Omorul (art. 174 cod penal). Decizia 261/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr- - art. 20.Cod Penal rap. la art. 174, 175.Cod Penal -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PT CAUZE CU MINORI
INSTANȚĂ DE APEL
DECIZIA PENALĂ NR. 261
Ședința publică de la 10 decembrie 2009
PREȘEDINTE: Mereanu Constantin JUDECĂTOR 2: Aurel Ilie
- - - - JUDECĂTOR 3: Gheorghe Vintilă
- G - - judecător
Grefier: - -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror
Pe rol, judecarea apelurilor declarate de inculpatul și de partea civilă împotriva nr. 192 din 16 iulie 2009, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns inculpatul apelant, în stare de libertate, asistat de av. ales, apelantul parte civilă, parte responsabilă civilmente G, lipsă partea responsabilă civilmente și partea civilă Spitalul Județean Tg.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei după care s-a învederat reluarea dezbaterilor în complet de divergență și s-a acordat cuvântul asupra apelurilor.
Apelantul parte civilă și reprezentantul său legal au solicitat admiterea apelului părții civile și majorarea despăgubirilor civile.
Av. pentru apelantul inculpat a reluat concluziile formulate la termenul din 22 oct. 2009 solicitând admiterea apelului, desființarea sentinței și schimbarea încadrării juridice a faptei în infr. prev. de art. 180 al. 2
Cod PenalÎn susținerea celor solicitate a expus împrejurările comiterii faptei și a arătat că, deși leziunea a fost în zona capului, nu a pus viața în primejdie, iar inculpatul nu urmărit suprimarea vieții părții vătămate.
În subsidiar a solicitat acordarea unei eficiențe mai mari disp. art. 73 lit. b și Cod Penal reducerea pedepsei cu menținerea modalității de executare, suspendarea sub supraveghere.
A solicitat respingerea apelului părții civile.
Partea civilă, în replică, solicită respingerea apelului formulat de inculpat și menținerea încadrării în infracțiunea de tentativă de omor.
Reprezentantul Parchetului a solicitat respingerea ambelor apeluri arătând că în speță este vorba de tentativă de omor dacă se are în vedere zona vitală vizată și obiectul folosit.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, arată că își însușește concluziile apărătorului său.
Dezbaterile fiind închise.
CURTEA:
Asupra apelurilor penale de față:
Prin nr. 192 din 16 iulie 2009 pronunțată de Tribunalul Gorj în cauza de față a fost respinsă cererea formulată de inculpatul privind schimbarea încadrării juridice a infracțiunii din art. 20 rap. la art. 174-175 lit. i pen. cu aplicarea art. 73 lit. b pen. în art. 180 alin. 2.pen. cu aplicarea art. 73 lit. b pen.
În baza art. 20 rap. la art. 174-175 lit. i pen. cu aplicarea art. 73 lit. b pen. s-a dispus condamnarea inc. fiul lui și, născut la data de 30.08.1989, în Tg. J, jud. G, cu domiciliul în J, str. -,. 8,. 1,. 13, jud. G, cetățean român, 12 clase, fără ocupație - student, fără situație militară, necăsătorit, fără antecedente penale, CNP -,la 4 ani închisoare.
S-a dispus aplicarea față de inculpat și a pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II-a și b pen. pe durata prev. de art. 71.pen.
În baza art. 86 indice 1.pen. s-a dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.
În baza art. 86 indice 2.pen. stabilește un termen de încercare de 6 ani ce se compune din cuantumul pedepsei aplicate de 4 ani la care se adaugă un interval de timp stabilit de instanță de 2 ani.
În baza art. 71 alin. 5.pen. dispune suspendarea executării pedepsei accesorii.
Desemnează pentru executarea supravegherii inculpatului Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Gorj în fața căruia inculpatul se va prezenta în ultima zi lucrătoare a fiecărui trimestru al anului, urmând să-i fie aplicate dispozițiile cuprinse în art. 86 indice 3 alin. 1 lit. a-d pen.
S-au pus în vedere inc. dispozițiile art. 86 indice 4.pen..
S-a confiscat de la inculpat o secure având lama în lungime de 13 cm. înaltă de 13,5 cm. iar de lemn de 59 cm. corp delict ridicat de organele de poliție.
Inculpatul a fost obligat la 1/ 2 din cheltuielile de spitalizare ocazionate cu internarea părții vătămate, respectiv 426,12 lei către Spitalul Județean de Urgență Tg J, județul G cu dobânzile legale aferente.
