Plangere impotriva rezolutiei procurorului. Sentința 107/2009. Curtea de Apel Suceava

Jurisprudenţă şi speţe de drept penal (Jurindex)

Dosar nr- - art. 2781Cod procedură penală -

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL SUCEAVA

SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI

SENTINȚA NR. 107

Ședința publică din 23 octombrie 2009

PREȘEDINTE: Androhovici Daniela

Grefier - -

Ministerul Publica fost reprezentat de procuror - din cadrul

Parchetului de pe lângă Curtea de APEL SUCEAVA

Pe rol, judecarea plângerii formulată de petentul, fiul lui și, născut la data de 01 februarie 1955, CNP -, domiciliat în municipiul F, str. - -,. 8,. 4,. 27, județul S, împotriva rezoluțiilor nr. 339/II/2/2009 din 12 august 2009 Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL SUCEAVA și nr. 306/P/2008 din 15 iulie 2009 Parchetului de pe lângă Curtea de APEL SUCEAVA.

La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă petentul și avocat ales pentru intimata, lipsă fiind aceasta.

Procedura de citare este completă.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că Judecătoria Fălticenia trimis o adresă prin care comunică că nu s-a putut identifica niciun dosar execuțional cu nr. 3/2008, întrucât nu s-a ținut evidența dosarelor execuționale pe anul 2008, ci numai din perioada 2005 - 2006 și începând cu 27.05.2009.

Părțile prezente arată că nu mai au alte probe de solicitat.

Instanța având în vedere că în cauză nu mai sunt alte cereri de formulat și excepții de invocat, constată plângerea în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbateri.

Petentul precizează că a formulat plângere întrucât prin decizia nr. 702 din 30 octombrie 2007 Curții de APEL SUCEAVAa câștigat reintegrarea în funcția de casier-contabil și plata drepturilor salariale avute anterior. Pe data de 26 noiembrie 2007 făcut o cerere către angajator prin care a indicat numărul de cont în care să-i vireze banii și să-l reintegreze conform deciziei. A avut mai multe discuții cu angajatorul, după care pe data 12 decembrie 2007 primit adresa nr. 396 în care i s-a adus la cunoștință că pentru punerea în aplicare a deciziei menționate anterior este necesar să facă dovada că a restituit șomajul, că -ul îi recunoaște studiile, cazierul juridic.

Pe data de 21 ianuarie 2008 văzând că nu a găsit înțelegere la angajator, s-a prezentat la executorul judecătoresc căruia i-a adus la cunoștință situația și i-a solicitat punerea în executare a hotărârii de reintegrare. După discuția avută, aceasta i-a spus să revină pe data de 12 martie 2008 când se vor prezenta la sediul angajatorului pentru a fi reintegrat. Pe data de 29 ianuarie 2008 ridicat de la poștă mai multe adrese cu numărul 396, printre care i se comunică că a fost angajat cu salariul de 195 lei, în condițiile în care anterior el a avut salariul de 1095 lei și că este în preaviz de desfacere a contractului de muncă. După două-trei zile de la primirea adresei menționate anterior, s-a prezentat la lucru unde i s-a comunicat că doamna executor a trimis somație prin care a cerut demisia la cerere. Prezentându-se la executor, acesta l-a informat că la data de 10.01.2008 a înaintat la. adresa nr. 372 la care erau atașate actele de reintegrare și l-a îndrumat să meargă la d-l procuror să facă o plângere pentru fals intelectual față de angajator.

La data de 12 februarie 2008 împreună cu executorul s-a prezentat la sediul angajatorului, unde era prezent și un reprezentant al Primăriei, care s-a opus reintegrării lui. La acea dată, executorul i-a citit o adresă prin care Poliția F comunica faptul că petentul nu are voie să aibă gestiune, fără însă a-i înmâna acea adresă. El a insistat în executarea hotărârii inițial menționate prin care s-a dispus reintegrarea sa numai pe funcția de casier-contabil, cu toate că anterior a avut cumul de funcție administrator-casier-contabil.

Consideră că executorul i-a falsificat actul adițional cu J de normă. Pe data de 31 ianuarie 2008 fost formulată o plângere împotriva sa pentru fals intelectual, plângere care s-a soluționat prin neînceperea urmăririi penale.

În procesul-verbal încheiat de executor pe data de 12 februarie 2008 scrie că în două zile va primi acasă numărul de cont în care trebuie să achite garanția materială în sumă de 600.000.000 lei vechi, ceea ce nu a primit nici astăzi.

