Omorul (art. 174 cod penal). Decizia 79/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
|
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 79/
Ședința publică din 8 mai 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Laura Bogdan
JUDECĂTOR 2: Milan Danilov
GREFIER: - -
Pe rol fiind soluționarea apelurile declarate de inculpatul apelant și Spitalul Județean de Urgență Reșița împotriva sentinței penale nr. 20 din 17.03.2008 pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă inculpatul apelant, în stare de arest, asistat de avocat din oficiu din cadrul Baroului T și partea civilă-intimată, nereprezentată partea civilă-apelantă Spitalul Județean Reșița, lipsă partea vătămată-intimată.
Ministerul Public este reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, inculpatul depune la dosar un memoriu.
Se procedează la audierea inculpatului-intimat după ce i-au fost aduse la cunoștință disp. art. 70.C.P.P. declarația fiind consemnată și atașată la dosar.
Inculpatul solicită efectuarea testului poligraf părții civile și martorului.
Apărătorul din oficiu al inculpatului-apelant, avocat, solicită admiterea cererii.
Procurorul solicită respingerea acestei cereri.
Instanța, în baza art. 67.pr.pen, respinge cererea formulată de inculpatul-apelant ca nefiind pertinentă și utilă cauzei.
Nemaifiind alte cereri sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Apărătorul din oficiu al inculpatului, avocat, solicită admiterea apelului, desființarea sentinței pronunțate de Tribunalul C-S ca nelegală și netemeinică întrucât nu s-au reținut circumstanțele prevăzute de art. 73 lit. b C.P.P. instanța de fond nereținând faptul că inculpatul s-a aflat în legitimă apărare sau a existat o stare de provocare. Solicită achitarea inculpatului, sau, în subsidiar, reducerea pedepsei.
Cu privire la apelul părții civile Spitalul Județean Reșița, solicită respingerea acestuia.
Procurorul solicită respingerea apelului ca nefundat, neputându-se reține scuza provocării. Învederează instanței că hotărârea este legală, aplicându-se inculpatului o pedeapsă orientată spre minimul prevăzut de lege, iar latura civilă a fost corect soluționată de instanța de fond.
Totodată, solicită respingerea apelului declarat de partea civilă Spitalul Județean Reșița ca nefondat întrucât, verificându-se actele dosarului se reține faptul că spitalul a fost citat, însă nu s-a constituit parte civilă.
Partea civilă solicită respingerea apelului inculpatului, iar cu privire la apelul părții civile, lasă la aprecierea instanței.
Inculpatul-apelant, având ultimul cuvânt, arată că regretă fapta, nu a săvârșit fapta cui intenție, ci doar s-a apărat de atacul tinerilor. Solicită diminuarea pedepsei.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 20 din 17 martie 2008 pronunțată de Tribunalul C-S în dosar nr-, în baza disp. art. 175 al. 1 lit. i Cod penal a fost condamnat inculpatul, fiul lui și, născut la 02.01.1973 în comuna, jud. S M, cetățean român, necăsătorit, stagiul militar satisfăcut, fără antecedente penale, posesor al CI seria - nr. -/2004 /B, cu domiciliu în comuna, nr. 208, jud. C-S și reședința în comuna, sat Veche, nr. 33, jud. C-S, CNP - -, la 17 ani închisoare.
În baza disp. art. 20 Cod penal, raportat la art. 175 al. 2, 175 al. 1 lit. i Cod penal a fost condamnat același inculpat la 9 ani închisoare.
În baza disp. art. 33 Cod penal, s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai M, respectiv 17 ani închisoare.
În baza art. 175, 53, pct. 2 lit. a și 64 lit. a, b, c și e Cod penal, au fost interzise inculpatului drepturile pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei.
Pe perioada prev. de art. 71 Cod penal, s-a dispus ca inculpatul să fie lipsit de exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a, b Cod penal.
În baza art, 88 Cod penal și art. 357 al. 2 lit. a Cod procedură penală s-a dedus din pedeapsa aplicată, perioada reținerii și arestul preventiv începând cu 16.08.2007 până la zi.
