Prelungirea arestării preventive Art 156 cpp. Încheierea /2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA PENALĂ
ÎNCHEIERE
Ședința publică din data de 27 Iunie 2008
PREȘEDINTE: Mița Mârza Judecător
JUDECĂTOR 2: Ion Avram
JUDECĂTOR 3: Marcian Marius
Grefier -
Ministerul Publica fost reprezentat de Procuror - din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați
-.-.-.-.-.-.-.-
La ordine fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul (în prezent deținut în Arestul G) împotriva încheierii de ședință din 23.06.2008 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-.
La apelul nominal a răspuns recurentul inculpat în stare de arest, asistat de avocat, apărător ales în baza împuternicirii avocațiale nr. 178/06.2008.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Apărătorul ales al recurentului inculpat solicită a se trece la dezbateri, întrucât nu are cereri de formulat în cauză.
Reprezentantul Ministerului public nu are cereri de formulat în cauză.
Curtea, constată cauza în stare de soluționare și în conformitate cu prevederile art. 38513alineatul 1 Cod procedură penală acordă cuvântul părților în dezbateri.
Apărătorul ales al recurentului inculpat susține că în urma verificărilor efectuate în dosar a constatat că din completul de judecată în recursul declarat de inculpat împotriva încheierii de arestare preventivă au făcut parte doi dintre membrii completului, în condițiile în care situația nu se prezintă așa cum s-a reținut la momentul arestării.
Supune în atenția Curții faptul că în perioada 2001 - 2005 prin acțiuni repetate, în calitate de administrator de fapt, inculpatul nu a evidențiat în contabilitate operațiunile comerciale și a cauzat bugetului de stat un prejudiciu de 2.909.964,82 lei și pentru perioada 2006 - 2008 săvârșit aceeași faptă împreună cu. Solicită a se avea în vedere că la data arestării preventive a inculpatului s-a omis a se verifica dacă fapta acestuia era sau nu incriminată pentru perioada reținută.
Pentru perioada 2001 - martie 2005 și având în vedere Legea nr. 241 care a intrat în vigoare la data de 14.08.2005, solicită a se aprecia asupra măsurii arestării preventive luată împotriva inculpatului pentru o infracțiune care nu era incriminată la momentul săvârșirii faptei, în condițiile în care Legea nr. 87 era în vigoare la acel moment și care trebuia aplicată în cauză.
Solicită a se aprecia asupra infracțiunii ce trebuia reținută în cauză, cea prev. de art.11 sau 10 lit. c și a pedepsei aferente. La momentul la care s-a dispus arestarea preventivă s-a invocat o chestiune, și anume - administrator de fapt - și invocă motivarea hotărârii de fond, la momentul arestării preventive, motivare pe care o consideră ilegală, din care rezultă că: "inculpatul nu se poate apăra invocând dispozițiile legii".
În legătură cu noțiunea de "administrator de fapt" invocă un articol din revista Dreptul nr. 3/1999, semnat de procuror G în care este analizată o speță identică, pentru a fi avută în vedere. Pentru a vorbi de subiect activ a infracțiunii de evaziune fiscală este necesar a se stabili dacă cel care a efectuat activitățile comerciale avea obligația legală sau contractuală de a organiza contabilitatea societății.
În speță, la societate asociat unic este mama inculpatului iar administrator era din anul 2002 cel care semnează facturile de primire, care face plățile la bancă și ridică bani în numerar. Se face o analogie de către cei de la DIICOT între această infracțiune și infracțiunile de înșelăciune.
Solicită a se avea în vedere în ce calitate a acționat inculpatul - de agent comercial - în condițiile în care acesta discuta cu vânzătorul pentru tablă, acesta din urmă emitea factura iar făcea plata. Solicită a se aprecia cine avea obligația de a organiza contabilitatea societății în cauză - administratorul societății.
O altă problemă pe care a invocat-o în fața instanței de fond vizează fapta de evaziune fiscală ca infracțiune economică - faptă care a luat naștere în urma unei sesizări efectuată de Garda Financiară - ulterior Ministerul d e Finanțe efectuează control și stabilește obligațiile de plată către bugetul de stat. Procesul verbal existent în dosarul de urmărire penală - vol. I - căruia îi dă citire și solicită a fi avut în vedere, nu a fost comunicat niciodată către societate și împotriva acestui proces verbal a formulat contestație în contencios administrativ.
Solicită a se constata că la momentul actual nu se vorbește de un prejudiciu cert, lichid și exigibil. S-a apreciat că pentru buna desfășurare a procesului penal se impune menținere inculpatului în stare de arest, reținându-se că acesta s-a sustras de la cercetare. Nu s-a ținut cont de faptul că inculpatul a fost prezent la arestare când a fost citat și s-a prezentat cu avocatul.