Inculpatul a mai fost obligat la plata sumei de 3.000 lei către partea vătămată cu titlu de daune morale și la 1.000 lei cheltuieli de judecată către acesta.
S-a respins cererea privind despăgubirile civile.
Inculpatul a fost obligat la plata sumei de 500 lei cheltuieli judiciare statului.
În fapt prima instanță a reținut următoarele:
În seara zilei de 06.06.2008, în jurul orelor 22:00, partea vătămată a mers împreună cu martorii, G, în fața unui bar situat în satul din com., jud. G, unde au rămas până în jurul orelor 23:00.
Inculpatul s- deplasat spre locuința sa, împrejurare în care între acesta și partea vătămată, precum și martorii, a izbucnit un conflict.
Atât martorii cât și partea vătămată au lovit inculpatul producându-i leziuni
ce au necesitat 5-6 zile îngrijiri medicale pentru vindecare.
Conflictul a fost aplanat de către martorul care a cerut părții vătămate și celorlalte persoane prezente să nu-l mai lovească pe inculpat.
Inculpatul s-a deplasat apoi la locuința sa situată în apropiere, de unde a venit cu un topor, îndreptându-se amenințător spre partea vătămată care, pentru a se apăra, a smuls o scândură dintr-un gard ridicând-o deasupra capului și reușind astfel să oprească lovitura aplicată de învinuit cu toporul.
Urmare a intensității loviturilor aplicate, scândura s-a rupt în două bucăți, iar partea vătămată a fost lovită în zona capului fiindu-i produse leziuni traumatice care au necesitat pentru vindecare 16-18 zile îngrijiri medicale.
În apărarea părții vătămate a intervenit martorul G care a încercat să lovească inculpatul cu o scândură. Totodată, la locul conflictului s-a deplasat și martorul. În timpul încercării acestuia de a despărți părțile antrenate în conflict, martorul a fost lovit cu scândura de către martorul, fiindu-i produse leziuni ce au necesitat pentru vindecare 45-50 zile medicale.
Partea vătămată - a fost transportată la locuința sa de martorii și, care, totodată au anunțat organele de poliție din cadrul Postului de Poliție și Serviciul de ambulanță
Partea vătămată a fost internată la Secția de chirurgia a Spitalului Tg. J în perioadele 07-12.06.2008 și 18-20.06.2008.
Potrivit certificatului medico - legal nr. 1131/09.06.2008 al G, leziunile traumatice pe care le prezintă partea vătămată s-au putut produce prin lovire cu corp dur cu ascuțită (secure) și necesită de la producere, 16-18 zile îngrijiri medicale și nu au pus în primejdie viața victimei.
Inculpatul, deși a fost lovit în timpul aceluiași conflict, suferind leziuni ce au necesitat pentru vindecare 5-6 zile îngrijiri medicale ce nu i-au pus în primejdie viața, nu a formulat plângere prealabilă.
În aceleași împrejurări a fost lovit și martorul care a suferit leziuni ce au necesitat pentru vindecare 45-50 zile medicale și nu i-au pus în primejdie viața, acesta neformulând plângere prealabilă.
Întrucât inculpatul și martorul nu au formulat plângere prealabilă pentru săv. infr. prev. de art. 180 alin. 2 și respectiv art. 181.Cod Penal, s-a dispus neînceperea urmăririi penale pentru săv. infr. prev. de art. 180 alin. 2.Cod Penal față de, G, și neînceperea urmăririi penale pentru săv. infr. prev. de art. 181.p față de G.
Pentru reținerea acestor aspecte au fost avute în vedere probele administrate respectiv: plângerea și declarațiile părții vătămate, declarațiile martorilor, G, și, certificatului medico - legal nr. 783/09.06.2008 al G, certificatul medico-legal nr. 777/09.06.2008 eliberat de SML G, foile de observație clinică, declarațiile inculpatului.
Cu privire la inculpat s-a reținut că acesta recunoaște existența incidentului cu partea vătămată și susține că a fost insultat și apoi agresat de partea vătămată și prietenii acestuia.
A susținut că, fiind sub stăpânirea unei puternice tulburări, determinată de provocarea părții vătămate produse prin violență, a luat un topor din curtea sa și s-a întors la grupul de tineri să îi întrebe de ce l-au bătut.
A mai arătat că atunci când a ajuns cu toporul la grupul de tineri, aceștia au fugit, iar partea vătămată avea un par în mână, cu care a vrut să-l lovească.
