Violul (art.197 cod penal). Decizia 19/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR.19/A/2009
Ședința nepublică din 11 martie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Vasile Goja JUDECĂTOR 2: Ana Covrig
JUDECĂTOR: - -
GREFIER: - -
PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL CLUJ REPREZENTAT PRIN:, procuror șef secție judiciară
S-a luat spre examinare apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj împotriva sentinței penale nr.314 din 13 iunie 2008 Tribunalului Cluj, pronunțată în dosar nr-, privind pe inculpatul, având ca obiect tentativă la infracțiunea de viol, prev.de art.197 alin.1, 3.pen. cu aplic.art.99 și urm.pen.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul, asistat de apărător desemnat din oficiu, av., din Baroul Cluj, cu delegație la dosar, partea responsabilă civilmente, reprezentantul legal al părții vătămate, numita și martorul, lipsă fiind partea vătămată și autoritatea tutelară.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, față de obiectul cauzei și vârsta inculpatului, acesta fiind minor, instanța, din oficiu, dispune în baza art.485 alin.2 pr.pen. ca dezbaterile în cauză să aibă loc în ședință nepublică.
Nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul pentru susținerea apelului.
Reprezentanta Parchetului solicită admiterea apelului, desființarea sentinței atacate și judecând cauza, să se dispună condamnarea inculpatului pentru infracțiunea comisă la pedeapsa închisorii, iar ca modalitate de executare, să se dispună suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, cu obligarea inculpatului de a nu lua legătura cu partea vătămată pe durata termenului de încercare. Arată că vinovăția inculpatului a fost pe deplin dovedită. În cauză a fost audiată partea vătămată, care și-a menținut declarațiile date și acestea se coroborează cu declarația martorului dată azi în fața instanței. De asemenea, la dosar există un certificat medico-legal, din care rezultă leziunile suferite de partea vătămată. Aceasta a povestit incidentul surorii sale, care a arătat detaliat ce s-a întâmplat. La fel, a povestit incidentul și martorei, care a relatat aceleași aspecte. În ce privește declarațiile martorilor și, arată că instanța nu trebuia să ia în considerare aprecierile subiective făcute de aceștia cu privire la familia părții vătămate. Aceasta a fost consultată și de un psiholog, care a arătat că partea vătămată este afectată și că trauma trăită îi revine în minte. Pentru toate aceste motive, solicită condamnarea inculpatului.
Apărătorul inculpatului solicită respingerea apelului declarat de Parchet și menținerea ca legală și temeinică a sentinței atacate. Partea vătămată a fost examinată la 16 zile de la producerea accidentului. Leziunile au necesitat 8-9 zile de îngrijiri medicale, deci nu puteau fi vizibile la data examinării. Nu există la dosar dovada certă a vinovăției inculpatului. Nu exclude un eventual abuz asupra părții vătămate, dar nu inculpatul este vinovat. Partea vătămată a arătat în faza de urmărire penală că a fost lovită la cap și coate, apoi la instanță a arătat că s-a lovit la șold, iar din raportul medico-legal rezultă cu totul alte zone. Tatăl părții vătămate, a arătat cum au fost luate declarațiile tuturor martorilor și părților din dosar în faza de urmărire penală, respectiv că toate au fost scrise de organul de cercetare în casa martorului și toți au semnat declarațiile fără să le citească. Fiecare martor a auzit declarația celorlalți, pentru că nu au fost introduși pe rând. S-a solicitat înlăturarea depozițiilor martorilor, însă aceștia sunt oameni cu altă pregătire, declarațiile lor sunt perfect obiective și contrazic declarațiile mamei părții vătămate. Există dubii serioase cu privire la vinovăția inculpatului, care trebuie să-i profite acestuia. Arată că în realitate, familia inculpatului și a părții vătămate se vizitează, chiar ieri mama părții vătămate a fost la locuința inculpatului. Solicită a se avea în vedere că inculpatul avea doar 15 ani la data comiterii faptei. Pentru toate aceste motive, solicită respingerea apelului declarat de Parchet, cu onorar avocațial din.
Partea responsabilă civilmente solicită respingerea apelului declarat de Parchet.
Reprezentantul legal al părții vătămate solicită condamnarea inculpatului. Arată că nu solicită despăgubiri civile.
Reprezentanta Parchetului solicită a se avea în vedere atitudinea părții vătămate, care nu solicită despăgubiri civile, astfel că aceasta nu avea nici un alt interes să formuleze plângere, decât pentru tragerea la răspundere penală a inculpatului.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, arată că nu este vinovat.
CURTEA
Prin sentința penală nr. 314/D/13.06.2008 a Tribunalului Cluj, pronunțată în dosar nr-, în baza art.11 pct.2 lit. a rap. la art.10 lit. a pr.pen. a fost achitat inculpatul ( fiul lui și, născut la 17.10.1991), de sub învinuirea săvârșirii infracțiunii de tentativă de viol prev. de art.20 rap. la art.197 alin.1,3 pen. cu aplic art.99 și urm. pen.
S-a constatat că partea vătămată, prin reprezentant legal, nu s-a constituit parte civilă în cauză.
