Omorul (art. 174 cod penal). Decizia 20/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR.20/A/2009
Ședința publică din 11 martie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Vasile Goja JUDECĂTOR 2: Ana Covrig
JUDECĂTOR: - -
GREFIER: - -
PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL CLUJ, REPREZENTAT PRIN:, procuror șef secție judiciară
S-a luat spre examinare apelul declarat de inculpatul - împotriva sentinței penale nr.11 din 20 ianuarie 2009 Tribunalului Cluj, pronunțată în dosar nr-, trimis în judecată pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor, prev.de art.20 rap.la art.174 pen.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul, aflat în stare de arest, asistat de apărător ales, av., în substituirea av.Pocola, din Baroul Cluj, cu delegație la dosar, partea vătămată, reprezentanții legali ai părții vătămate și, lipsă fiind părțile civile Spitalul Clinic de Urgență Pentru Copii și Spitalul Clinic Județean de Urgență
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, întrebat fiind, inculpatul arată că nu dorește să dea o declarație în fața instanței de apel și că-și menține declarațiile date în faza de urmărire penală.
Nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul pentru susținerea apelului.
Apărătorul inculpatului solicită admiterea apelului, desființarea sentinței atacate și judecând cauza, să se dispună în principal condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă, prin schimbarea încadrării juridice din tentativă la infracțiunea de omor, la o pedeapsă sub minimul special prevăzut de lege, ca efect al reținerii circumstanțelor atenuante, iar ca modalitate de executare, să se dispună executarea pedepsei la locul de muncă. Din probele administrate în cauză nu rezultă că inculpatul a încercat să suprime viața părții vătămate. La dosar există doar declarațiile părților și declarațiile unor martori indirecți. Trebuie să se facă aplicarea principiului in dubio pro reo, adică orice dubiu trebuie să-i profite inculpatului. Nu a existat în nici un moment intenția directă sau indirectă de a ucide. Nu se pot ignora leziunile suferite de partea vătămată, dar intensitatea relativ redusă a forței cu care acestea au fost provocate poate duce la concluzia că inculpatul nu voia să pună în primejdie viața părții vătămate, ci doar să o sperie. Este posibil ca inculpatul să fi acționat într-o stare de puternică tulburare și astfel să fie incidente dispozițiile art.73 lit.b pen. Solicită reținerea acestei împrejurări ca circumstanță atenuantă. În subsidiar, solicită reducerea pedepsei aplicate, ca urmare a reținerii de circumstanțe atenuante și executarea pedepsei la locul de muncă.
Partea vătămată și reprezentanții legali ai acesteia solicită respingerea apelului declarat de inculpat și menținerea ca legală și temeinică a sentinței atacate.
Reprezentanta Parchetului solicită respingerea apelului declarat de inculpat ca nefundat și menținerea sentinței atacate ca fiind legală și temeinică. În mod corect s-au analizat probele administrate, iar raportat la gravitatea și urmările faptei, instanța de fond a aplicat o pedeapsă just individualizată. Nu se poate pune problema schimbării încadrării juridice a faptei, având în vedere modalitatea în care a comis fapta inculpatul, acesta folosindu-se de 3 cuțite și aplicând mai multe lovituri victimei, din care 8 în zone vitale ale corpului, cauzând leziuni deosebit de grave ce au pus în primejdie viața victimei. Declarația părții vătămate se coroborează integral cu concluziile raportului de constatare medico-legală. Leziunile constatate în raport sunt cele menționate de partea vătămată când descrie fapta comisă și zonele unde a fost lovită. Prin urmare nu se impune schimbarea încadrării juridice a faptei din tentativă la infracțiunea de omor în infracțiunea de vătămare corporală gravă. Atât modalitatea, cât și cuantumul pedepsei au fost corect individualizate. Solicită respingerea apelului și obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, achiesează concluziilor formulate de apărătorul ales.
CURTEA
Prin sentința penală nr.11 din 20 ianuarie 2009 a Tribunalului Cluj în conformitate cu dispozițiile art.334 pr.pen. s-a respins cererea formulată de inculpatul prin apărătorul său ales avocat, de schimbare a încadrării juridice a faptei din tentativă la infracțiunea de omor, incriminată de art.20 pen. raportat la art.174 pen. în infracțiunea de vătămare corporală gravă, incriminată de art.182 alin.2 pen.
În temeiul art.20 pen. raportat la art.174 pen. inculpatul -, fiul lui și, născut la data de 04 iulie 1986 în municipiul C-N, județul C, domiciliat în comuna, sat, nr.327, județul C, de cetățenie română, studii: 8 clase, brutar la SRL, necăsătorit, stagiul militar nesatisfăcut, fără antecedente penale, CNP: -, seria - nr.- eliberată de Poliția municipiului C-N, a fost condamnat la pedeapsa de 6 ani închisoare, cu executare în regim de detenție, pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la infracțiunea de omor și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit."a " teza a II-a, "b" pen. după executarea pedepsei principale.
În temeiul art.71 pen. s-au interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art.64 lit."a" teza a II-a, b pen. începând cu data rămânerii definitive a prezentei hotărâri de condamnare și până la terminarea executării pedepsei.
În temeiul art.88 pen. s-a dedus din durata pedepsei aplicată inculpatului prin prezenta hotărâre, timpul arestării preventive, începând cu data de 04 iulie 2008 la zi.
În temeiul art.350 pen.pen. s-a menținut măsura preventivă a arestării inculpatului.
S-a constatat că în prezenta cauză penală partea vătămată. în comuna, sat, nr.19, jud.C CNP: - asistată de avocat din oficiu a nu s-a constituit parte civilă în prezenta cauză penală.
În temeiul art.346 alin.1 pr.pen. raportat la art.14 alin.3 lit."b" pr.pen. cu aplicarea art.998 civil și art.313 din Legea nr.95/2006, modificat prin nr.OUG72/2006 inculpatul a fost obligat să plătească părții civile Spitalul Clinic de Urgență pentru Copii C suma de 3484,48 lei reprezentând contravaloarea prestațiilor medico-sanitare acordate părții vătămate:, în perioada 30 mai 2008 - 05 iunie 2008 conform decontului de cheltuieli de spitalizare întocmit sub nr.6165/04.07.2008 existent la filele nr.159-160 din dosar cu titlu de despăgubiri civile și cu aplicarea dobânzii legale începând cu data de 05.06.2008, data externării părții vătămate și până la achitarea integrală a sumei anterior menționată.
În temeiul art.346 alin.1 pr.pen. raportat la art.14 alin.3 lit."b" pr.pen. cu aplicarea art.998 civil și art.313 din Legea nr.95/2006, modificat prin nr.OUG72/2006 inculpatul a fost obligat să plătească părții civile Spitalul Clinic Județean de Urgență C suma de 2650,63 lei reprezentând contravaloarea prestațiilor medico-sanitare acordate acestuia, în perioada 30 mai 2008 - 06 iunie 2008 conform decontului de cheltuieli de spitalizare întocmit sub nr.13455/25.07.2008 existent la filele nr.156-157 din dosar cu titlu de despăgubiri civile și cu aplicarea dobânzii legale începând cu data de 06.06.2008, data externării inculpatului și până la achitarea integrală a sumei anterior menționată.
În temeiul art.189 pr.pen. s-au stabilit onorarii avocațiale din oficiu, onorarii ce s-au suportat din fondul special al Ministerului Justiției și care s-au avansat către C, d-nei avocat a, suma de 80 lei, pentru acordarea asistenței juridice părții vătămate în faza cercetării judecătorești.
În temeiul art.191 pr.pen. inculpatul a fost obligat să plătească suma de 1000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului (reprezentând costul constatării medico legale în cuantum de 126 lei RON, etc.)
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj înregistrat sub nr.499/P/2008 din data de 22 august 2008, s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor, faptă incriminată de art.20 pen. raportat la art. 174.pen.
În esență, prin actul de sesizare a instanței s-a reținut că inculpatul la data de 30 mai 2008, în jurul orelor 16,00, în timp ce se afla în imobilul părții vătămate din satul, comuna, jud. C, i-a aplicat acesteia numeroase lovituri cu mai multe cuțite în zona lombară și toracică anterioară și posterioară, provocându-i acesteia leziuni corporale care au necesitat pentru vindecare un număr de 25-30 de zile de îngrijiri medicale dacă nu survin complicații, punându-i astfel viața în primejdie.