În baza art. 350 Cod procedură penală s-a menținut starea de arest a inculpatului, pe care a prelungit-o cu 60 de zile de la momentul pronunțării hotărârii.
În baza disp. art. 14, 346 Cod procedură penală, art. 998-999 Cod civil, a fost obligat inculpatul, față de partea civilă la plata sumei de 20.000 lei - cu titlu de despăgubiri (10.000 lei - daune materiale și 10.000 lei daune morale - filele 24, 26 dosar).
În baza art. 14, 17, 346 Cod procedură penală, art. 998-999 Cod civil, a fost obligat inculpatul față de partea civilă la plata sumei de 2.000 lei - daune morale.
S-a luat act de faptul că Spitalul Județean Reșița nu s-a constituit parte civilă.
În baza art. 191 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul la plata sumei de 700 lei - cheltuieli judiciare față de stat.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul din 31.10.2007, întocmit de Parchetul de pe lângă Tribunalul C-S în dosarul nr. 350/P/2007, înregistrat la Tribunalul C-S sub nr- din 01.11.2007, a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, inculpatul pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 175 al. 1 lit. i Cod penal și art. 20, 175 al. 2 raportat la art. 175 al. 1 lit. i Cod penal, cu aplicarea art. 33 Cod penal.
În esență s-a reținut că în noaptea de 15/16.08.2007, în jurul orelor 03,00, inculpatul i-a agresat pe și, acțiune în urma căreia primul a decedat, iar al doilea a fost transportat de urgență la Spitalul din
Starea de fapt arătată anterior a rezultat din declarațiile inculpatului, declarațiile părții vătămate, procesul verbal de cercetare la fața locului, constatarea medico-legală, raportul de autopsie medico-legal, raportul de examinare a articolelor de îmbrăcăminte și încălțăminte ale victimei decedate, concluziile medico-legale provizorii, declarațiile martorilor, procesul-verbal de reconstituire, fișele criminologice și certificatul de deces al victimei.
În faza cercetării judecătorești prima instanță a administrat probe testimoniale și cu înscrisuri: declarația inculpatului, declarațiile martorilor din rechizitoriu, declarațiile martorilor părții civile, declarațiile martorilor propuși de inculpat în apărare, declarația părții vătămate, caracterizări de la Primăria Comunei și de la Poliția.
Partea civilă s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 20.000 lei din care 10.000 lei - despăgubiri materiale și 10.000 lei despăgubiri morale.
Din studiul actelor și lucrărilor dosarelor, tribunalul a reținut următoarea stare de fapt:
În noaptea de 15/16.08.2007, în jurul orelor 03,00, Poliția Rurală a fost sesizată, prin intermediul telefonului de urgență nr. 122, cu privire la faptul că în curtea școlii generale din comună, unde avea loc petrecerea ocazionată de Bisericii Sf., se afla o persoană de sex masculin decedată, iar o altă persoană de sex masculin a fost transportată de urgență la spitalul din
Analizând actele și lucrările dosarului, Tribunalul C-S a constatat că inculpatul, de 34 ani, în după-amiaza zilei de 15.08.2007 a avut o divergență la barul din centrul comunei cu minorii de 16 ani și, de 15 ani, care i-au promis bătaie.
Profitând de faptul că nepoatele sale mergeau cu autoturismul proprietatea unui prieten în comuna, satul Veche, inculpatul, pretextând că trebuie să mai ia de acasă niște bani, a mers cu aceștia și a luat de la mama sa un cuțit ascuțit de bucătărie, după care s-a întors cu aceeași mașină la la petrecerea de rugă.
La a fost chemat la masă de niște cunoștințe la care lucrare, unde a servit masa și a băut câteva pahare de Ť. După orele 02,00 plecat de la aceștia, la școală, în curtea căreia muzica și lumea dansa.
Pe allea care ducea de la intrare în curte spre muzică și locul de, a văzut lângă un pom stând și privind către orchestră și, pe minorul, alături de el fiind și alți tineri. S-a îndreptat spre acesta, a scos cuțitul și l-a lovit în partea superioară dreaptă a pieptului. Victima a strigat la prietenul său care stătea în spatele său, să fugă că l-a tăiat și s-a îndreptat spre ieșirea din curtea școlii, ținând mâna la piept pentru a opri sângerarea. Când minorul, intenționând să fugă, a ajuns în spatele inculpatului, acesta prin întoarcere, l-a lovit cu cuțitul în partea superioară a pieptului, victima căzând la pământ, a decedat aproape instantaneu.