Cheltuielile judiciare, incluzând și onorariul apărătorului din oficiu, au rămas în sarcina statului.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a constatat următoarele:
artea vătămată - este în vârstă de 8 ani și este elevă în prezent în clasa a IV-a la Școala generală din comuna, sat, localitate în care aceasta domiciliază împreună cu mama sa, concubinul acesteia, și frații săi, -, în vârstă de 17 ani și în vârstă de 7 ani.
În după-amiaza zilei de 20 ianuarie 2007, în timp ce se la domiciliul părinților săi cu fratele său și cu minora -, în vârstă de 8 ani, partea vătămată a fost rugată de mama sa, să se deplaseze la locuința fetiței cu care se, pentru a aduce untură de porc. Anterior, mama părții vătămate a stat de vorbă cu mama inculpatului (cele două familii fiind în relații destul de apropiate), aceasta din urmă spunându-i să meargă copiii după untură, fiindcă inculpatul ("") este acasă.
Astfel, minora -, însoțită de cei doi minori s-a deplasat la imobilul în care locuia familia, situat în aceeași localitate la nr. 17, unde l-a găsit pe inculpatul minor zis "", fratele numitei -, căruia i-a comunicat motivul vizitei sale.
Partea vătămată - susține că, profitând de faptul că se afla singur în locuință, inculpatul le-a spus celorlalți doi copii să aștepte afară și, după ce a închis ușa de la intrare, i-a propus minorei să întrețină raport sexual, încercând să o convingă prin oferirea, în schimb, a unor diferite avantaje materiale.
Partea vătămată a mai suținut că s-a speriat și a refuzat să dea curs insistențelor acestuia, inculpatul a ademenit-o în cămara locuinței sub pretextul că are nevoie de ajutor pentru a pune untură, loc în care inculpatul a exercitat acte de violență asupra acesteia și a amenințat-o cu un briceag pe care îl avea asupra sa pentru aod etermina să întrețină raport sexual. Astfel, partea vătămată a relatat în faza de urmărire penală și în instanță că deși a încercat să fugă, inculpatul a reușit să o imobilizeze trântind-o pe un pat aflat în acea încăpere și, după ce a dezbrăcat-o de pantaloni și lenjeria intimă, și-a dat jos pantalonii și s-a urcat deasupra acesteia încercând să întrețină raport sexual după ce, în prealabil, i-a acoperit gura cu mâna pentru aoî mpiedica să strige după ajutor. A mai declarat partea vătămată că, în timp ce se zbătea să scape, a reușit să-și elibereze gura din mâna agresorului și a strigat după ajutor, fiind auzită de ceilalți doi minori care o așteptau la ușa imobilului și care s-au năpustit în locuință. Ca atare, inculpatul nu și-a putut finaliza activitatea infracțională, atât el cât și partea vătămată reușind să se îmbrace mai înainte de a fi văzuți de aceștia (17 -18 /26).
De cealaltă parte, inculpatul a susținut în mod constant că cele relatate de partea vătămată nu corespund adevărului, că le-a zis celor doi copii să stea afară fiindcă mama sa îi spusese să nu mai dea alimente familiei părții vătămate decât dacă nu îl vede nimeni, fiindcă tatăl inculpatului interzisese acest lucru și că între el și partea vătămată nu a avut loc nici un fel de incident, nici atunci și nici cu alte ocazii ( 37-38 /21).
Partea vătămată și mama sa, au suținut că, după "incident" fetița a revenit la domiciliu plângând. Mama minorei a arătat că la dată respectivă fetița i-a relatat doar faptul că " s-a legat de ea", de teamă că va fi agresată de inculpat.
Din acest moment declarațiile părților implicate devin contradictorii, cu privire la aspectele legate de modul în care s-a aflat despre incident, de data la care a fost anunțată poliția, de persoanele care au făcut acest lucru și de discuțiile care s-au purtat între cele două familii. Trebuie menționat de la început că probațiunea în dosar a fost dificilă, atât datorită faptului că în casă cu inculpatul și, cu partea vătămată nu a fost nimeni la acel moment, cât și datorită împrejurării că martorii sunt toți (cu excepția familiei ) membri ai familiei inculpatului și ai părții vătămate, fiind subiectivi în declarații. Trecând însă peste subiectivitatea inerentă, datorată relațiilor de familie, instanța a ținut cont în primul rând de depozițiile acelor persoane care au fost constante atât în faza de urmărire penală, cât și în faza de judecată, subliniind ulterior contradicțiile care există în depozițiile celorlalte persoane audiate în cauză.
Astfel, se poate observa că inculpatul, partea responsabilă civilmente (31 - 32 /28), precum și martorii ( inculpatului - 30 /f:37), (educatoarea din comună - 3435/57) și (36/58) au fost constanți în declarațiile pe care le-au dat.
Martora a relatat că a însoțit-o pe partea vătămată în acea zi la locuința lor, că a rămas afară să se joace cu, fratele părții vătămate, că au intrat în casă din proprie inițiativă și nu ca urmare a strigătelor de ajutor ale acesteia, că în acel moment fratele ei îi dădea cu untură părții vătămate și că au plecat spre casa acesteia din urmă toți trei fără ca pe drum partea vătămată să plângă sau să spună ceva legat de incident.
