Vătămarea corporală din culpă (Art 184 cod penal). Decizia 397/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 397
Ședința publică din data de 27 Iunie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mița Mârza Judecător
JUDECĂTOR 2: Ion Avram
JUDECĂTOR 3: Marcian Marius
Grefier - a
Ministerul Publica fost reprezentat de Procuror - din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL GALAȚI
-.-.-.-.-.-.-.-.-
La ordine fiind soluționarea contestației în anulare formulată de contestatorii și împotriva deciziei penale nr. 69/P/06.02.2008 a Curții de Apel Constanța pronunțată în dosarul nr-.
La apelul nominal au lipsit părțile, contestatorii și, fiind reprezentați de avocat.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, în sensul că la dosar s-au depus: cerere de amânare a cauzei formulată de intimatul inculpat, sens în care invocă lipsa de apărare, cât și cerere de amânare a cauzei formulată de avocat, apărător ales al intimatei, în vederea pregătirii apărării, după care:
Curtea, constată că din eroare au fost citate în cauză părțile pentru acest termen, având în vedere prevederile art. 391 alin. 1 Cod procedură penală în sensul că instanța examinează admisibilitatea în principiu a cererii fără citarea părților.
În situația dată, pune în discuție cererile de amânare a cauzei formulate în cauză, dat fiind că din eroare au fost citate părțile în cauză și dat fiind faptul că la acest termen este prezent apărătorul contestatorilor, acordarea cuvântului în dezbateri, cauza de față nefiind o cauză contradictorie.
Apărătorul contestatorilor și susține că a primit citație pentru acest termen și față de aspectul pus în discuție, lasă la aprecierea instanței.
Reprezentantul Ministerului Public solicită a se discuta astăzi asupra admisibilității în principiu a cererii de față, ținând seama de prevederile art. 391 alin. 1 Cod procedură penală cu respingerea cererilor de amânare, întrucât părțile nu trebuiau citate.
Curtea, având în vedere prevederile art. 391 alin. 1 Cod procedură penală respinge cererile de amânare a cauzei formulate pentru acest termen, urmând a discuta la acest moment asupra admisibilității cererii în principiu, sens în care acordă cuvântul apărătorului contestatorilor.
Apărătorul contestatorilor și susține că au formulat această contestație, fiind nemulțumiți de cuantumul despăgubirilor acordate în urma accidentului a căror victime au fost părțile pe care le reprezintă.
Consideră că prezenta contestație se întemeiază pe actele aflate la dosarul cauzei, a fost formulată în termenul prevăzut de lege și este întemeiată, invocându-se lit. a și
Solicită a se constata că instanța de fond a judecat recursul, casând hotărârile instanțelor de apel și fond fără să stabilească un nou termen pentru rejudecarea recursului.
În consecință, la termenul la care părțile au pus concluzii, s-au pus concluzii atât pe recurs cât și pe rejudecarea recursului în condițiile în care nu li s-a dat cuvântul pe rejudecarea recursului.
Consideră că sunt două etape procesuale distincte, judecarea recursului și rejudecarea recursului și având în vedere că nu s-a acordat termen pentru rejudecarea recursului, consideră că nu au fost citați.
În consecință, instanța s-a pronunțat pe lipsă de procedură.
Solicită a se observa faptul că inculpații nu au fost audiați niciodată, după rejudecare. S-a pronunțat instanța în fond, după care părțile au declarat apel, instanța de apel a casat cu rejudecare, dosarul s-a întors la instanța de fond și de la acest moment inculpații nu au fost audiați.
La fond nu au fost audiate părțile vătămate care au fost internate în spital și nu au fost prezente la instanța de fond în primul ciclu de judecată, fiind audiate abia în apel.
Consideră că în apel s-a dat o hotărâre justă, echitabilă, respectând principiul reparării integrale a prejudiciului, însă ulterior, instanța de recursul a considerat că părțile nu sunt îndrituite la o astfel de reparație.
Solicită admiterea contestației în principiu pentru motivele invocate.
Depune la dosar un set de înscrisuri, reprezentând spețe de la CEDO, pentru a fi avute în vedere la pronunțare.