Din punctul său de vedere, executorul trebuia să pună în executare dispozițiile deciziei nr. 702 din 30 octombrie 2007 Curții de APEL SUCEAVA, apreciind că în fața lui trebuia să semneze un act adițional sau decizie de reintegrare în care să se menționeze că începând cu o anumită dată este reintegrat.

Pe data de 13 februarie 2009 primit acasă un proces-verbal încheiat de către executor prin care, în lipsa sa, s-a constatat că la data de 04 februarie 2008 angajatorul s-a prezentat la sediul biroului său și i-a dat acte din care rezultă că a fost reintegrat, iar salariul în loc de 1.195 lei cât îl avea la data când a fost demis era de 195 lei. Mai mult decât atât, i-a comunicat că ea nu este în măsură să facă calculul salariului din dispozitivul deciziei ce se execută, ori conform atribuțiilor executorilor judecătorești, ea trebuia să facă calculul salariului care i se cuvenea.

A formulat cerere de lămurire a dispozitivului deciziei nr. 702, cerere ce a fost respinsă precizându-se că acesta este destul de clar, concis și ușor de pus în aplicare. Din relațiile părților există refuzul de a pune în aplicare dispozițiile deciziei ce se solicită a se executa din partea angajatorului. Prin procesul verbal pe care l-a primit acasă s-a reținut că a refuzat să se prezinte la lucru.

să se observe că din toate actele nu reiese nicăieri că a refuzat, cu atât mai mult cu cât a plătit și un executor judecătoresc. Doamna executor prin adresa nr. 52/14 februarie 2008 fost înștiințată de către angajator că nu s-a putut materializa conținutul deciziei deoarece numitul nu s-a prezentat, susținere nesinceră atâta timp cât la data de 12 martie 2008 s-a prezentat, dar unitatea i-a comunicat că are o adresă de la poliție din care reiese că nu are voie să dețină gestiune.

Precizează că potrivit Legii 188/2000 contestația aflată pe rolul instanței oprește orice activitate, dispoziție de care nu s-a ținut cont, deși nu s-a dat nicio hotărâre de suspendare a executării silite de către instanță. În momentul în care a primit decizia de reintegrare s-a prezentat la Direcția - Biroul Șomaj - pentru a-i se întrerupe șomajul, însă această unitate a spus că nu are cum să-i întrerupă șomajul deoarece angajatorul nu a făcut cerere de reintegrare. Ulterior a formulat cerere la. pentru a-i se face cuvenitele modificări în carnetul de muncă, iar la data de 01.07.2008 a primit un răspuns prin care i s-a comunicat că până la acea dată angajatorul nu a depus state de plată, act adițional sau oricare alt din care să rezulte reintegrarea și că pentru lămurire trebuie să se adreseze unui executor judecătoresc. A formulat cerere la Agenția Națională a Forței de Muncă, iar prin adresa din 1297 din 05.08.2008 i s-a comunicat că angajatorul era obligat ca până la data de 25 ale lunii următoare să depună statele privind angajații.

Consideră că executorul judecătoresc nu trebuia să întocmească acel proces verbal cu dată retroactivă în lipsa sa și să îl trimită prin poștă. În procesul verbal nu se face vorbire că a fost angajat, respectiv cu ce salariu. Mai arată că nu a primit nicio citație pentru a se prezenta la sediul executorului pentru a i se da o recipisă CEC.

Banii trebuia să-i dea asociația conform calculului stabilit de către executor, însă banii s-au depus într-un cont pentru care s-a emis o recipisă CEC ce a fost înaintată la executor, care a refuzat să-i dea recipisa deoarece în timpul activității i-a fost spart dulapul și i s-au furat 2.500 lei.

Apreciază că executorul nu și-a făcut, deoarece trebuia să-i calculeze corect salariul. Conform calculului făcut de el împreună cu executorul judecătoresc trebuia să aibă un salariu de 1.400 lei pe lună, însă executorul a trimis la unitate o cerere prin care solicita demisia sa.

Solicită anularea procesului-verbal și să se facă cercetări față de executorul judecătoresc, în urma cărora acesta să fie pedepsit.