La fel, partea responsabilă civilmente, mama inculpatului, a relatat că în seara aceleiași zile, la solicitarea mamei părții vătămate, a mers la locuința acestora și că atunci aceasta i-a relatat că inculpatul s-a "legat" de partea vătămată, care ar fi afirmat în fața lor că acesta nu a întreținut cu ea raport sexual. Mama inculpatului a declarat în mod constant că i-a cerut mamei părții vătămate să meargă împreună la medicul legist, pentru a vedea dacă fetița prezintă urme de violență sau a fost deflorată, însă în final i-a spus că nu mai merge nicăieri dacă tot susține fetița că nu s-a întâmplat nimic.
De cealaltă parte însă, declarațiile mamei părții vătămate au fost contradictorii pe parcursul întregului proces, la fel ca și relatările pe care le-a făcut ulterior altor martori.
Astfel, în prima declarație a susținut că a aflat despre incident abia la o săptămână de la cealaltă fiică a sa, căreia i-a povestit partea vătămată ce s-a întâmplat ( 26 ) după care a discutat cu învățătorul fetei (martorul ) și imediat a anunțat poliția (adică a doua zi). În declarația din fața instanței a mai arătat că a observat imediat după incident pe chiloții părții vătămate urme de spermă (dar i-a spălat), deși în faza de urmărire penală martora (28) a zis că observase pe chiloții surorii ei urme de sânge (afirmație pe care însă nu și-a mai menținut-o în fața instanței, spunând că nu a văzut lenjeria intimă a surorii sale (48). Aceasta nu este singura contradicție din declarația martorei, care în cursul urmăririi penale a relatat că ei i-a spus că fostviolată,după care în instanța a relatat aspecte identice cu cele din declarația părții vătămate din fața instanței.
Depozițiile martorilor și contrazic în mare parte declarația mamei părții vătămate. Aceștia au arătat că în mod constant, timp de două săptămâni, au încercat să o convingă pe să ducă fetița la o examinare medico-legală și să sesizeze poliția, timp în care martora a stat și ea de vorbă cu partea vătămată, care a susținut că a vrut să o violeze, (în sensul că "s-a legat de ea"). Și educatoarei, mama părții vătămate i-a relatat că a văzut sânge pe chiloții victimei, astfel încât cei doi soți au considerat necesar să anunțe organele de poliție și cele de specialitate din primărie, după ce anterior au stat de vorbă cu medicul comunei, care le-a confirmat faptul că nu s-a prezentat nici aici la un control și că e posibil ca partea vătămată să fie sexual abuzată de altcineva (după manifestări) și să transfere vina asupra inculpatului.
Abia la data de 5.02.2007, după ce organele de poliție s-au deplasat la locuința părții vătămate pentru demararea cercetărilor, partea vătămată a fost prezentată la ( 21 ), unde s-a stabilit că aceasta are două mici echimoze, una în zona abdominală iar cealaltă pe una dintre coapse (care au necesitat pentru vindecare un număr de 8-9 zile îngrijiri medicale) și este virgină.
Contradictorii sunt și depozitiile martorului, tatăl al părții vătămate ( 29/ 50). În cursul urmăririi penale acesta a declarat că (concubina sa) i-a spus întâi că nu s-a întâmplat nimic, apoi că fetita lor a fostviolată,după care în fata instantei se poate lesne observa că martorul și-a detaliat declarația, punând- practic în acord cu susținerile părții vătămate și ale martorei.
Depozițiile minorului (fratele părții vătămate) conțin de asemenea contradicții și se contrazic chiar cu declarațiile părții vătămate, acesta susținând în plus că atunci când a intrat în casă împreună cu, partea vătămată se afla îmbrăcată pe pat, iar inculpatul ținea un cuțit la gâtul ei. Este cert că minorul a fost influențat în declarații de aspectele pe care le-a auzit discutate în familie, ulterior demarării cercetărilor în prezenta cauză, instanța apreciind că acest nu a relatat ce a perceput în mod real, ci ceea ce i-a fost indus în mediul familial ulterior datei de 20 ianuarie 2007.
Concluzionând, instanța a înlăturat depozițiile părții vătămate, ale părinților acesteia și ale fraților săi, deoarece conțin contradicții ireconciliabile atât în cuprinsul lor, cât și prin raportare unele la celelalte și la restul probelor administrate, contradicții care le fac neverosimile în totalitate.
De cealaltă parte, declarațiile martorilor și pot fi apreciate ca fiind mult mai obiective, atât datorită faptului că cei doi sunt persoane neutre, cât și datorită împrejurării că sunt susținute de alte elemente de fapt.
În opinia instanței, există un puternic dubiu în prezenta cauză în sensul că inculpatul ar fi săvârșit fapta care i se impută, dubiu care funcționează în favoarea acestuia, prezumția de nevinovăție de care se bucură inculpatul nefiind răsturnată prin probe certe care să poată fundamenta o hotărâre de condamnare.
Atât partea vătămată, cât și mama acesteia au vorbit inițial de un viol.