În declarațiile date în faza urmăririi penale inculpatul inițial a recunoscut că a înjunghiat-o pe partea vătămată însă a prezentat altfel derularea evenimentelor, încercând să ofere organelor de urmărire penală cât mai puține detalii cu privire la acțiunile sale agresive, având o atitudine nesinceră acesta recunoscând doar o parte dintre acțiunile sale agresive, respectiv inițial doar agresiunea care nu putea fi negată și anume cea prin care a provocat leziuni în zona toracelui posterior al părții vătămate, încercând să minimalizeze gravitatea și consecințele faptei sale prin acuzele părții vătămate pentru ca după ce i s-a adus la cunoștință că la locul agresiunii au fost descoperite trei cuțite, acesta să recunoască faptul că a mai înjunghiat-o de câteva ori în zona toracică pe partea vătămată, când aceasta se afla în curte, lângă locul în care era legat câinele, cu un alt cuțit pe care îl luase de pe masa din bucătărie (93-98, 147-149 ) iar în faza de cercetare judecătorească inculpatul a declarat că înțelege învinuirea ce i se aduce, și că își menține întru totul declarațiile date în faza de urmărire penală atât în fața organelor de poliție cât și în fața procurorului însă dorește să uzeze de dreptul conferit de legiuitor de a nu face nici o declarație în fața instanței de judecată (50), ceea ce denotă că acesta nu a înțeles să-și mai susțină teza sa privind derularea evenimentelor astfel cum a expus-o în faza de urmărire penală și deci să facă dovada celor susținute inițial respectiv culpa victimei și circumstanțierea răspunderii penale prin aplicabilitatea în cauză a prevederilor art.73 lit.a,b pen. deși el a beneficiat de serviciile unui avocat ales. - mai mult, cu ocazia acordării ultimului cuvânt în soluționarea pe fond a cauzei acesta a declarat că regretă fapta dar astfel cum a prezentat-o el și nu cea prezentată de organul de urmărire penală și partea vătămată.
Examinând învinuirea adusă inculpatului, în baza actelor și lucrărilor dosarului prin prisma dispozițiilor legale în materie, respectiv: rezoluția din data de 03.06.2008 ora 09,00 privind începerea urmăririi penale (1, ), ordonanță privind obligarea de a nu părăsi localitatea emisă de Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj (2-3 ), ordonanța de punere în mișcare a acțiunii penale față de inculpat (4 ), procesul-verbal de cercetare la fața locului (10-13), planșele foto (14-75 ), declarația părții vătămate (77-81d. și 51-52), ordonanță de efectuare a expertizei emisă la data de 31 mai 2008 privind pe partea vătămată (82 ), concluzii preliminare (83 ), raportul de constatare medico-legală nr.4048/II/a/137 din 10.06.2008 emis de Institutul de Medicină Legală C-N (84-85 ), ordonanță de efectuare a expertizei emisă la data de 31 mai 2008 privind pe inculpatul (102 ), concluzii preliminare (103 ), raportul de constatare medico-legală nr.4049/II/a/138 din 24.06.2008 emis de Institutul de Medicină Legală C-N (104-105d.), adresa nr.-/02.07.2008 emisă de către C către Centrul de Intervenție pentru Copilul C și fișa de observație întocmită de aceeași instituție privind-o pe partea vătămată (86, 87-89 ), bilet externare emis de Spitalul Clinic Județean - Clinica Chirurgie I C-N privindu-l pe inculpat (106-107 ), proces-verbal încheiat de către C - Laboratorul de detecție a comportamentului simulat prin care s-a consemnat refuzul inculpatului de a se supune acestui test (109 ), ordonanța de reținere nr.5 din data de 23 februarie 2007 emisă de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj (80), raportul de constatare medico-legală nr.1632/II/a/70 din 20.03.2007 emis de Institutul de Medicină Legală C-N (98), declarațiile martorilor: (110-111,119 și 92), (111-112,120 ), (113-114,121,166 și 78), (115-116,122 și 77), (117,123,167 și 93), (118 ), declarațiile inculpatului (93-97, 98 și 50), planșa fotografică cuprinzând aspectele fixate cu ocazia reconstituirii infracțiunii de tentativă la omor în care partea vătămată indică momentele și locurile în care a fost agresată de inculpat (127-137d.), planșă fotografică cu imagini ale mesajelor de pe telefonul mobil marca "Nokia" aparținând inculpatului 8F.139-149 ), planșa fotografică cuprinzând aspectele realizate cu ocazia examinării obiectelor de îmbrăcăminte aparținând inculpatului (150-155 ), adresa nr. 6745/23.07.2008 emisă de Spitalul Clinic de Urgență pentru Copii C-N prin care acesta s-a constituit parte civilă împotriva inculpatului cu suma de 3484,48 lei, reprezentând contravaloare serviciilor medico-sanitare acordate părții vătămate (159 ) și decont cheltuieli de spitalizare (160 ), adresa nr. 13455/25.07.2008 emisă de Spitalul Clinic Județean de Urgență C prin care acesta s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 2650,63 lei reprezentând contravaloarea cheltuielilor ocazionate de spitalizarea inculpatului (156,) și decont cheltuieli de spitalizare (157 ), raport de constatare tehnico-științifică nr.- întocmit la data de 09 iulie 2008 de către expert criminalist (161-164 ), proces-verbal de reconstituire (165 ), planșă fotografică privind aspectele fixate cu ocazia reconstituirii efectuate în data de 20 august 2008 cu inculpatul (169-181 ), CD audio-video (182-183 ), încheierea penală nr.39/C/04.07.2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj privind luarea măsurii arestării preventive față de inculpat pe o perioadă de 30 de zile începând cu data de 04 iulie 2008 și până la data de 02 august 2008 (186-188 ), mandatul de arestare preventivă nr.22/04.07.2008 (185 ), încheierea penală nr.45/C/29.07.2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj privind prelungirea măsurii arestării preventive față de inculpat pe o perioadă de 30 de zile începând cu data de 02 august 2008 și până la data de 31 august 2008 (190-191 ), fișa de cazier judiciar a inculpatului (101 ), procesul verbal de prezentare a materialului de urmărire penală inculpatului în asistența avocatului ales (192 ), acord de principiu exprimat de - SRL (18), caracterizarea inculpatului întocmită de - SRL (19), referat de evaluare privindu-l pe inculpatul cu nr.3244/04.12.2008 întocmit de către Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Cluj (73-76) instanța, a reținut în fapt următoarele:
În data de 30.05.2008, în jurul orelor 16,00, inculpatul s-a deplasat la locuința prietenei sale, situată în comuna, sat, jud., în vârstă de 15 ani, dormea pe patul din bucătărie, fiind singură la domiciliu. A fost trezită de către inculpat, amândoi au ieșit din casă și au urcat în autoturismul care se afla parcat în curtea imobilului, unde partea vătămată i-a spus inculpatului că nu mai dorește să continue relația cu el. La un moment dat inculpatul a coborât din autoturism și a intrat în bucătăria locuinței, fiind urmat la scurt timp de către partea vătămată. Când partea vătămată a pășit în bucătărie, 1-a văzut pe inculpat având în mână un cuțit de bucătărie cu de culoare albă cu care, fără a spune ceva în prealabil, inculpatul a înjunghiat-o în zona abdominală. Partea vătămată s-a speriat și a fugit în curte, în locul în care era legat câinele, însă a fost urmărită de inculpat, care i-a mai aplicat două lovituri cu cuțitul, tot în zona abdominală. În continuare, a fugit în grădina din spatele casei cu intenția de a sări gardul în curtea vecină, dar a fost urmată și de această dată de inculpat și, înainte de a ajunge la gard, s-a împiedicat sau a fost împiedicată, a căzut la pământ, pe, poziție în care a fost din nou înjunghiată de inculpat care a lovit-o de câteva ori cu cuțitul în spate. După ce și-a provocat și el o rană cu același cuțit, inculpatul a lăsat cuțitul la pământ, iar partea vătămată 1-a aruncat în grădină, după care, dorind să scape de inculpat, a fugit din nou în locuință. A fost urmată și de această dată de inculpat, care a ajuns-o din urmă și, cu un alt cuțit pe care îl luase din sertarul dulapului, a înjunghiat-o din nou pe partea vătămată, pe care o împinsese pe canapea. În cele din urmă, partea vătămată a reușit să-l dea la o parte pe inculpat și a fugit în curtea imobilului vecin, loc în care a ajuns și inculpatul după câteva momente.