Avocat, pentru intimată, în baza art. 2781alin. 8 lit. a Cod procedură penală, solicită respingerea plângerii formulată de petent împotriva rezoluțiilor parchetului. Din toate probele administrate în faza de urmărire penală reiese că într-adevăr petentul a solicitat punerea în executare a deciziei nr. 702 din 30 octombrie 2007 Curții de APEL SUCEAVA care conține o obligație de a face și obligație de a da. Obligația de a face consta în reintegrarea petentului în funcția de casier contabil, iar obligația de a da în plata drepturilor salariale începând cu 18 ianuarie 2007 până la reintegrarea efectivă.

Procedural, executorul judecătoresc, a formulat dosar de executare, a somat debitoarea iar procesul verbal contestat de petent cuprinde mențiuni cu privire la obligația de a face, respectiv s-a constatat că asociația de proprietari și-a executat obligația de reintegrare a petentului prin faptul că a emis decizie de reintegrare a acestuia, decizia ce a fost înregistrată la. iar referitor la obligația de a da i s-a comunicat că se află în imposibilitate de stabilire cu exactitate a sumelor de bani datorate deoarece petentul a fost anterior, potrivit contractului său de muncă și a actului adițional, angajat pe două posturi de casier-contabil și administrator, fără să se precizeze care este salariul exact pentru fiecare dintre aceste două funcții. Ca urmare, nu se putea pune în executare în alt mod decât prin calculare la de normă pentru funcția de casier contabil și funcția de administrator, calculul pentru perioada cât a fost lipsit de acei bani și consemnarea sumelor în cont la CEC. Precizează că sumele au fost consemnate în contul național de cauțiuni unic pe țară, recipisa există la biroul executorului judecătoresc, petentul neprezentându-se niciodată să ridice acei bani.

Nicio mențiune din procesul-verbal din 04 februarie 2008 nu vizează aspectul că s-ar fi încheiat executarea, ci faptul că s-a încheiat prima dispoziție a titlului executoriu, respectiv obligația de a face. Precizează că executorul nu are cum să calculeze drepturile salariale atâta timp cât pe cartea de muncă are numai mențiune pe funcția de administrator, în contractul de muncă are cumul de două funcții, iar în decizia pusă în executare se vorbește de reintegrare pe funcția de casier contabil.

Executorul a recomandat petentului să încerce să lămurească dispozitivul deciziei sub acest aspect, iar prin faptul că i s-a respins această cerere în instanță nu se poate reține vreo culpă în sarcina executorului judecătoresc.

Pentru toate motivele arătate anterior consideră că în speță nu se poate vorbi de săvârșirea vreunei infracțiuni, nefiind date elementele constitutive ale infracțiunilor de abuz în serviciu sau uz de fals.

În concluzie, solicită respingerea plângerii formulată de petent ca neîntemeiată.

În replică, petentul precizează că și în situația în care salariul s-ar fi calculat la J de normă trebuia să i se acorde 600 lei și nu 195 lei. Asociația cu acordul doamnei executor a făcut un abuz deoarece doamna executor în momentul când a încheiat procesul verbal trebuia să se gândească că poate nu ar fi fost de acord. El nu a fost prezent la încheierea acelui proces-verbal, practic acesta este abuzul în serviciu făcut de executor.

Procesul verbal din data de 04 februarie 2008 este fals, deoarece nu a fost reintegrat și nu i s-a calculat salariul, motiv pentru care solicită ca intimata să fie cercetată și trasă la răspundere.

Reprezentantul parchetului solicită respingerea plângerii ca nefondată și menținerea rezoluțiilor atacate, apreciind că din cercetările efectuate față de intimată nu a rezultat săvârșirea vreunei infracțiuni.

Desfășurarea ședinței a fost înregistrată în sistem audio, potrivit dispozițiilor art. 304 Cod procedură penală,

Declarând dezbaterile închise, upă deliberare,

CURTEA

Asupra cauzei penale de față, constată următoarele:

Petentul a formulat plângere la data de 21.11.2008 la Parchetul de pe lângă Curtea de APEL SUCEAVA, solicitând efectuarea de cercetări penale față de executorul judecătoresc, pentru săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev. de art. 246 Cod penal, fals intelectual, prev. de art. 289 Cod penal și uz de fals, prev. de art. 291 Cod penal.

S-a reclamat că executorul judecătoresc și-a exercitat în mod abuziv atribuțiile de serviciu cu prilejul punerii în executare silită a deciziei civile nr.702 din 30 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Suceava, în dosarul nr-, prin care s-a dispus reintegrarea în muncă a petentului la Asociația de proprietari nr.13 F și plata drepturilor salariale de la data desfacerii ilegale a contractului de muncă și până la reintegrarea efectivă în funcția de contabil casier.