Declarațiile părții vătămate nu sunt credibile, deoarece poziția ei a fost oscilantă din chiar ziua presupusului incident. După ce surorii sale mai mari i-a spus că a fost violată, educatoarei și mamei sale le-a relatat altceva, respectiv varianta reținută în actul de sesizare. Apoi, în fața psihologului care a întocmit raportul psihologic în cursul urmăririi penale ( 23 - 25), minora a relatat că a fost "violată", folosind în mod nemijlocit acest cuvânt. Se putea aprecia că la vârsta ei, aceasta nu face diferența dintre o tentativă de viol și un viol în formă consumată, dacă ulterior nu ar fi descris practic un act sexual finalizat. Din conținutul raportului reiese clar că minora are cunoștințe vagi despre viața sexuală (dealtfel, psihologul a apreciat că partea vătămată are un grad de maturitate ușor neadecvat vârstei). De altfel, martora a arătat că atunci când i-a relatat cele "petrecute", partea vătămată nu părea traumatizată și chiar a fost surprinsă de ușurința cu care un copil de vârsta ei poate relata o astfel de întâmplare.
În cauză s-a dovedit că minora era virgină la data evaluării (de altfel, obiectul cauzei este tentativă de viol), însă psihologului i-a descris că inculpatul a întreținut cu ea un act sexual și a amplificat evenimentul într-un mod pe care apoi nu l-a mai reiterat, în sensul că acesta a ejaculat în palmă și a încercat să îi introducă sperma în gură.
Față de o astfel de variantă, care în mod evident contravine întregului material probator, instanța a apreciat că există o foarte mare probabilitate ca partea vătămată să fi declarat inițial în glumă că inculpatul "s-a legat" de ea (posibil, dintr-un sentiment de curiozitate sau din alte motive), după care, demarându-se procesul, nu a mai revenit asupra declarațiilor. Această variantă este foarte plauzibilă, deoarece reiese limpede din raportul psihologic că una din sursele de stress este aceea că și-ar supăra părinții. Cu toate acestea, instanța a apreciat că minora este capabilă de un comportament disimulat.
În fața instanței aceasta a început să plângă, susținând că îi este frică de inculpat (lucru pe care l-a afirmat și în fața psihologului) însă în pofida acestui fapt ea și mama sa au venit împreună (cu același autoturism) cu inculpatul și cu mama acestuia la mai multe termene de judecată, iar probatoriul administrat relevă fără dubiu faptul că familiile celor doi mențin legătura, copiii se întâlnesc și se joacă împreună, martorul arătând că i-a văzut în această ipostază recent, cu nici două săptămâni înaintea ultimului termen de judecată.
Un alt aspect deosebit de relevant este cel care se desprinde din declarația aceluiași martor, în sensul că în urmă cu aproximativ 10 ani, mama părții vătămate, i-a relatat soției sale că cealaltă fiică a sa, respectiv (care la acea dată avea vârsta aproximativă de acum a părții vătămate -cca.7 ani) ar fi fost violată de către bunicul matern, adică chiar de tatăl e, însă nu a anunțat organele de poliție. De altfel, toată atitudinea părinților părții vătămate este cel puțin bizară, deoarece timp de mai mult de două săptămâni aceștia nu au luat nici o măsură, în sensul de a sesiza autoritățile sau de a prezenta minora la o examinare medico-legală, deși până și mama inculpatului a insistat asupra acestui aspect.
În ceea ce privește cele două echimoze care s-au constatat în urma examinării medico-legale a părții vătămate, la mai bine de două săptămâni de la data săvârșirii infracțiunii, acestea erau localizate pe flancul abdominal stâng și pe fața anterolaterală a coapsei stângi. S-a reținut că ele s-au putut produce prin lovire cu sau de un corp dur și puteau data din 20 ianuarie 2007 (21).
Instanța nu și-a putut însuși susținerile acuzării, în sensul că acestea ar fi fost produse în cursul exercitării de agresiuni asupra părții vătămate de către inculpat, în scopul întreținerii de raporturi sexuale.
În primul rând, în declarația din faza de urmărire penală partea vătămată a declarat că a fost lovită la cap și că, în timp ce inculpatul o trăgea spre pat s-a lovit la coate. În fața instanței a declarat că inculpatul a împins-o și s-a lovit la șold. Potrivit raportului de constatare medico-legală cele două echimoze au fost situate în alte zone.
În al doilea rând, la 16 zile de la incident (5 februarie 2007) când partea vătămată a fost examinată, leziunile respective, dacă ar fi fost produse în data de 20 ianuarie, nu mai puteau fi vizibile, câtă vreme necesită pentru vindecare 8-9 zile de îngrijiri medicale. Concluziile medicului legist sunt date de altfel cu grad de probabilitate ("pot data din 20.01.2007") și este cert că au fost date, raportat la cele susținute de părți și de organele judiciare care au condus minora la control.
La pronunțarea hotărârii instanța a avut în vedere și concluziile referatului de evaluare a inculpatului ( 21 - 23), precum și cele ale raportului de expertiză psihologică efectuat în cursul urmăririi penale (inculpatul neavând la data de 20.01. 2007, 16 ani împliniți), în acesta din urmă indicându-se că minorul nu prezintă interese sexuale, altele decât cele primitive din copilărie.
În aceste condiții, instanța a apreciat că nu s-a putut dovedi în prezenta cauză că la data de 20.01.2007 inculpatul ar fi încercat, prin constrângere, să întrețină un raport sexual cu minora, motiv pentru care, în baza principiuluiin dubio pro reo,în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a pr.pen. rap. la art. 10 lit. a pr.pen. a dispus achitarea acestuia de sub învinuirea săvârșirii infracțiunii de tentativă de viol, prev. de art. 20 rap. la art. 197 alin. 1 și 3.pen. cu aplic. art. 99 și urm. pen.