Partea vătămată a ridicat parul deasupra capului, timp în care inculpatul l-a lovit cu toporul în acel par, care s-a rupt iar partea vătămată a fost lovit în cap de bucata ruptă din acel par.
La solicitarea inculpatului, având în vedere cele susținute de acesta în apărare, instanța de fond a expertiză medico-legală, care să stabilească cu exactitate pe baza certificatului medico legal nr. 783/09.06.2008 și a foilor de observație clinice, dacă leziunea traumatică produsă părții vătămate a fost produsă prin lovire directă cu un corp dur, cu ascuțită - topor sau secure -, sau dacă această leziune putea fi produsă prin lovire cu un alt corp dur, respectiv scândură, în momentul în care partea vătămată s-a autoapărat prin ridicarea scândurii deasupra capului, scândură ce s-a rupt în momentul lovirii și dacă leziunile produse părții vătămate i-au pus în primejdie viața.
Întrucât s-a constatat ulterior că fusese ridicat numai toporul folosit de inculpat - abia după o perioadă de 3 luni de incident, timp în care fusese păstrat în condiții improprii - iar scândura cu care s-a apărat partea vătămată nu fusese nici măcar ridicată, s-a renunțat la efectuarea expertizei respective întrucât s-a constatat imposibilitatea stabilirii existenței pe topor sau pe scândură a unor eventuale fire de păr sau urme de sânge.
Având în vedere însă zona vizată, obiectul vulnerant și gravitatea leziunii produse, intensitatea deosebită a acestei lovituri, instanța de fond a reținut ca fiind întrunite în cauză elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă de omor calificat prev. de art. 20 rap.Cod Penal la art. 174, 175 lit. i și Cod Penal a respins cererea inculpatului de schimbare a încadrării juridice în infracțiunea prev. de art. 180 al. 2
Cod PenalS-a reținut însă că inculpatul a comis fapta sub imperiul unei puternice tulburări provocate de atitudinea și comportamentul violent al părții vătămate, motiv pentru care a făcut aplicația disp. art. 73 lit. b
Cod PenalTotodată, procedând la individualizarea concretă a pedepsei, avându-se în vedere limitele de pedeapsă prevăzute de lege și circumstanța de mai sus, lipsa de antecedente penale și conduita sinceră, instanța de fond a aplicat pedeapsa de 4 ani închisoare și pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b Cod Penal, pe durata prev. de art. 71
Cod PenalS-a dispus însă suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei principale și a celei accesorii, pe durata unui termen de încercare compus din cuantumul pedepsei aplicate la care s-a adăugat un interval de 2 ani fixat de instanță.
Supravegherea a fost încredințată Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Gorj și a fost obligat inculpatul să respecte măsurile de supraveghere prev. de art. 864
Cod PenalS-a dispus confiscarea de la inculpat a unei securi având lama în lungime de 13 cm. înaltă de 13,5 cm. iar de lemn de 59 cm. corp delict ridicat de organele de poliție.
Cu privire la latura civilă a cauzei s-a reținut ca fiind întemeiată în parte cererea Spitalului Județean de Urgență Tg. J și a fost obligat inculpatul la plata către această unitate sanitară a sumei de 426,12 lei, cu dobânzile legale aferente.
Totodată s-a reținut că partea vătămată, s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 3.000 lei cu titlu de despăgubiri civile și cu 3000 lei cu titlu de daune morale.
Inculpatul a fost de acord cu solicitarea integrală a părții vătămate de 3.000 lei daune morale - fiind obligat la plata acestei sume - iar în ceea ce privește daunele materiale s-a constatat că partea vătămată nu a făcut dovada existenței unui astfel de prejudiciu, cererea fiind respinsă.
Inculpatul a mai fost obligat la plata sumei de 1.000 lei cheltuieli judiciare către partea vătămată și a sumei de 500 lei cheltuieli judiciare statului.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel inculpatul și partea civilă.
Ân apelul inculpatului sentința a fost criticată pentru netemeinicie și nelegalitate susținându-se următoarele:
- greșita încadrare juridică a faptei în infracțiunea de tentativă de omor întrucât inculpatul nu a lovit pe partea vătămată cu acea secure ân cap, lovitura fiind aplicată în scândura pe care partea vătămată o ridicase. Acea scândură s-a rupt și o bucată din ea a căzut producând o simplă zgâriere a zonei capului părții vătămate.
S-a făcut trimitere la completarea raportului de constatare medico-legală ce atestă o "plagă contuză pansată recent".