Prin rezoluția nr. 306/P/2007 din 15.07.2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de APEL SUCEAVA, în temeiul disp. art.228 alin.6 rap. la art.10 lit.a Cod procedură penală, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de - executor judecătoresc la Circumscripția Judecătoriei Fălticeni, pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev. de art. 246 Cod penal, fals intelectual, prev. de art. 289 Cod penal și uz de fals, prev. de art. 291 Cod penal.

Procurorul cauzei a reținut că din actele premergătoare efectuate rezultă faptul că la 21 ianuarie 2008, a cerut executorului judecătoresc, executarea silită a hotărârii mai sus menționate, cerere înregistrată sub nr.3/2008.

Procedurile realizate de executorul judecătoresc, au condus la punerea în executare, parțial, a dispozitivului deciziei civile nr.702/2007 a Tribunalului Suceava, în sensul obligării Asociației de proprietari nr.13 F de a-i plăti creditorului suma de 2918 lei, reprezentând veniturile de care a fost lipsit, după desfacerea contractului de muncă.

Suma respectivă a fost consemnată la. BANK F, la dispoziția creditorului, dar acesta a refuzat să o ridice, în baza recipisei depusă de debitor, la Biroul Executorului Judecătoresc " ".

S-a mai precizat că, în atribuțiile executorului judecătoresc, nu intra și reintegrarea efectivă a creditorului în funcție, la Asociația de proprietari nr. 13 F, această obligație rămânând în sarcina exclusivă a angajatorului, iar în condițiile în care Asociația de proprietari nr.13 Far efuzat să pună în aplicare decizia civilă nr.702/2007 a Tribunalului Suceava, în ce privește reintegrarea în muncă a petentului, acesta a formulat plângere penală împotriva asociației mai sus menționate, cauza formând obiectul dosarului Parchetului de pe lângă Judecătoria Fălticeni, nr.285/P/2008, aflat în lucru la Poliția Municipiului F, în care, la 27 martie 2009, s-a început urmărirea penală față de G, administratorul Asociației de proprietari nr. 13 F, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art.277 și 278 din Codul muncii.

Ținând cont de cele reținute, procurorul a considerat că afirmația petentului, în sensul că executorul judecătoresc a refuzat să execute decizia civilă nr. 702/2007 a Tribunalului Suceava în ce privește reintegrarea lui în muncă, nu este întemeiată.

Cum din actele și lucrările dosarului nr.306/P/2008, nu a rezultat săvârșirea unor infracțiuni, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de intimată.

Împotriva rezoluției procurorului din 15.07.2009 petentul a formulat plângere la procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL SUCEAVA, iar prin rezoluția nr.339/II/2/2009 din 12 august 2009 procurorul ierarhic superior a respins-o ca neîntemeiată, arătând că din verificarea materialului probator administrat în cauză nu rezultă indicii de săvârșire a infracțiunilor sub aspectul cărora s-au efectuat verificări.

Astfel, coroborându-se susținerile petentului cu cele din declarațiile executorului judecătoresc și cu datele din înscrisurile existente la dosar, a rezultat că, în dosarul execuțional nr. 3/2008, cererea petentului a fost pusă în executare, atât în ce privește reintegrarea acestuia în funcția de casier contabil, cât și cu privire la plata drepturilor salariale conform art. 78 din Codul muncii, așa cum s-a stabilit prin Decizia nr. 703/30.2007 a Curții de APEL SUCEAVA - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale. Faptul că pe parcursul executării, s-au ivit aspecte care îl fac pe petent incompatibil - sau i se cere să îndeplinească anumite condiții cerute de lege - cu funcția în care s-a dispus reintegrarea, acestea nu pot fi imputabile executorului judecătoresc.

De asemenea, s-a dovedit neadevărată și susținerea petentului că suma de bani plătită de debitoare îi este reținută pe nedrept de executorul judecătoresc, întrucât, în realitate, prin adresele nr.3/20.02.2008, 3/03.06.2008, 3/21.01.2009; 3/27.01.2009, acesta a fost invitat pentru a primi recipisa nr.-/1 a Casei de Economii și Consemnațiuni Unitatea nr. 1 F, în vederea încasării sumei de 2198 lei, conform art. 562 Cod procedură civilă, însă nu a dat curs acestora, suma, fiind și în prezent, consemnată la. pe seama și la dispoziția sa, în contul unic de cauțiuni pe țară.