Martorul, care se afla în trecere prin satul, oprind autoturismul pe care îl conducea pentru a purta o convorbire telefonică cu un cunoscut întrucât în zona respectivă semnalul telefoanelor mobile este slab a auzit la un moment dat niște strigăte dar nu le-a dat importanță crezând că acestea provin de la copiii care se joacă motiv pentru care și-a continuat convorbirea telefonică moment în care a văzut-o pe partea vătămată ieșind pe poarta unei case care solicita ajutor fiind plină de sânge astfel încât a condus-o la cealaltă casă unde oprise pentru a putea vorbi la telefon a condus-o în curte și a predat-o la două femei după care a telefonat serviciului de urgență la numărul 112 iar după ce a terminat convorbirea a venit și inculpatul care striga și el după ajutor și când a intrat pe poarta casei unde o -se pe partea vătămată acesta a căzut la poarta respectivă după care când a intrat în casă și a întrebat-o pe partea vătămată ce se întâmplase ea i-a spus că a fost înjunghiată de inculpatul.(92) Atât partea vătămată, cât și inculpatul, au fost transportați cu ambulanța la unități medicale din C-N și anume la Spitalul Clinic de Urgență pentru Copii, respectiv la Spitalul Clinic Județean de Urgență, unde au fost supuși unor intervenții chirurgicale de urgență.
Potrivit raportului de constatare medico-legală nr.4048/II/a/137 din 10.06.2008, numita a prezentat plăgi înjunghiate penetrante multiple torace anterior și posterior, hemo-pneumotorace bilateral, plagă înjunghiată lombară. Leziunile, care s-au putut produce prin loviri repetate cu un corp tăietor-înțepător, au necesitat pentru vindecare un număr de 25-30 zile îngrijiri medicale dacă nu survin complicații și au pus în primejdie viața victimei. În cuprinsul raportului de constatare medico-legală se menționează că a prezentat un număr de 8 plăgi: trei toracice anterioare, una la nivelul șoldului drept, trei toracice posterioare și una lombară (84-85d.).
Partea vătămată a relatat desfășurarea incidentului astfel cum a fost expusă anterior.(77-81d.)
În schimb cu ocazia audierii sale, inculpatul a recunoscut faptul că a înjunghiat-o pe partea vătămată, însă a prezentat altfel derularea evenimentelor, încercând să ofere organelor de urmărire penală cât mai puține detalii cu privire la acțiunile sale agresive. Inculpatul a declarat că el este cel care a dorit să pună capăt relației cu partea vătămată, că aceasta este cea care a coborât prima din autoturism și a intrat în casă, unde a urmat-o și a văzut-o ținând în mână un cuțit cu care partea vătămată 1-a înjunghiat în abdomen, lăsând cuțitul în rană. Inculpatul a declarat că după acest moment partea vătămată s-a întors cu spatele spre el, înspre ușă, intenționând să iasă în curte, iar el a scos cuțitul din rană și a lovit-o pe partea vătămată de câteva ori cu același cuțit, în spate. Inițial, inculpatul a recunoscut doar această acțiune agresivă, însă, spunându-i-se că la locul agresiunii au fost descoperite trei cuțite, a recunoscut faptul că a mai înjunghiat-o de câteva ori în zona toracică pe partea vătămată, când aceasta se afla în curte, lângă locul în care era legat câinele, cu un alt cuțit pe care îl luase de pe masa din bucătărie. Inculpatul a mai precizat că a urmat-o pe partea vătămată în curte și apoi în grădina din spatele casei, unde partea vătămată a aruncat unul dintre cuțite, în timp ce amândoi erau căzuți la pământ; apoi partea vătămată a fugit din nou în locuință, el a urmat-o în bucătărie, unde a fost din nou înjunghiat de partea vătămată, în zona toracică, după care a ieșit din casă, iar el s-a deplasat la imobilul vecin, (93-98 ).
Conform raportului de constatare medico-legală nr. 4049/II/a/138 din 24.06.2008, numitul a prezentat o plagă penetrantă abdominală prin ligamentul gastrocolic, mezocolon transvers și mezenter cu eviscerație de epiplon, pneumotorax stâng și plăgi prin înțepare torace stâng dintre care una a fost penetrantă. Leziunile, care s-au putut produce prin acțiunea
unui corp tăietor-înțepător, au necesitat pentru vindecare un număr de 25-30 zilei
de îngrijiri medicale dacă nu survin complicații și au pus în primejdie viața
susnumitului (104-105d.).
inculpatului de a induce în eroare organele judiciare și de a-și asuma doar o parte dintre acțiunile sale agresive asupra părții vătămate, este în contradicție atât cu declarațiile părții vătămate, concluziile raportului de constatare medico-legală întocmit în urma examinării sale, mesajele telefonice existente în memoria telefonului mobil al inculpatului, cât și cu propriile sale declarații.
Astfel, deși inculpatul a declarat că prin acțiunile a încercat să o împiedice pe partea vătămată să se sinucidă, el însuși a recunoscut că a înjunghiat-o pe partea vătămată în spate, ba chiar a urmărit-o în curte, unde a înjunghiat-o din nou, iar apoi a urmărit-o în grădină și în casă. Deși a susținut că a fost înjunghiat de către partea vătămată, tot inculpatul a declarat că aceasta a aruncat cuțitul în grădină (probabil cuprinsă de sentimente de, teamă), lucru inexplicabil dacă admitem că partea vătămată l-ar fi agresat. De asemenea, dacă admitem susținerile inculpatului care încearcă să sugereze că el ar trebui să aibă calitatea de victimă în acest dosar și că partea vătămată intenționa să se sinucidă, este inexplicabil de ce, atunci când se aflau amândoi în curte, deși amândoi aveau câte un cuțit în mână, doar inculpatul a înjunghiat-o de câteva ori pe partea vătămată (așa după cum el însuși declară), iar, cu toate că avea posibilitatea să-și ia viața folosindu-se de cuțitul pe care îl avea în mână, nu a făcut acest lucru și nici nu l-a înjunghiat pe inculpat.
Partea vătămată a precizat că atunci când se afla căzută la pământ în grădină, inculpatul aflându-se lângă ea, după ce a fost înjunghiată în spate, l-a auzit pe inculpat scoțând un sunet sub forma unui horcăit, după care l-a auzit spunând că vor muri amândoi, a văzut tricoul inculpatului pătat de sânge, iar cuțitul, care se afla între ei, l-a luat și l-a aruncat în grădină (78 verso ).
Cu toate că a susținut că el este cel care dorea să pună capăt relației cu partea vătămată, în memoria telefonului mobil al inculpatului a rămas un SMS trimis părții vătămate în ziua agresiunii, la ora 14,50, cu textul: "vin mai încolo iubi da spunem sincer iubi mai vrei sa fi cu mine si sa fi sotzia mea ca nu ma supăr iubi si nu spun la nimeni nimic iubi numai vreau sa știu daca ma mai iubești te fi sincera iubi ca nu ma supăr daca nutzi place de mine spunemi iubi te fi sincera ca ieu spun adevaru iubi t " (147-149 ).
Inculpatul a fost de acord inițial să fie supus testării cu tehnica poligraf însă în ziua fixată pentru testare a refuzat acest lucru, invocând starea de sănătate precară precum și faptul că din cauza șocului suferit există aspecte pe care nu și le mai amintește. Ca urmare, refuzul său ulterior de a fi testat, constituie un indiciu în plus că inculpatul nu a declarat adevărul sau a expus în mod trunchiat adevărul cu privire la fapta comisă (96, 109 ) aspect ce se coroborează cu poziția procesuală adoptată de inculpat în faza de cercetare judecătorească când a uzat de dreptul conferit de legiuitor de a nu face nici o declarație. (50)
Așa cum a reieșit din raportul de constatare medico-legală nr.4049/II/a/138, descrierea topografică și morfologică a plăgilor prezentate de către inculpat, nu exclude posibilitatea autoproducerii acestora. (105 )
Astfel, martorul a declarat că, aflându-se la câțiva metri de gardul imobilului părții vătămate, a văzut-o pe aceasta ieșind din curte cu hainele pline de sânge, îndreptându-se spre imobilul învecinat și a auzit-o strigând după ajutor. Apoi l-a văzut ieșind din aceeași curte și pe inculpat, acesta prăbușindu-se în curtea imobilului în care intrase și partea vătămată. Restul persoanelor audiate (martori indirecți) sunt cele aflate în imobilul învecinat în momentul agresiunii și ulterior acestui moment, persoane care au acordat primele îngrijiri celor doi. (110-111,119 și 92),
Martorele (113-114,121,166 și 78) și (115-116,122 și 77) au declarat că partea vătămată le-a relatat că a încercat să sară gardul din spatele casei pentru a ajunge în curtea sa, dar a reușit, a strigat după ajutor dar nu a fost auzită și că inculpatul a încercat să o omoare fiindcă nu mai dorea să continue relația cu el.