Partea vătămată a fost transportată cu salvarea, de urgență, la Spitalul Județean C-S din Reșița. Conform constatării medico-legale, pentru vindecarea plăgii suferite au fost necesare 18 zile de îngrijiri medicale.
După comiterea celor două fapte, inculpatul a fugit spre locuința cunoștințelor sale, unde intenționa să doarmă peste noapte, dar nu a fost primit, întrucât aceștia și invitații lor se culcaseră și nu mai aveau loc pentru el. Inculpatul a plecat pe jos spre O peste câmp și nu-și mai amintește exact traseul parcurs, dar a susținut că a dormit în două, trei locuri pe câmp. În dimineața zilei de 16.08.2007, la O, inculpatul a susținut că a observat că a pierdut cuțitul, neputând preciza locul sau zona în care l-a pierdut, întrucât a mers pe întuneric, sinuos, prin locuri necunoscute.
La O, cunoscând de la nepoata sa faptul că o victimă a decedat imediat și una a fost transportată în stare gravă la spital, s-a dus la un magazin de pe o stradă necirculată, întrucât se afla în reparații, unde a consumat suc și bere, iar în jurul orelor 17,00 coborât în oraș spre centru, fiind depistat de organele de poliție.
Fiind audiat de prima instanță, inculpatul a recunoscut faptul că i-a lovit cu cuțitul pe și sau, însă a făcut acest lucru pentru a se apăra, anterior fiind amenințat în acest sens. Aceeași apărare a fost formulată de inculpat în faza de urmărire penală, însă tribunalul nu a putut reține această apărare, întrucât, din probele dosarului nu rezulta că partea vătămată ar fi exercitat acțiuni de natură să-l alarmeze și să-i inducă inculpatului o stare de temere, care să-l determine la acțiuni de natura celor folosite de el.
Tribunalul nu a reținut nici ipoteza (de altfel, nedovedită), conform căreia partea vătămată ar fi vrut să-l lovească cu pumnul pe inculpat, iar acesta a lovit el primul, întrucât în această situație nu poate fi vorba de un atac material, direct, imediat și injust.
S-a reținut, în altă ordine de idei, că inculpatul, în susținerea aceleiași apărări, a încercat să acrediteze ideea că între el și partea vătămată și victima exista o stare conflictuală mai veche (care în opinia sa ar fi justificat acțiunile sale față de acestea din noaptea de 15/16.08.2007, inclusiv portul cuțitului), însă acest aspect (chiar dacă s-ar fi dovedit) nu ar justifica acțiunile inculpatului față de două persoane minore, acesta având la dispoziție, în situația în care s-ar fi simțit amenințat, posibilitatea adresării și aducerii la cunoștință organelor competente, a situației și nicidecum a "înarmării" cu un cuțit și a acționării de maniera celor rezultate din probatoriul cauzei.
S-a considerat că este adevărat că martorul a confirmat faptul că victima i-a luat inculpatului sticla de bere de pe masă și i-a spart-o, în jurul orelor 19,00, însă, așa cum a rezultat din declarația martorului, inculpatul a fost cel care s-a apropiat de victima și partea vătămată - în jurul orelor 3,00 noaptea - și i-a lovit cu cuțitul, or într-o astfel de situația nu a putut fi reținută nici teoria legitimei apărări și nici a provocării.
Față de aceste aspecte, Tribunalul C-S a apreciat că fapta inculpatului de a lovi cu intenție, cu un cuțit în zona pectorală stânga victima, de 15 ani, provocându-i moartea, precum și împrejurarea că, potrivit raportului medico-legal de autopsiere, plaga cordului infero-intern de șanțul interventricular anterior care interesează întreaga grosime a peretelui ventricular este infiltrată hemoragic, a dus la concluzia că plaga penetrantă este transfixiantă a cordului (ventricular drept), provocând victimei o moarte aproape instantanee, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de omor. Totodată s-a considerat că locul comiterii faptei - curtea școlii - unde avea loc ruga bisericii la care participau locuitorii comunei și invitații acestora din alte localități, constituie loc public în sensul prevăzut de art. 152 al. 1 lit. a și b Cod penal, schimbând gradul generic de pericol social al infracțiunii de omor în omor calificat prevăzută de art. 175 al. 1 lit. i penal.
