Omorul (art. 174 cod penal). Decizia 97/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția penală și pentru cauze cu minori.
Dosar nr. -
DECIZIA PENALĂ nr.97/A/2009
Ședința publică din 24 noiembrie 2009
Complet de judecată compus din
PREȘEDINTE: Rus Claudia
JUDECĂTOR 2: Condrovici Adela
Grefier: - -
Desfășurarea ședinței de judecată s-a înregistrat cu mijloace tehnice audio, conform prevederilor art. 304 alin. 1 cod procedură penală.
-a luat în examinare apelul penal declarat inculpatul apelant, fiul lui și, născut la data de 26.04.1972, deținut în Penitenciarul Oradea, împotriva sentinței penale nr.142/P din 5 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Bihor, inculpatul fiind trimis în judecată sub aspectul săvârșirii infracțiunii de omor, faptă prevăzută și pedepsită de art.174 Cod penal.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă inculpatul apelant în stare de arest, asistat de avocat, în baza împuternicirii avocațiale de la dosar, emisă de Baroul Bihor - Cabinet de Avocat, lipsă fiind partea civilă intimată.
Ministerul Public este reprezentat de domnul procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL ORADEA.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei în sensul celor de mai sus, după care:
Conform hotărârii /, prin care Curtea De la Strasbourg a relevat necesitatea ascultării inculpatului în căile de atac, instanța de control judiciar a procedat la audierea inculpatului, declarația acestuia fiind consemnată în proces verbal separat atașat la dosar.
Apărătorul ales al inculpatului apelant - avocat solicită instanței efectuarea unei expertize psihiatrice inculpatului, dat fiind împrejurarea că această probă a fost încuviințată de prima instanță, însă s-a revenit asupra acesteia datorită faptului că acesta nu a prezentat acte medicale. Apreciază că aceasta este necesară pentru a stabili dacă inculpatul suferă de boli psihice și dacă a avut discernământul păstrat la data comiterii faptei, prezentând instanței biletul de ieșire din Spitalul Militar d e Urgență S - Psihiatrie nr.02252 din28.11.1992.
Reprezentantul parchetului arată că se opune cererii formulate de avocatul inculpatului apelant, apreciind că aceasta nu se opune efectuarea unei ale expertize, față de raportul de expertiză medico legală psihiatrică aflat la dosarul cauzei și efectuată imediat după comiterea faptei și care atestă că inculpatul nu suferă de boală psihică și a avut discernământul păstrat.
Instanța față de împrejurarea că la filele 76-77 din dosarul de urmărire penală de află raportul de expertiză medico legală psihiatrică privind pe inculpatul apelant respinge cererea formulată de părătorul ales al inculpatului apelant
Apărătorul ales al inculpatului apelant arată că se impune admiterea cererii sale, întrucât la data pronunțării hotărârii inculpatul a fost asistat de un avocat în substituirea titularului, instanța de fond revenind asupra expertizei, încălcându-i astfel dreptul la apărare al inculpatului.
Instanța, față de împrejurarea că pe biletul de ieșire din spital sunt înserate aceleași simptome reținute și în raportul de expertiză medico legală psihiatrică efectuat în cursul urmăririi penale, la data comiterii faptei, respinge cererea formulată cu privire la discernământul inculpatului la data comiterii faptei și nefiind alte cereri de formulat acordă părților cuvântul asupra apelului.
Apărătorul ales al inculpatului apelant susține apelul solicitând admiterea acestuia, desființarea hotărârii primei instanțe și rejudecând cauza a se dispune reducerea cuantumului pedepsei aplicate inculpatului spre minimul special prevăzut de lege. Apreciază că față de persoana inculpatului - fără antecedente penale, cu un comportament bun, de atitudinea sinceră și de regret a faptei, se impune reținerea de circumstanțe atenuante prevăzute de art. 74 lit. a și c Cod penal, cu consecința coborârii cuantumului pedepsei sub minimul special. Cu privire la latura civilă a cauzei, solicită a fi respinse ca nedovedite sau admiterea lor în măsura dovedirii acestora.
