Omorul (art. 174 cod penal). Decizia 41/2008. Curtea de Apel Timisoara

Jurisprudenţă şi speţe de drept penal (Jurindex)

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2711

SECȚIA PENALĂ

DOSAR NR-

DECIZIA PENALĂ NR. 41 /

Ședința publică din 31 ianuarie 2008

Instanța compusă din:

PREȘEDINTE: Milan Danilov

JUDECĂTOR 2: Laura Bogdan

GREFIER: - -

Parchetul este reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA.

Pe rol este judecarea apelurilor declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul C S și inculpata, împotriva sentinței penale nr. 108/22.11.2007, pronunțată de Tribunalul C S în dosarul nr-.

La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă inculpata apelantă, în stare de arest preventiv, asistată de apărător din oficiu - avocat, din cadrul Baroului T, partea civilă intimată, lipsă fiind partea civilă intimată. Pentru părțile civile intimate se prezintă avocat.

Procedura completă.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care, s-a luat declarație inculpatei, aceasta fiind consemnată în scris și atașată separat la dosar. Procurorul solicită audierea martorilor și.

Instanța respinge cererea formulată întrucât martorii au venit după comiterea faptei.

Nemaifiind alte probe de administrat ori cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea apelului.

Procurorul pune concluzii de admiterea apelului, desființarea sentinței apelate și în rejudecare aplicarea art. 73 lit. b Cod procedură penală.

Reprezentantul părților civile intimate solicită respingerea apelurilor în baza art. 379 pct. 1, lit. b Cod proced.penală, ca nefondate și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii primei instanțe. Solicită cheltuieli de judecată.

Apărătorul din oficiu al inculpatei solicită admiterea apelurilor declarate de parchet și inculpată, aplicarea art. 73 lit. b Cod penal și coborârea pedepsei sub minimul special prevăzut de lege.

Procurorul, cu privire la apelul inculpatei, pune concluzii de admiterea acestuia.

Inculpata apelantă, în ultimul cuvânt solicită admiterea apelului și reținerea în sarcina sa stării de provocare.

R A

Deliberând asupra apelului de față, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 108 din 22 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul C S în dosar nr-, în baza art. 174 alin.1 Cod penal, a condamnat inculpata,fiica lui și, născută la 08.03.1977 în M Nouă, jud. C-S, cetățean român, studii 6 clase, casnică, fără antecedente penale, CNP -, domiciliată în, nr. 242, jud. C-S, în prezent în Penitenciarul Timișoara, la:

-10 (zece) ani închisoare.

În baza art.71 Cod penal a interzis inculpatei, pe durata executării pedepsei, drepturile prevăzute de art. 64 lit. a, b Cod penal.

În baza art. 65 Cod penal, a interzis inculpatei, pe o durată de 5 (cinci) ani după executarea pedepsei, drepturile prevăzute de art. 64 lit. a, b Cod penal.

În baza art.88 Cod penal, a dedus din pedeapsa aplicată inculpatei durata reținerii și arestării preventive a acesteia, începând cu 5.07.2007 și până la zi.

În baza art.350 alin.1 Cod procedură penală, a menținut starea de arest preventiv a inculpatei pe o durată de 60 (șaizeci) de zile, începând cu data de 27 noiembrie 2007.

În baza art. 118 lit.b Cod penal a dispus confiscarea specială a corpului delict - sapă - folosit la săvârșirea infracțiunii și care se află în camera de corpuri delicte a Parchetului de pe lângă Tribunalul C

În baza art. 14, 346 Cod procedură penală, a admis acțiunea civilă formulată de părțile vătămate și și a obligat inculpata să le plătească acestora 15.000 RON cu titlu de daune materiale și 50.000 RON cu titlu de daune morale.

În baza art. 191 alin.1 Cod procedură penală, a obligat inculpata la 1.500 lei RON cheltuieli judiciare către stat.

A stabilit pe seama avocatului din oficiu suma de 100 RON cu titlu de onorariu.

În baza art.193 alin.1 Cod procedură penală, obligă inculpata să plătească părților civile 800 RON cheltuieli judiciare.

Pentru a hotărâ astfel, prima instanță a constatat următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul C-S din data de 11 octombrie 2007, înregistrat la această instanță sub nr. 3094/115/12.10.2007, a fost trimisă în judecată, în stare de arest preventiv, inculpata, pentru săvârșirea infracțiunii prev. și ped. de art. 174 Cod penal, cu aplicarea art. 73 lit. b Cod penal, reținându-se în sarcina sa că, în data de 5.07.2007 a lovit victima cu sapa în zona capului, cauzându-i decesul, întrucât acesta i-ar fi propus să întrețină raport sexual cu el.

