Omorul (art. 174 cod penal). Decizia 82/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 82
Ședința publică din data de 17 iulie 2009
PREȘEDINTE: Ion Stelian
JUDECĂTOR 2: Ștefan Fieraru
GREFIER - - -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de inculpatul fiul lui și, născut la 25 martie 1977 în prezent aflat în Penitenciarul Mărgineni, împotriva sentinței penale nr. 292 din 25 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița prin care în baza disp. art. 174 rap. la disp. art. 176 alin. 1 lit. a Cod penal a fost condamnat inculpatul la o pedeapsă de 22 ani închisoare.
Potrivit disp. art. 176 alin.1 rap. la disp. art. 65 alin. 2 Cod penal, combinat cu disp. art. 53 alin. 1 pct. 2 lit. a Cod penal, s-au interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de disp. art. 64 alin.1 lit. a, b și e Cod penal, pe o perioadă de 5 ani (ca pedeapsă complementară) care va începe să curgă după expirarea duratei pedepsei principale.
În conformitate cu disp. art. 71 alin. 2 Cod penal, s-au interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de disp. art. 64 alin.1 lit. a, b și e Cod penal, ca pedeapsă accesorie, din momentul rămânerii definitive hotărârii de condamnare și până la terminarea executării pedepsei principale.
S-a luat act că partea vătămată a renunțat la pretențiile civile formulate în faza urmăririi penale, împotriva inculpatului.
În baza disp. art. 14 alin. 2 rap. la disp. art. 346 alin.1 Cod procedură penală, cu aplicarea disp. art. 998 - 999 cod civil s-a admis în parte acțiunea civilă exercitată de către partea vătămată, alăturat celei penale și a fost obligat inculpatul să-i plătească suma de 1000 Euro daune materiale și suma de 20000 lei daune morale.
Potrivit disp. art. 350 alin.1 Cod procedură penală, s-a menținut starea de arest a inculpatului iar în baza disp. art. 88 alin.1 Cod penal s-a dedus din pedeapsă timpul reținerii și arestării preventive începând cu 19.08.2008 la zi.
În conformitate cu disp. art.118 alin.1 lit. b Cod penal, s-a dispus confiscarea cuțitului folosit de către inculpat la comiterea infracțiunii.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns inculpatul în stare de arest, personal și asistat de apărător desemnat din oficiu din Baroul Prahova în substituirea apărătorului din oficiu a, lipsă fiind intimatele -părți civile și.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Cu acordul instanței, avocat a luat legătura cu apelantul inculpat.
Curtea, în baza disp. art. 378 alin. 11rap. la art. 70 alin. 2 Cod proc. penală procedează la audierea inculpatului, declarația acestuia fiind consemnată în scris, semnată și depusă la dosar.
Avocat având cuvântul pentru apelantul inculpat precizează că acesta nu are cereri prealabile de formulat, solicitând să se constate cauza în stare de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul arată că nu are cereri prealabile de formulat, solicitând să se constate cauza în stare de judecată.
Curtea, luând act că nu sunt cereri prealabile de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților în susținerea apelului.
Avocat având cuvântul pentru inculpat arată că acesta a declarat recurs împotriva sentinței penale nr. 292 din 25 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, prin care a fost condamnat la pedeapsa de 22 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de omor.
Se critică sentința pronunțată de instanța de fond pentru netemeinicie și nelegalitate în ce privește cuantumul pedepsei aplicate care este prea mare raportat la circumstanțele în care s-a produs fapta.
În declarațiile date în fața organelor de urmărire penală, apelantul inculpat a recunoscut fapta comisă, arătând că nu a avut intenția de a suprima viața concubinei sale.
Să se aibă în vedere circumstanțele personale ale inculpatului, vârsta acestuia, faptul că nu are antecedente penale. Totodată se arată că partea vătămată a renunțat la pretențiile civile.
Solicită admiterea apelului declarat de inculpat, desființarea sentinței pronunțată de Tribunalul Dâmbovița și pe fond redozarea pedepsei cu coborârea cuantumului acesteia sub minimul special prevăzut de lege, reținându-se circumstanțe atenuante, cu aplicarea disp. art. 74 rap. la art. 76 Cod penal.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul arată că pedeapsa de 22 ani închisoare aplicată de instanța de fond este just individualizată având în vedere circumstanțele în care s-a produs fapta, inculpatul aplicând victimei 49 de lovituri de cuțit.