Reprezentantul parchetului pune concluzii de respingere ca nefondat apelului declarat de inculpatul și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii primei instanțe. Consideră că starea de fapt și încadrarea juridică dată faptei, precum și vinovăția inculpatului au fost corect reținute de către prima instanță și având în vedere gradul de pericol social ridicat al faptei comise - aceea de omor, pedeapsa a fost just individualizată și nu se impune reducerea ei.
Inculpatul apelant având ultimul cuvânt arată că regretă sincer comiterea faptei și solicită admiterea apelului său, în sensul reducerii pedepsei aplicată de către prima instanță, întrucât toată lumea cunoștea ce comportament bun a avut, el a fost cel care a avut grijă de copii, concubina neocupându-se de aceștia când a fost plecat la muncă.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra apelului penal de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 142/P din 05 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Bihor, în baza art. 174 Cod penal a fost condamnat inculpatul, fiul lui și, născut la data de 6.04.1972 în Aleșd, județul B, domiciliat în Aleșd,-, județul B, CNP -, în prezent deținut în Penitenciarul Oradea, pentru comiterea infracțiunii de omor, la o pedeapsă principală de: - 15 ani închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a teza a II-a, b Cod penal pe o durată de 5 ani.
În baza art. 71 Cod penal i s-au interzis inculpatului drepturile prevăzută de art. 64 lit. a teza a II-a, b Cod penal cu titlu de pedeapsă accesorie.
În baza art. 350 Cod de procedură penală s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului, măsură dispusă prin nr. 10/12.03.2008 a Tribunalului Bihor.
În baza art. 88 Cod penal s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și a arestului preventiv de la 11.03.2008 la zi.
În baza art. 14 Cod de procedură penală raportat la art. 346 Cod de procedură penală cu referire la art. 998 - 999 cod civil a fost obligat inculpatul la plata sumei de 5.000 lei despăgubiri civile în favoarea părții civile.
În baza art. 118 lit. b Cod penal s-a dispus confiscarea specială a cuțitului și toporului aflate la camera de corpuri delicte a Tribunalului Bihor.
A dispus conservarea mijloacelor materiale de probă constând în giacă vinilin, compresă sterilă cu sânge ridicat de la victima, bețigașe sterile cu sânge ridicat de pe mâinile inculpatului, aflate la camera de corpuri delicte a Tribunalului Bihor.
În baza art. 191 alin. 1 Cod de procedură penală a fost obligat inculpatul la plata sumei de 4.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a constatat că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Oradea întocmit la data de 09.04.2008 în dosarul nr. 216/P/2008 și înregistrat la instanță la data de 10.04.2008, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului sub aspectul comiterii infracțiunii de omor prevăzută de art. 174 Cod penal.
În partea expozitivă a rechizitoriului s-a arătat că în data de 11.03.2008, inculpatul s-a deplasat la locuința martorei, mama concubinei sale. Aici se afla - concubina inculpatului - și între cei doi a avut loc o ceartă. Inculpatul i-a aplicat concubinei sale mai multe lovituri cu un cuțit și apoi cu un topor, în zona capului. În urma acestora, a decedat.
Partea vătămată a declarat că se constituie parte civilă în cauză încă din faza de urmărire penală ( 29 dosar de urmărire penală ). În faza de cercetare judecătorească a menținut declarația de constituire de parte civilă, după cum rezultă din încheierea din 06.05.2008 ( 20), iar în ședința publică din 08.09.2008 ( 53) a precizat cuantumul pretențiilor civile de 5.000 lei reprezentând contravaloarea cheltuielilor de înmormântare și a parastaselor.