S-a reținut că fapta inculpatului de a lovi cu intenție, într-un loc public, cu un cuțit, în zona pectoral dreapta minorul, punându-i viața în pericol, întrunește elementele constitutive prevăzute de art. 20 și 175 al. 2, raportat la art. 175 al. 1 lit. i Cod penal.
În latură civilă s-a constatat că tatăl victimei - s-a constituit parte civilă în faza urmăririi penale cu suma de 8.000 lei, reprezentând cheltuieli de înmormântare și parastas, iar în faza cercetării judecătorești și-a precizat pretențiile la suma de 20.000 lei (10.000 lei - despăgubiri materiale și 10.000 lei - despăgubiri morale) și că partea vătămată nu a solicitat despăgubiri.
Instanța de fond, din oficiu, a dispus introducerea în cauză, în calitate de parte civilă a Spitalului Județean Reșița (acesta nesolicitând cheltuieli de spitalizare).
Conform declarației inculpatului de la filele 23-24 dosar primă instanță, Tribunalul a reținut că acesta a fost de acord să achite părții civile suma de bani solicitată, respectiv 20.000 lei, față de această situație, tribunalul luând act, conform dreptului de dispoziție în latură civilă.
Referitor la partea vătămată minoră tribunalul a reținut că acesta nu a solicitat despăgubiri civile, însă potrivit disp. art. 14, 17, 346 Cod procedură penală și art. 998-999 Cod civil, l-a obligat pe inculpat la plata sumei de 2-.000 lei - cu titlu de daune morale, având în vedere faptul că prin agresiunea suferită, părții vătămate i-au fost aduse atingeri dreptului la sănătate și integritate fizică, fiind supus în mod incontestabil la suferințe fizice.
În ceea ce privește pedeapsa (cuantumul și modalitatea de executare) ce a fost aplicată inculpatului, tribunalul a avut în vedere gradul de pericol social crescut al faptei săvârșite (prin faptele săvârșite aducându-se atingere valorii supreme a omului - viața), modul și mijloacele săvârșirii acesteia (în public, asupra a două persoane minore), persoana inculpatului (care nu are antecedente penale, dar care a încercat să acrediteze ideea unei legitime apărări și care a optat pentru varianta "să-și facă singur dreptate", în loc să se adreseze organelor competente, dacă într-adevăr avea temeri și se simțea amenințat de cele două părți vătămate minore), așa încât i-a aplicat acestuia pedeapsa de 17 ani închisoare pentru infracțiunea de omor săvârșită asupra victimei și 9 ani închisoare pentru infracțiunea săvârșită asupra părții vătămate - tentativă de omor, inculpatul urmând să execute în final, pedeapsa cea mai M, respectiv 17 ani, apreciindu-se că această pedeapsă este în măsură să conducă la atingerea scopului prevăzut de art. 52 Cod penal.
Conform art. 175, 53 pct. 2 lit. a și 64 lit. a, c și e Cod penal, i-au fost interzise inculpatului drepturile pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei, urmând ca inculpatul, pe perioada prev. de art. 71 Cod penal să fie lipsit de exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a, b Cod penal.
În baza art. 88 Cod penal și art. 357 al. 2 lit. a Cod procedură penală, s-a dedus din pedeapsa aplicată, perioada reținerii și arestul preventiv începând cu 16.08.2007, până la zi, iar în baza art. 350 Cod procedură penală s-a menținut starea de arest a inculpatului, pe care a prelungit-o cu 60 de zile de la momentul pronunțării hotărârii.
Împotriva sentinței penale nr. 20/17.03.2008 pronunțată de Tribunalul C - S au declarat apel, în termenul legal, inculpatul și Spitalul Județean de Urgență Reșița.