S-a menționat și faptul că inculpatul, la rândul său, a fost lovit tot în zona capului cu de către partea vătămată, fiindu-i produse leziuni ce au necesitat pentru vindecare 5-6 zile de îngrijiri medicale iar din grupului părții vătămate a făcut parte - înarmat de asemeni cu o scândură - și care a încercat să-l lovească pe inculpat și, cu toate organul de urmărire penală nu a considerat că aceste leziuni ar atrage săvârșirea unei infracțiuni de tentativă de omor.
S-a făcut referire și la expertiza medico-legală ce ar fi trebuit să stabilească dacă lovirea părții vătămate s-a produs printr-un corp dur cu o ascuțită sau lovire cu alt corp dur (scândura) și s-a menționat că imposibilitatea efectuării acestei expertize, datorită lipsei de diligență a organelor de urmărire penală, nu poate fi imputată inculpatului.
- în subsidiar s-a solicitat redozarea pedepsei și aplicarea disp. art. 81
Cod Penal- cu privire la latura civilă s-a apreciat că, raportat la modalitatea și împrejurările concrete în care a fost comisă fapta daunele morale acordate în sumă de 3.000 lei sunt exagerat de mari.
Partea civilă, în apelul său, a criticat de asemeni sentința ca fiind nelegală și netemeinică susținând că în mod greșit au fost reținute disp. art. 73 lit. b
Cod PenalA susținut că cel care a provocat incidentul a fost inculpatul care, în momentul în care a trecut pe lângă grupul în care se afla partea vătămată li s-a adresat cu expresia "ce faceți bă, papagalilor".
Partea vătămată a arătat că nu poate fi reținută scuza provocării atâta timp cât el nu avea nici un obiect în mână și s-a înarmat cu acea scândură, pentru a se apăra, după ce a fost lovit de inculpat.
Oral, la termenul de azi a solicitat și majorarea despăgubirilor acordate.
Pe parcursul judecării apelului cauza a rămas inițial în pronunțare la data de 22 octombrie 2009 fiind repusă pe rol ca urmare a apariției unei divergențe de opinii între membrii completului
Analizând criticile formulate de apelanți, în raport cu probele administrate în cauză, instanța de apel, în complet de divergență și cu majoritate de voturi reține următoarele:
Martorii din grupul părții vătămate respectiv, G, susțin că inculpatul a început să-i înjure în timp ce alți martori respectiv, susțin că grupul părții vătămate căutau motiv să-l bată pe inculpat și s-au apropiat de acesta partea vătămată reproșându-i că i-ar fi făcut "papagali".
Chiar și în aceste condiții nu se poate însă reține că inculpatul ar fi fost inițiatorul conflictului întrucât și dacă ar fi făcut afirmația că partea vătămată și prietenii săi sunt "papagali", reacția agresivă a acestora tot nu se justifică.
Ca o consecință a prezumției de nevinovăție înscrisă în art. 66 contradicțiile C.P.P. dintre cele două grupuri antagoniste de martori trebuie interpretate însă în favoarea inculpatului.
Prin urmare, instanța de apel constată că prima instanță a stabilit în mod corect modul în care a început conflictul iar reținerea în cauză a circumstanței atenuante a provocării, prev. de art. 73 lit. b este Cod Penal justificată.
Apelul părții vătămate se dovedește așadar ca fiind nefondat.
Cât privește apelul inculpatului este de observat că principalul motiv de apel l-a constituit încadrarea juridică dată faptei inculpatul susținând, cu anumite argumente, că în cauzată nu poate fi reținută tentativa de omor ci infracțiunea prev. de art. 180 al. 2
Cod PenalDin probele administrate în cauză a rezultat faptul cert că, după o primă fază a conflictului, inculpatul s-a înarmat cu o secure și a intenționat să-l lovească pe partea vătămată.
Chiar și inculpatul recunoaște acest lucru dar susține că lovitura de secure s-a intersectat cu scândura pe care partea vătămată o avea asupra sa, acea scândură s-a rupt, iar o bucată din ea l-a lovit în cap pe partea vătămată.
Inculpatul recunoaște că ambele obiecte erau ridicate deasupra capetelor dar susține că partea vătămată a vrut să-l lovească cu scândura în cap, moment în care ".eu am ridicat toporul și am lovit în parul lui".
Susținerea inculpatului nu este însă credibilă întrucât o logică elementară ne demonstrează că, dacă partea vătămată ar fi inițiat lovitura atunci scândura ar fi lovit toporul și nu invers.