În cauză s-a luat declarație inculpatei, au fost administrate probe cu înscrisuri și probe testimoniale, din analiza cărora instanța a reținut, în fapt, următoarele:

În dimineața zilei de 05.07.2007, în jurul orei 08,00, inculpata se afla singură la domiciliu, pregătind mâncarea într-o anexă a locuinței. La un moment dat, în curtea locuinței sale a intrat vecinul, în vârstă de 72 ani, acesta având obiceiul să intre deseori în locuință, ca vecin, pe poarta descuiată de la stradă.

Pe fondul unor discuții între cei doi, inculpata a mers într-o anexă a locuinței, de unde a luat o sapă, a revenit în curtea locuinței, unde l-a lăsat pe și l-a lovit cu muchia părții metalice a sapei în zona capului, frontal dreapta. Victima a căzut pe spate, puțin lateral dreapta, iar inculpata, având sapa asupra sa, i-a mai aplicat acesteia o lovitură cu tăișul sapei, în zona capului, parietal stânga.

Inculpata a lăsat victima acolo și a plecat spre grădina casei, unde a șters partea metalică a sapei de iarba din grădină, lăsând apoi sapa după ușa de la grădină.

Apoi, inculpata a plecat la sediul poliției unde a relatat organelor de poliție incidentul produs.

Între timp victima a fost găsită de martorii G și, care au încercat să-i acorde primul ajutor, însă aceasta, datorită loviturilor primite, a decedat.

Starea de fapt mai sus descrisă a rezultat din probele administrate, atât în faza de urmărire penală, cât și în faza de judecată.

Astfel, inculpata, în declarația sa atât din faza de urmărire penală (filele 135-141), cât și în faza de judecată (fila 22-23 dosar) a recunoscut că a lovit victima, în două rânduri, cu tăișul sapei, așa cum s-a reținut și în actul de inculpare.

Totodată, martorii G (filele 155 - 156 și 159 dosar urmărire penală și fila 54 dosar) și (filele 157 - 158 și 160 dosar urmărire penală și fila 55 dosar) care au găsit victima și care au fost prezenți atât la reconstituirea faptei, cât și la conducerea în teren, au declarat că, în prezența lor, inculpata arătat și a descris în detaliu modul de săvârșire a faptei, declarațiile celor doi martori coroborându-se cu cele ale inculpatei.

Din raportul medico-legal nr. 129/D din 5.07.2007 (filele 86-93 dosar urmărire penală) rezultă că moartea victimei a fost violentă și s- datorat traumatismului cerebral acut deschis, leziune de violență ce s-a produs prin lovire directă și repetată cu un corp contondent.

Din coroborarea probelor mai sus analizate rezultă că, sub aspectul laturii obiective, inculpata a săvârșit acțiunea de lovire repetată cu un corp contondent, acțiune ce a avut ca urmare moartea victimei. Între activitatea materială ce formează conținutul elementului material al infracțiunii de omor săvârșite de inculpată și urmarea produsă (moartea victimei) există o legătură de cauzalitate directă, așa cum rezultă din constatările raportului medico-legal nr. 129/D menționat anterior.

Sub aspectul laturii subiective, s-a reținut că inculpata a acționat cu intenție indirectă, prevăzând rezultatul faptei sale, fără însă a-l urmări.

S-a făcut dovada faptului că inculpata a acționat cu intenția de a ucide, prin aceea că aceasta a lovit victima cu partea tăioasă a corpului delict, într-o zonă vitală (zona capului) și în mod repetat, și prin aceea că după aplicarea ultimei lovituri, inculpata nu a acordat primul ajutor victimei, deși aceasta încă era în viață.

Inculpata, în apărarea sa a invocat faptul că a acționat în modul arătat în actul de inculpare deoarece victima i-ar fi propus să întrețină raport sexual cu aceasta. Totodată inculpata, în favoarea sa a invocat legitima apărare.

În legătură cu primul aspect invocat de către inculpată, aspect reținut ca și provocare în rechizitoriul parchetului, s-a reținut de către tribunal că nu este întemeiat.

Inculpata, atât în declarația sa din faza de urmărire penală, cât și din faza de judecată, precum și la reconstituirea faptei, în fața martorilor asistenți, a susținut că lovit victima întrucât aceasta i-ar fi propus să întrețină raport sexual cu ea. Inculpata a mai susținut și că cele două părți s-au îmbrâncit.

Susținerile inculpatei nu s-au dovedit însă prin probele administrate.

Între declarațiile inculpatei, în această privință, există o contradicție, în sensul că, în declarația dată în faza de urmărire penală arată că victima, numai cu acea ocazie i-a propus să întrețină raport sexual, iar în declarația dată în fața instanței mai adaugă că victima o hărțuia cu astfel de propuneri de mai mult timp.