În motivarea apelului său, inculpatul a solicitat să i se rețină scuza provocări și să îi fie redusă pedeapsa aplicată de prima instanță. În acest sens, a învederat că a fost provocat în nenumărate rânduri de victimele în cauză, precum și de alți prieteni, respectiv membri ai familiei acestora; că a fost atacat, lovit și s-a temut pentru siguranța sa, iar în final a ripostat. Totodată, a susținut că martorii, și ar fi dat declarații care nu coincid cu adevărul, pentru a-l inculpa cât mai rău și a solicitat să se țină cont de conduita sa sinceră pe parcursul anchetei și al procesului. Prin memoriul depus la dosar, inculpatul a susținut și că în seara zilei de 15.08.2007 a fost provocat și amenințat în trei rânduri de numiții, și; că și în alte ocazii aceștia l-au provocat și chiar umilit, dar de fiecare dată a evitat orice altercație. Totodată, inculpatul a precizat că regretă împrejurările care au condus la tragicul deznodământ.
Prin cererea sa de apel, Spitalul Județean de Urgență Reșița a solicitat desființarea sentinței penale nr. 20/17.03.2008 a Tribunalului C - S în ceea ce privește latura civilă și obligarea inculpatului la plata sumei de 1269,665 lei și a dobânzilor legale aferente, reprezentând cheltuielile de spitalizare suportate cu partea vătămată. În susținerea cererii, s-a arătat că în conformitate cu art. 313 alin. 1 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniu sănătății, modificată și completată prin nr.OG 72/2006, se prevede că persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane răspund potrivit legii și au obligația să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală acordată.
Analizând legalitatea și temeinicia sentinței penale apelate prin prisma motivelor de apel precum și din oficiu conform art. 371 al.2 pr.pen. instanța constată că apelul declarat de inculpat este fondat numai în ce privește interzicerea exercițiului drepturilor prev. de art. 64 lit. c Cod Penal, în rest hotărârea atacată fiind legală și temeinică, în deplină concordanță cu ansamblul probatoriului administrat în cursul procesului penal; recursul declarat de Spitalul Județean de Urgență Reșița fiind nefondat, pentru următoarele considerente:
Starea de fapt reținută de prima instanță este corectă, fiind rezultatul evaluării probelor administrate în cursul cercetării judecătorești și în faza de urmărire penală, respectiv concluziile raportului de autopsie medico-legală nr. 152/D/16.08.2007 întocmit de Serviciul Județean de Medicină Legală C-S, raportul de constatare medico-legală nr. A-234/16.08.2007 întocmit de Serviciul Județean de Medicină Legală C-S, declarațiile martorilor, -, și ale părții vătămate. În mod corect prima instanță a constatat că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile pentru a se reține legitima apărare sau starea de provocare, neexistând probe care susțină aceste ipoteze. Astfel, inculpatul a invocat și în motivele de apel că ar fi lovit victimele întrucât s-a temut pentru siguranța sa și că ar fi ripostat la provocările celor doi. Cu toate acestea, declarațiile martorilor, confirmă numai existența unei stări conflictuale anterioare între părți, precum și faptul că seara zilei de 15.08.2007, în jurul orei 19,00, victima i-ar fi luat inculpatului sticla de bere de pe masă și i-a spart- Trebuie însă avut în vedere că acțiunea violentă a inculpatului asupra victimelor s-a produs după ora 02,00, deci după o perioadă de câteva ore, astfel că nu se poate reține că s-ar fi datorat stării de provocare sau legitimei apărări. În acest sens, relevantă este declarația martorului ocular (filele 186 - 187 dosar fond), care relatează că inculpatul este cel care s-a apropiat de victime, l-a lovit cu cuțitul prima dată pe partea vătămată și apoi pe, ceea ce contrazice susținerile inculpatului că ar fi fost tras de victime pe alee pentru a-l lovi. Relevate sunt și intensitatea loviturilor și regiunile unde au fost aplicate victimelor, ceea ce denotă că activitatea inculpatului nu a fost determinată de dorința de apărare, ci de aplicare a unei corecții acestora.