Inculpatul a fost audiat în ședința publică din 07.07.2008 și a recunoscut parțial comiterea faptei. A arătat că victima a fost concubina sa și că aceasta părăsise locuința comună cu aproximativ două luni înainte de evenimentul care face obiectul cauzei. În data de 11.03.2008, a recunoscut că s-a deplasat la locuința mamei concubinei sale, unde aceasta se refugiase. I-a cerut acesteia să revină la domiciliul comun și i-a reproșat faptul că nu are grijă de copii. Între cei doi s-a iscat o ceartă din acest motiv. Inculpatul îi reproșa și faptul că ar întreține relații intime cu fratele său. Victima l-ar fi amenințat că se omoară dacă se află despre relația cu fratele său. A reușit să-i ia cuțitul din mână. Victima a luat un topor și i-a spus "ori eu te omor, ori tu mă omori". A reușit de două ori să-i smulgă toporul din mână, dar a treia oară "i-am dat peste mână și ea a căzut lângă pat, cu fața spre geam, respectiv spre pat. Atunci am vrut să arunc toporul pe geam, ea în acel moment s-a ridicat, toporul i s-a înfipt în ceafă, de acolo, toporul a sărit în sus fără să fac eu nimic și a nimerit-o în moalele capului, fără ca eu să intervin în acest sens". ( 30).
Analizând actele și lucrările dosarului, Tribunalul Bihora reținut următoarele:
Inculpatul a întreținut relații de concubinaj cu victima aproximativ 10 ani, având cinci copii împreună, iar victima mai avea trei copii din relațiile cu alt, care au fost dați spre creștere și educare mamei sale, iar inculpatul avea un copil dintr-o altă relație, care este crescut de mama sa.
Martorii audiați au declarat că inculpatul a bătut-o de mai multe ori pe concubina sa, iar în luna ianuarie 2008, aceasta a plecat de la el mutându-se la mama ei, în Cartierul din Aleșd.
Pe parcurs, inculpatul a căutat-o de mai multe ori, chemând-o acasă, dar ea a refuzat, motivând comportamentul agresiv al acestuia.
În dimineața zilei de 11 martie 2008, în jurul orei 08,30 inculpatul s-a deplasat la locuința mamei concubinei și i-a cerut acesteia să se împace cu el și să plece acasă, dar aceasta l-a refuzat din nou, astfel că au început să se certe, iar în final inculpatul i-a aplicat mai multe lovituri cu un cuțit și cu un topor provocându-i leziuni care au provocat decesul, pe loc a acesteia.
Starea de fapt reținută rezultă din următoarele probe:
Din raportul de constatare medico legală nr. 748/11.03.20008 al O rezultă că moartea numitei a fost violentă, și s-a datorat insuficienței cardio-respiratorii acute de tip central consecința hemoragiei și dilacerării meningocerebrale consecutive unui traumatism cranio-cerebral acut deschis cu fractură de boltă și bază de craniu. Leziunile descrise s-au produs prin lovire cu un corp dur (posibil topor corp delict) și prin acțiunea unui corp tăietor înțepător, iar moartea datează din dimineața zilei de 11.03.2008. (24-28 dosar urmărire penală ).
Constatările medicului legist sunt în concordanță cu primele declarații ale inculpatului, cele din faza de urmărire penală date în fața procurorului precum și declarația dată în faza de urmărire penală în fața judecătorului cu ocazia audierii sale în cameră de consiliu la soluționarea propunerii de arestare preventivă. Astfel, aici inculpatul a arătat "eu am luat toporul de la ea și am lovit-o de două ori cu muchia toporului la ceafă"( 54 dosar urmărire penală.), " am luat toporul din mâna ei și am lovit-o de două ori în cap, iar aceasta a căzut la pământ. -arat că în momentul în care am lovit-o cu toporul pe victimă, aceasta era în picioare și cu fața spre mine. I-am luat toporul din mână, iar apoi am apucat-o cu cealaltă mână de mâna în care avusese toporul, am întors-o și am lovit-o cu toporul în cap, înspre ceafă" ( 69 dosar urmărire penală.).
