Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 8/2010. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 8
Ședința publică din data de 08 ianuarie 2010
PREȘEDINTE: Nonea Ioana
JUDECĂTOR 2: Negulescu Elena
JUDECĂTOR 3: Fieraru Ștefan
GREFIER - - -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul - fiul lui și, născut la data de 31 iulie 1988, în prezent aflat în Penitenciarul Mărgineni, împotriva deciziei penale nr.197 din 11.11.2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, prin care a fost respins ca nefondat apelul declarat de acesta împotriva sentinței penale nr.1133/15.06.2009 pronunțată de Judecătoria Ploiești.
Totodată, prin aceeași decizie s-a menținut starea de arest a inculpatului și s-a dedus perioada executată de la 28.03.2009 la zi.
Prin sentința penală nr. 1133/15.06.2009 pronunțată de Judecătoria Ploieștia fost condamnat inculpatul, fiul lui și, născut la data de 31.07.1988 în P, județul P, posesor CI seria - nr. - eliberat de Poliția P, CNP -, domiciliat în P,-,. 62A, jud. P, necăsătorit, cu un copil minor, fără ocupație, studii 4 clase, stagiul militar nesatisfăcut, fără antecedente penale, la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prev. și ped. de art. 208 alin. 1 rap. la art. 209 alin. 1 lit. e Cod penal, fapta din data de 28.03.2009.
S-au aplicat disp. art.71, art.64 lit. a, b Cod penal, cu excepția dreptului de a alege, prev. de art. 64 al.1 lit. a Cod penal.
În baza art. 88 Cod penal s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada reținerii și a arestării preventive, de la 28.03.2009 la zi.
În baza art. 350 alin.1 Cod procedură penală a fost menținută starea de arest preventiv a inculpatului.
În baza art. 14 și art. 346 Cod procedură penală s-a luat act că persoana vătămata nu s-a constituit parte civila în cauză, prejudiciul cauzat fiind recuperat integral prin restituire.
În baza art. 191 alin.1 Cod procedură penală inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, in cuantum de 300 lei.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul inculpat, aflat în stare de arest, personal și asistat de apărător desemnat din oficiu din Baroul Prahova, conform delegației nr. 7501/2009, lipsă fiind intimata parte vătămată.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Cu acordul instanței și în temeiul disp. art. 172 alin. 7 Cod proc. penală apărătorul desemnat din oficiu a luat legătura cu recurentul inculpat, aflat în stare de arest.
Avocat având cuvântul pentru recurentul inculpat depune la dosar un memoriu și o cerere prin care se solicită copia notelor grefierului de ședință de la acest termen. Totodată, precizează că acesta nu are alte cereri prealabile de formulat, solicitând să se constate cauza în stare de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul arată că nu are cereri prealabile de formulat, nici excepții de invocat, solicitând să se constate cauza în stare de judecată.
Curtea, ia act de declarațiile părților, constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat având cuvântul pentru recurentul inculpat arată că s-a declarat recurs împotriva deciziei penale nr. 197 din 11.11.2009 a Tribunalului Prahova, prin care a fost respins ca nefondat apelul declarat împotriva sentinței penale nr.1133/15.06.2009 a Judecătoriei Ploiești. Prin sentința pronunțată de Judecătoria Ploiești inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat.
Recurentul inculpat solicită, pe calea memoriului adresat instanței și prin recursul declarat, o redozare a pedepsei față de circumstanțele în care a fost săvârșită această infracțiune și față de trecutul fără al acestuia.
Susține că pedeapsa aplicată inculpatului, de 3 ani închisoare este extrem de severă pentru un prejudiciu de numai 17 lei, situația în care se află acesta fiind de natură a atrage clemența instanței, avându-se în vedere că el este singurul întreținător de familie și are un copil minor.
Pedeapsa aplicată i-ar periclita atât situația familiei care depinde de ajutorul material al acestuia cât și viața sa în viitor.
Justificarea pe care o dă instanța de fond în sensul că acesta a fost amendat pentru o faptă similară nu poate atrage circumstanțe agravante și nu poate justifica această pedeapsă de 3 ani închisoare.
Solicită admiterea recursului și reindividualizarea pedepsei cu aplicarea unei pedepse coborâte sub minimul prevăzut de lege având în vedere faptul că prejudiciul de 17 lei a fost recuperat, inculpatul a avut o atitudine sinceră și a colaborat cu organele de urmărire penală pentru aflarea adevărului.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul precizează cu privire la individualizarea pedepsei, că atât instanța de fond cât și cea de apel s-au orientat în mod corect la minimul special prevăzut de lege pentru această infracțiune, de 3 ani închisoare.
