Propunere arestare preventivă inculpat Art 149 cpp. Decizia 231/2008. Curtea de Apel Timisoara

Jurisprudenţă şi speţe de drept penal (Jurindex)

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2711

SECȚIA PENALĂ

DOSAR NR-

DECIZIA PENALĂ NR. 231/

Ședința publică din 28 februarie 2008

Instanța compusă din:

PREȘEDINTE: Milan Danilov

JUDECĂTOR 2: Anca Nacu

JUDECĂTOR 3: Laura Bogdan

GREFIER: - -

Ministerul Public este reprezentat de procuror, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara.

Pe rol este judecarea recursului declarat de inculpatul împotriva încheierii penale nr. 31/CC/26.02.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.

La apelul nominal se prezintă inculpatul recurent, în stare de arest preventiv, asistat de avocat, din cadrul Baroului T

Procedura completă.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care, nemaifiind alte cereri de formulat instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursului.

Apărătorul inculpatului solicită admiterea recursului, casarea încheierii și în rejudecare respingerea cererii formulată de parchet și cercetarea inculpatului în stare de libertate, întrucât nu există indicii certe că inculpatul se face vinovat de săvârșirea faptei reținute în sarcina sa: Arată că în dosarul de urmărire penală numai declarația părții vătămate confirmă învinuirea, aceasta s-a adresat organelor de poliție abia pe data de 20.02.2008, la două zile după incident. Mai arată că, inculpatul după liberarea din penitenciar și-a întemeiat o familie, s-a angajat, dând dovadă de un comportament bun.

Procurorul pune concluzii de respingerea recursului declarat de inculpat ca nefondat, menținerea ca temeinică și legală a încheierii recurate, deoarece există probe și indicii temeinice că inculpatul a săvârșit fapta.

Inculpatul recurent, în ultimul cuvânt solicită cercetarea în stare de libertate, întrucât nu a comis fapta.

R E A

Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin încheierea penală nr. 31/CC din 26 februarie 2008 dată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în baza art.149¹alin.9 raportat C.P.P. la art.143 și C.P.P. cu aplicarea art.148 alin.1 lit.f s C.P.P.-a admis cererea formulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș, și s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului, fiul lui și, născut la data de 02.07.1977 în T, jud.T, CNP - -, domiciliat în nr.109, jud.T, în prezent reținut în Arestul IPJ T, pentru o perioadă de 29 zile, începând cu data de 26.02.2008 până la data de 25.03.2008.

Pentru a dispune astfel, tribunalul a reținut următoarele:

Prin cererea introdusă și înregistrată la Tribunalul Timiș sub nr- la data de 26.02.2008, Parchetul de pe lângă Tribunalul Timișa solicitat arestarea preventivă a inculpatului pentru o perioadă de 29 zile.

În motivarea cererii s-a arătat că în împotriva inculpatului s-a început urmărirea penală prin rezoluția din data de 20.02.2008 pentru săvârșirea infracțiunii de viol prevăzută de art.197 alin.3 Cod Penal, în fapt reținându-se în sarcina acestuia că la data de 18.02.2008, prin amenințare, l-a constrâns pe minorul în vârstă de 14 ani, să întrețină un act sexual anal într-o zonă izolată din spatele fostei ferme de porci din colonia Vii, la aproximativ 7 km de.

În continuare s-a mai arată că prin ordonanța din data de 25.02.2008, Poliția Municipiului Tal uat față de inculpatul măsura reținerii pe o durată de 24 de ore, de la data de 25.02.2008 ora 16,45 până la data de 26.02.2008 ora 16,45.

În final, Ministerul Publica precizat că din probele administrate a rezultat că inculpatul se află în situația prevăzută de art. 148 lit. f din Codul d e procedură penală, întrucât a săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea sa în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, constând în starea de nesiguranță creată celor care au luat cunoștință despre comiterea faptei, și chiar neîncrederea în eficiența actului de justiție în rândul opiniei publice, date de lăsarea în libertate a unui inculpat care a comis o infracțiune cu un caracter grav, rezultat și din modul de operare, precum și faptul că pericolul concret pentru ordinea publică rezultă și din faptul că inculpatul, la scurt timp după ce a beneficiat de clemența instanței, fiind liberat condiționat la data de 06.08.2007, a săvârșit din nou o infracțiune cu un grad ridicat de pericol social.

În probațiune s-a atașat la dosarul cauzei dosarul nr.141/P/2008 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Timiș.

Analizând materialul probator administrat în cursul urmăririi penale, instanța reține următoarea situație de fapt:

Prin ordonanța nr.141/P/2008 din data de 26.02.2008 Parchetul de pe lângă Tribunalul Timișa dispus punerea în mișcare a acțiunii penale față de inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii de viol prevăzută de art.197 alin.3 Cod Penal, constând în aceea că la data de 18.02.2008, prin amenințare, l-a constrâns pe minorul în vârstă de 14 ani, să întrețină un act sexual anal într-o zonă izolată din spatele fostei ferme de porci din colonia Vii, la aproximativ 7 km de.