În grădina din spatele casei au fost găsiți, de către echipa de cercetare la fața locului, șlapii părții vătămate, care prezentau urme de sânge, șlapi pe care partea vătămată i-a scăpat din picioare atunci când încerca să fugă de inculpat și a căzut la pământ. De asemenea, în grădină au fost identificate mai multe de sânge; din desfășurarea evenimentelor, prezumăm că sângele aparține inculpatului și provine din rana pe care acesta și-a autoprovocat-o în grădină, așa după cum a susținut partea vătămată. Cele trei cuțite folosite de inculpat au fost descoperite în următoarele locuri: unul în apropierea scărilor din fața ușii de intrare în casă, unul pe comoda din bucătărie și unul în grădina din spatele casei.
În cauză s-a procedat la efectuarea unei reconstituiri (165-183 ), ocazie cu care inculpatul a expus varianta sa cu privire la incidentul din data de 30.05.2008 cât și conducerea la fața locului părții vătămate (124-137d.).
Conform raportului de constatare tehnico-științifică nr.- din data de 09 iulie 2008 întocmit de IPJ C - Serviciul Criminalistic, pe suprafața cuțitelor examinate nu s-au pus în evidență urme papilare, iar pe suprafața lamelor celor două cuțite ridicate în data de 30.05.2008, s-au evidențiat de culoare brun-roșcată specifică sângelui, însă datorită cantității mici, cu testul "" nu s- putut obține un rezultat concludent (161-164 ) iar în ceea ce privește cel de al treilea cuțit găsit în grădina din spatele casei în data de 05.06.2008 (125d.), nu prezenta urme care să poată fi valorificate, deoarece urmele s-au șters datorită ploilor din zilele anterioare.
În urma agresiunii suferite în data de 30.05.2008, partea vătămată a fost evaluată din punct de vedere psihologic de către reprezentanți ai Centrului Județean de Intervenție pentru Copilul. Printre altele, s-a menționat în fișa de observație întocmită, că partea vătămată are "sentimente de frică intensă declanșate de gânduri referitoare la faptul că fostul prieten s-ar putea reîntoarce să finalizeze ce a început", sentimente "concretizate la nivel fiziologic prin accelerarea semnificativă a ritmului cardiac și tremur" (87-89 ).
Din materialul de urmărire penală aflat la dosar, a rezultat că datorită sentimentelor de frustrare provocate de faptul că prietena sa și-a manifestat intenția de a-l părăsi, combinate în mare măsură cu sentimente de gelozie închipuită, inculpatul a înjunghiat-o în mod repetat pe partea vătămată, cu intenția de a-i suprima viața, cauzându-i leziuni în zone vitale ale corpului și totodată și-a autoprovocat leziuni cu cuțitul, de asemenea în zone vitale, intenționând să-și ia viața, însă atât viața victimei cât și cea a inculpatului, au fost salvate doar datorită intervenției chirurgicale de urgență.
Conform dispozițiilor art.62 pr.pen. în vederea aflării adevărului, organul de urmărire penală și instanța de judecată sunt obligate să lămurească cauza sub toate aspectele, pe bază de probe. Ca atare, comiterea cu vinovăție a unei fapte prevăzute de legea penală și care prezintă pericol social trebuie să fie stabilită pe bază de probe, convingerea de vinovăție trebuind să fie certă, astfel încât să fie trasă la răspundere, potrivit vinovăției, doar acea persoană care a comis o infracțiune.
În consecință, în raport de textul menționat, cu referire la dispozițiile art.17 alin.2 și art.52 pen. precum și art.1 pr.pen. scopul procesului penal trebuie realizat în așa fel încât să armonizeze interesul apărării sociale cu interesele individului.
În cauză, atât organele de urmărire penală, cât și instanța de judecată, exercitând rol activ, au administrat probele necesare clarificării cauzei sub toate aspectele audiind în cauză victima infracțiunii și martorii cauzei, probe în raport de care instanța a reținut starea de fapt anterior descrisă și care dovedesc cert vinovăția inculpatului.
În sprijinul ipotezei susținute de inculpat, ipoteză potrivit căreia partea vătămată l-ar fi înjunghiat cea dintâi, nu există nici o altă probă. - mai mult, chiar dacă am admite, ipotetic, faptul că partea vătămată l-ar fi agresat prima pe inculpat, acesta nu ar putea beneficia de prevederile art.44 pen. privitoare la legitima apărare, nefiind întrunite condițiile atacului și ale apărării; aceasta deoarece, așa după cum însuși inculpatul declară, că după ce l-a înjunghiat, partea vătămată s-a întors cu fața spre ușă (cu spatele spre el), intenționând să iasă în curte, moment în care inculpatul a lovit-o de mai multe ori cu cuțitul în spate. Condițiile legitimei apărări nu ar fi întrunite în acest caz, presupusul atac al părții vătămate asupra inculpatului finalizându-se înaintea acțiunii agresive a inculpatului, ceea ce face ca acțiunea inculpatului să constituie un atac și nu o apărare legitimă.
In privința existenței celeilalte presupuse acțiuni agresive a părții vătămate asupra inculpatului există dubii, la dosar neexistând nici o altă probă, sau măcar vreun indiciu că evenimentele s-ar fi petrecut așa cum declară inculpatul, cu excepția declarației sale care însă nu a mai dorit să o susțină și în faza de cercetare judecătorească când a refuzat să dea orice declarație, pentru a dovedi și presupusa culpă pe care acesta o impută părții vătămate însă probabil de teama de a nu "greși" în ceea ce va expune cu ocazia audierii sale.
Tribunalul, a apreciat ca deosebit de semnificative unele aspecte care denotă cu certitudine vinovăția inculpatului.
Astfel, raportul de constatare medico-legală nr.4048/II/a/137 din data de 10 iunie 2008 emis de Institutul de Medicină Legală C-N (84-85 ) se coroborează întrutotul cu depozițiile martorilor: (110-111,119 și 92), (111-112,120 și), (113-114,121,166 și 78), (115-116,122 și 77), (117,123,167 și 93), (118 ), referatul de evaluare privindu-l pe inculpatul cu nr.3244/04.12.2008 întocmit de către Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Cluj (73-76) și nu în ultimul rând declarațiile inculpatului reieșind fără putință de tăgadă că inculpatul a acționat cu intenția directă de a suprima viața victimei, având în vedere multitudinea loviturilor aplicate cu cele trei cuțite de bucătărie și zonele corporale vizate de inculpat.
În drept, punerea în discuție a schimbării încadrării juridice a faptei apare ca imperios necesară în temeiul principiului contradictorialității, aspect procedural îndeplinit de către instanță.
Astfel, sub aspectul cererii formulată de inculpatul prin apărătorul său ales de schimbare a încadrării juridice a faptei din infracțiunea de tentativă la infracțiunea de omor, incriminată de art.20 pen. raportat la art.174 pen. în infracțiunea de vătămare corporală gravă, incriminată de art.182 alin.2 pen. aceasta a fost respinsă în conformitate cu dispozițiile art.334 pr.pen. pentru următoarele considerente:
Din actele medico-legale existente la dosar rezultă că partea vătămată a prezentat a prezentat plăgi înjunghiate penetrante multiple torace anterior și posterior, hemo-pneumotorace bilateral, plagă înjunghiată lombară. Leziunile, care s-au putut produce prin loviri repetate cu un corp tăietor-înțepător, au necesitat pentru vindecare un număr de 25-30 zile îngrijiri medicale dacă nu survin complicații și au pus în primejdie viața victimei. În cuprinsul raportului de constatare medico-legală se menționează că a prezentat un număr de 8 plăgi: trei toracice anterioare, una la nivelul șoldului drept, trei toracice posterioare și una lombară (84-85d.).
În speță, aplicând opt din lovituri în regiuni vitale ale corpului, respectiv: trei toracice anterioare, una la nivelul șoldului drept, trei toracice posterioare și una lombară cu un număr de trei cuțite, care au cauzat leziunile grave menționate în actele medico-legale, inculpatul nu a urmărit numai vătămarea corporală a acesteia, ci uciderea ei, care însă nu s-a produs datorită unor cauze care se situează în afara voinței sale, și anume a intervenției operatorie de urgență a făcut posibilă salvarea victimei, a cărei viață a fost pusă în pericol.
Astfel, în cauză, încă de la începutul procesului, partea vătămată a declarat că intenția inculpatului a fost "de a muri împreună" după ce în prealabil acesta i-a aplicat mai multe lovituri cu cuțitul atât în față cât și zona spatelui. Declarațiile părții vătămate se coroborează cu actele medico-legale în care se precizează că plăgile înjunghiate penetrante multiple torace anterior și posterior, hemo-pneumotorace bilateral, plagă înjunghiată lombară s-a produs prin loviri repetate cu un corp tăietor-înțepător.