Ori, din moment ce inculpatul recunoaște că el a lovit cu toporul în scândura părții vătămate iar aceasta s-a rupt și o bucată l-a lovit pe partea vătămată în cap, rezultă, în primul rând, că el este cel care a inițiat lovitura iar partea vătămată doar s-a apărat și, în al doilea rând, că cele două obiecte s-au ciocnit deasupra capului părții vătămate.
În speță rezultă așadar că inculpatul a folosit un obiect (unealtă-armă) capabil să provoace decesul părții vătămate și a lovit cu el în direcția unui organ vital - capul - iar lovitura dată a fost cu intensitate întrucât a condus la ruperea acelui par sau scândură pe care o avea partea vătămată.
Rămâne de văzut dacă lovitura a și atins sau nu capul.
Din acest punct de vedere instanța apreciază că trebuie pornit de la primul act medical eliberat părții vătămate și anume biletul de trimitere nr. 2291 (fila 7 dosar de urmărire penală) de la Spitalul Novaci la Spitalul de Urgență Tg.
În acest bilet de trimitere apare mențiunea "plagă tăiată fronto-parietală dreapta, în zona păroasă".
de observație clinică nr. 24675 întocmită la Spitalul Tg. J precizează la internare "Plagă contuză suturată parietal dreapta" ceea ce denotă faptul că partea vătămată a fost trimis pansat de la Novaci la Tg.
După internarea din perioada 07.06. - 12.06.2008 partea vătămată se reinternează la Spitalul Tg. J în data de 18.06.2008 cu diagnoscticul "Plagă tăiată frontală dreapta, suprainfectată".
Toate aceste mențiuni coroborat e cu examinarea efectivă a părții vătămate de către medicul legist, au condus la concluziile din certificatul medico-legal nr. 783/2008, conform cărora leziunile pe care le-a prezentat partea vătămată s-au putut produce prin lovirecu corp dur, cu ascuțită ( de ex. secure)
Actele medicale exclud așadar varianta prezentată de inculpat iar împrejurarea că nu a mai putut fi efectuată o expertiză medico-legală și criminalistică care, pe baza existenței unor posibile fire de păr și de sânge pe secure sau pe scândură, să stabilească mecanismul de producere a leziunilor părții vătămate, nu mai prezintă nici un fel de concludență în cauză.
Față de cele de mai sus, ca și instanța de fond, instanța de apel reține că lovitura inculpatului a fost dată cu partea ascuțită a securii și numai împrejurarea că intensitatea acesteia a fost atenuantă de scândura cu care partea vătămată s-a apărat a făcut ca leziunea să fie totuși superficială, doar la nivelul pieii capului și să nu pună în primejdie viața părții vătămate.
Acest lucru nu exclude însă existența infracțiunii de tentativă de omor cu intenție directă deoarece inculpatul a folosit un obiect să producă moartea și a lovit cu intensitate în zona unui organ vital, rezultatul letal neproducându-se din cauze exterioare voinței acestuia.
Referitor la celelalte critici invocate de inculpat în apelul său se reține, în primul rând, că pedeapsa a fost just individualizată atât sub aspectul cuantumului cât și al modalității de executare.
În al doilea rând, dată fiind natura leziunii dar și vârsta părții vătămate (16-17 ani) coroborat cu împrejurarea că a fost nevoit să suporte un regim de spitalizare și nu a mai putut să desfășoare activității specifice vârstei, instanța de apel apreciază ca în mod justificat s-a acordat suma de 3.000 lei daune morale.
Daunele morale au fost acordate la suma maximă solicitată iar prejudiciul material nu a fost dovedit astfel că susținerea orală a părții civile în sensul majorării despăgubirilor se dovedește neîntemeiată.
Față de toate aceste considerente, instanța de apel, cu majoritate de voturi, având în vedere disp. art. 379 al. 1 lit. b va C.P.P. respinge ambele apeluri ca nefondate.
Văzând și disp. art. 192.
C.P.P.PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Cu majoritate de voturi:
Respinge apelurile părții civile și inculpatului, declarate împotriva nr. 192 din 16 iulie 2009, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosar nr-.
Obligă inculpatul la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare statului din care 200 lei onorariu avocat oficiu ce va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției.
Obligă partea civilă la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare statului.
Cu recurs în 10 zile de la pronunțare pentru procuror și părțile prezente și de la comunicare pentru cele lipsă.
Pronunțată în ședința publică de la 10 decembrie 2009.
- - - -
Grefier,
-
Red. Jud.
2 ex.