Reprezentantul Ministerului Public consideră că ar fi admisibilă în principiu contestația formulată, în schimb consideră că este nefondată, întrucât instanța s-a pronunțat printr-o decizie, în mod corect, iar dacă s-ar fi acordat un alt termen, ar fi trebuit să dispună o nouă citare a părților, iar la termenul din data de 22.01. când s-au pus concluzii pe fond procedura a fost completă.
În recurs inculpații nu au mai fost audiați, întrucât nu au fost prezenți. Aceștia au fost audiați la instanța de fond, iar ulterior nu au mai putut fi audiați pentru că a fost lipsă de procedură sau cereri de amânare la instanța de apel.
Solicită respingerea contestației ca nefondată.
CURTEA
Asupra contestației la executare de față:
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin decizia penală nr. 69/P/6.02.2008 Curtea de Apel Constanțaa admis ca fiind fondate recursurile declarate de inculpata intimată, și inculpatul parte civilă împotriva deciziei penale nr. 133/2007 a Tribunalului Constanța și a sentinței penale nr. 316/2006 a Judecătoriei Mangalia.
Au fost casate în parte, sentința penal și decizia penală și în rejudecare s-a reținut în sarcina recurentei circumstanțele prev. de art. 74 al. 1 lit. a Cod penal cu referire la art. 76 lit. e Cod penal.
S-au redus pedepsele aplicate de câte 6 luni închisoare la două pedepse de 3 luni închisoare pentru două infracțiuni prevăzute de art. 184 al. 2 și 4 Cod penal cu reținerea art. 74 al. 1 lit. a Cod penal și art. 76 lit. e Cod penal.
Conform art. 33 lit. b și 34 lit. b Cod penal a contopit pedepsele aplicate, urmând a executa pedeapsa cea mai grea de 3 luni închisoare.
reținut prevederile art. 81 Cod penal, privind suspendarea condiționată a executării pedepsei.
În baza art. 82 Cod penal s-a stabilit termen de încercare de 2 ani și 3 luni și s-au menținut prevederile art. 83 Cod penal.
Au fost obligați inculpații în solidar la plata a câte 15.000 lei daune morale către partea civilă și respectiv, la 6000 lei daune materiale către și 6500 lei către.
Au fost menținute celelalte dispoziții ale hotărârii recurate.
Având în vedere ansamblul probelor și soluțiile hotărârilor recurate instanța de recurs reține și consemnează următoarele:
Tribunalul Constanța prin decizia penală nr. 133/19.03.2007 în baza art. 379 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, a respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpata și inculpat împotriva sentinței penale nr. 316/14.06.2006 a Judecătoriei Mangalia.
În baza art. 192 al. 2 Cpp a obligat apelanții inculpați să plătească statului câte 80 lei fiecare cheltuieli judiciare.
A admis apelurile părților civile și, a desființat sentința de fond și în rejudecare a admis acțiunile civile și a obligat în solidar pe inculpați la 16.476 euro către reprezentând despăgubiri civile și 15.000 lei daune morale.
A obligat în solidar inculpații să plătească părții civile echivalentul în lei la data plății a sumei de 16.476 euro despăgubiri civile și 15.000 lei daune morale.
A înlăturat din sentința apelată dispozițiile privind admiterea în parte a acțiunilor civile ale părților civile dispozițiile privind respingerea celorlalte pretenții civile ale acestora.
A menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.
A obligat pe fiecare inculpat să plătească părții civile suma de 112,5 lei și părții civile suma de 112.5 lei cheltuieli judiciare efectuate de aceștia.
Pentru a pronunța această hotărâre, Tribunalul Constanțaa reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Mangalia nr. 1257/P/2004 s-a pus în mișcare acțiunea penală și a fost trimisă în judecată inculpata pentru infracțiunea prev. de art. 184 al. 2 și 4 și art. 182 al. 2 și 4 Cod penal cu aplicarea art. 33 lit. b Cod penal, cât și împotriva inculpatului prin rechizitoriul nr. 512/P/2004 pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 184 al. 2 și 4 și art. 184 al. 2 și 4 cu aplicarea art. 33 lit. b Cod penal.