Obiectele cu care s-au aplicat loviturile, așa cum rezultă din, probe, a fost trei cuțite cu diametrul de 12- 15 cm, pe care inculpatul le-a luat din casa părții vătămate, înainte de a comite agresiunea. De vreme ce lovitura a fost aplicată cu cuțite luate din casa părții vătămate, în direcția toracelui anterioare și posterioare se impune concluzia că inculpatul a acționat cu intenția de a ucide și nicidecum de a produce numai vătămări corporale, acțiunea sa putând cauza fără dubiu moartea victimei însă numai providența a făcut ca partea vătămată raportat la zonele, numărul loviturilor primite și a obiectelor contondente utilizate să scape cu viață din această agresiune.
Împrejurarea că persoana vătămată a reușit să fugă prima la vecini "după ce în prealabil ea l-ar fi înjunghiat pe inculpat cu două lovituri" și deci să împiedice consecințe dintre cele mai grave, nu este relevantă nici din punctul de vedere al poziției subiective a agresorului, caracterizată prin intenția de a ucide, ca urmare a refuzului părții vătămate de a continua relația de prietenie cu acesta, și nici din punctul de vedere al laturii obiective a infracțiunii de omor.
Relevante pentru caracterizarea juridică a unei fapte ca tentativă la infracțiunea de omor sau ca vătămare corporală gravă sunt împrejurările în care a fost comisă, natura instrumentului cu care a fost lovită victima, intensitatea loviturii și regiunea spre care a fost îndreptată aceasta.
În cauză, inculpatul a lovit cu intensitate victima în torace cu trei cuțite, obiecte apte de a produce moartea, într-o zonă vitală, hipocondrul stâng, producându-i o plagă înjunghiată penetrantă cu plagă dublă de ansă jejunală și plagă dublă de contrasens și numai intervenția operatorie de urgență a făcut posibilă salvarea victimei, a cărei viață a fost pusă în pericol.
Ori, instrumentul vulnerant să producă rezultatul letal, intensitatea și numărul loviturilor, zona anatomică lezată, sunt tot atâtea elemente din care se desprinde intenția, chiar în forma ei directă de a suprima viața victimei.
În aceste condiții, apărarea inculpatului că el ar fi fost agresat prima dată de către partea vătămată cu un cuțit prin care i-ar fi cauzat cele două răni iar după aceea el a ripostat nu poate constitui un argument în sprijinul cererii sale de schimbare a calificării judiciare în infracțiunea de vătămare corporală gravă având în vedere faptul că nici una din probele administrate atât în faza urmăririi penale cât și în faza cercetării judecătorești nu a confirmat sub nici un aspect susținerile sale ci dimpotrivă pe cele ale părții vătămate care a fost constantă în declarații în ambele faze ale procesului penal motiv pentru care aceasta nu are nici un suport juridic pentru a fi admisibilă, fiind doar o încercare de a atenua răspunderea penală a acestui inculpat.
Astfel, diferența dintre încadrarea juridică dată faptei, ca fiind tentativă la infracțiunea de omor și infracțiunea de vătămare corporală gravă este dată de poziția subiectivă a inculpatului, în raport de valoarea ocrotită de lege și nicidecum de rezultatul material, concretizat în numărul de zile de îngrijiri medicale necesar vindecării victimei infracțiunii.
Poziția psihică a inculpatului trebuie stabilită în fiecare caz, în raport de împrejurările concrete în care a fost comisă fapta, de instrumentul folosit de inculpat ( sau nu de a produce moartea), în raport cu regiunea corpului spre care a fost îndreptată lovitura sau loviturile (o zonă vitală sau nu), intensitatea loviturii sau a loviturilor, consecințele cauzate, inclusiv intervenția rezultatului letal, în lipsa acordării unei asistențe medicale de specialitate, calificate și în regim de urgență.
În speță, leziunile descrise în actul de constatare medico-legală au confirmat, prin intensitatea lor și zonele vizate, intenția suprimării vieții victimei. Ori instrumentul folosit în agresarea părții vătămate (cuțit de dimensiuni mari, de a suprima viața), repetarea actelor materiale, intensitatea loviturilor aplicate în zone vitale ale organismului și faptul că numai intervenția operatorie a salvat viața victimei demonstrează că inculpatul nu a urmărit numai vătămarea corporală a părții vătămate, ci uciderea ei.
Cuțitul constituie un instrument de a provoca moartea, intensitatea loviturilor aplicate în zona cavității peritoneale cât și numărul acestora (8) demonstrează că inculpatul, a acționat cu intenția de a ucide.
Așa cum s-a statuat în literatura de specialitate, există tentativă de omor și nu de vătămare corporală ori de câte ori inculpatul acționează astfel încât provoacă leziuni la nivelul organelor vitale ale organismului victimei, ori folosește instrumente sau procedee specifice uciderii, moartea victimei neproducându-se din motive independente de voința acestuia.
Infracțiunea de omor, chiar și în forma tentativei, poate fi săvârșită atât cu intenție directă, situație negată de inculpat, cât și cu intenție indirectă, respectiv prin acceptarea unor consecințe letale nedorite, situație ce se circumscrie speței și care rezultă din ansamblul probelor administrate.
Este în afara oricărei îndoieli faptul că prin înjunghierea părții vătămate cu un număr de trei cuțite, instrumente, specifice uciderii, într-o zonă vulnerabilă a organismului, conținând organe vitale, i-au fost lezate aceste organe, încât, numai promptitudinea cu care s-a acționat, efectuându-se o intervenție chirurgicală de urgență, a făcut să nu se pună în primejdie viața persoanei vătămate și, aceasta să fie salvată.
În aceste condiții, fapta fiind săvârșită cu intenția neechivocă de a ucide, constituie tentativă la infracțiunea de omor, incriminată de art.20 pen. raportat la art.174 pen. iar nu infracțiunea de vătămare corporală gravă, incriminată de art.182 alin.2 pen. aceasta din urmă fiind exclusă atât timp cât punerea în primejdie a vieții persoanei, nu a fost rezultatul intenției de vătămare corporală ce caracterizează fapta prev. de art.182 pen. motiv pentru care schimbarea încadrării juridice solicitată de inculpat prin avocatul său ales, nu are suportul juridic necesar pentru a fi admisibilă, urmând ca instanța să o respingă ca nefondată.
În consecință, fapta inculpatului care la data de 30 mai 2008, în jurul orelor 16,00, în timp ce se afla în imobilul părții vătămate din satul, comuna, jud. C, i-a aplicat acesteia numeroase lovituri cu mai multe cuțite în zona lombară și toracică anterioară și posterioară, provocându-i acesteia leziuni corporale care au necesitat pentru vindecare un număr de 25-30 de zile de îngrijiri medicale dacă nu survin complicații, și care i-au pus viața în primejdie, prezintă toate acele trăsături tipice și esențiale specifice elementelor obiective și subiective ale infracțiunii de tentativă la infracțiunea de omor, incriminată de art.20 pen. raportat la art.174 pen.
Fiind stabilite elementele răspunderii penale, instanța a aplicat inculpatului sancțiunea penală corespunzătoare pentru fapta reținută în sarcina acestuia, prin individualizarea cuantumului pedepsei în vederea realizării unei juste proporționalizări a sancțiunii expres prevăzută de legiuitor, ce trebuie realizată doar prin prisma dispozițiilor art.72 pen.
Astfel, instanța a ținut seama de:
Limitele de pedeapsă stabilite în partea specială a Codului penal pentru această infracțiune și anume închisoare de la 5 ani la 10 ani, de gradul de pericol social concret al faptei comise de inculpat foarte ridicat, concretizat de caracterul premeditat de materializare și implicit de finalizare a activității infracționale, modalitatea în care acesta a acționat, fără teamă, în plină zi, de faptul că victima are o vârstă fragedă (15 ani), aceasta neavând nici un mijloc de a se apăra în fața unor asemenea acte în contextul existenței unei vădite disproporții între atacator și victimă ce au fost materializate într-un spațiu intim, respectiv în casa victimei, care trebuie să creeze un sentiment de siguranță celor ce îl utilizează și nicidecum de teamă și nesiguranță coroborat cu impactul negativ asupra psihicului părții vătămate având în vedere că agresiunea a venit din partea unei persoane pe care o cunoștea ceea ce denotă fără dubiu caracterul extrem de grav al faptei comise, persoana inculpatului: care a avut o atitudine nesinceră în faza urmăririi penale încercând să inducă în eroare organele de urmărire penală, nerecunoscând fapta imputată pentru ca ulterior pus în fața probelor să recunoască dar în varianta lui în sensul că el a fost primul înjunghiat pentru ca în momentul derulării cercetării judecătorești în fața instanței acesta să nu își mai susțină poziția procesuală din faza de urmărire penală neconsimțind să dea declarație iar faptul că se află la prima confruntare cu legea penală nu constituie un factor determinant pentru reținerea acestui aspect ca și o circumstanțiere a răspunderii penale, aceasta fiind facultativă pentru instanță și nicidecum obligatorie, trebuind analizată sub toate aspectele comiterea unei astfel de infracțiuni.