Împotriva sentinței Tribunalului Cluj, în termen legal a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj, solicitând desființarea acesteia și rejudecând cauza, să se dispună condamnarea inculpatului pentru comiterea tentativei la infracțiunea de viol împotriva minorei.
Sentința atacată a fost apreciată ca netemeinică sub aspectul soluției de achitarea a inculpatului, instanța în mod greșit înlăturând declarațiile membrilor familiei părții vătămate, cu motivarea nejustificată, că acestea ar fi contradictorii.
În fapt, se apreciază că declarațiile înlăturate de instanță sunt obiective și se coroborează cu restul probelor administrate, dovedind comiterea faptei de către inculpat.
Verificând hotărârea atacată pe baza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei, inclusiv a probelor administrate în fața instanței de apel, prin prisma motivelor invocate și în virtutea dispozițiilor art. 378.pr.pen. Curtea constată că apelul în cauză este fondat pentru următoarele considerente.
Din ansamblul probelor administrate în cursul urmăririi penale, coroborate cu cele din cursul cercetării judecătorești la prima instanță, precum și cu cele administrate în fața instanței de apel, rezultă că, la data de 20 ianuarie 2007, inculpatul minor -, a amenințat-o cu un briceag pe partea vătămată, în vârstă de 8 ani ( la data respectivă) și a exercitat acte de violență asupra acesteia, cauzându-i leziuni corporale vindecabile în 8-9 zile de îngrijiri medicale, în scopul de aoc onstrânge să întrețină raport sexual cu el, activitate întreruptă însă de intervenția minorilor și, fratele și părții vătămate și respectiv, inculpatului.
Susțin această stare de fapt, în primul rând declarațiile părții vătămate, care arată în cursul urmăririi penale ( filele 17-19 dosar ) că, într-adevăr, s-a deplasat la locuința inculpatului cu fratele său și inculpatului, că aceștia au fost lăsați afară, ea intrând în casă, unde inculpatul i- promis că o va lăsa să se joace cu telefonul său sau îi va da bani sau un ceas, dacă este de acord să întrețină relații sexuale cu el. Partea vătămată nu a fost de acord, iar inculpatul a amenințat-o cu un briceag, și-a dat pantalonii jos, a dezbrăcat-o și pe partea vătămată și s-a urcat pe ea în patul din șpaiț. Inculpatul i-a acoperit gura cu mâna, iar partea vătămată, reușind să se elibereze la un moment dat, a strigat, astfel că în casă au intrat cei doi martori minori, iar inculpatul a urcat în pod. Partea vătămată a plecat cu cei doi minori spre casă, unde plângând, i-a spus mamei sale că " s-a legat de ea", dar nu i-a spus tot ce s-a întâmplat. Chiar în seara respectivă, mama sa a stat de vorbă cu mama inculpatului. Mai spune partea vătămată că, încercând să fugă, înainte de a fi pusă pe pat de inculpat, s-a lovit de ușă și de masă la cap și al coaste. Aspectele esențiale ale evenimentului, sunt susținute de partea vătămată și la instanța de fond ( fila 26 dosar fond), precum și în fața instanței de apel ( fila 11 dosar apel), respectiv că, inculpatul i-a promis că îi dă telefonul să se joace cu el, că s-a lovit de ușă când a încercat să fugă, că a țipat și atunci au intrat în casă cei doi minori, că acasă i-a spus mamei sale că inculpatul " s-a legat de ea", dar nu i-a spus tot adevărul, i-a povestit doar sorei sale ce i s-a întâmplat, iar aceasta i-a spus mamei sale.
Declarațiile părții vătămate se coroborează cu ale mamei sale și ale sorei sale din cursul urmăririi penale ( filele 26-28), în sensul că, mama sa arată că, în ziua incidentului, partea vătămată s-a întors acasă plângând și i-a spus că " s-a legat de ea", dar nu i-a spus exact ce s-a întâmplat și că numai după o săptămână a aflat de la cealaltă fiică a sa, căreia îi povestise partea vătămată cum s-a derulat incidentul. D asemenea, arată martora că în seara incidentului a fost la locuința inculpatului, unde a stat de vorbă cu mama acestuia, martora și, că de la învățătorul părții vătămate a aflat că aceasta nu mai este atentă la școală, este dezorientată și atunci i-a povestit și acestuia ce s-a întâmplat. părții vătămate, confirmă că a aflat de la parte vătămată ce s-a întâmplat, la o săptămână de la eveniment, respectiv că inculpatul a forțat-o să întrețină raport sexual cu ea, că i-a pus mâna la gură, că ea a reușit să strige și astfel, au intrat în casă cei doi minori cu care venise la casa inculpatului, iar acesta a amenințat-o cu un briceag. Mai spune martora că, în acea zi i-a văzut și chilotul părții vătămate, care avea câteva picături de sânge, acest aspect fiind văzut și de mama sa.