S-a reținut că la data de 2 mai 2003 inculpatul împreună cu inculpata, părțile vătămate și și martora s-au hotărât să se deplaseze din stațiunea în stațiunea.
Deplasarea s-a efectuat cu autoturismul marca "Wolkswagen Golf" cu nr. de înmatriculare B-23-, proprietatea inculpatului, care era condus de inculpata.
La un moment dat, inculpata a avut impresia că un autoturism care se deplasa din sens contrar, a pătruns pe sa de circulație și astfel, a efectuat un viraj spre dreapta și a pătruns pe I, acționând totodată și pedala de frânare.
Observând această manevră, inculpatul a tras de volan spre stânga, moment în care autoturismul a ajuns pe contrasens după care datorită vitezei mari de deplasare a intrat în balans în plan orizontal și în cele din urmă a ieșit pe acostament din dreapta, în direcția de deplasare.
Datorită vitezei cu care a intrat în zona de pământ afânat și denivelărilor acostamentului, autoturismul s-a răsturnat răsucindu-se cu cel puțin 3690în jurul axei sale.
Ca urmare a răsucirii autoturismului și a faptului că ușa dreaptă s-a desprins, partea vătămată a fost aruncat în afara vehiculului. Au mai suferit vătămări partea civilă și.
Judecătoria Mangalia ca instanță de fond analizând întreg materialul probator administrat în faza de urmărire penală și timpul cercetării judecătorești, a reținut aceeași situație de fapt. S-a stabilit că ambii inculpați au comis cu vinovăție infracțiunile pentru care au fost trimiși în judecată.
autoturismului a fost determinată de inculpata care a condus autoturismul cu o viteză peste cea legală și a efectuat și o manevră bruscă, spre dreapta. Și inculpatul a contribuit la deraparea autoturismului deoarece după ce inculpata a efectuat manevra bruscă spre dreapta, a intervenit și el, trăgând de volan spre stânga. Culpa acestui inculpat constă și în faptul că știa că inculpata avea carnet de conducere de câteva luni și totuși i-a încredințat autoturismul, impulsionând-o să conducă cu o viteză peste cea legală.
Manevrele bruște ale celor doi inculpați au produs deraparea autoturismului, care nu a mai putut fi controlat, a ieșit pe acostament și s-a răsturnat.
În considerarea celor mai sus prezentate, instanța a concluzionat că accidentul s-a produs din culpa comună a ambilor inculpați, iar între faptele acestora și vătămările părților civile, există raport de cauzalitate.
La stabilirea pedepselor, instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare a pedepselor prev. de art. 72 Cod penal cât și contribuția efectivă a fiecărui inculpat la producerea accidentului și implicit la vătămarea corporală a părților civile, a suferit leziuni care au necesitat pentru vindecare 220 - 240 zile de îngrijiri medicale iar a avut nevoie de 200 - 220 zile de îngriji medicale.
Au fost admise în parte pretențiile civile formulate de părțile civile Spitalul Clinic de Urgență B, de CAS C și CAS
S-a reținut că inculpatul s-a constituit parte civilă solicitând despăgubiri, respectiv contravaloarea reparațiilor efectuate la autoturismul avariat, proprietatea sa, care au fost respinse, ținând seama de calitatea sa de inculpat în cauză.
Astfel, Judecătoria Mangalia prin sentința penală nr. 316/2006 a dispus în baza art. 184 al. 2 și 4 Cod penal condamnarea inculpatei la o pedeapsă de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă față de partea vătămată.
În baza art. 184 al. 2 și 4 Cod penal, a condamnat pe inculpata la o pedeapsă de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă față de partea vătămată
În baza art. 33 lit. b Cod penal a dispus ca inculpata să execute pedeapsa de 6 luni închisoare.
În baza art. 81 Cod penal a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei și în conformitate cu art. 81 Cod penal, a stabilit termen de încercare de 2 ani și 6 luni, termen ce s-a compus din durata pedepsei aplicată prin prezenta sentință penală la care s-a adăugat un interval de 2 ani.
S-a atras atenția inculpatei asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal.
În baza art. 184 al. 2 și 4 Cod penal a condamnat pe inculpatul la 3 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă față de partea vătămată.