Prezența inculpatului în locuința victimei este dovedită cu declarația martorului - fiul victimei - care arată că în dimineața de 11-03.2008, inculpatul a fost la locuința victimei, fapt pe care l-a constatat personal. La scurt timp, după plecarea sa din casă, a fost anunțat de doi copii ( frații săi mai mici) că " o taie pe mama". A plecat spre casă imediat și a găsit-o moartă ( 31 dosar urmărire penală ).
În procesul verbal de cercetare la fața locului s-a consemnat că în încăperea în care a fost găsită victima, au fost descoperite urme de sânge în patul în care se afla victima și pe corpul acesteia. Apoi au fost descoperite urme situate în partea a ușii pe linoleum - mai mulți stropi ce au direcția dinspre ușă spre pat, pe peretele din partea a intrării, pe o bucată de vinilin de culoare verzuie - mai mulți stropi de substanță brun roșcată cu aspect de sânge. Totodată s-au găsit urme de sânge pe toporul aruncat sub sobă. precum și pe cuțit ( 5-12 dosar urmărire penală ).
Din procesul verbal de depistare, rezultă că inculpatul a fost găsit imediat după descoperirea victimei, iar acesta avea mai multe urme de sânge, evidențiate în fotografiile judiciare efectuate ( 50 și 19-20 dosar urmărire penală ).
Atât mama victimei, cât și frați acesteia, au declarat că inculpatul a fost foarte violent cu concubina sa, bătându-se și cu ei, iar acest lucru a fost confirmat și de către alți martori.
Probele testimoniale administrate în cursul cercetării judecătorești dovedesc starea conflictuală dintre inculpat și victimă.
Martorul, fratele victimei, arată că a ajuns la locuința acesteia la 10 minute după agresiune. A văzut-o pe aceasta lovită la cap, într-o de sânge. Arată că relațiile dintre sora sa și inculpat erau foarte tensionate, acesta o bătea frecvent, cu toporul, lanțuri. Victima l-a părăsit, însă inculpatul o hărțuia, cerându-i sub amenințare să revină la el ( 51).
Martorul știe din auzite (de la rudele acesteia) că inculpatul era violent cu victima pentru că nu era o bună gospodină. Tot din auzite a aflat și că inculpatul a omorât-o ( 66 ).
Martorul a arătat că inculpatul era agresiv și o bătea frecvent pe victimă. Despre omor a aflat din discuțiile auzite în fața casei mamei victimei imediat după comiterea faptei ( 67).
Martorul a arătat că s-a ocupat de preluarea copiilor inculpatului și victimei de Protecția copilului, întrucât nici unul din cei doi nu aveau grijă de aceștia. Aceasta s-a petrecut înainte de incidentul soldat cu moartea victimei. ( 68).
Martora - sora inculpatului - a arătat că fratele său își bătea concubina din cauza copiilor. Mai știe că inculpatul a dorit reluarea relațiilor de concubinaj cu victima dar, se pare, că aceasta a refuzat deoarece își dorea o altă relație cu un alt ( 68).
Martora - mama inculpatului -a declarat că fiul său și-a omorât concubina pentru că aceasta a refuzat să reia relația de concubinaj. A declarat că nu are cunoștință ca fiul său să o fi bătut pe victimă. ( 79).
Martora a declarat că inculpatul o bătea frecvent pe victimă și că se certau ( 104).
Martora a declarat că victima l-a părăsit pe inculpat pentru că acesta o bătea. Odată chiar i-a rupt mână, martora fiind cea care a însoțit-o la medic. Între părți era certuri frecvente legate de lipsa preocupărilor gospodărești ale victimei ( 105).
Martora cunoaște doar faptul că inculpatul și victima se despărțiseră ( 106).
Martora a relatat exact același aspect, cu precizarea că după despărțirea lor, copii au rămas la inculpat dar erau neîngrijiți. A auzit că victima ar avea o relație intimă cu altă persoană, dar nu este convinsă de realitatea acestui zvon ( 107).