Mama părții vătămate, martora, relatează și în fața instanței, în esență, aceleași aspecte ( fila 27 fond), respectiv că partea vătămată s-a întors acasă plângând, i-a spus că " s-a legat de ea", această afirmație fiind făcută în fața sorei inculpatului, iar la o săptămână a aflat tot ce s-a întâmplat, timp în care a găsit și chiloții fetiței, care prezentau urme de spermă, după "bănuiala ei".
De asemenea, martora, în fața instanței ( fila 48 fond), reiterează aceleași aspecte aflate de la partea vătămată, singura neconcordanță fiind cea referitoare la împrejurarea că a văzut chiloții surorii sale, de această dată susținând că nu este real acest lucru, explicându-și această frază din declarația de la urmărire penală, prin faptul că la acel moment a relatat oral, cele spuse de ea fiind consemnate de polițist, ea doar semnând declarația, fiind foarte obosită.
Apoi, martorul, fratele părții vătămate, care a însoțit-o la locuința inculpatului, confirmă că el, împreună cu martora au rămas afară, iar partea vătămată a intrat în casă, că a auzit când aceasta a strigat după ajutor, că a intrat cu cealaltă martoră în casă, au găsit partea vătămată pe pat, plângând, nedezbrăcată, iar "" avea un briceag în mână, dar nu l-a întrebat ce face cu el, (filele 49 fond și 51 apel).
Martorii și, considerați de prima instanță ca martori neutri, obiectivi, confirmă declarațiile părții vătămate, aceasta relatându-i educatoarei tot ce s-a întâmplat ( filele 34-35, 57 fond), iar învățătorului părții vătămate, mama acesteia i-a spus că fata sa ar fi fost violată de"" și că a văzut chilotul acesteia murdar, probabil de sânge.
Chiar și mama inculpatului, martora, declară, în concordanță cu partea vătămată, că fiica sa, i-a spus că a fost împreună cu partea vătămată la ei acasă, ca să ia untură de la inculpat, iar acesta le-a spus să stea afară ei și fratelui părții vătămate, aspect confirmat de martora minoră în declarația de la urmărire penală ( fila 30 dosar ) unde spune că a rămas pe hol cu, aspect pe care nu-l mai susține însă în fața instanțelor ( fila 37 fond și 19 apel ), unde afirmă că au intrat toți trei in casă, după care ea și au ieșit din proprie inițiativă afară, să se joace. Inculpatul însuși, arată că a primit în casă doar pe partea vătămată, pentru a nu afla sa că împrumută alimente la vecini, respectiv că i-a cerut părții vătămate să-i scoată pe coridor pe cei doi copii care o însoțeau (filele 37-38 dosar, 25 fond și 10 apel).
Iată de ce considerăm că, declarațiile acestei martore minore - - nu pot fi avute în vedere de instanță, depozițiile sale conținând și alte contradicții, atât între ele, cât și cu cele ale mamei sale și chiar cu ale inculpatului. Astfel, în primul rând, deși mama sa relatează că din spusele fiicei sale știe că inculpatul le-a spus ei și fratelui părții vătămate să stea afară, martora recunoaște doar în primă fază acest lucru, pentru ca ulterior, la instanțe să arate că au intrat toți trei minorii în casă, iar ea și au ieșit apoi afară, ca să se joace.
Apoi, martora arată în prima declarație ( fila 30 ) că odată întorși la locuința părții vătămate, aceasta i-a spus mamei sale că " s-a legat de ea", dar martora n-a înțeles despre ce este vorba, pentru că partea vătămată plângea, pentru ca în fața instanței de fond ( fila 37 fond), să arate expres că nici pe drum și nici acasă, partea vătămată nu s-a plâns că i s-ar fi întâmplat ceva.
Corect au fost reținute de prima instanță ca relevante și obiective în cauză, depozițiile martorilor și, declarații care însă, în privința aspectelor esențiale nu contrazic declarațiile mamei părții vătămate. Cum, de altfel, corect a motivat și instanța, mama părții vătămate i-a spus și educatoarei că a văzut sânge pe chiloții victimei, că educatoarea a stat și ea de vorbă cu partea vătămată, care i-a relatat că " s-a legat de ea", fiind irelevantă împrejurarea că cei doi martori, au arătat în mod constant că timp de două săptămâni au încercat să o convingă pe mama părții vătămate să ducă fetița la medic și să anunțe poliția sau că, minora a fost dusă la IML abia după demararea cercetărilor de către poliție, cum irelevante sunt și opiniile celor doi martori despre familiile părților, în sensul că unii sunt mai credibili decât alții. Este știut faptul că, în mediul rural și mai ales, în cadrul familiilor cu un grad scăzut de instruire și cu carențe educaționale, există o reținere în a relata astfel de fapte, considerate rușinoase, în a anunța organele competente, acest aspect reieșind de altfel, și din declarația părții vătămate, care spune că, în drum spre casă, nu a povestit martorei minore cele întâmplate, pentru că "aceasta ar fi spus colegilor, care ar fi râs de ea, cum, de altfel, s-a și întâmplat după ce evenimentul a fost cunoscut".
Nu este de neglijat nici faptul că, partea vătămată prin reprezentant legal nu a formulat pretenții civile în cauză, fiind evident că nu s-a urmărit altceva decât tragerea la răspundere penală a făptuitorului
Corect a înlăturat instanța declarațiile martorului, tatăl al părții vătămate, acesta nefiind constant în afirmații.