Față de situația de fapt stabilită, s-a concluzionat că din verificările efectuate nu rezultă existența infracțiunilor abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, fals intelectual și uz de fals, întrucât executorul, în funcția pe care o îndeplinește, și-a îndeplinit corect atribuțiile sale de serviciu.

Împotriva soluției de neîncepere a urmăririi penale, întemeiată pe art.2781Cod procedură penală, petentul a formulat plângere, solicitând desființarea rezoluțiilor date în cauză, de către procuror și confirmate de procurorul ierarhic superior și trimiterea cauzei procurorului în vederea începerii urmăririi penale față de intimată în vederea tragerii la răspundere penală a acesteia pentru infracțiunile reclamate, conform art. 278/1 alin. 8 lit. "b" Cod procedură penală.

S-a arătat în motivare că abuzul comis de executor constă în faptul că nu a respectat întocmai titlul executoriu, depășindu-și atribuțiile și încălcându-și astfel îndatoririle de serviciu. Conform titlului executoriu (decizia civilă nr. 702/30.10.2007 a Curții de APEL SUCEAVA - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale), s-a dispus reintegrarea sa în funcția de casier-contabil și plata drepturilor salariale corespunzătoare, potrivit art.78 din Codul muncii. Cum Asociația de Proprietari nr.13 Far efuzat să pună în aplicare decizia menționată, a formulat la data de 21.01.2008 cerere de executare silită a hotărârii prin intermediul executorului judecătoresc, respectiv intimata. La data de 04.02.2008, fără știrea sa, intimata, în prezența reprezentanților legali ai debitoarei Asociația de Proprietari nr.13 F, a întocmit în fals procesul verbal din aceeași dată, prin care constata că debitoarea și-a îndeplinit obligația de "a face", având în vedere decizia nr.396 din 07.12.2007 emisă de debitoare, care însă nu reflectă realitatea, iar referitor la obligația de "a da" a consemnat poziția debitoarei în legătură cu salariul datorat și imposibilitatea executorului de a calcula cu exactitate drepturile salariale cuvenite. Ulterior, la data de 12.02.2008 deși a solicitat reintegrarea sa și predarea efectivă a gestiunii, a sediului și a cheilor, precum și plata drepturilor salariale la zi, în prezența executorului judecătoresc, debitoarea a refuzat, solicitându-i nejustificat o serie de documente și o garanție bănească în cuantum de 60.000 lei, iar la data de 14.02.2008 aceasta i-a făcut cunoscut că este de acord cu plata sumei totale de 2.198 lei, respectiv 195 lei pe lună, în loc de 1195 lei cât i se cuvenea, conform recipisei depusă la intimată, dar pe care aceasta refuză să i-o predea. Consideră petentul că prin întocmirea în fals a procesului verbal din 04.02.2008, a nepunerii în executare a hotărârii judecătorești - prin reintegrarea sa efectivă și prin plata drepturilor salariale pretinse, ce trebuiau calculate de către executor - cât și prin refuzul de a-i preda recipisa CEC, intimata a săvârșit infracțiunile pentru care a fost cercetată.

Curtea examinând plângerea formulată prin prisma motivelor invocate a ajuns la următoarele constatări:

Plângerea adresată instanței de judecată competente prin care persoana nemulțumită de modul în care a fost soluționată în cadrul Ministerului Public plângerea prevăzută de art. 275-278 Cod procedură penală are, între altele, natura juridică a unei căi de atac și vizează controlul judecătoresc al soluției de neîncepere urmăririi penale.

Această plângere, astfel cum a fost reglementată prin art. 278/1 Cod procedură penală. de natură a da eficiență dispozițiilor art. 21 din Constituția României și art. 13 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale investește instanța, sub un prim aspect, cu examinarea legalității și temeiniciei rezoluției atacate.

Cum soluționarea plângerii nu a fost reglementată printr-o procedură specială, aceasta este supusă regimului căilor ordinare de atac și, ca atare, nu are aptitudinea provocării unui control judecătoresc în alte condiții decât cele prevăzute de legea procesual penală.

Rezultă, așadar, că, sesizată cu plângerea menționată, instanța de judecată nu este investită cu atribuții de urmărire penală, așa încât controlul judecătoresc privește exclusiv efectuarea actelor premergătoare sau, după caz, a urmăririi penale, cu respectarea dispozițiilor legii procesuale.