Martora a declarat că știe că părțile se certau, că inculpatul o bătea pe victimă. Nu cunoaște motivul despărțirii lor. După plecarea victimei, copii au rămas la inculpat. Pe inculpat nu îl cunoaște ca fiind o persoană violentă, iar despre victimă nu știe să fi avut relații extraconjugale ( 108).
Martora știe că inculpatul a avut o relație conjugală cu victima. După ce aceasta l-a părăsit, copiii au rămas cu inculpatul. Acesta i-a cerut victimei să se reîntoarcă la el, dar a fost refuzat constant (123).
Martorul - fiul inculpatului - a declarat că a surprins-o pe concubina acestuia întreținând relații sexuale cu fratele său. Arată faptul că inculpatul nu a bătutu-o niciodată pe victimă. Dimpotrivă acesta a fost agresat de frații acesteia ( 146).
Din raportul de expertiză medico-legală psihiatrică a rezultat că inculpatul avea discernământ la momentul comiterii faptei, suferă de o tulburarea de personalitate, dar fără consecințe asupra discernământului și are tendințe impulsive semnificativ crescute, tendințe spre agresivitate ( 17-18, vol. II).
Probele arătate mai sus, dovedesc comiterea faptei de către inculpat, precum și circumstanțele în care a avut loc.
Inculpatul nu este ținut să spună adevărul, iar declarația sa poate fi făcută pro causa, de aceea, conform dispozițiilor cuprinse în art. 69 Cod de procedură penală susținerile acestuia pot servi la aflarea adevărului, numai în măsura în care sunt coroborate cu fapte și împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente în cauză. Inculpatul a recunoscut inițial comiterea faptei, arătând exact modul în care a acționat - "am luat toporul din mâna ei și am lovit-o de două ori în cap, iar aceasta a căzut la pământ"( 60 dosar urmărire penală ), sau "eu am luat toporul de la ea și am lovit-o de două ori cu muchia toporului la ceafă"( 54 dosar urmărire penală ), ca apoi, deși a recunoscut că a lovit-o, a susținut că a acționat fără a avea această intenție, cu atât mai puțin, intenția de a ucide. Dimpotrivă, a susținut că a acționat în interesul victimei - acela de a îndepărta "arma" de aceasta iar rezultatul letal s-a produs din cauza unor împrejurări imprevizibile: ridicarea bruscă a victimei, interpunerea acesteia pe traiectoria toporului, cu consecința devierii acesteia - "i-am dat peste mână și ea a căzut lângă pat, cu fața spre geam, respectiv spre pat. Atunci am vrut să arunc toporul pe geam, ea în acel moment s-a ridicat, toporul i s-a înfipt în ceafă, de acolo, toporul a sărit în sus fără să fac eu nimic și a nimerit-o în moalele capului, fără ca eu să intervin în acest sens"( 30).
Această ultimă declarație a sa nu se coroborează cu restul probelor administrate în cauză. Mai mult, aceasta reprezintă o modalitate de încercare a inculpatului de a evita răspunderea penală pentru fapta comisă. Retragerea declarațiilor anterioare nu este prin ea însăși de natură a lipsi de eficiență declarațiile anterioare date cu respectarea prevederilor legale în materie.
De altfel, susținerea sa este în contradicție cu raportul medico-legal întocmit în cauză. Din cuprinsul acestuia rezultă că leziunile letale s-au produs prin lovire repetată ținând cont de numărul și topografia lor la nivelul capului (4 leziuni dispuse în regiuni diferite ale scalpului - frontal stânga, temporooccipital dreapta, temporal stânga, parietotemporooccipital stânga - foto 1,2,3,4 - 27 dosar urmărire penală ) precum și de profunzimea acestor leziuni (cu focare de fracturi de boltă craniană cu înfundare).
În plus, victima prezenta și alte leziuni produse prin agresiune descrise în actul medico-legal la examenul extern, semne de violență la pozițiile 2,6 și 12 (care pare a fi o lovitură cu toporului - foto 7), iar cele de la pozițiile 13,14 ar putea fi produse prin apărare ( 24- 26 dosar urmărire penală ).