În ceea ce privește solicitarea inculpatului prin avocatul său ales în sensul că în speță se impunea reținerea și implicit aplicarea prevederilor legale privind circumstanțele atenuante cu ocazia individualizării pedepsei în conformitate cu dispozițiile art.73 lit."a", "b" pen. art.74 lit."a", "c" pen. art.76 pen. nu poate fi reținută în cauză pentru următoarele considerente:
Instanța, a avut în vedere datele ce caracterizează persoana inculpatului, și anume atitudinea nesinceră în faza urmăririi penale încercând să inducă în eroare organele de urmărire penală, nerecunoscând fapta imputată pentru ca ulterior pus în fața probelor să recunoască dar în varianta lui în sensul că el a fost primul înjunghiat pentru ca în momentul derulării cercetării judecătorești în fața instanței acesta să nu își mai susțină poziția procesuală din faza de urmărire penală neconsimțind să dea declarație și, nu în ultimul rând concluziile referatului de evaluare privindu-l pe acest inculpat cu nr.3244/04.12.2008 întocmit de către Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Cluj în sensul că inculpatul minimalizează gravitatea faptei și a propriei responsabilități ceea ce reprezintă un factor de risc care îi poate influența negativ comportamentul fiind imperios necesar ca acest inculpat să conștientizeze urmările grave pe care le poate atrage un comportament infracțional în special cel avut. (73-76)
Potrivit dispozițiilor art.73 lit.a pen. constituie circumstanță atenuantă depășirea limitelor legitimei apărări sau ale stării de necesitate iar potrivit prevederilor art.73 lit.b pen. constituie circumstanță atenuantă săvârșirea infracțiunii sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoții, determinată de o provocare din partea persoanei vătămate, produsă prin violență, printr-o atingere gravă a demnității persoanei sau prin altă acțiune ilicită gravă.
Astfel, în sprijinul ipotezei susținute de inculpat, ipoteză potrivit căreia partea vătămată l-ar fi înjunghiat cea dintâi, astfel încât în speță ar fi aplicabile dispozițiile art.73 lit.a pen. nu există nici o altă probă. Inculpatul nu s-a aflat într-o atare situație, deoarece el a atacat mai întâi victima, aceasta neavând nici un mijloc de a se apăra în fața unor asemenea acte în contextul existenței unei vădite disproporții între atacator și victimă ce au fost materializate într-un spațiu intim, respectiv în casa victimei, care trebuie să creeze un sentiment de siguranță celor care o utilizează și nicidecum de teamă și nesiguranță. Această circumstanță atenuantă invocată există în situația în care făptuitorul se află în legitimă apărare, depășește limitele acesteia, respectiv pentru a înlătura un atac material, direct, imediat și injust, îndreptat împotriva sa, a altuia sau împotriva unui interes obștesc și care pune în pericol grav persoana sau drepturile celui atacat ori interesul obștesc, ori în speță, presupusul atac al părții vătămate asupra inculpatului finalizându-se înaintea acțiunii agresive a inculpatului, denotă fără echivoc că acțiunea inculpatului constituie un atac și nicidecum o depășire a legitimei apărări, motiv pentru care această solicitare nu poate fi primită.
În privința existenței celeilalte presupuse acțiuni agresive a părții vătămate asupra inculpatului există dubii, la dosar neexistând nici o altă probă, sau măcar vreun indiciu că evenimentele s-ar fi petrecut așa cum declară inculpatul, cu excepția declarației sale care însă nu a mai dorit să o susțină și în faza de cercetare judecătorească când a refuzat să dea orice declarație, pentru a dovedi și presupusa culpă pe care acesta o impută părții vătămate însă probabil de teama de a nu "greși" în ceea ce va expune cu ocazia audierii sale.
Actul provocator, în oricare dintre modalitățile sale, trebuie să fi fost de așa natură încât să fi trezit, în persoana împotriva căreia a fost îndreptat, o intensă reacție psihică, o stare de tulburare puternică sau o puternică emoție.
Astfel, pentru existența circumstanței atenuante prev. de art.73 lit.b pen. este necesar să se constate o legătură de la cauză la efect între actul provocator și tulburarea psihică sau emoția sub stăpânirea căreia s-a săvârșit infracțiunea, reglementarea prin lege a circumstanței atenuante a provocării având la bază ideea că acțiunea ilicită a provocatorului constituie cauza infracțiunii săvârșite și că inculpatul nu ar fi comis fapta fără existența acțiunii provocatoare.
anterioară "necorespunzătoare" a părții vătămate în speța de față și deci "singura provocare" realizată de aceasta, inculpatului prin care el a comis fapta reținută în sarcina sa a constat în faptul că în propria-i casă partea vătămată a îndrăznit să poarte o discuție civilizată prin care i-a comunicat inculpatului că nu mai dorește să continue relația de prietenie cu acesta, motiv pentru care nici această solicitare nu poate fi primită.
Cu privire la solicitarea reținerii și implicit aplicarea prevederilor legale privind circumstanțele atenuante cu ocazia individualizării pedepsei în conformitate cu dispozițiile art.74 lit."a", "c" pen. art.76 pen. nici această solicitare nu poate fi primită.
Astfel, instanța, a considerat că raportat la procesul de individualizare a pedepsei nu se impunea reținerea cu ocazia individualizării cuantumului pedepsei în sarcina acestui inculpat și a circumstanțelor atenuante solicitate de el prin apărătorul său ales deoarece acesta în faza urmăririi penale nu a cooperat cu organele de urmărire penală în vederea aflării adevărului, nerecunoscând fapta comisă și încercând să inducă în eroare organele de urmărire penală (31,34, 36-37) iar în faza de cercetare judecătorească a declarat că înțelege învinuirea ce i se aduce, recunoscând fapta dar astfel cum a descris-o el și, nu în ultimul rând concluziile referatului de evaluare privindu-l pe acest inculpat cu nr.3244/04.12.2008 întocmit de către Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Cluj în sensul că inculpatul minimalizează gravitatea faptei și a propriei responsabilități ceea ce reprezintă un factor de risc care îi poate influența negativ comportamentul fiind imperios necesar ca acest inculpat să conștientizeze urmările grave pe care le poate atrage un comportament infracțional în special cel avut. (73-76).
Față de procesul de individualizare ce a fost anterior expus detaliat instanța, s-a apreciat, ca aplicarea inculpatului a unei pedepse de 6 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la infracțiunea de omor, incriminată de art.20 pen. raportat la art.174 pen. prin privare de libertate și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit."a " teza a II-a, "b" pen. după executarea pedepsei principale va fi în măsură să asigure atât o prevenție generală eficientă cât și reinserția socială a acestui inculpat, precum și reeducarea acestuia, obiective înscrise în dispozițiile art.52 Cod penal. Instanța a considerat că singura modalitatea de executare a pedepsei este cea prin privare de libertate raportat la criteriile de individualizare anterior expuse în speță, nefiind aplicabile dispozițiile art.86/7 și urm. pen. privind executarea pedepsei la locul de muncă astfel cum a solicitat inculpatul prin avocatul său ales.
Faptul că inculpatul se află la prima confruntare cu legea penală nu constituie un factor determinant pentru reținerea acestui aspect ca și o circumstanțiere a răspunderii penale, însă instanța a analizat și acest aspect juridic invocat prin aplicarea unei pedepse prevăzută de legiuitor pentru comiterea unei astfel de infracțiuni.
În menirea ei pedeapsa trebuie să răspundă unor scopuri atât preventive cât și reeducative. Scopul pedepsei îl constituie prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, iar prin executarea pedepsei legiuitorul urmărește formarea unei atitudini corecte față de muncă, față de ordinea de drept cât și față de regulile de conviețuire socială.
Potrivit dispozițiilor art.71 pen. pedeapsa accesorie constă în interzicerea tuturor drepturilor prevăzute de art.64 pen. de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până la terminarea executării pedepsei principale.