În ceea ce privește prejudiciul numai întâmplarea a făcut ca partea vătămată să aibă asupra sa doar suma de 17 lei. Cu privire la trecutul fără, se poate constata din actele dosarului, că la momentul emiterii rechizitoriului de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Ploiești, era cercetat de același parchet pentru furtul unei borsete, în dosarul nr. 10151/P/2008, iar atitudinea sinceră a fost determinată de faptul că a fost surprins în flagrant de un ofițer de poliție, în momentul în care a săvârșit această infracțiune.
Formulează concluzii de respingere a recursului declarat de inculpat, ca nefondat.
Recurentul inculpat având ultimul cuvânt solicită admiterea recursului, arătând că a recunoscut fapta comisă iar aceasta a fost o greșeală.
Precizează că a muncit, dar a rămas fără loc de muncă și la acel moment nu a avut bani pentru a cumpăra lapte pentru copilul său și tratament medical pentru acesta. Arată că meseria sa este de brutar și zugrav și ceea ce s-a întâmplat a fost o greșeală pentru care nu dorește să sufere familia sa.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin sentința penală nr.1133 din 15 iunie 2009 pronunțată de Judecătoria Ploiești, în temeiul disp. art.208 alin.1 rap. la art.209 alin.1 lit.e) cod penal, a fost condamnat inculpatul, fiul lui și, născut la data de 31 iulie 1988 în P, jud. P, domiciliat în P,-,. 62A,.B,.21, jud. P, necăsătorit, cu un copil minor, fără ocupație, studii 4 clase, stagiul militar nesatisfăcut, fără antecedente penale, la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, faptă din data de 28 martie 2009.
Potrivit disp. art. 71 cod penal au fost interzise inculpatului drepturile prev. de art.64 lit.a) și b) cod penal, cu excepția dreptului de a alege iar în baza disp. art. 350 alin.1 cod proc. penală s-a menținut starea de arest preventiv a inculpatului și s-a dedus din pedeapsă durata reținerii și arestării preventive de la 28.03.2009 la zi, conform art.88 cod penal.
În latură civilă, s-a luat act că partea vătămată domiciliat în P,-, jud. P nu s-a constituit parte civilă, prejudiciul fiind recuperat integral prin restituire.
Pentru a hotărî astfel, pe baza probatoriul aflat la dosar, prima instanță a reținut următoarele:
Prin Rechizitoriul nr.3212/P/2009 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Ploieștis -a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpatului sub aspectul săvârșirii infracțiunii de furt calificat, prev. și ped. de art.208 alin.1-209 alin.1 lit.e) cod penal, constând în aceea că la data de 28 martie 2009, în jurul orelor 14,30, în timp ce se afla pe platoul Centrale din P, a sustras din buzunarul părții vătămate suma de 17 lei, prejudiciu ce a fost recuperat în totalitate prin restituire.
Situația de fapt astfel reținută prin actul de inculpare a fost stabilită pe baza următoarelor mijloace de probă: procesul-verbal de cercetare la fața locului, procesul verbal de predare-primire, declarațiile martorului, ale părții vătămate și cele ale inculpatului.
Pe baza acestor probe și a celor administrate în cursul cercetării judecătorești, respectiv declarațiile martorului și procesul verbal de depistare, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt:
La data de 28 martie 2009, în jurul orelor 14,30, în timp ce se afla pe platoul Centrale din P, inculpatul a sustras din buzunarul părții vătămate suma de 17 lei, profitând de neatenția acestuia în timp ce se afla la o. În momentul imediat următor, inculpatul a fost imobilizat de către un organ de poliție, îmbrăcat în civil, o bancnotă de 10 lei căzând pe jos iar celelalte, una de 5 lei și două de câte 1 leu rămânând în mâna inculpatului. După ce partea vătămată a strigat "hoții", la fața locului s-au deplasat mai multe organe de poliție, care l-au condus pe inculpat la secția de poliție.
În drept, s-a reținut că fapta inculpatului, astfel cum s-a descrisă mai sus, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat, prev. și ped. de art.208 alin.1 - 209 alin.1 lit.e cod penal, atât sub aspectul laturii obiective cât și a celei subiective.