Față de aceste aspecte, declarația sa dată în fața instanței a fost înlăturată în ceea ce privește modalitatea de producere a leziunilor letale, iar cele din faza de urmărire penală au fost reținute cu rezervă doar asupra numărului de lovituri aplicate cu toporul în zona capului, întrucât acestea nu se coroborează cu nici o altă probă.
Motivul pentru care inculpatul și victima s-au certat - prezumta relație incestuoasă dintre victimă și fratele acesteia - nu are relevanță în cauză.
Fapta inculpatului care în dimineața de 11.03.2008, în locuința victimei i-a aplicat acesteia mai multe lovituri cu toporul în cap, cauzându-i acesteia traumatism cranio-cerebral acut deschis cu fractură de boltă și bază de craniu, care a determinat decesul acesteia, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de omor.
Intenția de a ucide rezultă fără echivoc din multitudinea loviturilor, intensitatea lor (patru dintre ele provocând fracturi deschise de boltă craniană), zona vizată (capul), instrumentul folosit de inculpat (cuțit și apoi topor).
La individualizarea pedepsei, instanța de fond a avut în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 Cod penal, împrejurările concrete ale comiterii faptei, de importanța relațiilor sociale încălcate de inculpat încălcate de inculpat prin săvârșirea unei infracțiuni ce vizează viața persoanei, de urmarea produsă, de relații dintre inculpat și victimă, de circumstanțele personale ale inculpatului, care în antecedența sa penală comiterea unei infracțiuni ce presupune violența, precum și de profilul psihologic al acestuia - tendințe impulsive semnificativ crescute, tendințe spre agresivitate - precum și de poziția sa procesuală (parțial sinceră și oscilantă).
Față de cele expuse mai sus, tribunalul în baza art. 174 Cod penal l-a condamnat pe inculpatul, în prezent deținut în Penitenciarul Oradea, pentru comiterea infracțiunii de omor, la o pedeapsă principală de: 15 ani închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a, b Cod penal pe o durată de 5 ani.
În baza art. 71 Cod penal i s- interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a, b Cod penal cu titlu de pedeapsă accesorie.
La stabilirea conținutului pedepsei accesorii, tribunalul a avut în vedere următoarele aspecte.
Astfel, de lege, condamnarea cu pedeapsa închisorii atrage de drept și interzicerea drepturilor prevăzute în art. 64 lit. a-c Cod penal, cu titlu de pedeapsă accesorie, deci inclusiv a dreptului la vot.
Cu toate acestea, însă măsura restrângerii exercițiului unor drepturi poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate democratică și trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o, să fie aplicată nediscriminatoriu și fără să aducă atingere existenței dreptului sau a libertății (art. 53 din Constituție). Interzicerea dreptului la vot ope legis, automat, cu caracter general și fără nici o restricție pentru cei condamnați la pedeapsa închisorii este în afara marjei de apreciere a statelor și, în consecință, incompatibilă cu art. 3 din protocolul 1 al CEDO, convenție ratificată de România.
Potrivit dispozițiilor art. 20 alin. 2 din Constituție în caz de neconcordanță între prevederile interne în materie și cele ale documentelor internaționale ratificate de România, vor avea prioritate de aplicare prevederile internaționale.
În consecință, interzicerea dreptului la vot nu poate fi dispusă automat ci doar dacă este proporțională cu scopul legitim urmărit și există motive pertinente și suficiente pentru aoj ustifica.
În speță, tribunalul nu poate identifica nici un element care să reclame aplicarea acestei pedepse.
De asemenea, tribunalul a apreciat că nu i se poate interzice nici dreptul de a ocupa o funcție sau de a exercita o profesie de natura aceleia de care s-a folosit inculpatul, întrucât nu este cazul în speță.