Potrivit dispozițiilor art. 44.Cod Penal "este în stare de legitimă apărare acela care săvârșește fapta pentru a înlătura un atac material, direct, imediat și injust, îndreptat împotriva sa, a altuia sau împotriva unui interes obștesc, și care pune în pericol grav persoana sau drepturile celui atacat ori interesul obștesc". Inculpatul nu s-a aflat într-o atare situație, deoarece nu există probe care să susțină faptul că părțile vătămate l-ar fi lovit anterior și că pentru aceasta inculpatul ar fi ripostat cu cuțitul, provocând moartea victimei și cauzând leziuni grave într-o zonă vitală părții vătămate.
În ce privește dispozițiile art. 73 lit. b Cod penal, pentru existența circumstanței atenuante legale a scuzei provocării se cer întrunite cumulativ mai multe condiții: infracțiunea să fie săvârșită sub stăpânirea unei puternice emoții, starea aceasta să fi avut drept cauză o provocare din partea persoanei vătămate prin infracțiune, provocarea să fi fost săvârșită de victima infracțiunii printr-o atingere gravă a demnității persoanei sau prin altă acțiune ilicită gravă, iar riposta la acțiunea de provocare trebuie îndreptată împotriva autorului actului provocator. Pentru a putea fi reținută circumstanța atenuantă a provocării este necesar ca actul provocator, constând într-o atingere adusă demnității inculpatului, să aibă o anumită gravitate, de natură a determina o puternică tulburare sau emoție în psihicul acestuia. Circumstanța atenuantă a provocării vizează mobilul infracțiunii, latura subiectivă a acesteia, conducând la atenuarea gradului de pericol social al faptei și de periculozitate a infracțiunii, presupunând că în alte condiții acesta ar fi avut o conduită în limite legale. Astfel cum s-a arătat și anterior, în speță nu sunt întrunite aceste condiții întrucât activitatea victimelor a avut loc cu mult timp înainte de comiterea infracțiunilor de către inculpat.
Din raportul de autopsie medico-legală nr. 152/D/16.08.2007 și raportul de constatare medico-legal nr. A-234/16.08.2007 întocmite de Serviciul Județean de Medicină Legală C-S, rezultă că decesul numitului a fost determinat de plaga penetrantă hemitorace stâng transfixiantă la nivelul cordului drept și penetrantă hepatic, iar partea vătămată a prezentat la examenul medico-legal o plagă înjunghiată hemitorace drept anterior. Deși inculpatul susține că nu a urmărit suprimarea vieții victimelor, în cauză sunt întrunite elementele pentru reținerea vinovăției sub forma intenției, așa cum în mod corect a constatat și prima instanță. Este adevărat că latura subiectivă a unei infracțiuni ține de aspecte de ordin psihic/volitiv, dar de regulă, acțiunile exterioare ale persoanei exprimă gândurile acesteia. Astfel, în mod constant s-a stabilit că elementul subiectiv al infracțiunii de tentativă de omor, trebuie dedus din următoarele criterii obiective: împrejurările concrete în care a fost comisă fapta, intensitatea loviturii, numărul loviturilor, regiunea corpului în care a fost aplicată lovitura precum și aceea vizată de făptuitor, obiectul contondent, consecințele cauzate și raporturile dintre autor și victimă. Lovirea victimelor în speță cu un cuțit (instrument de a ucide), într-o zonă vitală a corpului (torace) și cu o deosebită intensitate (defunctul prezentând o plagă de cu distanță de la nivelul plăgii cutanate pectoral stâng și până la nivelul intrahepatic de aproximativ 15- 16 cm, plagă penetrantă pectoral stânga, plagă penetrantă transfixiantă a cordului, etc. iar partea vătămată prezentând plagă la nivel pectoral dreapta), demonstrează că inculpatul a urmărit suprimarea vieții acestora, sau cel puțin a acceptat acest deznodământ, iar împrejurarea că rezultatul letal nu s-a produs în ceea ce îl privește pe se datorează unor împrejurări mai presus de voința acestuia.