În baza art. 184 al. 2 și 4 cu aplicarea art. 74 alin. 1 lit. a raportat la art. 76 lit. e Cod penal a condamnat pe inculpatul la o pedeapsă de 3 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă față de partea vătămată.
În baza art. 33 lit. b Cod penal a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa de 3 luni închisoare.
În baza art. 81 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei și în conformitate cu art. 82 Cod penal a stabilit termen de încercare de 2 ani și 3 luni, termen ce s-a compus din durata pedepsei aplicată prin prezenta sentință la care s-a adăugat un interval de 2 ani.
S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal și s-a respins pretențiile civile formulate de inculpat.
Au fost obligați inculpații în solidar la plata cheltuielilor de spitalizare în sumă de 4.877.570 lei către CAS C și la 40.488.534 lei către CAS
A fost respinsă cererea părții civile Spitalul Clinic de Urgență B privind obligarea inculpaților la plata sumei de 440.700 ROL cheltuieli de spitalizare ale inculpatului și s-a admis acțiunea civilă formulată de părțile civile și.
A obligat inculpații în solidar către partea vătămată la plata sumei de 6000 lei RON daune materiale și 10.000 RON daune morale.
A respins celelalte pretenții formulate de părțile civile și.
Împotriva acestei sentințe penale au declarat apel inculpata, inculpatul, părțile civile și, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Criticile formulate de inculpata vizează modul de soluționare a acțiunii penale și a acțiunii civile.
Apreciază inculpata că pedeapsa aplicată este mult prea mare raportat la contribuția sa în producerea accidentului și de datele personale.
Susține inculpata că și despăgubirile materiale și morale acordate părților civile sunt prea mari.
Inculpatul solicită admiterea apelului, urmând ca în rejudecare să fie achitat în temeiul art. 10 lit. c deoarece nu el a condus autovehiculul implicat în accident și nu a efectuat nici un fel de manevră care să fi determinat deraparea și răsturnarea autovehiculului.
Criticile aduse de atentele părți civile vizează atât acțiunea penală cât și acțiunea civilă.
Se apreciază că pedepsele ce au fost aplicate sunt într-un cuantum mult prea mic raportate la consecințele produse, respectiv la numărul mare de îngrijiri medicale necesare pentru vindecarea leziunilor părților civile.
Se susține că în mod greșit nu au fost obligați inculpații și la plata cheltuielilor efectuate pe parcursul tratamentului ortoped de specialitate la Spitalul - Viena și se solicită majorarea daunelor morale.
Tribunalul Constanțaa constatat că situația de fapt, încadrarea juridică a faptelor și vinovăția inculpaților sunt pe deplin dovedite.
S-a mai stabilit că și pedepsele au fost corect individualizate în raport de împrejurările de fapt și circumstanțele personale ale inculpaților.
S-a apreciat că sunt nefondate criticile inculpaților asupra modului de soluționare a acțiunii penale.
S-a apreciat că și sub aspectul laturii civile, apelul inculpatei este nefondat.
Apelurile părților civile care vizează acțiunea civilă, sunt întemeiate, tribunalul constatând că din interpretarea actelor medicale și a expertizelor medico-legale, că nu pot fi considerate ca inutile și voluptorii, cheltuielile materiale ale părților civile efectuate în străinătate. A stabilit instanța de apel că hotărârea de transferare a celor două victime la Spitalul - Viena a fost luată de medicii de la Spitalul de urgență și s-a impus ca urmare a complexității leziunilor suferite și a dezideratului ca părțile să beneficieze de restabilire a sănătății într-un grad cât mai complet.
Pentru aceste considerente s-a majorat cuantumul despăgubirilor civile și a daunelor morale, la care cei doi inculpați au fost obligați în solidar către părțile civile și.
Împotriva sentinței penale nr. 316/2006 a Judecătoriei Mangalia și a deciziei penale nr. 133/2007 a Tribunalului Constanța au declarat recurs inculpata și inculpatul.
Inculpatul invocând motivul de casare prev. de art. 3859pct. 18 Cpp solicită admiterea recursului, casarea hotărârilor și rejudecând să se dispună achitarea sa în temeiul art. 10 lit. c Cpp.