În cadrul procesului penal, măsura arestării preventive poate fi dispusă atunci când există probe sau indicii temeinice că inculpatul a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală și acesta se găsește într-una din situațiile expres și limitativ prevăzute de art.148 alin.1

C.P.P.

În primul rând instanța a reținut că, așa cum a statuat Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauzele și Murray contra Marea Britanie, luarea unei măsurii arestării preventive față de o persoană nu presupune ca autoritățile să dispună de probe suficiente pentru a formula acuzații încă din momentul arestării. Rolul detenției preventive este tocmai acela de a permite clarificarea sau, dimpotrivă, înlăturarea suspiciunilor care planează asupra unei persoane.

Pe de altă parte, art.5 alin.1 lit.a din Convenția Europeană a Drepturilor Omului permite privarea de libertate a unei persoane atunci când există motive verosimile de a se bănui că a săvârșit o infracțiune. În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului s-a pronunțat în cauza Jecius contra Lituania că pentru a considera că există motive verosimile de a se aprecia că persoana față de care s-a luat o măsură preventivă a comis o faptă prevăzută de legea penală, este necesar ca faptele sau împrejurările pe care se întemeiază aceste motive să fie nu numai autentice și reale, ci trebuie să fie și în măsură să convingă un observator independent că persoana respectivă este posibil să fi săvârșit acea infracțiune.

Or, având în vedere probele administrate în cursul urmăririi penale instanța a considerat că în prezenta cauză există indicii cu privire la posibilitatea ca inculpatul să fi săvârșit o faptă prevăzută de legea penală și sancționată cu închisoare mai mare de 4 ani, indicii care să convingă un observator independent că numitul este posibil să fi comis acele fapte.

În acest sens, în primul rând poate fi observată declarația părții vătămate, care a precizat că la data de 18.02.2008, în timp ce se deplasa cu trenul de la spre T, dorind să ajungă la școală, a fost acostat de inculpat, care, sub promisiunea că îl va transporta cu mașina la T, l-a determinat să coboare în localitatea Vii. În continuare, partea vătămată a arătat că în momentul în care au ajuns într-un loc izolat, pe câmp, inculpatul i-a propus să întrețină cu el relații sexuale anale contra sumei de 10 lei. Minorul a refuzat, moment în care inculpatul a scos un cuțit cu care a amenințat partea vătămată, după care a întreținut cu el acte sexuale anale.

Susținerile părții vătămate au fost confirmate și de mama sa, martorul, care a precizat că a aflat ce a pățit minorul întrucât a fost sunată de unul dintre profesorii acestuia, precum și de martorul, profesor la școala unde partea vătămată învață și care a precizat că la data de 19.02.2008 partea vătămată i-a relatat cele întâmplate cu o zi înainte pe drumul spre școală, ea anunțând ulterior părinții, astfel explicându-se și împrejurarea că plângerea a fost depusă la poliție abia în data de 20.02.2008.

De asemenea, potrivit certificatului medico-legal nr.288/C/19.02.2008 al IML T, la examinarea medico-legală a părții vătămate s-a constatat că acesta prezenta leziuni de violență la nivel anal care pot data din data de 18.02.2008.

Nu în ultimul rând, este de subliniat că partea vătămată a condus organele de cercetare penală la locul unde inculpatul l-a constrâns să întrețină acte sexuale anale, potrivit procesului verbal de cercetare la fața locului, organele de urmărire penală constatând că în acel loc indicat de partea vătămată vegetația uscată era culcată la pământ.

Deși inculpatul, atât în fața procurorului, cât și în fața instanței, a menționat că la data de 18.02.2008 nu s-a întâlnit cu partea vătămată, susținerile sale sunt infirmate de martorii și G.

Astfel, martorul a învederat faptul că la data de 18.02.2008, în momentul în care a ajuns cu autoturismul proprietate personală în localitatea Vii, a observat că două persoane așteptau la ocazie. Martorul a precizat că unul dintre cei doi era inculpatul, care era însoțit de un băiat pe care nu îl cunoștea.

În aceste condiții, organele de cercetare penală au procedat la efectuarea unei recunoașteri după fotografie, potrivit procesului verbal existent la dosarul de urmărire penală, martorul recunoscându-l pe numitul ca fiind băiatul ce l-a însoțit la data de 18.02.2008 pe inculpatul și pe care l-a transportat cu mașina.

Martorii asistenți și au confirmat faptul că actul procedural s-a desfășurat cu respectarea dispozițiilor legale.

La rândul său, martorul a precizat că la data de 18.02.2008, în timp ce repara gardul fermei unde locuiește în localitatea Vii, a observat doi tineri venind de pe câmp prin spatele fermei, prin vegetația uscată, tineri pe care nu îi cunoștea. Martorul a mai indicat faptul că ulterior a constatat că unul dintre tineri era partea vătămată, iar pe celălalt l-a recunoscut ca fiind inculpatul cu ocazia unei recunoașteri din grup, aspect consemnat într-un proces verbal existent la dosarul de urmărire penală.