Opinie separată
Contrar opiniei majoritare, am apreciat că soluția ce se impunea a fi adoptată în cauză, era de admitere a apelului inculpatului, de desființare a sentinței sub aspectul laturii penale, iar după rejudecare, în aplicarea art.334 Cod pr.penală, justificându-se schimbarea încadrării juridice dată inițial faptei prin actul de sesizare, din art.20 rap.la art.174, 175 lit.i Cod penal, cu art.73 lit.b Cod penal, în art.180 alin.2 Cod penal, cu art.73 lit.b Cod penal, art.76 alin.1 lit. Cod penal, text de lege în baza căruia inculpatul să fie condamnat la pedeapsa principală de 5 luni închisoare, cu aplicarea art.81, art.82 Cod penal.
Totodată, și în sensul respingerii, ca nefondat, a apelului declarat de partea civilă.
Asta, pentru considerentele ce se vor vedea în continuare:
De principiu, potrivit art.3 și 4 Cod pr.penală, în desfășurarea procesului penal trebuie să se asigure aflarea adevărului cu privire la faptele și împrejurările cauzei, precum și cu privire la persoana făptuitorului, atât organele de urmărire penală, cât și instanțele de judecată, fiind obligate să manifeste în acest sens suficient rol activ.
În același sens, art.202 alin.1 din lege, stabilește obligația organului de urmărire penală, de a aduna probele atât în favoarea, cât și în defavoarea inculpatului, cu scopul aflării adevărului și al justei soluționări a cauzei.
Conform art.62, 63 Cod pr.penală, organul de urmărire penală și instanța de judecată, este obligată să lămurească cauza sub toate aspectele, pe bază de probe, în sensul legii, constituind probă orice element de fapt care servește la constatarea existenței sau inexistenței unei infracțiuni, la identificarea persoanei care a săvârșit-o și la cunoașterea împrejurărilor necesare pentru justa soluționare a cauzei, dacă provine dintr-unul din mijloacele de probă prevăzute în art.64.
Probele, în scopul aflării adevărului, trebuie apreciate în ansamblu (adică prin coroborare), principiul liberei aprecieri a acestora, consacrat de art.63 alin.2, lăsând instanței de judecată libertatea de a aprecia cu privire la concludența tuturor, indiferent de faza procesuală în care au fost administrate, iar principiul aflării adevărului, desprins din cuprinsul art.3, impune instanței de judecată să dea valoare acelor probe care, coroborate cu altele administrate, exprimă adevărul.
În cauza de față, inculpatul a fost trimis în judecată sub aspectul săvârșirii infracțiunii de tentativă de omor calificat, faptă prev.de art.20 rap.la art.174, 175 lit.i Cod penal, reținându-se în expozitivul actului de sesizare (situație de fapt însușită atât de judecătorul fondului, cât și de judecătorii ce au adoptat soluția majoritară în apel), următoarele:
În seara zilei de 6 iunie 2008, orele 22, partea vătămată, împreună cu martorii, au mers în fața unui bar situat în satul, comuna, județul G, unde au rămas până în jurul orelor 23.
În timp ce se deplasa spre locuința sa, între inculpatul, partea vătămată și martorii mai sus nominalizați, a intervenit un conflict, pe fondul acestuia, atât martorii, cât și partea vătămată lovind pe inculpat, producându-i leziuni ce au făcut necesare 5-6 zile de îngrijiri medicale, pentru vindecare.
Conflictul astfel iscat, a fost aplanat de martorul, acesta cerând părții vătămate și martorilor să nu mai lovească pe inculpat.
, apoi, s-a deplasat la locuința sa, situată în apropiere, de unde ar fi venit cu un topor, cu care, amenințător, s-a îndreptat către partea vătămată, acesta, pentru a se apăra, smulgând o scândură dintr-un gard pe care a ridicat-o deasupra capului, și reușind astfel să oprească lovitura aplicată de inculpat cu toporul.
Urmare loviturii aplicată, scândura s-a rupt în două bucăți, iar partea vătămată a fost lovită în zona capului, fiindu-i produse leziuni traumatice care au necesitat pentru vindecare 16-18 zile îngrijiri medicale.
În apărarea părții vătămate a intervenit martorul, acesta încercând să lovească pe inculpat cu o scândură, iar, totodată, la locul conflictului s-a deplasat și martorul care, antrenat în conflict pentru a despărți părțile, a fost lovit cu scândura de către martorul, acestuia fiindu-i produse leziuni ce au necesitat 45-50 zile de îngrijiri medicale.