Inculpata nu a propus nici o probă cu care să facă dovada susținerilor sale, iar martorii G și audiați în faza de judecată au declarat că nu cunosc ca victima să fi avut comportamente inadecvate de genul celor descrise de inculpată.

Totodată, s-a reținut că, deși inculpata în declarația sa din faza de urmărire penală (fila 136 dosar urmărire penală) arată că victima a prins-o cu ambele mâini de umăr, că a tras-o de mâini și de umăr și că cei doi s-au îmbrâncit reciproc, din raportul medico-legal aflat la fila 127 dosar urmărire penală reiese că, la data controlului care coincide cu data săvârșirii infracțiunii, inculpata nu prezenta nici o urmă de violență și nici o altă leziune.

Având în vedere cele mai sus expuse, s-a reținut că nu s-a făcut dovada faptului că inculpata, în momentul săvârșirii faptei, s-ar fi aflat într-o stare puternică de tulburare determinată de comportamentul părții vătămate, astfel încât această apărare a inculpatei va fi înlăturată.

De asemenea, s-a reținut că nu sunt întrunite nici condițiile legitimei apărări, nefiind îndeplinite cerințele art. 44 Cod penal nici cu privire la atac și nici cu privire la apărare.

După cum s-a reținut anterior, inculpata, la examenul medico-legal efectuat chiar în ziua comiterii faptei nu prezenta nici un fel de leziuni, astfel încât nu s-a făcut dovada că victima ar fi exercitat asupra acesteia un atac material, adică o manifestare agresivă, fizică, pe căi de fapt.

În plus, s-a reținut și că, așa cum s- făcut dovada prin înscrisurile medicale depuse atât în faza de urmărire penală, cât și în faza de judecată, victima suferea de numeroase afecțiuni și avea și o vârstă înaintată, împrejurări care nu l-ar fi făcut de a exercita un atac care să justifice o contraacțiune atât de violentă.

De asemenea, față de împrejurarea că inculpata a lovit victima și după ce aceasta era căzută la pământ, s-a reținut că nu este îndeplinită nici condiția cerută de lege ca atacul să fie imediat, adică actual.

Față de considerentele mai sus expuse și această ultimă apărare a inculpatei a fost înlăturată.

Având în vedere starea de fapt descrisă așa cum a fost reținută din probele administrate, s-a reținut că, în drept, fapta inculpatei întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de omor prev. și ped. de art. 174 Cod penal.

În ce privește individualizarea pedepsei, tribunalul a ținut seama de atitudinea inculpatei, care a recunoscut săvârșirea faptei și de faptul că aceasta se află la prima întâlnire cu legea penală, dar și de pericolul social concret al infracțiunii săvârșite - pericol social ridicat datorită urmării produse (moartea victimei) - și de împrejurările săvârșirii faptei (săvârșirea faptei prin lovituri repetate, lovirea victimei aflată la pământ și în imposibilitate de a se apăra, comportamentul după aplicarea loviturilor constând în faptul că inculpata nu acordat ajutor victimei, ștergerea urmelor de sânge de pe corpul delict).

Având în vedere toate împrejurările mai sus enumerate, tribunalul a aplicat inculpatei o pedeapsă cu închisoarea egală cu minimul prevăzut de lege pentru infracțiunea săvârșită.

În ce privește pedeapsa accesorie a interzicerii unor drepturi, s-a reținut că se impune, pe durata executării pedepsei principale, interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a, b Cod penal, deoarece legea română condiționează exercitarea acestor drepturi de inexistența unei condamnări la pedeapsa cu închisoarea, impunându-se pentru aceleași motive, interzicerea acelorași drepturi ca și pedeapsă complementară, pe o durată de 5 (cinci) ani după executarea pedepsei principale.

Nu se impune interzicerea, nici ca pedeapsă accesorie și nici pedeapsă complementară a drepturilor prev. de art. 64 lit. c Cod penal, întrucât inculpata nu s-a folosit de o profesie sau activitate pentru săvârșirea infracțiunii.

Nu s-au interzice nici drepturile părintești, întrucât nu există nici o dovadă că, prin acțiunile sale, inculpata ar fi periclitat dezvoltarea copiilor săi minori, și nici dreptul de a fi tutore sau curator, întrucât inculpata nu a avut o astfel de calitate.

În ce privește latura civilă a cauzei, s-a reținut că părțile vătămate și, în termen legal, s-au constituit părți civile cu suma de 15.000 RON cu titlu de daune materiale și 50.000 RON cu titlu de daune morale.

Daunele materiale solicitate au fost dovedite în totalitate, prin declarațiile martorilor și (filele 56, 57 dosar) și prin înscrisurile de la filele 43-53 dosar.