Să se constate că susținerea inculpatului că a fost atacat cu un cuțit de către concubina sa s-a verificat iar în urma examenului medico-legal la care acesta a fost supus, s-a constatat că nu prezintă urme de agresiune fizică.
Pedeapsa aplicată de instanța de fond este just individualizată și nu se impune reducerea acesteia.
Concluzii de respingere a apelului declarat de inculpat ca nefondat, cu menținerea măsurii arestării preventive și computarea detenției de la 19.08.2008 la zi.
Apelantul inculpat având ultimul cuvânt precizează că regretă fapta comisă.
CURTEA,
Asupra apelului penal de față;
Verificând lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin sentința penală nr. 292 din data de 25.05.2009, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în dosarul nr-, a fost condamnat inculpatul, fiul lui și, născut la 25 martie 1977 în prezent aflat în Penitenciarul Mărgineni, la pedeapsa de 22 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de grav, prev. de art. 174 rap. la art. 176 al.1 lit.a
În temeiul art. 176 al.1 rap. la art. 65 alin.2, comb. cu art. 53 al.1 pct.2 lit.a, au fost interzise inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 al.1 lit.a,b,e, pe o perioadă de 5 ani - ca pedeapsă complementară - care va începe să curgă după expirarea duratei pedepsei principale.
În conformitate cu art. 71 al.2, au fost interzise inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 al.1 lit.a,b și e - ca pedeapsă accesorie - de la data rămânerii definitive a hotărârii și până la executarea pedepsei principale.
Pe latură civilă în baza art. 14, 15, 346 pr.penală, art. 998, 999 cod civil, a fost admisă în parte acțiunea civilă exercitată în cadrul procesului penal de partea vătămată și obligat inculpatul la plata sumei de 1000 Euro daune materiale și 20.000 lei daune morale.
Totodată, s-a luat act că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în cadrul procesului penal.
În baza art. 350 al.1 pr.penală, s-a menținut starea de arest a inculpatului iar în conformitate cu art. 88 al.1 s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada reținerii și arestării preventive începând cu 19.08.2008 la zi.
În temeiul art. 118 al.1 lit.b, s-a dispus confiscarea cuțitului folosit de inculpat la comiterea infracțiunii.
Potrivit art. 192 al.1 pr.penală, inculpatul a fost obligat la 840 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 100 lei onorariu apărător din oficiu ce se va plăti din fondul Ministerului Justiției și Libertăților, în contul Baroului
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond în baza probelor administrare a reținut în esență că, la data de 19.08.2008 în jurul orelor 18,00 - 19,00 pe fondul unui conflict spontan pe care l-a avut cu concubina sa, inculpatul, i-a aplicat acesteia cu ajutorul unui corp tăietor - înțepător cu lungimea totală de 30 cm. din care lungimea lamei de 18 cm. lățimea la bază de 2,6 cm. cu o singură muchie ascuțită și vârf ascuțit, un număr de 49 de lovituri, cele mai numeroase la nivelul regiunii cervicale, cu orientări și intensități variate, de la plăgi înțepate minime superficiale, până la plăgi înjunghiate profunde, fapt ce i-a provocat decesul.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul criticând-o ca fiind netemeinică și a solicitat în esență admiterea apelului, desființarea sentinței în latură penală și pe fond, redozarea pedepsei cu coborârea acesteia sub minimul special prevăzut de textul de lege incriminator, reținându-se circumstanțele atenuante prev. de art. 74
Curtea examinând hotărârea apelată în raport de situația de fapt reținută, de probele administrate, de criticile formulate, precum și din oficiu sub toate aspectele conform art. 371 al.2 și art. 378 pr.penală, constată că apelul este nefondat, așa cum se va arăta în continuare:
Situația de fapt, împrejurările și modalitatea de săvârșire a infracțiunii au fost corect reținute de instanța anterioară, în sensul că, într-adevăr la data de 19.08.2008 în jurul orelor 18,00 - 19,00 inculpatul i-a aplicat victimei - concubina sa - 49 de lovituri în zona feței, latero-cervical dreapta și stânga, antebrațului drept, fața posterioară a trunchiului și coapsa dreaptă, fapt ce i-a provocat decesul.