În ceea ce privește drepturile prevăzute de art. 64 lit. d și e Cod penal, tribunalul a apreciat că nu se impune interzicerea acestora deoarece infracțiunea săvârșită nu are legătură cu exercitarea lor de către inculpat.
Doar un comportament nedemn poate determina ca o persoană să fie privată de aceste drepturi, în caz contrar ar constitui o ingerință în dreptul său la respectarea vieții sale de familie (art. 8 CEDO).
Cum inculpatul - așa cum rezultă din declarațiile majorității martorilor audiați în cauză - a fost cel care s-a ocupat de minori chiar și în perioada cât a durat relația sa de concubinaj cu victima, iar după despărțirea acestora, copiii au rămas în grija sa. Mai mult, certurile frecvente dintre inculpat și victimă se pare că erau cauzate de lipsa de îngrijire a copiilor, ceea ce denotă faptul că inculpatul era interesat de soarta acestora.
În baza art. 350 Cod de procedură penală s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului, măsură dispusă prin încheierea nr. 10/12.03.2008 a Tribunalului Bihor.
În baza art. 88 Cod de procedură penală s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și a arestului preventiv de la 11.03.2008 la zi.
În baza art. 14 Cod de procedură penală raportat la art. 346 Cod de procedură penală cu referire la art. 998 - 999 Cod civil a fost obligat inculpatul la plata sumei de 5.000 lei despăgubiri civile în favoarea părții civile. Cuantumul acestora a fost stabilit de instanța de fond raportat la declarația martorei, care a arătat că înmormântarea și parăstasele ulterioare au fost suportate de mama victimei și a apreciat că acestea au costat 40-50 milioane lei vechi ( 105). Instanța de fond a apreciat că suma acordată de stat potrivit dispoziției nr. 225/17.03.2008 ( 80) nu se impune a fi scăzută din suma solicitată, deoarece atât precizarea sumei cheltuite efectiv de partea civilă este ulterioară acestei date, iar nici martora audiată pe latura civilă a cauzei nu a arătat că o parte din suma cheltuită de partea civilă ar proveni din altă parte.
În baza art. 118 lit. b Cod penal s-a dispus confiscarea specială a cuțitului și toporului aflate la camera de corpuri delicte a Tribunalului Bihor, fiind obiecte ce au servit la comiterea infracțiunii.
S-a dispus conservarea mijloacelor materiale de probă constând în giacă vinilin, compresă sterilă cu sânge ridicat de la victima, bețigașe sterile cu sânge ridicat de pe mâinile inculpatului, aflate la camera de corpuri delicte a Tribunalului Bihor.
În baza art. 191 alin. 1 Cod de procedură penală a fost obligat inculpatul la plata sumei de 4.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului.
Împotriva acestei sentințe penale, în termen legal, a declarat apel inculpatul solicitând admiterea acestuia, desființarea sentinței atacate, în sensul de a se dispune reducerea cuantumului pedepsei aplicate inculpatului spre minimul special prevăzut de lege.
În susținerea motivelor de recurs, inculpatul a relatat că, față de persoana sa - fără antecedente penale, cu un comportament bun, de atitudinea sinceră și de regret a faptei, se impune reținerea de circumstanțe atenuante prevăzute de art. 74 lit. a și c Cod penal, și ca urmare reducerea cuantumului pedepsei sub minimul special.
Verificând sentința atacată cu apel, potrivit motivelor invocate și în limitele conform art.371 Cod de procedură penală și art.378 Cod de procedură penală, curtea reține că sentința atacată este legală și fondată, iar apelul inculpatului, fiind neîntemeiat, îl va respinge în consecință.
Prima instanță a stabilit o stare de fapt reală, rezultând din probe, minuțios administrate și interpretate. Pentru a se ajunge la concluzia vinovăției inculpatului legea cere ca probele să fie apte să răstoarne prezumția de nevinovăție instituită de lege, ceea ce în cauză este îndeplinit.