În raport de concluziile pe care această examinare le impune, cu referire la lucrările din dosarul cauzei și a oricăror înscrisuri noi prezentate, instanța de judecată competentă pronunță una din soluțiile prevăzute de art. 278/1 alin. 8 Cod procedură penală.

Curtea mai reține că plângerea împotriva soluției de netrimitere în judecată adresată procurorului ierarhic superior și apoi, în caz de respingere, instanței de judecată, nu poate viza decât aspecte de nelegalitate și netemeinicie cu privire la cercetările efectuate asupra persoanelor la care s-a referit petentul în plângerea inițială cu care a sesizat parchetul.

Examinând dosarul cauzei, s-a constatat că, în speță, actele premergătoare având ca scop clarificarea datelor care confirmă sau infirmă existența infracțiunilor cu a căror săvârșire organele de urmărire penală au fost sesizate, pot duce la constatarea existenței unora din cazurile reglementate în art. 10.proc.pen. în care punerea în mișcare sau exercitarea acțiunii penale este împiedicată.

În raport de această împrejurare, nejustificându-se începerea urmăririi penale și, respectiv, declanșarea procesului penal se dispune, când urmărirea penală este de competența procurorului, neînceperea acesteia.

În cazul contestării acestei soluții prin formularea plângerii prevăzute de art. 278/1 Cod procedură penală, controlul judecătoresc privește temeinica rezoluției în raport de cercetările efectuate.

După cum rezultă din însăși denumirea lor, actele premergătoare la care face referire textul art.224 Cod procedură penală, preced începerea urmăririi penale și sunt efectuate în vederea acestei începeri.

Curtea examinând probatoriul administrat și depus la dosar reține că acesta nu demonstrează existența infracțiunilor reclamate de petent în sarcina intimatei și, drept urmare, apreciază că rezoluția de neîncepere a urmăririi penale din 15 iulie 2009 dată în dosar 306/P/2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de APEL SUCEAVA, confirmată de procurorul general prin rezoluția din 12 august 2009 aceluiași parchet, cu nr.339/II/2/2009 este temeinică și legală

Infracțiunea de abuz în serviciu prevăzută de art. 246 Cod penal, constă în fapta funcționarului public care, cu intenție, efectuându-și atribuțiile de serviciu în mod incorect, provoacă o vătămare intereselor legale ale unei persoane fizice. Cu alte cuvinte, pentru existența acestei infracțiuni este necesar ca intimata, în exercițiul atribuțiilor sale de serviciu, cu intenție, să nu îndeplinească un act de executare silită sau să îl îndeplinească în mod defectuos, cauzând astfel o vătămare intereselor legale ale petentului.

Deci, este necesar ca acțiunea sau inacțiunea executorului, care ar fi cauzat o vătămare intereselor legale ale petenților să fie săvârșită cu vinovăție, iar forma vinovăției cerută este intenția. Acesta înseamnă, că executorul, cu voință a efectuat acțiunea sa, ori a rămas în pasivitate, a prevăzut că prin săvârșirea acelei acțiuni sau inacțiuni se cauzează o vătămare a intereselor legale ale petentei și a urmărit acest rezultat (intenție directă) sau a acceptat producerea lui (intenție indirectă).

Raportând conținutul infracțiunii la activitățile desfășurate de executor, a rezultat că acesta a efectuat activități și a întocmit acte în virtutea dreptului cu care era investit în funcția pe care o îndeplinea și în temeiul dispozițiilor legale prevăzute de legea procesual civilă, care reglementează sediul materiei vizând executarea silită, neexistând indicii și elemente din care să rezulte comiterea vreunei fapte de natură penală, cu ocazia punerii în executare a deciziei civile nr.702/2007 a Curții de APEL SUCEAVA, deci nici a celor sub aspectul cărora s-au efectuat verificări.

Din actele dosarului rezultă că prin decizia nr.702/30.10.2007 a Curții de APEL SUCEAVAa fost admis recursul declarat de contestatorul împotriva sentinței civile nr.960/11.07.2007 a Tribunalului Suceava, modificată în totalitate sentința atacată, admisă în parte contestația, anulată decizia nr.176/19.04.2007 emisă de Asociația de Proprietari nr.13 F, dispunându-se reintegrarea contestatorului în funcția de casier-contabil cu obligarea la plata drepturilor salariale conform art.78 din Codul muncii. Prin aceeași hotărâre s-a respins ca nefondat capătul de cerere privind plata daunelor morale și a cheltuielilor de judecată.

