Omorul deosebit de grav (art. 176 cod penal). Decizia 29/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - revizuire -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA NR. 29
Ședința publică din 11 mai 2009
PREȘEDINTE: Frunză Sanda
JUDECĂTOR 2: Samoilă Viorica
Grefier - -
Ministerul Public reprezentat de procuror
Pe rol, soluționarea asupra apelului declarat de revizuientul G, fiul lui și, născut la data de 16 octombrie 1972, în prezent deținut în Penitenciarul Botoșani, împotriva sentinței penale nr. 14 din 20 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Suceava.
Dezbaterile asupra cauzei în fond au avut loc în ședința publică din 04 mai 2009, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, redactată separat și care face parte integrantă din prezenta decizie și când din lipsă de timp pentru deliberare, pronunțarea a fost amânată pentru astăzi 11 mai 2009.
După deliberare,
CURTEA
Asupra apelului penal de față, constată următoarele:
Prin adresa nr. 1077/III/6 din 27.11.2006 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Suceavaa fost înaintată Tribunalului Suceava cererea de revizuire a sentinței penale nr. 22 din 03.03.1997 a aceleiași instanțe, definitivă prin decizia penală nr. 94/01.09.1997 a Curții de Apel Suceava, formulată de petentul G.
În susținerea cererii revizuientul a invocat că martorii și, precum și coinculpatul G au făcut afirmații neadevărate cu privire la împrejurările în care au fost săvârșite faptele imputate și în raport de care s-au făcut cercetări, aspect de natură a împiedica aflarea adevărului, cu consecința agravării situației sale. A invocat faptul că, acești martori se fac vinovați de săvârșirea infracțiunilor de mărturie mincinoasă și denunțare calomnioasă. A arătat de asemenea că, deși prin rezoluția nr. 901/P/2005 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție s-a constatat prescrisă răspunderea penală și s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de procurorul care a instrumentat cauza și a înlocuit procesul-verbal de percheziție domiciliară, pe calea revizuirii se poate constata că acest proces-verbal este fals.
Prima instanță, prin sentința penală nr. 14 din 20.01.2009 a Tribunalului Suceavaa respins cererea de revizuire ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că, deși art. 395 al. 2 Cod procedură penală oferă instanței posibilitatea ca în cadrul procedurii de revizuire să constatate dacă un martor a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere, G nu a avut calitatea de martor, ci de coinculpat așa încât art. 394 lit. b Cod procedură penală nu este incident.
În ce privește declarațiile martorei s-a reținut că acestea nu sunt contradictorii. Martorul și-a schimbat declarația doar cu privire la un aspect, respectiv persoana căreia îi aparținea portmoneul găsit la domiciliul inculpatului cu ocazia percheziției, ori acest aspect nu schimbă situația de fapt reținută de instanță.
Cazul de revizuire prevăzut de art. 394 lit. c Cod procedură penală a fost apreciat de asemenea neîntemeiat având în vedere că nu s-a făcut dovada existenței unor mențiuni false în procesul-verbal de percheziție.
Față de motivarea revizuientului, instanța a apreciat că se impune analiza motivelor de revizuire prev. de art. 394 lit. a și d Cod procedură penală constatând că acestea nu sunt incidente în cauză.
Împotriva sentinței a declarat apel revizuientul, criticând-o pentru nelegalitate.
La termenul de astăzi, apărătorul său a arătat că, în mod greșit instanța de fond a apreciat că nu sunt date motivele de revizuire invocate în cerere. În ce privește declarația martorului dată în fața instanței de fond investită cu soluționarea cererii de revizuire a arătat că aceasta diferă de cea dată în cursul cercetărilor în dosarul în care revizuientul a fost condamnat.
În ce privește procesul-verbal de percheziție a arătat că acesta nu este complet în sensul că nu conține aceleași mențiuni în ambele exemplare și că martorii audiați cu ocazia efectuării percheziției au dat declarații contradictorii.
A fost criticată de asemenea modalitatea în care prima instanță a analizat motivele de revizuire prin raportare la dispozițiile art. 394 lit. a și d Cod procedură penală, texte de lege care nu au fost invocate de revizuient.
Examinând apelul prin prisma motivelor invocate, precum și în conformitate cu dispozițiile art. 371, 378 Cod procedură penală, Curtea constată că acesta este neîntemeiat.
Revizuientul a formulat plângere împotriva numiților, și (audiați ca martori în dosarul de fond) precum și a lui G, coinculpat în aceeași cauză.
Prin rezoluția nr. 3621/P/2006 din 25.04.2007 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Suceavas -a dispus neînceperea urmăririi penale sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 288 al. 1, 291 Cod penal față de G, și, respectiv a infracțiunii prev. de art. 259 și 260 Cod penal față de deoarece a intervenit prescripția răspunderii penale. Plângerea formulată de revizuient împotriva acestei rezoluții a fost respinsă ca nefondată.