La individualizarea pedepsei, prima instanță a avut în vedere criteriile generale de individualizare prev.de art.72 cod penal, respectiv dispozițiile generale ale codului penal, limitele de pedeapsă fixate în partea specială, gradul de pericol social al faptei săvârșite, apreciat ca fiind ridicat, având în vedere locul în care s-a comis infracțiunea.
De asemenea, s-a mai reținut și că pe parcursul procesului penal inculpatul a avut o atitudine nesinceră și că nu se află la prima încălcare a legii penale deoarece la 28 noiembrie 2008 mai fost prins și imobilizat de organele de poliție pentru același gen de fapte și tot din același loc pentru care i s-a aplicat o amendă administrativă.
Pentru aceste considerente și raportat la funcțiile pedepsei (de reeducare și constrângere), instanța de fond a apreciat că o pedeapsă de 3 ani închisoare constituie o sancțiune corespunzătoare pentru inculpat și că scopul pedepsei nu poate fi atins decât prin executare în regim de detenție, cu aplicarea, totodată, a dispozițiilor art.71 alin.1 și art.64 lit.a și b cod penal.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul, criticând-o ca netemeinică, sub aspectul pedepsei aplicate pe care o consideră prea aspră în raport cu fapta și împrejurările comiterii acesteia, solicitând admiterea apelului, desființarea în parte a hotărârii și reducerea acesteia.
Prin decizia penală nr.197 din 11 noiembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahovaa fost respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat, menținându-se starea de arest preventiv a acestuia.
Pentru a dispune astfel, prima instanță de control judiciar a reținut că judecătoria, față de probele administrate, a apreciat corect situația de fapt din care rezultă în mod neîndoielnic că inculpatul este autorul infracțiunii de furt calificat reținută în sarcina sa, încadrarea juridică a faptei este corespunzătoare iar la individualizarea pedepsei aplicate s-au avut în vedere criteriile generale prev. de art.72 cod penal, limitele minime și maxime ale textului de lege incriminator și circumstanțele personale ale inculpatului.
Referitor la motivele de apel invocate de inculpat, tribunalul a constatat că nu pot fi reținute, având în vedere că acesta nu este la prima abatere și nici nu a apreciat corespunzător clemența ce i s-a acordat anterior când fiind prins tot pe același platou al Centrale sustrăgând bani din buzunarul unei persoane i s-a aplicat o amendă administrativă.
Se apreciază că, chiar în aceste condiții, judecătoria a ținut cont că inculpatul nu are antecedente penale și i-a aplicat o pedeapsă orientată la minimul special al textului de lege incriminator.
Împotriva ambelor hotărâri a declarat recurs, în termen legal, inculpatul, care a criticat soluțiile de nelegalitate și netemeinicie, solicitând reducerea cuantumului pedepsei prin reținerea circumstanțelor atenuante facultative, având în vedere că a recunoscut fapta comisă, a cooperat cu organele de urmărire penală, este tatăl unui minor în vârstă de 3 ani iar soția este bolnavă și lipsită de sprijin material.
Apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpat a susținut că pedeapsa de 3 ani închisoare este extrem de severă față de cuantumul prejudiciului și trecutul fără al acestuia, solicitând admiterea recursului, casarea ambelor hotărâri și aplicarea unei pedepse sub minimul special prevăzut de lege.
Curtea, examinând hotărârile recurate, în raport de critica invocată circumscrisă cazului de casare prev. de art.3859pct.14 cod proc. penală, pe baza materialului probator administrat în cauză și din oficiu, în limitele prev. de art.3859alin.2 și 3 cod proc. penală, constată că recursul declarat de inculpat este nefondat, pentru considerentele ce urmează:
Pe baza probelor și mijloacelor de probă administrate în timpul urmăririi penale și al cercetării judecătorești, respectiv proces verbal încheiat de organele de poliție la 28 martie 2009, proces verbal de constatare încheiat la aceeași dată, în prezența martorului, proces verbal de percheziție corporală, proces verbal de recunoaștere de pe fotografie, însoțit de planșele fotografice, declarația părții vătămate, declarația martorului și procesul verbal de recunoaștere, declarația martorului și declarațiile inculpatului, ambele instanțe au reținut în mod corect și complet situația de fapt, astfel cum a fost expusă anterior, din care rezultă că în data de 28 martie 2009, în jurul orelor 14,30, profitând de neatenția părții vătămate, inculpatul a sustras din buzunarul stâng al pantalonilor acesteia suma de 17 lei, prejudiciu acoperit integral prin restituire.