În temeiul acestei hotărâri judecătorești, investită cu formulă executorie, petentul a formulat cerere de executare silită la Biroul executorului judecătoresc F, prin care a solicitat obligarea debitoarei la reintegrarea sa în funcția de casier-contabil și plata drepturilor salariale conform art.78 din Codul muncii, calculate începând cu 18 ianuarie 2007 până la data formulării cererii de executare, respectiv suma de 14.340 lei, fiind întocmit astfel dosarul execuțional nr.3/2008, dosar în care s-au întocmit mai multe acte de executare, respectiv somația din ianuarie 2008, procese verbale din 29.01.2008, 04.02.2008, 12.02.2008 și 14.02.2008.

Deși a susținut că în mod fals executorul judecătoresc a consemnat în procesul verbal din 04.02.2008 că a fost reintegrat în funcție și că i s-ar fi plătit drepturile salariale aferente, din actele și lucrările dosarului rezultă că prin decizia nr.396/07.12.2007 emisă de Asociația de Proprietari nr.13 F s-a aprobat și s-a dispus reintegrarea petentului începând cu data de 19.01.2007, comunicându-i-se acestuia să se prezinte la sediul asociației în termen de 15 zile de la primirea deciziei pentru începerea programului de lucru, însă angajatul nu s-a conformat solicitărilor asociației astfel că în ședința Comitetului executiv din 31.12.2007 s-a dispus plata concediului de odihnă a celui în cauză pentru anul 2007 și a preavizului de 15 zile, măsuri ce se încheiau calendaristic la 21.02.2008, urmând ca după această dată să se emită decizia de desființare a contractului de muncă a acestuia.

La data de 10.01.2008, întreaga documentație privind reintegrarea petentului a fost depusă cu adresa nr.05 din 09 ianuarie 2008 la ITM S, fiind înregistrată sub nr.372/10.01.2008, aspect adus și la cunoștința celui în cauză la data de 20.01.2008 prin adresa nr.20.

Pentru a fi preîntâmpinate alte pretenții ale contestatorului, asociația a emis adresa nr.70/21.02.2008 prin care a reiterat solicitarea ca petentul să se prezente la sediul unității, în vederea reluării activității, invitație refuzată, motiv pentru care s-a emis Dispoziția nr. 86/4.03.2008 de desfacere a contractului de muncă.

Această decizie a fost contestată, însă prin Sentința civilă nr. 567/2008 a Tribunalului Suceava, rămasă definitivă și irevocabilă prin Decizia nr. 1670/2008 a Curții de APEL SUCEAVA, contestația a fost respinsă ca nefondată, în considerentele acestei hotărâri judecătorești reținându-se că în mai multe rânduri contestatorul a fost înștiințat despre reintegrarea sa în muncă, despre plata drepturilor salariale, care au decurs ca urmare a pronunțării Deciziei nr.702/2007 a Curții de APEL SUCEAVA,dar că a refuzat să dea curs solicitărilor asociației.

Așadar, funcție de actele depuse de asociație în dosarul execuțional și de cele reținute în Sentința civilă nr. 567/2008 a Tribunalului Suceava definitivă și irevocabilă prin Decizia civilă nr. 1670/2008 a Curții de APEL SUCEAVA, Curtea constată că în mod corect s-a stipulat în procesul-verbal de executare silită înfăptuit de executorul judecătoresc în dosarul de executare nr.3/2008, că asociația și-a respectat obligația de a face, instituită prin Decizia nr. 702/2007 a Curții de APEL SUCEAVA.

În ceea ce privește executarea obligației de plată a drepturilor salariale cuvenite petentului, Curtea reține că în același proces-verbal din 4.02.2008, executorul judecătoresc a consemnat că asociația este de acord cu plata acestor drepturi, calculate însă la suma de 195 lei pe lună, stabilită la un program de 4 ore, astfel cum rezultă din actul adițional la contractul de muncă nr.91808/01.06.1995, încheiat la 1.02.2005 și că funcție de această poziție și de cererea creditorului, se află în imposibilitate de a calcula cu exactitate drepturile salariale, motiv pentru a apreciat că ar fi necesară o lămurire din partea instanței de judecată cu privire la întinderea titlului executoriu, cerere respinsă prin decizia nr.2/03.06.2008 a Curții de APEL SUCEAVA (171 ds.), situație care însă nu echivalează cu finalizarea executării silite. De altfel, sub acest aspect procesul verbal menționat a fost desființat în parte, prin sentința civilă nr.1003/11.05.2009 a Judecătoriei Fălticeni pronunțată în dosar nr-, reținându-se în considerente că din raportul de expertiză tehnică întocmit de expert, rezultă că asociația datorează petentului cu titlu de drepturi bănești suma de 5099 lei, actualizată la suma de 5519 lei pentru perioada 19.01.2007 -28.02.2008 - dată la care i s-a desfăcut definitiv și irevocabil contractul de muncă.

