Plangere impotriva rezolutiei procurorului. Sentința 100/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA PENALĂ
SENTINȚA PENALĂ Nr. 100/
Ședința publică din data de 25 Iunie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Daniela Liliana Constantinescu judecător
Grefier - - -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror - din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL GALAȚI
.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra plângerii formulată, în conformitate cu disp. art. 2781Cod procedură penală, de petentul, domiciliat în G,-, - 2,. 15, împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale nr. 391/P/2007 din 21.11.2007 și a rezoluției de respingere a plângerii nr. 1459/II/2/2007 din 21.12.2007 ale Parchetului de pe lângă Curtea de APEL GALAȚI.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 23 iunie 2008 și au fost consemnate în încheierea din aceeași zi, când instanța, având nevoie de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea asupra cauzei la data de 25 iunie 2008.
După deliberare,
CURTEA
Asupra cauzei penale de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
În conformitate cu disp. art. 2781Cod procedură penală, petentul a formulat plângere împotriva rezoluției nr. 391/P/2007 a Parchetului de pe lângă Curtea de APEL GALAȚI.
Plângerea a fost înregistrată pe rolul Curții de APEL GALAȚI sub nr-.
Prin plângerea formulată petentul a solicitat desființarea rezoluției de neîncepere a urmăririi penale și trimiterea cauzei la Parchet în vederea începerii urmăririi penale față de intimatul pentru infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev. de art. 246 Cod procedură penală.
În susținerea plângerii petentul a arătat că l-a reclamat pe procurorul pentru infracțiunea prev. de art. 246 Cod penal întrucât, după ce la data de 19.03.2007 a întocmit rechizitoriul cu nr. 2901/P/2006, prin care a pus în mișcare acțiunea penală și l-a trimis în judecată pentru comiterea infracțiunii de furt calificat și fals în declarații, la data de 27.03.2007, fără a mai fi competent desesizându-se prin întocmirea actului de inculpare, a emis ordonanța cu același număr și a admis cererea părții vătămate, dispunând restituirea autoturismului.
Petentul a precizat că această măsură i-a cauzat o vătămare evidentă a intereselor, în condițiile în care în cauză era pusă în discuție însăși proprietatea asupra autoturismului, iar restituirea lui în acel moment era de natură să influențeze determinant soluția procesului în acel dosar.
S-a mai susținut că în mod normal și legal, întrucât predase dosarul cu rechizitoriul și nu mai avea competența să facă nimic în el, procurorul trebuia să raporteze acest lucru primului procuror și să propună trimiterea cererii petiționarei spre competentă soluționare instanței odată cu dosarul, deci acesta, prin emiterea ordonanței și-a depășit competența și atribuțiile de serviciu, luând o măsură care a vătămat interesele petentului. S-a mai învederat în fața instanței cu ocazia susținerii plângerii că dacă intimatul ar fi fost corect ar fi trebuit să solicite să i se restituie dosarul în care întocmise rechizitoriul și să procedeze la refacerea acestuia, în sensul de a-i modifica data și de a menționa că prin ordonanța din 26.03.2007 autoturismul a fost restituit lui.
Analizând actele și lucrările dosarului, se constată următoarele:
Prin rezoluția nr. 391/P/2007 din 21.11.2007 a Parchetului de pe lângă Curtea de APEL GALAȚIs -a dispus, în temeiul art. 228 alin. 4 Cod procedură penală raportat la art. 10 lit. d, a Cod procedură penală, neînceperea urmăririi penale față de - procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Galați sub aspectul a două infracțiuni de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzute de art. 246 Cod penal.
S-a reținut în esență că, în ceea ce privește faptul că ulterior trimiterii în judecată a petentului prin rechizitoriul nr. 2901/P/2006 din data de 19.03.2007, făptuitorul a dispus prin ordonanța din 26.03.2007 restituirea autoturismului obiect al infracțiunii pentru care fusese trimis petentul în judecată - în urma verificării condicii de evidență a rezultat că dosarul a fost predat la grefă la data de 26.03.2007, iar din verificarea condicii de corespondență a parchetului a reieșit faptul că dosarul a fost predat la judecătorie la data de 27.03.2008. Față de această situație s-a apreciat că faptei sesizate îi lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii și anume latura subiectivă.
În ceea ce privește trimiterea în judecată a persoanei vătămate, s-a reținut că potrivit art. 3 alin. 1 din Legea 303/2004, "procurorii sunt independenți în condițiile legii", iar potrivit dispozițiilor procedural penale instanța e cea care urmează să se pronunțe asupra vinovăției sau nevinovăției persoanei vătămate.
Petentul a formulat plângere împotriva acestei rezoluții apreciind că e nelegală, iar prin rezoluția nr. 1459/II/2/2007 a Parchetului de pe lângă Curtea de APEL GALAȚIs -a respins plângerea formulată de către acesta.
Și împotriva acestei rezoluții, așa cum s-a precizat, petentul s-a adresat cu plângere instanței de judecată, conform cu disp. art. 2781Cod procedură penală.
Plângerea este nefondată.
Analizând și coroborând materialul probator administrat de organul de urmărire penală, respectiv actele premergătoare efectuate de Parchetul de pe lângă Curtea de APEL GALAȚI se constată că în mod corect s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de intimatul.
Ca situație de fapt se reține că prin rechizitoriul nr. 2901/P/2006, procurorul a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a persoanei vătămate pentru comiterea infracțiunilor de furt calificat și fals în declarații prevăzute de art. 208 alin. 1 - 209 alin. 1 lit. e, i Cod penal și art. 292 Cod penal.