În ceea ce privește depozițiile minorului, nu se constată contradicții între acestea, el afirmând constant că l-a văzut pe inculpat cu un briceag la gâtul părții vătămate, iar unele mici neconcordanțele apărute în declarațiile sale pot fi explicate prin trecerea unui interval destul de mare de la data evenimentului și până la audierea sa, dar și prin gradul destul de precar de percepție al martorului datorat lipsei de instruire în familie, așa cum și-a putut da seama, instanța de apel.
Este mai puțin important, apreciem, că mama părții vătămate și-a nuanțat în mică măsură declarațiile la instanță, atâta vreme cât, sub aspectul împrejurărilor esențiale, relevante ale cauzei, afirmațiile sale se coroborează cu ale celorlalți martori, considerați credibili de prima instanță. Astfel, cu privire la data aflării incidentului de către mama părții vătămate sau cu privire la urmele de sânge sau spermă găsite pe chiloții părții vătămate, au fost astfel de nuanțări, dar, considerăm că nu împietează asupra stabilirii stării de fapt, cu atât mai mult cu cât, martora arată în instanță că, a "bănuit" că era vorba de spermă.
Nu are relevanță sub aspectul existenței faptei nici împrejurarea că, partea vătămată a vorbit inițial de un viol, apoi doar că inculpatul "s-a legat de ea", pentru ca, în fața psihologului să relateze din nou că a fost violată și să descrie un act sexual finalizat, atâta vreme cât, o astfel de percepție a faptelor poate fi explicată prin vârsta victimei, incapacitatea de a face distincția dintre o tentativă de viol și un viol consumat, dar și de faptul că, după eveniment, povestind mamei ce i s-a întâmplat, aceasta i-a spus că ar fi vorba de un viol, de aceea a folosit ulterior acest termen ( așa cum explică minora la instanța de apel - fila 12 dosar apel).
De asemenea, se apreciază că, raportul de constatare medico-legală din 6 februarie 2008, vine să confirme susținerile părții vătămate, în sensul că fost agresată cu ocazia constrângerii de către inculpat la raport sexual, chiar dacă descrierile minorei nu se suprapun perfect cu termenii medicali indicați în raport.
Astfel, minora a afirmat inițial că s-a lovit la cap și la coaste ( nu coate, cum a reținut prima instanță), apoi la instanță, că s-a lovit la șold, iar la instanța de apel, că s-a lovit al cap și la partea superioară a piciorului stâng, deci tot la nivelul șoldului. Leziunile descrise în raportul medico-legal se situează pe flancul abdominal stâng și pe fața antero-laterală a coapsei stângi în treimea superioară (cea ce în vocabularul obișnuit, nemedical, înseamnă regiunea șoldului). Faptul că, leziunile au necesitat pentru vindecare 8-9 zile îngrijiri medicale, nu înseamnă automat că, acestea nu mai putea fi vizibile la data examinării victimei, dată care se situează după acest interval, așa cum eronat a apreciat prima instanță, chiar în raport menționându-se că aceste leziuni erau de culoare galben verzuie, atenuate deci ca și intensitate a culorii și nu culoarea caracteristică leziunilor recente, proaspete.
Față de toate aceste probe, care se coroborează între ele, Curtea apreciază că fapta pentru care inculpatul a fost trimis în judecată a fost dovedită.
Așa fiind, se constată întemeiat apelul Parchetului care, în temeiul art. 379 pct.2 lit. pr.pen. va fi admis, hotărârea atacată va fi desființată și, pronunțând o nouă hotărâre, Curtea va condamna pe inculpatul, la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de viol prev. de art.20 pen. rap. la art. 197 alin.1,3 pen. cu aplic. art.99 pen.
La individualizarea judiciară a pedepsei s-au avut în vedere criteriile prev. de art.72 pen. respectiv limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege pentru această infracțiune, reduse la J ca urmare a minorității inculpatului și, respectiv, ale formei neconsumate a infracțiunii; gradul de pericol social al faptei - ridicat, având în vedere valorile sociale afectate, urmările produse asupra minorei, de vârstă fragedă; persoana inculpatului, care nu a recunoscut fapta, nu are antecedente penale.
Întrucât inculpatul nu a mai fost condamnat și se apreciază că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea acesteia, în temeiul art.110-110/1 pen. se va suspenda sub supraveghere executarea pedepsei pe durata termenului de încercare de 5 ani și 6 luni și se va încredința supravegherea minorului până la împlinirea vârstei de 18 ani, Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Cluj.
În temeiul art. 1101alin. 1.pen. rap. la art. 103 alin. 3.pen. va fi obligat inculpatul să respecte următoarele obligații, până la împlinirea vârstei de 18 ani:
- să nu frecventeze baruri, localuri publice sau discoteci
- să nu intre în legătură cu partea vătămată și familia acesteia (părinți si frați).
Se va pune în vedere Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Cluj, îndatorirea de a veghea îndeaproape asupra minorului, in scopul îndreptării lui și a înștiința de îndată instanța dacă minorul se sustrage de la supravegherea ce se exercită asupra lui sau are purtări rele ori a săvârșit din nou o faptă prevăzută de legea penală.