Față de aspectele relevate anterior, instanța de apel constată că încadrarea juridică dată faptelor este corectă, în cauză fiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor de omor calificat prev. de art. 175 al. 1 lit.i și Cod Penal de tentativă la omor calificat prev. de art. 20.Cod Penal raportat la art. 175 al. 2, 175 al. 1 lit. i
Cod PenalÎn ce privește sancțiunea aplicată, instanța de apel apreciază că prin sentința penală atacată s-a făcut o corectă individualizare judiciară a pedepselor principale raportat la criteriile generale de individualizare reglementate de prevederile art. 72.pen. respectiv gradul de pericol social al faptelor comise, persoana inculpatului, împrejurările care agravează sau atenuează răspunderea penală. Atingerea dublului scop preventiv și educativ al pedepsei este condiționată de caracterul adecvat al acesteia, de asigurarea unei reale evaluări între gravitatea faptei, periculozitatea socială a autorului pe de o parte și durata sancțiunii și natura sa pe de altă parte. Pedeapsa de 17 ani închisoare aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat prevăzută de art. 175 al. 1 lit. i Cod Penal, de 9 ani pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor calificat prevăzută de art. 20.Cod Penal raportat la art. 175 al. 2, 175 al. 1 lit. i Cod Penal, și în final pedeapsa rezultantă de 17 ani închisoare sunt în măsură să asigure atingerea scopului prevăzut de art. 52.pen. respectiv reeducarea inculpatului și prevenirea comiterii de noi fapte penale. În aplicarea dispozițiilor art. 72.pen, prima instanță a efectuat o analiză și evaluare completă a circumstanțelor personale ale inculpatului, a condițiilor producerii faptei și consecințele acesteia.
Față de susținerea inculpatului referitor la faptul că a recunoscut săvârșirea faptei, instanța de apel constată că nu se impune a se reține în favoarea sa circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 lit. c.Cod Penal Trebuie avut în vedere că această circumstanță atenuantă este una judiciară, ea nu operează automat, fiind lăsată la aprecierea judecătorului, chemat să analizeze dacă o astfel de atitudine a inculpatului reflectă un grad de periculozitate scăzut al acestuia și faptul că reeducarea lui se poate realiza și printr-o pedeapsă mai ușoară. Calificarea atitudinii inculpatului nu poate omite gravitatea faptei comise asupra a două persoane, ambii minori, cruzimea acestuia rezultată din natura și intensitatea leziunilor provocate victimei. În acest sens, se reține și faptul că infracțiunea de omor calificat în general denotă un pericol social ridicat, aducând atingere celei mai importante valori sociale, dreptul la viață al individului. Prin urmare, atitudinea inculpatului de recunoaștere a faptei nu este suficientă pentru a conduce la reținerea vreunei circumstanțe atenuante, cu atât mai mult cu cât acesta nu este în totalitate sincer, încercând să contureze ideea de legitimă apărare sau provocare nesusținută de probe.
În ce privește pedepsele accesorii și complementare aplicate inculpatului, instanța de apel constată că în mod corect i-a fost interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a, b ca Cod Penal pedeapsă complementară și accesorie; în acord cu decizia în interesul legii nr. 74/2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție. Interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 64 lit.a și b în Cod Penal condițiile art. 71.Cod Penal, respectiv ca pedeapsă complementară pe o durată de 5 ani, este în măsură a contribui la atingerea scopului pedepsei având în vedere gravitatea faptelor reținute în sarcina inculpatului. În cauză, inculpatul a comis o infracțiunea de omor calificat și de tentativă de omor calificat asupra a doi minori. Gravitatea faptei relevă că inculpatul nu are capacitatea de a aprecia asupra unor valori fundamentale cum este viața; iar câtă vreme inculpatul nu are maturitatea de a respecta dreptul la viață al celor cu care vin în contact se impune în mod rezonabil concluzia că acesta, cu atât mai mult, nu este în măsură să aprecieze asupra modului cum este guvernată țara și să-și exprime opinia cu privire la alegea corpului legislativ, de a exercita funcții publice. Prin urmare, este proporțională și justificată măsura interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a, b în Cod Penal condițiile sus menționate.