Instanța de fond a făcut aplicarea dispozițiilor art. 395 al. 2 Cod procedură penală potrivit cărora, instanța are posibilitatea ca în cadrul procedurii de revizuire să constate dacă un martor a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere. Martorii și au fost reaudiați constatându-se că, față de declarațiile date inițial nu există contradicții. În ce privește martora, aceasta a transportat victima cu mașina la solicitarea coinculpatului G iar declarația sa nu diferă de cele date inițial. De altfel, apelantul nu a indicat care anume ar fi neconcordanțele.
Martorul, deși a declarat că portmoneul găsit cu ocazia percheziției domiciliare nu aparținea victimei având în vedere că aceasta era de religie mozaică iar în interiorul portmoneului se afla o iconiță, în cursul urmăririi penale a declarat că, același portmoneu aparținea victimei, iconița fiind în legitimația de gardian a inculpatului. Această din urmă declarație a fost menținută de altfel pe tot parcursul soluționării cauzei a cărei revizuire se cere așa încât nu poate fi reținută susținerea că ar fi. De altfel, așa cum în mod corect a reținut prima instanță, situația de fapt reținută la condamnarea revizuientului nu se schimbă datorită acestui amănunt din declarația martorului, în condițiile în care revizuientul a recunoscut săvârșirea infracțiunii. Așa fiind, motivul de revizuire prev. de art. 394 lit. b Cod procedură penală nu este incident în cauză.
În ce privește procesul verbal de percheziție despre care revizuientul a susținut că ar fi fals este de reținut că, prin rezoluția nr. 901/P/2005 din 08.08.2005 Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a dispus neînceperea urmăririi penale față de magistratul G, sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 266, 268, 289 și 291 Cod penal și față de ofițerii de poliție, și sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 246, 289 și 291 Cod penal având în vedere că s-a împlinit termenul de prescripție a răspunderii penale. Tribunalul Suceavaa făcut aplicarea art. 395 al. 1 Cod procedură penală analizând amplu motivul de revizuire vizând procesul verbal de percheziție. Astfel, au fost audiate martorele prezente cu ocazia efectuării percheziției acestea relatând că, de la domiciliul revizuientului nu au fost ridicați pantalonii care prezentau urme de sânge, aceștia constituind de altfel obiectul mențiunii false din procesul verbal de percheziție.
Aceleași martore, respectiv (fostă ) și au declarat în cursul urmăririi penale că de la domiciliul inculpatului s-au ridicat o pereche de pantaloni menționând chiar culoarea precum și faptul că aveau brun-roșcate.
Aceste declarații au fost menținute în cursul cercetării judecătorești, iar ceilalți martori prezenți la efectuarea percheziției confirmă susținerile martorelor. Durata lungă de timp scursă de la data primelor declarații, precum și împrejurarea că declarațiile date în fața instanței investite cu soluționarea cererii de revizuire nu se coroborează cu nicio altă probă administrată în cauză, justifică reținerea de către prima instanță a caracterului nereal al acestora. Așa fiind, având în vedere că nu s-a dovedit că procesul-verbal de percheziție ar fi fals, motivul de revizuire prev. de art. 394 lit. c Cod procedură penală nu este incident în cauză.
Având în vedere motivele pe care revizuientul și-a întemeiat cererea, indicate atât în scris și oral cu ocazia dezbaterilor în fond, apreciem că în mod corect prima instanță a analizat și celelalte cazuri de revizuire care însă nu vor fi reluate de instanța de apel având în vedere precizările făcute de apărătorul inculpatului.
Nefiind incidente nici unul din motivele de revizuire invocate, instanța nu poate face analiza aspectelor vizând fondul cauzei, încadrarea juridică, circumstanțele personale ale inculpatului.
Față de cele arătate, în conformitate cu dispozițiile art. 379 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, Curtea va respinge apelul ca nefondat.
Văzând și dispozițiile art. 2 Cod procedură penală,
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de revizuientul G, fiul lui și, născut la data de 16 octombrie 1972, în prezent deținut în Penitenciarul Botoșani, împotriva sentinței penale nr. 14 din 20 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Suceava în dosar nr-.
Obligă revizuientul să plătească statului suma de 250 lei cu titlu de cheltuieli judiciare din apel, din care suma de 50 lei reprezentând onorariu parțial avocat oficiu se va avansa din fondurile Ministerului Justiției către Baroul Suceava.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi 11 mai 2009.
Președinte, Judecător, Grefier,
Red.
Dact.
3 ex./19.05.2009
Jud. fond:
Președinte:Frunză SandaJudecători:Frunză Sanda, Samoilă Viorica