Susține că în dosarul de fond nu mai sunt probe de administrat și solicită admiterea recursului, cu înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpatului cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea recursului ca nefondat, întrucât încheierea de ședință recurată este legală și temeinică.
Consideră că în mod corect s-a verificat și s-a apreciat că temeiurile avute în vedere la luarea arestării preventive subzistă, acela prev. de art. 148 lit. a Cod procedură penală, față de numărul de acte de căutare aflat la dosarul de urmărire penală la filele 284 - 310 din vol. IX rezultând că s-a sustras urmăririi penale; de asemenea s-a apreciat că subzistă temeiul prev de art. 147 lit. f Cod procedură penală întrucât legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani pentru infracțiunea săvârșită, având în vedere modalitatea și împrejurările concrete în care a comis fapta, numărul persoanelor implicate și urmarea produsă, prejudiciul cauza și persistența infracțională a inculpatului pe o perioadă îndelungată de timp, 2001 - 2008.
Față de aceste susțineri, alte aspecte consideră că țin de fondul cauzei privind stabilirea participației inculpatului, încadrarea juridică ce urmează a fi avute în vedere la momentul la care se va pronunța instanța de fond.
Conform prevederilor art. 38513alineatul ultim Cod procedură penală se acordă ultimul cuvânt recurentului inculpat care se consideră nevinovat și solicită admiterea recursului cu precizarea că va respecta regulile instanței.
Curtea, declarând închise dezbaterile, rămâne în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA
Asupra recursului penal de față;
Din examinarea actelor și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din 23.06.2008, pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-, s-a dispus, în baza art.155 Cod procedură penală raportat la art.159 Cod procedură penală, prelungirea stării de arest a inculpatului pentru 30 de zile, cu începere de la data de 26.06.2008 și până la data de 24.07.2008.
Pentru a dispune astfel, Tribunalul a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată sub numărul - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație ți Justiție - DIICOT -Biroul Teritorial Galați a solicitat prelungire măsurii arestării preventive a inculpatului pe o perioadă de 30 de zile.
În motivarea propunerii s-a arătat că:
Prin rezoluția din data de 17.05.2006, s-a dispus începerea urmăririi penale" in rem" în cauză, iar prin rezoluția din data de 30.03.2008 s-a dispus începerea urmăriri penale" in personam" împotriva învinuitului pentru săvârșirea infecțiunilor de evaziune fiscală în formă continuată, prevăzută de art. 9 al. 1 lit. și al.3 din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 al.2 penal și de art. 9 al.1 lit. c și al.2 din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 al.2.penal constând în aceea că în perioada 2001-2005, prin acțiuni repetate desfășurate în baza aceleiași rezoluții infracționale, în calitate de administrator de fapt al societății a omis în totalitate evidențierea operațiunilor comerciale în evidențele contabile ale SC SRL, în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligațiilor fiscale, cauzând astfel bugetului de stat un prejudiciu total de 2.909.964,82 lei, iar în perioada 2006-2008, prin acțiuni repetate desfășurate în baza aceleiași rezoluții infracționale, împreună cu învinuitul, în calitate de administrator de fapt ai SRL, jud. G au evidențiat operațiuni comerciale fictive în evidența contabilă a societății, în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligațiilor fiscale, cauzând astfel bugetului de stat un prejudiciu total de 524.497 lei.
Prin ordonanța cu numărul de mai sus din 13.05.2008 s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale împotriva inculpatului.
Inculpatul s-a sustras urmăririi penale, fugind din propria-i locuință în dimineața de 30.03.2008, cu ocazia efectuării percheziției domiciliare, astfel că prin referatul din 15.05.2008 s-a solicitat instanței de judecată luarea măsurii arestării preventive, în lipsă, față de inculpat.
Inculpatul a fost prezent la judecarea cererii,astfel că prin încheierea de ședință din 27.05.2008, pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr- și rămasă definită prin respingerea recursului, s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului pentru o perioadă de 30 de zile. Întrucât mandatul de arestare fost pus în executare de îndată, în cursul aceleiași zile, măsura arestării urmează să expire la data de 25.06.2008.
S-a precizat că dosarul de urmărire penală a fost trimis abia în data de 03.06.2008 și a fost înaintat din nou Tribunalului Galați la data de 09.06.2008, în vederea soluționării cererii de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpat și înregistrată sub nr-, fără a le fi restituit până la sesizării instanței cu cerere de prelungire.