În motivarea cererii de recurs, susține inculpatul că nu sunt probe cu care să se susțină concluzia instanței că el al fi efectuat acte materiale de vătămare corporală din culpă. Solicită să se aibă în vedere că nu se afla la volanul autoturismului și să dea o eficiență mai mare expertizei tehnice efectuată în cauză, din concluziile căreia rezultă că singura cauză a producerii accidentului o constituie viteza mare a autoturismului.
Recurenta inculpată solicită admiterea recursului, casarea hotărârilor recurate și în rejudecare, pe fond, să se pronunțe o hotărâre prin care să se constate că inculpatul este autorul principal al accidentului și să se procedeze la individualizarea pedepsei cât și la obligarea la plata pretențiilor civile.
Se solicită aplicarea art. 47 Cod penal privind cazul fortuit, de cauză de înlăturare a răspunderii penale, întrucât din probe rezultă că singura cauză care a determinat accidentul a fost intervenția coinculpatului, care a tras de volan spre stânga. Manevra spre dreapta efectuată de inculpata nu era de natură să provoace răsturnarea autoturismului cu toate consecințele produse, motiv pentru care solicită achitarea sa conform art. 10 lit. d Cod procedură penală.
Cu privire la acțiunea civilă, recurenta inculpată arată că la soluționarea acțiunii civile trebuie avut în vedere și comportamentul, anterior producerii accidentului.
Aceștia și-au asumat riscul atunci când au acceptat să se deplaseze spre cu un autoturism la volanul căruia inițial s-a aflat o persoană care era sub influența băuturilor alcoolice, respectiv inculpatul și apoi inculpata, o începătoare în conducerea autovehiculului pe drumurile publice.
Se mai susține că, în mod neîntemeiat, instanța de apel a obligat inculpații să despăgubească părțile civile și cu contravaloarea cheltuielilor efectuate cu tratament de la Viena.
Se solicită a se avea în vedere avizele Institutului de Medicină Legală " Minovici" care arată că leziunile puteau fi tratate și de unitățile spitalicești din România.
În motivarea soluției date în recurs, Curtea de Apel Constanțaa reținut evenimentul rutier s-a produs din culpa celor doi inculpați și care rezultă din faptul că inculpata conducea autoturismul cu peste 100 Km/ iar inculpatul ce ocupa locul din dreapta a intervenit trăgând de volan spre stânga în momentul când inculpata a fost în viraj ușor spre dreapta, încălcându-se astfel dispozițiile ce reglementează circulația pe drumurile publice.
Se mai reține că, concluziile raportului de expertiză se coroborează cu declarațiile martorilor și ale părților civile și că probele nu pot fi interpretate doar individual ci pe ansamblu corelându-le.
Instanța de recurs mai precizează că inculpatul are o culpă în producerea accidentului și implicit în vătămarea părților civile.
De asemenea, Curtea nu a îmbrățișat nici apărarea inculpatei precum că este vorba de un "caz fortuit" care nu a fost prevăzut de nici o persoană din cei aflați în autoturism, teză ce a fost respinsă de instanța de control, întrucât inculpata trebuia să prevadă ce se poate la viteza mare de circulație cu mult peste cea legală.
S-a reținut, de asemenea că pedeapsa pentru inculpatul este corect individualizată ca fiind în raport cu gradul de pericol social și persoana inculpatului.
Pentru inculpata însă s-a apreciat că pedeapsa aplicată pentru cele două fapte nu au fost corect individualizate și că se impune reducerea acestora, dând o mai mare eficiență circumstanțelor atenuante în raport de gradul de pericol social concret al faptelor.
Cu privire la modalitatea de executare, Curtea a apreciat că aceasta a fost corect aleasă.
Cu privire la latura civilă, Curtea a reținut că se impune majorarea daunelor morale, găsind în același timp ca judicios reținute daunele materiale de către instanța de apel.
Împotriva acestor hotărâri și având calitatea de intimați părți vătămate în dosarul nr- al Curții de Apel Constanța în care s-a pronunțat decizia nr. 69/6.02.2008 împotriva căreia au formulat contestație în anulare.