Potrivit certificatului medico-legal nr.1131 din 9 iunie 2008 al SML G, leziunile traumatice pe care le-a prezentat partea vătămată s-au putut produce prin lovire cu corp dur cu a ascuțită (secure), ele necesitând de la producere 16-18 zile îngrijiri medicale, și nu au pus în primejdie viața lui.
Prin actul de sesizare, în favoarea inculpatului au fost reținute dispozițiile art.73 lit.b Cod penal, apreciindu-se că fapta acestuia s-a datorat unei tulburări provocate de agresiunea exercitată împotriva sa de către partea vătămată și martorii arătați cu ocazia expunerii.
După ce a respins cererea de schimbare a încadrării juridice în dispozițiile art.180 alin.2, cu art.73 lit.b Cod penal, instanța de fond, Tribunalul Gorj, prin sentința penală nr.192 din 16 iulie 2009, în considerarea unor elemente ce privesc zona vitală vizată de inculpat, obiectul vulnerant folosit, gravitatea leziunii produse, intensitatea deosebită a acestei lovituri, a stabilit că fapta inculpatului, de a aplica părții vătămate o lovitură cu un topor în zona capului, provocându-i leziuni ce au necesitat pentru vindecare 16-18 zile de îngrijiri medicale, întrunește conținutul constitutiv al infracțiunii de tentativă de omor calificat, prev.de art.20 rap.la art.174, art.175 lit.i Cod penal, săvârșită în condițiile prev.de art.73 lit.b Cod penal.
Apelul declarat de inculpatul împotriva sentinței primei instanțe, a vizat nelegalitatea și, implicit, netemeinicia soluției, în sensul că faptei sale i-a fost dată o greșită încadrare juridică, că în realitate s-a săvârșit infracțiunea de lovire prev.de art.180 alin.2 Cod penal, cu aplicarea art.73 lit.b Cod penal, text de lege în baza căruia trebuia antrenată răspunderea penală.
Partea vătămată, a criticat hotărârea judecătorului de fond sub aspectul de nelegalitate vizând reținerea greșită a circumstanței prev.de art.73 lit.b Cod penal, pe de o parte, iar, pe de altă parte, și sub aspectul alegerii modalității de individualizare a executării pedepsei, prev.de art.861Cod penal, apreciată ca nefiind de natură să asigure scopurile instituite prin art.52 Cod penal.
De asemenea, s-a apreciat că indemnizarea despăgubirilor pentru daune morale este greșit făcută, acestea fiind apreciate în limita unei sume ce nu asigură o compensație suficientă pentru prejudiciul moral încercat.
Verificând actele și lucrările dosarului, apreciem că faptei inculpatului i-a fost dată o încadrare juridică greșită, acesta săvârșind infracțiunea de lovire prev.de art.180 alin.2 Cod penal, în împrejurările arătate în art.73 lit.b Cod penal, iar nu infracțiunea de tentativă de omor calificat, prev.de art.20 rap.la art.174, 175 lit.i Cod penal, cu aplicarea art.73 lit.b Cod penal, încadrare confirmată de soluția majoritară.
Latura subiectivă, în ce privește omorul, presupune vinovăția făptuitorului sub forma intenției, care poate fi directă sau indirectă.
În practica judiciară, forma de vinovăție cu care s-a acționat în cazul omorului, în principal, a fost determinată de unele elemente ce se referă la zona de pe corp unde sunt aplicate loviturile, în sensul că este o zonă vitală sau nu, la instrumentul vulnerant folosit de făptuitor, la atitudinea post-factum a acestuia, la numărul și intensitatea loviturilor aplicate victimei, cât și la relațiile preexistente dintre cele două părți antrenate în conflict.
În altă ordine, pentru a fi reținut omorul, autorul, prin acțiunea de suprimare a vieții victimei, trebuie să fi prevăzut acest rezultat, și chiar dacă nu l-a urmărit, a acceptat posibilitatea producerii lui, ceea ce din punctul de vedere al vinovăției corespunde săvârșirii faptei cu intenție.
Probatoriul administrat pe parcursul procesului, apreciat în ansamblu, confirmă existența conflictului dintre inculpat și partea vătămată, desfășurat în două etape, în cea din urmă, -, după ce s-a întors de la domiciliul său, cu o secure ce o avea asupra sa, lovindu-l pe în zona capului, acesta, la rându-i, apărându-se cu o scândură.