Cererea de liberare a fost respinsă prin încheierea din 13.06.2008, rămasă definitivă prin respingerea recursului inculpatului, însă dosarul de urmărire penală a fost atașat la dosarul nr- al Tribunalului Galați, având obiect nouă cerere de liberare provizorie formulat de inculpat.
Ulterior luării măsurii arestării preventive, în cauză s-au efectuat, printre altele următoarele activități:
- audierea martorului ;
- efectuarea de verificări ale evidențelor contabile ale agenților economici ce au avut relații comerciale cu inculpatul.
S-a arătat că, cercetarea penală nu a putut fi finalizată, prelungirea măsurii preventive luată față de inculpat fiind necesară, urmând a fi efectuate următoarele activități:
- finalizarea verificărilor evidențelor contabile ale agenților economici ce au avut relații comerciale cu inculpatul;
- audierea reprezentanților legali ori angajaților acestor societăți;
- reaudierea inculpatului și a învinuiților după finalizarea cercetărilor și prezentarea materialului de urmărire penală față de aceștia;
- întocmirea rechizitoriului, verificarea acestuia de către procurorul ierarhic superior și sesizarea în termen legal instanței de judecată.
Pentru a se putea dispune prelungirea măsurii arestării preventive trebuie ca temeiurile care au determinat arestarea inițială să impună în continuarea privarea de libertate nu să existe temeiuri noi care să justifice privarea de libertate.
Tribunalul a constatat că subzistă temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a inculpatului,respectiv cele prev. de art. 143, 148 lit. a,f Cod procedură penală reținând că în cauză există probe și indicii temeinice din care rezultă că inculpatul ar fi comis infracțiunile de evaziune fiscală,în încadrarea reținută în propunere, pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani.
Susținerea inculpatului, prin apărător,că faptele comise de inculpat nu erau prevăzute de legea penală este eronată întrucât asemenea fapte au fost incriminate și anterior Legii nr. 241/2005 prin Legea nr. 87/1994, punându-se doar problema aplicării legii penale mai favorabile, și nu cu privire la existența infracțiunii.
Având în vedere împrejurările în care s-au comis faptele (prin racolarea altor persoane care înființau societățile comerciale pentru inculpat), perioada lungă de timp în care s-au comis faptele, prejudiciul relativ ridicat produs bugetului de stat, tribunalul a apreciat că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol social concret pentru ordinea publică.
Din actele dosarului rezultă că inculpatul a fugit și s-a ascuns în scopul de a se sustrage de la urmărirea penală (a fugit pe fereastră la momentul efectuării percheziției domiciliare și apoi a plecat în străinătate - filele 210 verso,304 din vol. IX dosar urmărire penală).
De asemenea s-a apreciat că măsura arestării este necesară pentru buna desfășurare a procesului penal și efectuarea actelor arătate de procuror.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul, criticând-o pentru netemeinice și nelegalitate, invocând motivele arătate pe larg în practicaua prezentei decizii.
S-a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii atacate și înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura de a nu părăsi localitatea.
Analizând încheierea atacată, conform dispozițiilor art.3856Cod procedură penală rap. la art.1403Cod procedură penală,Curtea va respinge ca nefondat recursul pentru următoarele considerente:
Tribunalul a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art.155 Cod procedură penală, apreciind că în cauză există indicii temeinice cu privire la săvârșirea faptelor penale reținute în sarcina inculpatului și că temeiurile care au determinat arestarea preventivă impun în continuare privarea de libertate a acestuia.
În speța de față inculpatul este cercetat pentru săvârșirea infracțiunilor de evaziune fiscală în formă continuată în modalitatea prevăzută de art. 9 alin.1 lit.b și alin 3 din Legea nr.241/2005 cu aplicarea art.41 alin.2 cp și de art. 9 alin.1 lit. c și alin. 2 din Legea nr.241/2005 cu aplicarea art.41 alin.2 cp și art.33 lit. a Cod penal,infracțiuni grave pentru care legiuitorul a prevăzut pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani ( de la 5 la 11 ani închisoare pentru prima faptă și de la 4 la 10 ani închisoare pentru cea de a doua faptă), prelungirea măsurii arestării preventive fiind pe deplin justificată, Tribunalul reținând în mod corect existența indiciilor temeinice de natură a crea presupunerea că inculpatul ar fi comis faptele reținute în sarcina sa, fapte generatoare de un însemnat prejudiciu bugetului de stat în sumă totală de 3.434.461,82 lei.