Astfel, a rezultat din probe că, în dimineața zilei de 11 martie 2008, în jurul orei 08,30 inculpatul s-a deplasat la locuința mamei concubinei și i-a cerut acesteia să se împace cu el și să plece acasă, dar aceasta l-a refuzat din nou, astfel că au început să se certe, iar în final inculpatul i-a aplicat mai multe lovituri cu un cuțit și cu un topor provocându-i leziuni care au provocat decesul pe loc al acesteia.
Faptele au rezultat inclusiv din procesul verbal de consemnare a plângerii sau denunțului oral ( fila 3 din dosarul de urmărire penală), procesul verbal de cercetare la fața locului ( fila 5 din dosarul de urmărire penală), declarația părții civile ( fila 29), raport de constatare medico-legal ( filele 24 - 28), planșele foto ( filele 9- 20), declarațiile inculpatului ( filele 51-56, 58), raportul de expertiză psihiatrică ( filele 76-77 din dosarul de urmărire penală), declarațiile martori lor (fila 66 ), (fila 67), (fila 68), - sora (fila 68), - mama inculpatului (fila 79), (fila 104), (fila 105), (fila 106), (fila 107), (fila 108), (fila 123), - fiul inculpatului (fila 146), filele 69-73), cazier ( fila 68), ordonanța de punere în mișcare a acțiunii penale ( fila 67).
Curtea reține că prima instanță a statuat și argumentat corect asupra vinovăției inculpatului, care a ucis victima, în locuința acesteia, prin multiple lovituri aplicate acesteia cu toporul în cap, faptă ce se circumscrie infracțiunii de omor, prevăzută și pedepsită de art. 174 Cod penal. Astfel, cererea inculpatului de a se reduce pedeapsa nu este întemeiată.
În ce privește individualizarea pedepsei, aceasta este în limite legale și just proporționată raportat la fapta comisă, gradul deosebit de ridicat al faptei, persoana inculpatului, acesta urmând să execute o pedeapsă de 15 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit. ac teza II, b Cod penal.
În temeiul art. 378 pct.1 lit. "b" Cod de procedură penală se va respinge ca nefondat apelul penal declarat de inculpatul, menținând în întregime sentința penală nr.142/P din 5 iunie 2009 Tribunalului Bihor.
În baza art.192 alin.2 Cod de procedură penală va obliga apelantul să plătească în favoarea statului suma de 300 lei, cheltuieli judiciare în apel.
În baza art. 300/1 și 2 Cod de procedură penală combinat cu art. 160/b Cod de procedură penală cu referire la art.350 alin.1 Cod de procedură penală instanța de apel va menține starea de arest preventiv a inculpatului ( prin încheierea nr.10/12.03.2008 a Tribunalului Bihor a fost arestat preventiv inculpatul, pe o durată de 29 de zile ( 70 - 72), apreciind că temeiul care a stat la baza luării măsurii - art. 148 lit. f Cod de procedură penală subzistă.
Conform prevederilor art. 383 alin.2 Cod de procedură penală se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului perioada efectiv executată până la 24 noiembrie 2009.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DE CIDE:
În baza art.379 pct.1 lit. "b" Cod procedură penală,
RESPINGE ca nefondat apelul penal declarat de inculpatul, împotriva sentinței penale nr.142 din 5 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.
Obligă pe apelant să plătească în favoarea statului suma de 300 lei, cheltuieli judiciare în apel.
În baza art.160/b Cod de procedură penală menține măsura arestării preventive a inculpatului și deduce din pedeapsă arestul preventiv până la zi, 24 noiembrie 2009.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la pronunțare și comunicare cu inculpatul arestat și partea civilă lipsă.
Pronunțată în ședință publică azi, 24 noiembrie 2009.
Președinte, Judecător, Grefier,
- - - - - -
dec. CA
Judecător fond
AS/04.12.2009
3 ex.
1 comunicare cu inc. apelant
Președinte:Rus ClaudiaJudecători:Rus Claudia, Condrovici Adela