Inculpatul recunoaște împrejurările reținute mai sus, în care s-a consumat conflictul, în prima etapă a acestuia, el fusese victima agresiunilor exercitate de partea vătămată, pentru vindecarea leziunilor suferite fiindu-i necesare 5-6 zile de îngrijiri medicale, cum astfel rezultă din certificatul medico-legal aflat la fila 31 dosar urm.penală.
Partea vătămată, urmare a acțiunii violente a inculpatului a suferit leziuni ce au necesitat 13-15 zile de îngrijiri medicale, ce se puteau produce cu un corp dur cu a ascuțită (de exemplu secure), leziuni ce nu ia-u pus în primejdie viața, în acest sens concluzionând certificatul medico-legal eliberat de Serviciul de Medicină Legală G, fila 10 dosar urm.penală.
Într-adevăr, așa cum s-a pronunțat constant jurisprudența, numărul zilelor de îngrijiri medicale necesare pentru vindecarea victimei este fără semnificație în privința calificării juridice a infracțiunii de tentativă de omor.
Însă, așa cum s-a arătat în precedent, pentru stabilirea poziției subiective trebuie să se țină seama de toate împrejurările în care fapta a fost comisă, de obiectul folosit, de intensitatea cu care s-au aplicat loviturile, de regiunea corpului spre care au fost îndreptate, ca și de urmările ce le puteau produce.
Or, din observarea certificatului medico-legal eliberat în urma examinării părții vătămate, la data de 09.06.2008 ( deci, după 3 zile de la desfășurarea conflictului), rezultă că, într-adevăr, acesta a suferit un acut deschis fără semne neurologice de focar prin agresiune, iar radiografia craniană nu a constatat leziuni post-traumatice, tratamentul adecvat administrat ducând la o evoluție favorabilă.
Prin urmare, din interpretarea adecvată a acestor constatări, dar și a împrejurărilor desprinse din analiza probatoriului testimonial, rezultă că leziunile suferite de partea vătămată au fost superficiale, ele nesprijinind concluzia că poziția psihică avută de făptuitor a fost una specifică omorului.
Această soluție desprinsă se sprijină și pe completarea la certificatul medico-legal nr.783/9.06.2008, privind pe partea vătămată, solicitată de către instanța de fond (a se vedea adresa de la fila nr.91, dosarul Tribunalului Gorj ), este în sensul că... din punct de vedere medico-legal, nu se poate face o distincție netă între leziunea produsă prin lovire directă cu un corp dur cu a ascuțită (topor sau secure), împiedicat să acționeze cu toată forța prin interpunerea unei scânduri în scop de apărare, și leziunea produsă de a ascuțită (muchie ascuțită) a unui fragment rupt din scândura folosită în scop de apărare, care a cedat la lovirea de către topor/secure, ambele leziuni având caractere identice medico-legal și, deci, ambele mecanisme de producere a leziunilor fiind posibile în egală măsură.
Cu alte cuvinte, pentru cel ce susține opinia separată, doar faptul existenței unor leziuni, apreciate ca fiind superficiale, produse părții vătămate în zona păroasă, frontal-laterală dreapta (ce se prezintă sub formă unei plăgi de cca.5 cm cu tumefiere), cu un obiect vulnerant (obiect cu a ascuțită sau muchia ascuțită a unei scânduri, cum astfel rezultă din cele mai sus arătate), într-adevăr, să ducă la efecte tanatogeneratoare, leziuni care însă nu sunt consecința unei lovituri aplicate cu intensitate (nefiind de autoapărare), nu este suficient să justifice încadrarea dată inițial activității infracționale a inculpatului, în dispozițiile prev.de art.20 rap.la art.174, art.175 lit.i cod penal.
Apreciind că intenția inculpatului a fost aceea de a lovi pe partea vătămată, în raport de cele 16-18 zile îngrijiri medicale, ce i-au fost necesare acestuia pentru vindecare, încadrarea corectă ce trebuia dată faptei săvârșite, era aceea prev.de art.180 alin.2 cod penal, cu aplicarea art.73 lit.b cod penal, text de lege în baza căruia inculpatul să fie condamnat la pedeapsa de 5 luni închisoare, stabilită potrivit art.76 alin.1 lit.e cod penal, cu aplicarea dispozițiilor art.81,82 cod penal, privind suspendarea executării.
Susținând adoptarea acestei soluții, am fost, totodată, și în sensul respingerii, ca nefondat, a apelului declarat de partea vătămată, constituită parte civilă.
JUDECĂTOR
G -
Președinte:Mereanu ConstantinJudecători:Mereanu Constantin, Aurel Ilie, Gheorghe Vintilă