Ori, parte din suma menționată, respectiv suma de 2198 lei, a fost consemnată la dispoziția petentului, la data de 12.02.2008 la CEC Unitatea nr.1 F de către asociație, cu recipisa nr.-/1, recipisă depusă în original la dosarul execuțional, în vederea predării acesteia către petent, aspect ce rezultă atât din procesul verbal din 14.02.2008, cât și din adresa din 20.02.2008 întocmite de către intimată, însă cel în cauză nu a dat curs acestei invitații.

Faptul că petentului nu i s-a predat gestiunea asociației de proprietari, întrucât acesta nu mai avea calitatea de administrator, și nici chitanțierele și registrul de casă, întrucât nu fusese constituită în prealabil garanția materială de către casier-contabil, în conformitate cu Legea nr. 22/1969 și Legea nr. 230/2007, /2008, reprezintă împrejurări a căror rezolvare nu intră în atribuțiile executorului judecătoresc, după cum nici faptul că petentul nu a dat curs invitației repetate de a ridica recipisa CEC nu poate fi imputată intimatei.

Cum din verificările efectuate în etapa actelor premergătoare nu s-a demonstrat încălcarea de către intimată în efectuarea activităților anterior amintite a obligațiilor profesionale în raport cu petentul și care să se circumscrie conținutului constitutiv ale infracțiunilor pentru care s-a făcut plângere, în mod corect prin rezoluția atacată s-a reținut că presupusele fapte penale nu există pentru a putea fi antrenată răspunderea penală a intimatului.

Declanșarea unor plângeri penale împotriva executorului judecătoresc pentru actele întocmite în cadrul procedurii executării silite nu poate determina trimiterea in judecată penală în absența unor probe din care să rezulte comiterea faptelor respective, cu forma de vinovăție cerută de lege și anume intenția.

Calea plângerii prev de art 2781Cod procedură penală la care a recurs petentul nu a fost instituită de legiuitor pentru a se ocoli sau pentru a fi ignorate mijloacele de contestare prevăzute de lege împotriva fiecărui act de executare și nici nu a fost elaborată pentru a determina declanșarea abuzivă de litigii penale si nici nu s-a instituit o noua cale de atac ordinară.

În acest context nemulțumirea petentului cu referire la modul concret în care a avut loc reintegrarea sa de către angajator și maniera de calcul a sumelor ce i se cuvin conform titlului executoriu trebuie să îmbrace forma căi de atac în limitele recunoscute de lege -contestația la executare, plângere penală pentru comiterea infracțiunilor prev. de art.277, art.278 din Codul muncii - neputându-se obține o suplimentare a gradelor de jurisdicție prin promovarea unei plângeri de natura celei de față.

Pentru considerentele arătate, Curtea constată că rezoluțiile procurorului sunt legale si temeinice, așa încât in baza art. 2781alin 8 lit. a Cod procedură penală va respinge plângerea petentului ca nefondată.

Văzând și disp.art.192 alin.2 Cod procedură penală,

Pentru aceste motive,

În numele Legii,

HOTĂRĂȘTE:

Respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petentul împotriva rezoluției nr. 306/P/2008 din 15 iulie 2009 Parchetului de pe lângă Curtea de APEL SUCEAVA și a rezoluției nr. 339/II/2/2009 din 12 august 2009 Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL SUCEAVA, intimată fiind.

Obligă petentul să plătească statului suma de 250 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.

Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la pronunțare pentru petent și de la comunicare pentru intimată.

Pronunțată în ședință publică, azi 23.10.2009.

Președinte, Grefier,

Președinte:Androhovici Daniela
Judecători:Androhovici Daniela

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Plangere impotriva rezolutiei procurorului. Sentința 107/2009. Curtea de Apel Suceava