Datele care circumstanțiază faptele, gravitatea acestora pun în evidență aspecte concrete care demonstrează că lăsarea în libertate a inculpatului creează o stare de pericol, de insecuritate atât a relațiilor comerciale cât și a relațiilor dintre contribuabil și stat, ordinea publică fiind periclitată și prin posibilitatea comiterii unor fapte asemănătoare de alte persoane, în lipsa unor reacții ferme față de cei bănuiți ca autori, complici ori instigatori ai unor astfel de fapte.
De alt fel fenomenul folosirii unor persoane cu o pregătire minimă și o stare materială precară (interesate de un câștig derizoriu, fără să realizeze conotația penală a activității lor), în calitate de administratori de firmă, calitate care apare doar în acte, fără ca acestea să desfășoare vreo activitate,(în afară de semnăturile depuse pe diverse acte la solicitarea adevăraților promotori și beneficiari ai activităților infracționale, definiți ca administratori de fapt), a căpătat o recrudescență fără precedent.
Nu se poate admite ca cel care inițiază, desfășoară și profită din plin de activitatea infracțională să nu răspundă penal doar pentru că nu are calitatea de subiect calificat al infracțiunii de evaziune fiscală, acțiunile sale fiind astfel gândite și puse în aplicare tocmai pentru că legiuitorul nu a prevăzut și această modalitate de încălcare a legii penale, iar cel care nu a conștientizat urmările faptelor sale,să răspundă penal doar pentru că și-a asumat, de cele mai multe ori în necunoștință de cauză, rolul de subiect activ al infracțiunii,și anume acela de administrator.
Coinculpatul a relatat pe larg cum se foloseau de documente cu regim special aparținând unor firme adminJ. de " boschetari" și cum determinau alte persoane să le completeze pentru a face intrările "legal" pentru mărfurile achiziționate "la negru", iar conținutul interceptărilor telefonice ale inculpatului relevă modalitatea în care erau alese persoanele ce urmau să devină administratori de firmă, astfel cum este și cazul lui, persoană de o condiție modestă care lucra cu ziua prin gospodăriile rromilor din,desemnat administrator la SC. SRL, firmă administrată în fapt de inculpatul.
Atât timp cât activitatea infracțională a inculpatului - recurent s-a desfășurat, conform probatoriului, în perioada 2001 - 2008,nu se poate susține că încadrarea juridică dată faptelor este greșită, sau că ar trebui fracționată această activitate în raport de data intrării în vigoare a Legii nr.241/2005, inculpatul acționând de-a lungul timpului,conform acuzării, în baza unei rezoluții unice în condițiile infracțiunii continuate prevăzută de art.41 alin.2 Cod penal. Rămâne ca judecătorul fondului să statueze asupra acestei chestiuni, funcție de situația de fapt ce se va stabili.
Curtea, analizând măsura preventivă din perspectiva art.5 paragr.1 lit. c din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, astfel cum a fost reflectată în jurisprudența Curții de la Strasbourg, apreciază că protejarea libertății individuale împotriva ingerințelor arbitrare ale autorităților nu trebuie să stânjenească eforturile instanțelor în administrarea probelor și desfășurarea în bune condiții a procesului (cauza Tomasi împotriva Franței), astfel că, administrarea unor probe noi și efectuarea altor activități (astfel cum au fost reținute de prima instanță) în vederea finalizării urmăririi penale, impun privarea de libertate în continuare a inculpatului.
Se constată, așadar, că în mod corect Tribunalul a prelungit măsura arestării preventive raportându-se atât la datele care circumstanțiază infracțiunile reținute în sarcina inculpatului cât și la pericolul pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta lăsarea în libertate a acestuia,nefiind întrunite condițiile art.139 Cod procedură penală privind înlocuirea sau revocarea măsurilor preventive.
Pentru toate aceste considerente recursul de față va fi respins ca nefondat conform dispozițiilor art.38515pct.1 lit. b Cod procedură penală raportat la art.1403Cod procedură penală.
Văzând și dispozițiile art.192 alin.2 Cod procedură penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat recursul declarat de inculpatul (în prezent deținut în Arestul G, fiul lui și, născut la data de 06.01.1976 în localitatea P, județul V, domiciliat în V, str. C-tin nr. 59 și fără forme legale în -,-, județul A, CNP: -) împotriva încheierii de ședință din 23.06.2008 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-.
Obligă recurentul la plata către stat a sumei de 50 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 27 Iunie 2008.
Pentru:
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
aflat în concediu de odihnă
Conform art. 312 al. 2.
C.P.P.Semnează
PREȘEDINTE,
Grefier,
Red./ 1.07.2008
Tehnored. /1.07.2008
Fond:
Președinte:Mița MârzaJudecători:Mița Mârza, Ion Avram, Marcian Marius