Așa cum s-a arătat în literatura de specialitate, rațiunea pedepsei accesorii rezidă în necesitatea accentuării condamnării moral politice a infractorului condamnat la pedeapsa închisorii și în incompatibilitatea și imposibilitatea menținerii și exercitării eficiente a drepturilor sau calităților pe care le avea cel condamnat, anterior pronunțării condamnării.
Sub aspectul laturii civile, nstanța, a reținut că în speță, partea vătămată a declarat, în prezența reprezentanților săi legali cât și a avocatului desemnat din oficiu, că nu înțelege să se constituie parte civilă în prezenta cauză penală, nesolicitând daune materiale sau morale dar a solicitat ca inculpatul să fie pedepsit în spiritul și litera legii pentru fapta comisă, nedorind să obțină nici o despăgubire de la acest inculpat. (80)
Conform adresei nr.6745/23.07.2008, Spitalul Clinic de Urgență pentru Copii C-N s-a constituit parte civilă împotriva inculpatului cu suma de 3484,48 lei, reprezentând contravaloare serviciilor medico-sanitare acordate părții vătămate (159 ) iar potrivit adresei nr. 13455/25.07.2008, Spitalul Clinic Județean de Urgență C s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 2650,63 lei reprezentând contravaloarea cheltuielilor ocazionate de spitalizarea inculpatului (156 ).
Potrivit, dispozițiilor art.14 alin.3 pr.pen. repararea pagubei se face în modalitățile prevăzute de lit."a" și "b" "potrivit legii civile", ceea ce înseamnă că legea penală trimite atât la dispozițiile civile de drept material care reglementează răspunderea civilă delictuală, și anume art. 998 din Codul civil, cât și la cele de drept procesual civil, derogările în materie de procedură rezultate din alăturarea acțiunii civile, acțiunii penale fiind expres reglementate în Codul d e procedură penală.
Rezultă deci, că temeiul răspunderii civile a inculpatului pentru prejudiciile cauzate in urma săvârșirii infracțiunii îl constituie temeiul general al răspunderii civile delictuale, astfel cum este reglementat în art. 998 Cod civil, care prevede că "orice faptă a omului care cauzează altuia un prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat a-l repara".
Cerințele legii impun ca persoana care a săvârșit o faptă ilicită să repare integral toate prejudiciile ce au rezultat din săvârșirea acesteia, indiferent de caracterul lor, ceea ce rezultă din însăși conținutul art.998 din Codul civil, care folosesc termenul general de "prejudiciu" fără a distinge in raport cu caracterul material sau moral al acestuia, aceasta însemnând că trebuie reparate atât prejudiciile materiale, cât și cele morale cauzate prin orice fapte ilicite, deci implicit și a celor cu caracter penal.
Astfel, latura civilă dintr-o cauză penală este guvernată de principiul "actori incumbit probatio" expres prevăzut de legiuitor prin dispozițiile art.1169 civ. respectiv cel ce face o propunere înaintea judecății este obligat aod ovedi.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel inculpatul prin care a solicitat admiterea apelului, desființarea hotărârii penale atacate și judecând cauza în principal să fie schimbată încadrarea juridică a faptei din tentativă la infracțiunea de omor prev.de art.20 pen. rap.la art.174 pen. în infracțiunea de vătămare corporală gravă prev.de art.182 al.2 pen. cu reținerea de circumstanțe atenuante prev.de art.73 lit.a,b pen. și art.74 lit.a,c pen. urmând să-i fie aplicată o pedeapsă orientată spre minimul special prevăzut de lege, cu executarea acesteia la locul de muncă, iar în subsidiar să se rețină în favoarea inculpatului circumstanțele atenuante prev.de art.74 lit.b pen. și art.74 lit.a și pen. cu reducerea corespunzătoare a pedepsei aplicate inculpatului și executarea acesteia în condițiile prev.de art.86/7 și urm. pen.
În motivele de apel, inculpatul a arătat că din probele administrate în cauză nu rezultă că inculpatul a dorit să suprime viața părții vătămate.
Singurele probe care stabilesc starea de fapt sunt declarațiile părților, iar martorii audiați în cauză fac doar referiri indirecte, în sensul că reiterează ceea ce au aflat de la inculpat sau partea vătămată.
Există o serie de argumente care probează că nu a existat nici un moment intenția directă sau indirectă de a ucide pe partea vătămată, respectiv părinții părții vătămate îl cunoșteau pe inculpat și au acceptat relația dintre acesta și partea vătămată.
Numărul zilelor de îngrijiri medicale este același, respectiv 25-30 zile, gravitatea leziunilor este aproximativ egală.
In al treilea rând, raportat la personalitatea inculpatului, la atitudinea părții vătămate și a relațiilor dintre părți, există posibilitatea ca inculpatul să fi acționat în condițiile prev.de art.73 lit.b pen.
Pentru a motiva petitul subsidiar, inculpatul a arătat că a recunoscut săvârșirea infracțiunii, în sensul că a înțepat-o pe partea vătămată cu un cuțit, însă a fost provocat de acesta.
Susținerile instanței de fond referitoare la faptul că inculpatul a refuzat să dea declarații pentru a nu greși cu ocazia audierii, modificându-și atitudinea din faza de urmărire penală și că a refuzat să fie supus testului poligraf, sunt nefondate în privința inculpatului, întrucât acesta afirmă că beneficiază de prezumția de nevinovăție.
Toate acestea, susține inculpatul, ar trebui să conducă nu la achitarea sa, ci la o apreciere corectă a gradului de pericol social al faptei reținute în sarcina sa, cu aplicarea de circumstanțe atenuante și reducerea corespunzătoare a pedepsei aplicate de instanța de fond.
Apelul formulat de inculpat urmează să fie respins pentru motivele ce se vor arăta în continuare:
În baza unui vast probatoriu administrat în cauză, atât în faza de urmărire penală cât și la instanța de fond, aceasta din urmă a reținut o corectă stare de fapt, în sensul că la data de 30.05.2008 în jurul orelor 16,00 inculpatul s-a deplasat la locuința prietenei sale, situată în comuna sat jud.C și a găsit-o pe partea vătămată în vârstă de 15 ani care dormea pe patul din bucătărie, fiind singură acasă.
Aceasta a fost trezită de inculpat, după care cei doi au ieșit din casă și au urcat în autoturismul inculpatului care se afla parcat în curtea imobilului unde locuiește partea vătămată, aceasta din urmă i-a comunicat inculpatului că nu mai dorește să continue relația de prietenie cu acesta, moment în care inculpatul a coborât din autoturism și a intrat în bucătăria locuinței fiind urmat de către partea vătămată, iar când aceasta a intrat în bucătărie l-a observat pe inculpat având în mână un cuțit de bucătărie cu de culoare albă cu care fără să spună ceva în prealabil a înțepat-o în zona abdominală.
Partea vătămată s-a speriat și a fugit în curte înspre locul unde era legat câinele, însă a fost urmărită de inculpat care i-a mai aplicat două lovituri cu cuțitul tot în zona abdominală.
După aceasta, partea vătămată a fugit în grădina din spatele casei cu intenția de a sări gardul în curtea vecină însă a fost urmată de inculpat și înainte ca partea vătămată să ajungă la gard aceasta a căzut pe poziție în care inculpatul a înțepat-o din nou cu o lovitură de cuțit în spate.
Inculpatul speriat probabil de ceea ce s-a întâmplat, personal și-a provocat o rană cu același cuțit, după care a lăsat cuțitul la pământ iar partea vătămată l-a aruncat în grădină și dorind să scape de agresiunile inculpatului a fugit din nou în locuință.
Aceasta a fost urmată de inculpat care a ajuns-o din urmă și cu un alt cuțit pe care l-a luat din sertarul dulapului a înțepat-o din nou pe partea vătămată, pe care a împins-o spre canapea.
In cele din urmă partea vătămată a reușit să-l dea la o parte pe inculpat și a fugit în curtea imobilului vecin, loc în care a ajuns și inculpatul după câteva momente.
Corect a fost încadrată în drept fapta comisă de inculpat, întrucât aceasta realizează elementele constitutive ale tentativei la infracțiunea de omor prev.de art.20 pen. rap.la art.174 pen. iar pedeapsa aplicată acestuia a fost stabilită în limitele prevăzute de lege pentru fapta reținută în sarcina acestuia, aplicându-i o pedeapsă de 6 ani închisoare cu executare în regim de detenție și 2 ani interzicerea drepturilor prev.de art.64 lit.a și b pen.