În urma cererii de strămutare solicitată de contestatori cauza a fost strămutată de la Curtea de Apel Constanța la Curtea de APEL GALAȚI pentru soluționare.
În motivarea contestației s-a invocat dispozițiile art. 386 lit. a Cod procedură penală în sensul că, cauza s-a soluționat ( recursul s-a judecat) în lipsa părților care nu ar fi fost citați niciodată pentru judecarea cauzei și aceștia au fost lipsiți de posibilitatea de a-și exercita dreptul la apărare.
Se mai susține de contestatori prin apărător că inculpații nu au fost audiați la instanța de fond și apel și că în recurs se impunea audierea acestora, întrucât hotărârile atacate au fost casate.
Contestația formulată de părțile civile este nefondată.
Din verificarea deciziei pronunțate de Curtea de Apel Constanța ți analiza ansamblului probator se constată că soluția pronunțată este temeinică și legală.
Instanța de recurs, judecând cauza cu care a fost investită a respectat dispozițiile legale ce reglementează judecarea proceselor penale și nu au fost încălcate drepturile procesuale a nici uneia din părțile aflate în proces.
Din încheierea de ședință din 22.01.2008 rezultă că procedura a fost corect îndeplinită cu inculpații intimați, aceștia fiind lipsă, dar reprezentați de apărătorii aleși.
Aceeași situație se constată și la judecata în fond ca și la judecata în apel, inculpații lipsă au fost citați, fiind reprezentați de avocați aleși, hotărârile date fiind din acest punct de vedere legale.
Potrivit art. 38514alin. 12Cod procedură penală instanța de recurs avea obligația să asculte inculpații, însă acest lucru cu condiția ca aceștia să fi fost prezenți.
Cum însă inculpații nu au fost prezenți dar procedura a fost corect și legal îndeplinită, trecerea la judecarea cauzei nu constituie o încălcare a regulilor ce reglementează judecarea cauzelor penale sau a dreptului la apărare a inculpaților, aceștia cunoscând data procesului și având apărători aleși.
Pe de altă parte pentru cauză de celeritate nici trecerea la judecata pe fond a recursului, având procedura legal îndeplinită cu părțile ( prezente sau lipsă) cu consecința casării cauzei și modificarea hotărârilor atacate nu poate fi o încălcare a dispozițiilor legale procedurale numai pentru faptul că în rejudecare nu au fost din nou chemați inculpații intimați pentru a fi audiați, și a li se pune întrebări, întrucât aceștia puteau adopta aceeași poziție trimițându-și apărătorii aleși pentru a le susține interesele.
Din ansamblul probator, Curtea constată că la fond, în apel cât și în recurs, procedura a fost legal îndeplinită cu toate părțile.
Așadar motivul invocat de contestatori, dispozițiile art. 386 lit. a Cod procedură penală, nu poate fi primit, în care context, nefiind vorba nici de celelalte cauze prevăzute expres și limitativ de același text de lege, urmează să se respingă ca nefondată contestația în anulare formulată de părțile civile - contestatoare.
În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală urmează să fie obligați contestatorii la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondată contestația în anulare formulată de contestatorii (domiciliat în B, str. - nr. 5, -uplex,. 18 și respectiv B, nr. 136, sector 1) și (domiciliat în B, str. - nr. 5, -uplex,. 18 și respectiv B, nr. 136, sector 1) împotriva deciziei penale nr. 69/P/06.02.2008 a Curții de Apel Constanța pronunțată în dosarul nr- ( decizia penală nr. 133 din data de 19.03.2007 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr. 1925/2006 - sentința penală nr. 316/14.06.2006 a Judecătoriei Mangalia pronunțată în dosarul nr. 137/2006).
Obligă pe fiecare contestator la plata către stat a sumei de 25 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 27 Iunie 2008.
Pentru,
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
aflat în concediu de odihnă
Conform art. 312 al. 2.
C.P.P.Semnează
PREȘEDINTE,
Grefier,
a
Red. 3.07.2008
Tehn. 04 Iulie 2008
Președinte:Mița MârzaJudecători:Mița Mârza, Ion Avram, Marcian Marius