Prin fapta sa inculpata a produs părților vătămate și un prejudiciu moral, constând în suferința determinată de pierderea victimei, care era tatăl părților vătămate, suma solicitată cu acest titlu reprezentând o reparație echitabilă pentru acest prejudiciu.

S-a constatat astfel că sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale, făcându-se dovada existenței faptului ilicit (infracțiunea de omor săvârșită de inculpată), a existenței unui prejudiciu moral și material și a legăturii de cauzalitate dintre infracțiunea săvârșită și prejudiciul suferit, astfel încât acțiunea civilă formulată în cauză a fost admisă în totalitate.

Împotriva acestei sentința a declarat apel inculpata criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea apelului și reținerea în favoarea sa a scuzei provocării prev.de art. 73 lit. b Cp și coborârea pedepsei sub minimul special prevăzut de lege.

Apelul este nefondat.

Verificându-se legalitatea și temeinicia hotărârii supuse apelului se constată că prima instanță a reținut în mod corect starea de fapt și vinovăția inculpatei făcând o corectă încadrare în dispozițiile legale sus menționate. Inculpata a recunoscut comiterea faptei, recunoaștere ce se coroborează cu restul probelor administrate, declarațiile martorilor, raportul medico-legal iar singurul motiv de apel se referă la reținerea scuzei provocării.

Prima instanță corect a înlăturat aplicarea dispozițiilor art. 73 lit. b Cp întrucât din probele ce au fost administrate nu rezultă că infracțiunea a fost săvârșită de inculpată sub stăpânirea unei puternice tulburării sau emoții determinată de o provocare din partea persoanei vătămate produsă prin violență, printr-o atingere gravă demnității persoanei sau printr-o altă infracțiune ilicită gravă.

Din raportul medico legal efectuat în ziua comiterii faptei, rezultă că inculpata nu a suferit nici un fel de leziuni, astfel că nu s-a făcut dovada că victima ar fi exercitat asupra acesteia acte de violență. Tot din probele administrate rezultă că victima suferea de numeroase afecțiuni, avea o vârstă înaintată de 72 ani, împrejurări care duc la concluzia că nu a putut exercita un atac asupra inculpatei care să justifice actele sale infracționale. Inculpata a lovit victima și după ce aceasta a căzut la pământ, din raportul medico legal rezultând că moartea victimei a fost violentă și s-a datorat traumatismului cerebral acut deschis, leziune de violență ce s-a produs prin lovire directă și repetată cu un corp contondent.

În consecință în mod corect a fost înlăturată scuza provocării prev.de art. 73 lit. b Cp, motivul de apel invocat de inculpată nefiind întemeiat.

În ceea ce privește pedeapsa aplicată, aceasta a fost corect individualizată ținându-se seama de condițiile concrete în care a fost comisă, persoana inculpatei, aceasta fiind de natura să ducă la reeducarea inculpatei și să realizeze prevenția generală.

Neconstatându-se nici un motiv care să ducă la desființarea sentinței, aceasta fiind temeinică și legală, în baza art. 379 pct. 1, lit. b Cpp apelul declarat de inculpată va fi respins ca nefondat.

În baza art. 381 Cpp se va deduce în continuare durata arestului preventiv de la data de 22.11.2007 la zi iar în baza art. 383 alin.1¹Cpp, raportat la art. 350 Cpp se va menține măsura arestării preventive a inculpatei,

Văzând și disp.art. 192 alin.2 Cpp inculpata va fi obligată la 200 lei cheltuieli judiciare către stat, iar în baza art. 193 alin.6 Cpp, inculpata va fi obligată să plătească părții civile suma de 1500 lei cu titlul de cheltuieli judiciare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

În temeiul art. 379 pct.1, lit. b Cod procedură penală, respinge ca nefondate apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul C S și inculpata, împotriva sentinței penale nr. 108/22.11.2007, pronunțată de Tribunalul C S în dosarul nr-.

În temeiul art. 381 Cod procedură penală, deduce în continuare durata arestului preventiv de la data de 22.111.2007 la zi.

În temeiul art. 383 alin.1¹Cod procedură penală raportat la art. 350 Cod procedură penală, menține măsura arestării preventive a inculpatei.

În temeiul art. 192 alin.2 Cod procedură penală, obligă inculpata la plata sumei de 200 lei, cheltuieli judiciare către stat în apel.

În temeiul art. 193 alin.6 Cod procedură penală obligă inculpata la plata sumei de 1500 lei către partea civilă intimată, cu titlu de cheltuieli judiciare.

Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la comunicare cu inculpata și pronunțare cu părțile civile.

Pronunțată în ședința publică din 28.02.2008.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, - - - -

GREFIER,

- -

Red. MD /18.04.2008

Tehnored. AA

Ex. 3/ 18.04. 2008

Prima instanță: