurs.
Pronunțată în ședință publică azi, 26 februarie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.
Dact.AL 2 ex./2.03.2009
Președinte:Adriana Elena BăjanJudecători:Adriana Elena Băjan, Iuliana Ciolcă