S-a reținut în fapt că, în ziua de 27.12.2005, persoana vătămată a sustras autoturismul Wolkswagen Passat Variant cu numărul de înmatriculare -, prin folosirea fără drept a unei chei adevărate, în timp ce bunul se afla în posesia numitei.
La data de 26.03.2007, numita a formulat cerere de restituire a autoturismului, în conformitate cu dispozițiile art. 169 Cod procedură penală.
Prin ordonanța cu nr. 2901/P/2006 din data de 26.03.2007, făptuitorul a admis cererea și a dispus restituirea autoturismului.
Fiind audiat de procuror la data de 20.11.2007, făptuitorul a precizat că rechizitoriul cu nr. 2901/PO/2007 a fost redactat la data de 19.03.2007. Dosarul împreună cu actul de sesizare a fost predat la mapa prim procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria Galați la data de 26.03.2007.
Tot la această dată a fost soluționată și cererea de restituire formulată de.
În urma verificărilor ce s-au efectuat a rezultat că dosarul Parchetului nr. 2901/P/2006 a fost predat la grefă în data de 26.03.2007, precum și că acest dosar a fost predat la Arhiva Judecătoriei la data de 27.03.2007, așa cum rezultă din verificarea condicii de corespondență a Parchetului de pe lângă Judecătoria Galați.
Apreciem că soluția dispusă de Parchet prin rezoluția nr. 391/P/2007 este legală și temeinică, în mod corect dispunându-se neînceperea urmăririi penale în cauză față de intimat întrucât, potrivit art. 246 Cod procedură penală, constituie infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor fapta funcționarului public care în exercițiul atribuțiilor sale de serviciu cu știință nu îndeplinește un act ori îl îndeplinește în mod defectuos și prin aceasta cauzează vătămare intereselor legale ale unei persoane.
În ceea ce privește latura subiectivă a acestei infracțiuni, forma de vinovăție cu care se săvârșește fapta este numai intenția (directă sau indirectă). Termenul "cu știință" pe care îl conține textul de lege implică cunoașterea de către agent a caracterului necorespunzător al exercitării atribuțiilor lui de serviciu și urmărirea sau acceptarea ca prin aceasta să se ajungă la vătămarea intereselor legale ale unei persoane.
Deci, pentru a putea răspunde pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 246 Cod penal, făptuitorul ar fi trebuit să acționeze cu intenție directă, să prevadă rezultatul faptei sale și să urmărească producerea acestui rezultat și anume vătămarea intereselor legale ale persoanei prin săvârșirea actului respectiv. Or, în speța de față, din examinarea actelor dosarului nu rezultă că intimatul și-a încălcat cu știință atribuțiile de serviciu în scopul de a vătăma interesele legale ale petentului.
Apreciem că în cauză procurorul a respectat dispozițiile art. 169 Cod procedură penală dispunând ca partea vătămată să păstreze autoturismul și să nu îl înstrăineze.
Deoarece a avut dosarul și posibilitatea să îl examineze, în mod corect acesta ar fi trebuit doar să corecteze data rechizitoriului și să facă completări în ceea ce privește plângerea admisă.
Totodată, potrivit art. 168 Cod procedură penală, petentul are posibilitatea ca împotriva măsurii pe care a luat-o procurorul să se adreseze instanței de judecată în orice fază a procesului penal, care va aprecia asupra legalității și temeiniciei măsurii dispuse.
De asemenea, întrucât dosarul în care s-a întocmit rechizitoriul a fost predat la grefa Parchetului la 26.03.2007, iar la Arhiva Judecătoriei Galați la data de 27.03.2007, apreciem că procurorul putea soluționa la data de 26.03.2007 cererea de restituire formulată de, având în vedere că sesizarea instanței a avut loc ulterior - a doua zi - la acea dată fiind învestită Judecătoria cu soluționarea cauzei - procurorul, așa cum am mai arătat ar fi trebuit doar să facă completări în ceea ce privește admiterea plângerii și să corecteze data rechizitoriului.
Față de toate acestea, considerăm că în mod corect s-a apreciat că faptei sesizate îi lipsește unul din elementele constituite ale infracțiunii și anume latura subiectivă.
Referitor la trimiterea în judecată a persoanei vătămate, apreciem că și în acest caz soluția Parchetului e corectă, în mod corect concluzionându-se că sunt incidente disp. art. 10 lit. a Cod procedură penală, respectiv fapta sesizată nu există întrucât instanța de judecată e cea care urmează să se pronunțe asupra legalității trimiterii în judecată, precum și asupra vinovăției sau nevinovăției persoanei vătămate.
Față de cele de mai sus, considerăm că intimatul nu se face vinovat de comiterea infracțiunilor prev. de art. 246 Cod penal.
Având în vedere cele precizate se va respinge plângerea formulată de petentul împotriva rezoluției nr. 391/P/2007 din 21.11.2007 și a rezoluției nr. 1459/II/2/2007 ale Parchetului de pe lângă Curtea de APEL GALAȚI.
Văzând și disp. art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, va fi obligat petentul la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petentul (fiul lui și, născut la data de 22.07.1975 în G, CNP -, domiciliat în G,-, - 2,. 15 împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale nr. 391/P/2007 din 21.11.2007 și a rezoluției de respingere a plângerii nr. 1459/II/2/2007 din 21.12.2007 ale Parchetului de pe lângă Curtea de APEL GALAȚI.
În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, obligă petentul la plata sumei de 50 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare pentru petentul și intimatul.
Pronunțată în ședință publică azi, 25 iunie 2008.
PREȘEDINTE,
- - -
Grefier,
Red. -/04.07.2008
Tehnored. /2 ex./04.07.2008
Președinte:Daniela Liliana ConstantinescuJudecători:Daniela Liliana Constantinescu