Solicitările inculpatului din petitul principal al apelului referitoare la schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în sarcina acestuia din tentativă la infracțiunea de omor prev.de art.20 pen. rap.la art.174 pen. în infracțiunea de vătămare corporală gravă prev.de art.182 al.2 pen. și reținerea circumstanțelor atenuante prev.de art.73 lit.a,b pen. și art.74 lit.a și c pen. cu reducerea corespunzătoare a pedepsei aplicate acestuia și schimbarea modalității de executare a pedepsei, sunt neîntemeiate.
Relevante pentru calificarea juridică a faptei ca tentativă la infracțiunea de omor sau vătămare corporală gravă, sunt împrejurările în care a fost comisă fapta, natura instrumentului cu care a fost lovită victima, intensitatea loviturilor și regiunea spre care au fost îndreptate acestea.
Existența infracțiunii de vătămare corporală gravă prev.de art.182 al.2 pen. presupune ca pe plan subiectiv, în raport de rezultatul produs, inculpatul a acționat cu intenție depășită.
In cauză, inculpatul a lovit victima cu 3 cuțite, obiecte apte să producă moartea, într-o zonă vitală, respectiv plăgi tăiate multiple pe trunchi, cu dimensiuni de circa 0,5 - 1,5 cm. 3 leziuni toracice anterioare și una la nivelul șoldului drept, 3 leziuni toracice posterioare și una lombară, fiindu-i perforat plămânul stâng, leziuni care s-au produs prin lovituri repetate cu un corp înțepător, tăietor, respectiv cuțit, care au pus în pericol viața victimei și care au necesitat 25-30 zile de îngrijiri medicale și că numai intervenția operatorie de urgență a dus la salvarea vieții victimei, de unde rezultă că inculpatul a dorit să suprime viața acesteia, iar încadrarea juridică a faptei dată de instanța de fond este corectă (34 - 35 dosar ).
Potrivit art.73 lit.a pen. constituie circumstanțe atenuante depășirea limitelor legitimei apărări sau a stării de necesitate iar potrivit disp.art.73 lit.b pen. constituie circumstanțe atenuante săvârșirea infracțiunii sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoții determinată de o provocare din partea părții vătămate produsă prin violență, printr-o atingere gravă a demnității persoanei sau prin altă acțiune ilicită gravă.
În motivarea acestei susțineri inculpatul afirmă că partea vătămată l-ar fi înjunghiat mai întâi, astfel că în speță ar fi aplicabile dispozițiile art.75 lit.a pen.
Aceste susțineri nu au nici o justificare, întrucât inculpatul a lovit victima aceasta din urmă neavând nici un mijloc de a se apăra în fața agresiunilor exercitate de inculpat și a văditei disproporții fizice dintre atacator și victimă care denotă fără nici un echivoc că acțiunea inculpatului constituie un atac asupra victimei și nicidecum o depășire a limitelor legitimei apărări.
Pentru a există circumstanța atenuantă prev.deart.73 lit.b pen. este necesar să se constate o legătură de cauzalitate între actul provocator și tulburarea psihică sau emoția sub stăpânirea căreia s-a săvârșit infracțiunea având la bază ideea că acțiunea ilicită a provocatorului constituie cauza infracțiunii săvârșite și că inculpatul nu ar fi comis fapta fără existența acțiunii provocatoare.
Din toate probele administrate în cauză nu rezultă că partea vătămată ar fi exercitat acte provocatoare împotriva inculpatului, doar că aceasta i-a precizat că nu mai dorește să continue relația de prietenie cu inculpatul, ceea ce nu echivalează cu un act provocator față de persoana acestuia.
Referitor la solicitarea inculpatului de a fi reținute în favoarea acestuia circumstanțele atenuante prev.de art.74 lit.a,c pen. raportat la art.76 pen. cu reducerea corespunzătoare a pedepsei aplicate acestuia, nici aceasta nu este întemeiată.
Întrucât inculpatul în faza de urmărire penală în primele declarații nu a recunoscut fapta încercând să inducă în eroare organele de urmărire penală, iar în faza de judecată a recunoscut fapta doar în condițiile precizate de acesta, iar din referatul de evaluare privind pe inculpat cu nr.3244 din 4.12.2008 întocmit de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Cluj, rezultă că inculpatul nu conștientizează gravitatea faptei comise de acesta și a responsabilității cu privire la factorul de risc care îi poate influența negativ comportamentul, sens în care nu se impune reținerea de circumstanțe atenuante în favoarea acestuia.
Nici solicitările inculpatului din petitul subsidiar de apel referitoare la reținerea în favoarea acestuia de circumstanțe atenuante prev.de art.73 lit.b pen. și art.74 lit.a și c pen. cu reducerea corespunzătoare a pedepsei aplicate inculpatului și schimbarea modalității de executare a pedepsei nu sunt întemeiate.
Referitor la reținerea circumstanțelor atenuante prev.de art.73 lit.b pen. și artr.74 lit.a și c pen. s-a răspuns la motivarea petitului principal din apelul formulat de inculpat și apreciem că nu este necesară reiterarea împrejurărilor care nu justifică reținerea de circumstanțe atenuante.
Nici reducerea pedepsei stabilite de instanța de fond nu este întemeiată, raportat la fapta comisă de inculpat, la modalitatea de săvârșire a infracțiunii prin loviri multiple cu trei cuțite a victimei în zone vitale a organismului și lezarea unor organe care mențin viața acestuia, respectiv plămâni și că doar intervenția operatorie de urgență a dus al salvarea vieții victimei, iar pedeapsa de 6 ani închisoare stabilită de instanța de fond aproape de limita minimă prevăzută de lege pentru fapta reținută în sarcina inculpatului nu se impune a fi redusă.
Tot neîntemeiată este solicitarea inculpatului de schimbare a modalității de executare a pedepsei, întrucât potrivit art.86/7 al.1 lit.a pen. pentru a se dispune executarea pedepsei la locul de muncă, pedeapsa aplicată trebuie să fie închisoarea de cel mult 5 ani iar în situația în care apelul promovat de inculpat a fost respins, o asemenea modificare în ceea ce privește executarea pedepsei nu este posibilă, singura modalitate de executare fiind regimul de detenție.
Având în vedere că nu se impune schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpatului, din tentativă la infracțiunea de omor prev.de art.20 pen. rap.la art.174 pen. în infracțiunea de vătămare corporală gravă prev.de art.182 al.2 pen. nici reținerea de circumstanțe atenuante prev.de art.73 lit.a, b pen. și art.74 lit.a,c pen. cu reducerea corespunzătoare a pedepsei aplicate inculpatului și schimbarea modalității de executare a acesteia, motive pentru care în baza art.379 pct.1 lit.b pr.pen. apelul formulat de inculpat împotriva sentinței penale nr.11 din 20.01.2009 a Tribunalului Cluj, urmează să fie respins ca nefondat.
Potrivit art.350 pr.pen. urmează să fie menținută starea de arest a inculpatului iar în baza art.88 pen. se va deduce din pedeapsa aplicată acestuia, perioada arestului preventiv începând cu data de 4.07.2008, la zi.
În baza art.189 pr.pen. urmează să se stabilească în favoarea Baroului de Avocați C suma de 50 lei onorariu parțial pentru apărătorul din oficiu, care se va plăti din, pentru prestațiile parțiale efectuate în cauză de către apărătorul desemnat din oficiu pe seama inculpatului, întrucât acesta și-a angajat apărător ales în cauză.
Potrivit art.192 al.2 pr.pen. inculpatul urmează să plătească statului suma de 250 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 50 lei reprezentând onorariu parțial pentru apărătorul din oficiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul -, fiul lui și, născut la data de 04 iulie 1986 în C-N, domiciliat în comuna, sat, nr.327, județul C,împotriva sentinței penale nr.11 din 20.01.2009 a Tribunalului Cluj.
Menține starea de arest a inculpatului, iar în baza art.88 pen. deduce din pedeapsa aplicată acestuia perioada arestului preventiv începând cu data de 04.07.2008 la zi.
Stabilește în favoarea Baroului de Avocați C suma de 50 lei onorariu parțial apărător din oficiu, ce se va plăti din.
Obligă pe inculpat să plătească în favoarea statului suma de 250 lei cheltuieli judiciare din care 50 lei onorariu avocațial.
Cu recurs în 10 zile de la pronunțare cu inculpatul și partea civilă.
Pronunțată în ședința publică din 11 martie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
- - - - - -
RED.VG/MR/19.03.09/5 EX.
Președinte:Vasile GojaJudecători:Vasile Goja, Ana Covrig