Probele și mijloacele de probă la care s-a făcut referire anterior au fost complet analizat și just apreciate de instanțe, care, reținând vinovăția inculpatului în forma prevăzută de lege, respectiv intenție directă, în mod temeinic și legal au dispus condamnarea acestuia pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat conform art.208 alin.1 -209 alin.1 lit.e) cod penal.
Existența faptei, împrejurările comiterii acesteia și vinovăția inculpatului nu au fost contestate de recurent, acestea criticând hotărârile pronunțate numai sub aspectul netemeiniciei lor, respectiv în ceea ce privește individualizarea judiciară a pedepsei.
Examinând această critică, în raport de întregul material probator administrat, Curtea reține ca și prima instanță de control judiciar, că judecătoria a evaluat în mod corespunzător criteriile cuprinse în art.72 cod penal, respectiv gradul de pericol social ridicat al faptei, împrejurările comiterii acesteia, respectiv într-un loc public, aglomerat, pe timp de zi, limitele de pedeapsă prevăzute de lege și persoana inculpatului, care deși nu a mai fost condamnat definitiv pentru același gen de infracțiuni, a fost sancționat cu amendă administrativă tot pentru comiterea unei fapte de furt, în cauză o borsetă, tot de pe Centrale din
Cuantumul redus al prejudiciului și împrejurarea restituirii acestuia către partea vătămată nu constituie temeiuri justificate pentru reținerea de circumstanțe atenuante facultative, astfel cum a solicitat inculpatul, având în vedere că acestea au fost consecința întâmplării și respectiv al surprinderii în flagrant imediat după comiterea faptei, ultimul aspect fiind cel care a determinat și atitudinea de recunoaștere manifestată de inculpat.
De altfel, așa cum rezultă din declarația martorului, acesta, deși nu cunoștea numele inculpatului, față de semnalmentele acestuia, știa că se ocupă de sustragerea de bunuri din buzunarele cumpărătorilor aflați pe Centrale.
Nu în ultimul rând, comiterea faptei pe timpul zilei dovedește o temeritate deosebită a inculpatului în comiterea de fapte penale, așa încât, nefiind îndeplinite cerințele impuse de art.74 cod penal, nu se justifică aplicarea unei pedepse sub limita minimă a textului de lege incriminator, critica invocată fiind nefondată.
Totodată, se impune precizarea că deși sancționat anterior cu amendă administrativă pentru sustragerea de bunuri din același loc, inculpatul nu a înțeles clemența manifestată de organele judiciare și la numai patru luni de la săvârșirea acesteia a comis o faptă de aceeași natură și în același loc.
Pentru considerentele expuse, Curtea, constatând că soluțiile pronunțate sunt legale și temeinice sub toate aspectele iar recursul declarat de inculpat este nefondat, în baza art.38515pct.1 lit.b) cod proc. penală, îl va respinge.
Având în vedere că inculpatul a fost arestat preventiv în prezenta cauză, în temeiul disp.art.383 alin.2 cod proc. penală comb.cu art.88 Cod penal, se va deduce din pedeapsă durata reținerii și arestării preventive, de la 28 martie 2009, la zi.
Conform disp.art.192 alin.2 cod proc. penală, se va dispune obligarea recurentului la cheltuieli judiciare către stat, inclusiv în privința onorariului apărătorului desemnat din oficiu ce se va avansa din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului P, onorariu stabilit conform art.5 lit.a) din Protocolul comun încheiat între Ministerul Justiției sub nr.1139/2008 și Uniunea Națională a Barourilor din România sub nr.1693/2008.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul, deținut în Penitenciarul Mărgineni, împotriva deciziei penale nr. 197/11.11.2009 pronunțată de Tribunalul Prahova.
din pedeapsă reținerea și arestarea preventivă de la 28 martie 2009, la zi.
Obligă recurentul la plata sumei de 270 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 200 lei reprezintă onorariu apărător din oficiu, ce se va avansa din fondul Ministerului Justiției, către Baroul d e Avocați
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 08 ianuarie 2010.
Președinte, Judecători,
Grefier,
Red. NI/Tehnored.
4 ex./20 ianuarie 2010
Dosar apel nr- Trib.
Judec. apel /
Dosar fond nr- Jud.
Judec. fond
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr. 3113/2006
Președinte:Nonea IoanaJudecători:Nonea Ioana, Negulescu Elena, Fieraru Ștefan