După săvârșirea faptei inculpatul a mers într-o cameră cu destinație bucătărie, unde se afla mama sa - martora - s-a spălat pe mâini cu spirt medicinal, după care în jurul orelor 21,41 apelat serviciul de urgență 112 ocazie cu care a făcut următoarele afirmații: "concubina mea a luat un cuțit, iar în urma unei altercații a căzut în el și a decedat".
Din raportul de autopsie medico legală nr. 190/A/20.08.2008 din 3.10.2008, întocmit de D, rezultă că moartea numitei, a fost violentă și s-a datorat hemoragiei externe și interne masive, consecința unui politraumatism prin agresiune cu lezarea venei jugulare stângi și a venei circulare a gâtului din partea dreaptă, prin lovirea repetată cu un corp tăietor-înțepător.
S-a concluzionat că între leziuni și deces există legătură de cauzalitate directă și necondiționată, moartea datând din 19.08.2008, orele 18,00 - 19,00.
Probele administrate în cauză respectiv: procesul verbal de cercetare la fața locului și planșele foto, raportul de autopsie medico legală nr. 190/A/20.08.2008 din 3.10.2008 întocmit de D, ordonanța din 26.08.2008 pentru efectuarea expertizei psihiatrice și raportul de expertiză medico legală psihiatrică nr. 97/P/2008, declarații de martori, declarațiile părților civile, declarațiile inculpatului și fișa de cazier judiciar a acestuia au fost bine analizate și interpretate de instanța anterioară, astfel că, încadrarea juridică stabilită corespunde faptei săvârșite.
Pedeapsa de 22 ani închisoare a fost bine individualizată atât ca întindere cât și ca modalitate de executare, prima instanță ținând cont de dispoz. art. 72, de gradul de pericol social al faptei, de modalitatea concretă de săvârșire a infracțiunii, dar și de împrejurarea că de pe urma victimei a rămas fără niciun sprijin fiica acesteia.
În același timp prima instanță a avut în vedere și faptul că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale, a recunoscut și regretat săvârșirea infracțiunii și a fost cel care a anunțat la 112 decesul victimei.
În raport de cele arătate mai sus, Curtea apreciază că scopul preventiv educativ al pedepsei în sensul dispoz. art. 52, poate fi atins numai în cuantumul și modalitatea de executare stabilite de prima instanță, situație în care se apreciază că nu se impune reținerea de circumstanțe atenuante personale și coborârea pedepsei sub minimul special prevăzut de textul de lege incriminator așa cum de altfel a solicitat inculpatul.
Mai mult decât atât potrivit practicii constante a Curții Europene a Drepturilor Omului, deținuții continuă să se bucure de toate drepturile și libertățile fundamentale garantate de, cu excepția dreptului la libertate, atunci când o detenție regulată intră în mod expres în câmpul de aplicare a art. 5 din Convenție.
Potrivit aceleiași practici, orice restricții de alte drepturi trebuie să fie justificată și să se bazeze pe considerente de securitate în special prevenirea crimei și apărarea ordinii, aceste restricții decurgând inevitabil din circumstanțele detenției.
Așa fiind, pe cale de consecință apelul declarat de inculpatul urmează a fi respins ca nefondat în baza art. 379 pct.1 lit.b pr.penală.
Pe parcursul soluționării cauzei inculpatul a fost deținut legal, motiv pentru care în baza art. 383 al.1/1 rap.la art. 350 pr.penală, se va menține starea de arest a inculpatului iar în conformitate cu art. 383 al.2 pr.penală rap. la art. 88, se va deduce din pedeapsa aplicată perioada reținerii și arestării preventive începând cu 19.08.2008 la zi.
Văzând și dispoz. art. 192 al.2 pr.penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul fiul lui și, născut la 25 martie 1977, deținut în Penitenciarul Mărgineni, împotriva sentinței penale nr. 292 din 25 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița.
Menține arestarea preventivă a inculpatului și compută detenția de la 19.08.2008 la zi.
Obligă apelantul la plata sumei de 160 lei cheltuieli judiciare către stat din care suma de 100 lei reprezentând onorariu apărător din oficiu ce se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților, în contul Baroului
Cu recurs în termen de 10 zile de la pronunțare, iar pentru apelantul arestat și părțile lipsă de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 17 iulie 2009.
Președinte, Judecător
Grefier,
Red.
Tehnored.
5 ex./21.07.2009
Dosar fond nr- Trib.
Judec. fond
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr. 3113/2006
Președinte:Ion StelianJudecători:Ion Stelian, Ștefan Fieraru