Pe de altă parte, se constată că prin sentința penală nr. 20/17.03.2008 i s-a interzis inculpatului și exercițiul dreptului prev. de art. 64 lit. c pe Cod Penal o durată de 5 ani după executarea pedepsei. În această privință, instanța de apel constată că potrivit art. 64 lit. c proc.pen. interzicerea dreptului de a ocupa o funcție sau de a exercita o profesie presupune ca inculpatul să se fi folosit pentru săvârșirea infracțiunii de o anumită funcție sau profesie, neputându-se aplica automat, indiferent de circumstanțele cauzei. În speță, Curtea constată că nu sunt îndeplinite condițiile expuse anterior, respectiv la săvârșirea infracțiunii, inculpatul nu s-a folosit nici o funcție sau profesie.
Față de cele anterior expuse, de natura și împrejurările cauzei, instanța de recurs constată că în mod greșit a fost interzisă exercitarea dreptului prevăzut de art. 64 lit. c ca Cod Penal pedeapsă complementară. Astfel fiind, în temeiul art. 379 pct. 2 lit. a instanța C.P.P. va admite apelul declarat de inculpatul împotriva sentinței penale nr. 20/17.03.2008 pronunțată de Tribunalul C-S în ce privește modalitatea de individualizare a pedepsei complementare și rejudecând va înlătura drepturile prev. de art. 64 lit. c din Cod Penal conținutul pedepsei complementare aplicate inculpatului.
În ceea ce privește apelul declarat de Spitalul Județean de Urgență Reșița, instanța constată că este nefondat. Astfel, deși această instituție a fost citată în fața Tribunalului C-S nu s-a constituit parte civilă conform art. 15.C.P.P. și nu suntem în prezența vreunui caz de exercitare din oficiu a acțiunii civile. Prin urmare, în mod corect prima instanță a luat act că spitalul Județean Reșița nu s-a constituit parte civilă, astfel că în baza art. 379 pct. 1 lit. b va C.P.P. respinge ca nefondat apelul declarat de Spitalul Județean de Urgență Reșița împotriva sentinței penale nr. 20/2008 pronunțată de Tribunalul C -
Având în vedere că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive subzistă și în prezent, fiind confirmate până la acest moment de soluțiile pronunțate în cauză, pericolul social concret al faptei rezultând din modalitatea comiterii faptei, în baza art. 383 alin. 11raportat la art. 350.C.P.P. va menține măsura arestării preventive a inculpatului.
În baza art. 383 alin. 2.C.P.P. va deduce în continuarea durata arestării preventive a inculpatului de la data de 17.03.2008, data pronunțării sentinței penale apelate, la zi.
În temeiul art. 192 alin. 2.C.P.P. va obliga apelantul Spitalul Județean de Urgență Reșița șa plata cheltuielilor judiciare către stat parțiale de 50 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În temeiul art. 379 pct. 1 lit. b respinge C.P.P. ca nefondat apelul declarat de apelantul Spitalul Județean de Urgență Reșița împotriva sentinței penale nr. 20/17.03.2008 pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr-.
În temeiul art. 379 pct. 2 lit. a admite C.P.P. apelul declarat de inculpatul împotriva sentinței penale nr. 20/17.03.2008 pronunțată de Tribunalul C-S în ce privește modalitatea de individualizare a pedepsei complementare și rejudecând:
Înlătură interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. c din Cod Penal conținutul pedepsei complementare aplicate inculpatului.
Menține în rest dispozițiile sentinței penale atacate.
În temeiul art. 383 alin. 11.C.P.P. raportat la art. 350.C.P.P. menține starea de arest a inculpatului.
În temeiul art. 383 alin. 2.C.P.P. și art. 88.Cod Penal deduce în continuare durata arestului preventiv de la 17.03.2008 la zi.
În temeiul art. 192 alin. 2.C.P.P. obligă apelantul Spitalul Județean de Urgență Reșița la plata cheltuielilor judiciare către stat parțiale de 50 lei.
Dispune plata din fondurile Ministerului Justiției către Baroul Timișa sumei de 100 lei, onorariu avocat din oficiu.
Cu drept de recurs în 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 08.05.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
- - - -
Grefier,
Prima instanță -
Red.
Tehnored.CU - 20.05.2008
Președinte:Laura BogdanJudecători:Laura Bogdan, Milan Danilov