În baza art. 1101alin. 1.pen rap. la art. 86/3 pen. va fi obligat inculpatul să respecte, pe durata termenului de încercare, dar după împlinirea vârstei de 18 ani, următoarele măsuri de supraveghere:
1. să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Cluj;
2. să anunțe orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare, care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;
3. să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;
4. să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență.
Datele prev. la pct. 1-4 se comunică Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Cluj.
și următoarele obligații:
- să nu frecventeze baruri, localuri publice sau discoteci;
- să nu intre în legătură cu partea vătămată și familia acesteia (părinți, frați).
Se va atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 86/4 alin. 1, 2.pen. privind cazurile de revocare a suspendării executării pedepsei sub supraveghere.
Se va constata că partea vătămată -, prin reprezentant legal, nu s-a constituit parte civilă în cauză.
În baza art.199 alin. 3.pr.pen. se va scuti de amenda judiciară de 1.000 lei (aplicată prin încheierea din 11.02.2009) pe ag.șef - șeful Postului de Poliție, jud., întrucât, s-a dovedit în cauză că, neîndeplinirea mandatelor de aducere a martorului pentru termenele din 14.01.2009 și 11.02.2009 a fost justificată, în sensul că primul mandat de aducere a sosit prin poștă ulterior datei la care trebuia executat, iar al doilea mandat trebuia executat de un lucrător de poliție care era singurul prezent pe raza de competență, astfel că până la orele 16.00, nu a putut părăsi raza de competență.
În baza art. 189.pr.pen. se va stabili în favoarea Baroului de Avocați C suma de 200 lei, onorariu apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
În baza art. 191 alin. 1.pr.pen. va fi obligat inculpatul la 300 lei cheltuieli judiciare la fond, din care suma de 100 lei reprezentând onorariul apărătorului din oficiu la fond.
Cheltuielile judiciare avansate de stat în apel vor rămâne în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj împotriva sentinței penale nr. 314/D/ 13 iunie 2008 pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Cluj, pe care o casează în întregime.
Pronunțând o nouă hotărâre, în temeiul art. 20.pen. rap. la art. 197 alin. 1 și 3.pen. cu aplic. art. 99.pen. condamnă inculpatul - (fiul lui și, născut la 17 octombrie 1991 în H, cetățean român, studii 8 clase, stagiu militar nesatisfăcut, necăsătorit domiciliat în comuna, sat,-, jud. C, Seria - nr. -, CNP -) la pedeapsa de:
- 3 ani și 6 luni închisoare
pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de viol.
În baza art. 110.pen. suspendă condiționat executarea pedepsei pe durata termenului de încercare de 5 ani și 6 luni.
În temeiul art. 110/1 alin. 1.pen. pe durata termenului de încercare, dar până la împlinirea vârstei de 18 ani, încredințează supravegherea minorului Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Cluj.
În temeiul art. 1101alin. 1.pen. rap. la art. 103 alin. 3.pen. obligă inculpatul - să respecte următoarele obligații, până la împlinirea vârstei de 18 ani:
- să nu frecventeze baruri, localuri publice sau discoteci
- să nu intre în legătură cu partea vătămată - și familia acesteia (părinți si frați).
Pune în vedere Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Cluj, îndatorirea de a veghea îndeaproape asupra minorului, in scopul îndreptării lui și a înștiința de îndată instanța dacă minorul se sustrage de la supravegherea ce se exercită asupra lui sau are purtări rele ori a săvârșit din nou o faptă prevăzută de legea penală.
În baza art. 1101alin. 1.pen rap. la art. 86/3 pen. obligă inculpatul - să respecte, pe durata termenului de încercare, dar după împlinirea vârstei de 18 ani, următoarele măsuri de supraveghere:
1. să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Cluj;
2. să anunțe orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare, care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;
3. să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;
4. să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență.
Datele prev. la pct. 1-4 se comunică Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Cluj.
și următoarele obligații:
- să nu frecventeze baruri, localuri publice sau discoteci;
- să nu intre în legătură cu partea vătămată - și familia acesteia (părinți, frați).
Atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 86/4 alin. 1, 2.pen. privind cazurile de revocare a suspendării executării pedepsei sub supraveghere.
Constată că partea vătămată -, prin reprezentant legal, nu s-a constituit parte civilă în cauză.
În baza art.199 alin. 3.pr.pen. scutește de amenda judiciară de 1.000 lei (aplicată prin încheierea din 11.02.2009) pe ag.șef - șeful Postului de Poliție, jud.
În baza art. 189.pr.pen. stabilește în favoarea Baroului de Avocați C suma de 200 lei, onorariu apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
În baza art. 191 alin. 1.pr.pen. obligă inculpatul la 300 lei cheltuieli judiciare la fond, din care suma de 100 lei reprezentând onorariul apărătorului din oficiu la fond.
Cheltuielile judiciare avansate de stat în apel rămân în sarcina acestuia.
Cu drept de recurs în 10 zile de la pronunțare cu inculpatul, partea responsabilă civilmente și de la comunicare cu partea vătămată și partea responsabilă civilmente.
Pronunțată în ședința publică din 11 martie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
- - - - - -
Red. /
5 ex./25.03.2009
Președinte:Vasile GojaJudecători:Vasile Goja, Ana Covrig