Atât inculpatul, cât și martorul, au recunoscut faptul că, cu puțin timp înainte de efectuarea recunoașterii din grup, au stat împreună în aceeași încăpere la Poliția din. Însă inculpatul a afirmat că i-a povestit martorului motivul pentru care se afla acolo, fapt care, în opinia sa, l-a determinat pe martorul să-l recunoască ulterior din acel grup.

Susținerile inculpatului nu sunt însă fondate. Martorul a învederat faptul că nu a discutat cu inculpatul motivele pentru care se aflau acolo, tot el precizând că încă din momentul în care inculpatul a intrat în cameră, a realizat că aceasta este persoana pe care o văzuse la data de 18.02.2008 lângă ferma de porci din localitatea Vii.

Pe de altă parte, martorii asistenți și au atestat faptul că recunoașterea din grup s-a desfășurat fără obiecțiuni din partea vreunei persoane.

În aceste condiții, atâta timp cât declarația martorului nu reprezintă singurul indiciu în sprijinul învinuirii, după cum s-a arătat mai sus, aceasta putându-se corobora și cu alte dovezi, instanța a apreciat că nu există nici un temei pentru ca această probă să fie înlăturată.

Pentru aceste considerente, instanța a apreciat că în prezenta cauză subzistă suficiente indicii cu privire la posibilitatea ca inculpatul să fie implicat în comiterea unor fapte prevăzute de legea penală.

Pe de altă parte, raportându-se la împrejurările cauzei, instanța a apreciat că referitor la persoana inculpatului, lăsarea acestuia în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică.

Sub acest aspect instanța având în vedere fișa de cazier judiciar a inculpatului, acesta suferind numeroase condamnări anterioare, ceea ce conduce la formarea convingerii instanței că nu există nici o certitudine că în situația în care inculpatul va fi lăsat în libertate acesta va abandona conduita contrarie normelor sociale.

La luarea măsurii preventive împotriva inculpatului, instanța a avut în vedere și dispozițiile art.5 alin.3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în cauza Letellier contra Franței, admițând posibilitatea detenției preventive a unei persoane în vederea protejării ordinii publice, atunci când, prin gravitatea deosebită și prin reacția particulară a opiniei publice, o anumită infracțiune poate suscita o tulburare a acestei ordini publice.

Or, în prezenta cauză, fiind vorba de o acțiune de o gravitate deosebită, cu consecințe dintre cele mai nefaste asupra psihicului unui minor, instanța a apreciat că lăsarea în libertate a inculpatului, prin gravitatea deosebită a activității acestuia și prin reacția opiniei publice referitoare la persoanele implicate în asemenea activități, prin care se aduce o atingere gravă dezvoltării ulterioare, fizice și psihice a unei persoane care nu a împlinit vârsta majoratului, este susceptibilă de a conduce la o tulburare a ordinii publice, motiv pentru care se impune arestarea preventivă a inculpatului, măsura preventivă fiind o condiție a asigurării bunei desfășurări a procesului penal.

Pentru aceste considerente, în condițiile în care există suficiente indicii cu privire la săvârșirea de către inculpat a unei fapte prevăzute de legea penală și sancționate cu închisoarea mai mare de 4 ani, iar raportat la modalitatea de comitere a faptelor și la persoana acestuia, putându-se aprecia că lăsarea lui în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, în temeiul art.149¹raportat C.P.P. la art.148 lit.f și C.P.P. cu aplicarea art.143 instanța C.P.P. a admis cererea formulată și a dispus arestarea preventivă a inculpatului pe o perioadă de 29 zile.

Împotriva încheierii a declarat recurs inculpatul solicitând judecarea sa în stare de libertate.

Recursul este nefondat.

Verificându-se legalitatea și temeinicia încheierii supuse recursului se constată că prima instanță pe baza probelor ce au fost administrate în cursul urmăririi penale a reținut corect că subzistă suficiente indicii cu privire la posibilitatea ca inculpatul să fie implicat în comiterea unei fapte prevăzute de legea penală.

De asemenea raportându-se la împrejurările în care a fost comisă fapta, faptul că inculpatul a suferit numeroase condamnări anterioare, instanța a reținut corect că lăsarea inculpatului în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică. Inculpatul a comis o faptă deosebit de gravă, cu consecințe dintre cele mai nefaste asupra psihicului unui minor, fapt ce duce la concluzia că lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta pericol pentru ordinea publică.

Măsura arestării preventive luată față de inculpat s-a făcut în condițiile legii, motiv pentru care recursul declarat este nefondat și urmează a fi respins ca atare.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. 2 Cpp,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

În temeiul art. 385¹⁵, pct. 1, lit. b Cod procedură penală, respinge recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii penale nr. 31/CC/26.02.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.

În temeiul art. 192 alin.2 Cod procedură penală, obligă inculpatul la plata sumei de 60 lei cheltuieli judiciare către stat în recurs.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 28.02.2008.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

- - - - - -

GREFIER,

- -

Red. MD / 18.04.2008

Tehnored. AA

Ex. 2/ 18.04.2008

Prima instanță: