Plangere impotriva rezolutiei procurorului. Sentința 104/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - art. 2781Cod procedură penală -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
SENTINȚA NR. 104
Ședința publică din 23 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Acsinte Viorica
Grefier - -
Ministerul public reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava
Pe rol, judecarea plângerii formulată de petentul, domiciliat în municipiul B,-, județul B, împotriva rezoluțiilor Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava nr. 41/P/2009 din data de 08.06.2009 și nr.259/II/2/2009 din data de 08.07.2009, intimați fiind, și.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă petentul, lipsă fiind intimații.
Procedura este completă.
Se face referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință, după care petentul solicită acordarea unui termen de judecată, motivat de faptul că la Poliția B se află în lucru un dosar care are legătură cu prezenta cauză.
Reprezentanta Ministerului Public arată că este de acord cu cererea de acordare a unui termen de judecată, numai dacă aceasta vizează și pregătirea apărării. Dacă amânarea se solicită doar pentru a vedea modul de soluționare a dosarului de la poliție, arată că se opune.
Instanța respinge cererea de amânare formulată de petent, ca fiind neutilă cauzei, având în vedere limitele în care instanța a fost investită, respectiv cu soluționarea prezentei plângeri. Totodată, constatând că în cauză nu mai sunt alte cereri de formulat, iar plângerea petentului se află în stare de judecată, acordă cuvântul la dezbateri.
Petentul solicită admiterea plângerii așa cum a fost formulată și tragerea la răspundere a intimaților care - în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu - nu au ținut cont de faptul că actele de retrocedare care au stat la baza hotărârii de evacuare au fost false.
Reprezentanta Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava solicită respingerea, ca nefondată, a plângerii formulată de petent și menținerea celor două rezoluții ce formează obiectul dosarului de față. În ceea ce privește intimații care au pronunțat soluții de netrimitere în judecată a magistraților-procurori, arată că aceștia au pronunțat soluții de neîncepere a urmării penale pe baza probatoriului care a fost administrat în dosarul de urmărire penală. Referitor la magistratul de la Judecătoria Botoșani, acesta a soluționat o plângere formulată împotriva soluției dată de către procuror. În aceste condiții, având în vedere faptul că magistrații și-au exprimat punctul de vedere pe baza probelor care au fost administrate în dosarele care au fost aduse în fața instanțelor, în mod corect s-a apreciat de către parchet că nu există infracțiunea de abuz în serviciu.
În replică, petentul arată că s-a adresat cu cerere la procurorul-șef de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Botoșani - înregistrată sub nr. 778/P/2009 - pentru a face cercetări cu privire la intimatul. Arată, de asemenea, că nu dorește să depună concluzii scrise.
Declarând închise dezbaterile, care au fost înregistrate în sistem audio, potrivit dispozițiilor art. 304 Cod procedură penală,
După deliberare,
CURTEA,
Asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul prezentei instanțe sub nr-, petentul a formulat plângere, în conformitate cu dispozițiile art. 2781Cod procedură penală, împotriva rezoluțiilor Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava nr. 41/P/2009 din data de 08 iunie 2009, respectiv nr. 259/II/2/2009 din data de 08 iulie 2009, intimați fiind, și.
În motivarea plângerii, acesta a arătat că greșit s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de intimați sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev. de art. 246 Cod penal, în condițiile în care aceștia, cu intenție, i-au cauzat o vătămare a intereselor sale legitime prin soluțiile pronunțate sau actele efectuate.
Astfel, ei nu au ținut cont că numita nu avea dreptul la restituirea imobilului situat în B, Calea Națională, nr. 45, ea nefăcând dovezi în acest sens.
Verificând rezoluțiile atacate, pe baza actelor și lucrărilor dosarului, conform art. 2781alin. 7 Cod procedură penală, Curtea constată că plângerea formulată este nefondată, pentru următoarele considerente:
Prin rezoluția nr. 41/P/2009 din data de 08 iunie 2009 Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceavas -a dispus, în baza dispozițiilor art. 228 alin. 6 și art. 10 lit. a Cod procedură penală, neînceperea urmăririi penale față de - judecător la Judecătoria Botoșani, - prim-procuror și, respectiv, procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul Botoșani, precum și față de, procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Botoșani.
Pentru a se pronunța această soluție, s-a reținut în considerente că numitul a formulat plângere penală împotriva lui - judecător și a procurorilor, și, solicitând să se efectueze împotriva lor cercetări sub aspectul săvârșirii infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev. de art. 246 Cod penal.
În cursul cercetărilor s-a stabilit că numitul a sesizat, la 18 ianuarie 2008, organele de urmărire penală din B, solicitând să se efectueze cercetări împotriva numitei din Germania, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de calomnie, prev. de art. 206 Cod penal și înșelăciune, prev. de art. 215 alin. 1 Cod penal, constând în aceea că aceasta l-ar fi calomniat, iar în anii 2003 și 2004 ar fi obținut de la Primăria Municipiului B două dispoziții, prin care i s-a restituit în natură imobilul din municipiul B,-, fără ca ea să dețină acte de proprietate ale acestuia, iar ulterior a formulat acțiune judecătorească de evacuare a membrilor familiei din imobil, în acțiune menționând că aceștia nu au plătit chiria. Mai precizează că l-a notificat prin executor judecătoresc, dar el nu s-a prezentat și apoi a indus în eroare instanța de judecată, care a admis acțiunea de evacuare. Plângerea penală a făcut obiectul dosarului nr. 877/P/2008 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Botoșani.
În urma cercetărilor efectuate a rezultat că, prin Dispozițiile nr. 2227 din 28 noiembrie 2003 și nr. 9830 din 21 octombrie 2004 ale Primăriei Municipiului B, li s-a retrocedat în natură numitelor și, imobilul din municipiul B,- (fostă Calea Națională nr. 333), precum și o suprafață de teren. La etajul imobilului, și familia lui aveau închiriat un spațiu locativ, în baza contractului nr. 138 din 27 ianuarie 1974, iar valabilitatea i-a fost prelungită până la 22 mai 2011. În baza procesului-verbal din 01 august 2006, Comisia de restituire a imobilelor a predat proprietarilor imobilul respectiv, cu obligația - printre altele - de a prelungi durata contractului de închiriere cu, cu o durată de cinci ani.
S-a mai stabilit că actele administrative de restituire au fost făcute în baza unor dovezi existente la dosarele respective.
După dobândirea proprietății, proprietarele au oferit numitului spațiul, spre a fi cumpărat. Acesta nu a fost de acord, dar nu a plătit nici chiria, motivând că nu cunoștea adresa proprietarelor, spre aot rimite.
Prin notificare, proprietarele au cerut lui să fie prezent în imobil la 23 februarie 2007, pentru renegocierea contractului de închiriere, dar acesta nu s-a prezentat, astfel încât ele au solicitat Judecătoriei Botoșani evacuarea chiriașilor.
Prin sentința civilă nr. 3036 din 08 iunie 2007, Judecătoria Botoșania admis cererea și a dispus evacuarea soților și. Hotărârea a rămas definitivă, prin respingerea recursului.
Față de cele constatate în cursul cercetării penale, prin rezoluția nr. 877/P/2008 din 30 mai 2008, procuroru-șef al Secției judiciare - de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Botoșani, a dispus neînceperea urmăririi penale pentru infracțiunea prev. de art. 206 Cod penal, în baza art. 10 lit. b Cod procedură penală, întrucât infracțiunea de calomnie fusese abrogată prin Legea nr. 278/2006 și în temeiul art. 10 lit. d Cod procedură penală, pentru infracțiunea de înșelăciune, apreciind că nu există elementele constitutive ale infracțiunii.
Împotriva soluției procurorului, a formulat plângere, ce a fost respinsă ca neîntemeiată, prin ordonanța nr. 1187/II/2/2008 din 09 iulie 2008 prim-procurorului Parchetului de pe lângă Tribunalul Botoșani -.
a formulat o nouă plângere în temeiul art. 2781Cod procedură penală care a fost respinsă ca neîntemeiată, prin sentința penală nr. 3188 din 12 decembrie 2008 pronunțată de Judecătoria Botoșani în dosarul nr-, ce a rămas definitivă. Din completul de judecată a făcut parte judecător de la Judecătoria Botoșani și procuror de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Botoșani.
Nemulțumit de soluțiile procurorilor, ca și de hotărârea judecătorească, petentul a formulat plângerea penală ce face obiectul prezentului dosar și în care îi acuză de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor pe magistrații ce au pronunțat soluțiile.
Având în vedere cele de mai sus, precum și faptul că magistrații au pronunțat soluțiile în baza probelor existente în dosare și a convingerilor lor formate prin analizarea probelor și cunoașterea dispozițiilor legale în materie, iar reformarea soluțiilor date de magistrați în executarea atribuțiilor lor de serviciu nu se poate face în baza unor plângeri penale, ci prin folosirea căilor legale de atac, s-a concluzionat că, în speță, niciunul dintre magistrați nu a comis infracțiunea pentru care au fost cercetați.
Împotriva acestei soluții a formulat plângere petentul, respinsă, ca neîntemeiată, în baza dispozițiilor art. 278 alin. 1 Cod procedură penală, prin rezoluția nr. 259/II/2/2009 a Procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava.
În considerentele acestei rezoluții se reține că pentru existența infracțiunii prevăzute de art. 246 Cod penal este necesar ca inacțiunea sau acțiunea prin care s-a cauzat o vătămare intereselor legitime legale ale unei persoane să fie săvârșită cu vinovăție, iar forma de vinovăție cerută este intenția. Aceasta înseamnă că făptuitorul, cu voință, a efectuat acțiunea sa ori a rămas în pasivitate, a prevăzut că prin săvârșirea acelei infracțiuni sau inacțiuni se cauzează o vătămare a intereselor legale ale unei persoane și a urmărit acest rezultat (intenție directă) sau a acceptat producerea lui (intenție indirectă).
Raportând conținutul infracțiunii la activitățile desfășurate de magistrați în dosarele și lucrarea sus-menționată, rezultă că aceștia au efectuat acte procedurale și au luat măsuri procesuale în rezolvarea cauzelor, în virtutea dreptului cu care au fost investiți în funcțiile pe care le îndeplinesc, cu respectarea principiilor inamovibilității și independenței (pentru judecător), a celor de stabilitate și autonomie (pentru procurori), potrivit convingerilor lor formate din interpretarea probelor administrate și aplicarea legii, neexistând indicii din care să rezulte comiterea vreunei infracțiuni, deci nici a acelora sub aspectul cărora s-au efectuat verificări.
În susținerea neangajării răspunderii penale a magistraților pentru soluțiile date în cauzele rezolvate, un argument îl constituie și dispozițiile prevăzute de art. 97 alin. 1 și 2 din Legea nr. 303/2004, privind Statutul judecătorilor și procurorilor, potrivit cărora exercitarea dreptului oricărei persoane de a sesiza încălcarea obligațiilor profesionale ale judecătorilor, în raport cu justițiabilii, exclude punerea în discuție a soluțiilor pronunțate prin hotărârile judecătorești, care sunt supuse căilor legale de atac, de care petentul a și uzat.
Potrivit dispozițiilor art. 2781alin. 1 Cod procedură penală, după respingerea plângerii făcute conform art. 275-278 Cod procedură penală împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanței de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, date de procuror, persoana vătămată (printre alții) poate face plângere la judecătorul de la instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță.
Alineatul 7 al aceluiași articol prevede că judecătorul, soluționând plângerea, verifică rezoluția sau ordonanța atacată, pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei și a oricăror înscrisuri noi prezentate.
Prin rezoluția nr. 877/P/2008 din data de 30 mai 2008 (filele 16-17 dosar ), intimata, în calitate de procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul Botoșani, a dispus neînceperea urmăririi penale față de făptuitoarea, cercetată, la plângerea petentului, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 404alin. 1 din Legea nr. 10/2001, art. 206 Cod penal și art. 215 alin. 1 Cod penal, reținându-se ca aplicabile dispozițiile art. 10 lit. b,c și d Cod procedură penală.
Împotriva acestei rezoluții, petentul a formulat plângere, respinsă ca nefondată prin rezoluția nr. 1187/II/2 din 09 iulie 2008 dată de intimatul, prim-procuror al Parchetului de pe lângă Tribunalul Botoșani. (filele 25-26 ds.).
Nemulțumit, petentul a formulat, în conformitate cu dispozițiile art. 2781Cod procedură penală, plângeri (ds- al Judecătoriei Botoșani ), soluționată de către intimatul, judecător la Judecătoria Botoșani, prin sentința penală nr. 3188 din 12 decembrie 2008 (13-14 ds.), prin respingerea ei ca nefondată.
La data dezbaterilor asupra fondului cauzei ce a făcut obiectul dosarului mai sus menționat, Ministerul Publica fost reprezentat de către intimata, procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Botoșani.
Nemulțumit de soluția pronunțată prin cele două rezoluții, respectiv prin sentința penală nr. 3188/2008, petentul s-a adresat Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava, susținând, în esență, că intimații au pronunțat / au pus concluzii abuziv - aceste acte procesuale fiind făcute cu neobservarea probatoriului administrat
Infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev. de art. 246 Cod penal, constă în fapta funcționarului public care, în exercițiul atribuțiilor sale de serviciu, cu știință, nu îndeplinește un act ori îl îndeplinește în mod defectuos și prin aceasta cauzează o vătămare intereselor legale ale unei persoane.
Or, în absența unor indicii sau probe din care să rezulte săvârșirea acestei infracțiuni, nu se poate proceda la începerea urmăririi penale sau la trimiterea în judecată a intimaților.
Activitatea de urmărire penală presupune, printre altele, potrivit art. 224 al. 1 Cod procedură penală, și efectuarea de acte premergătoare în vederea strângerii de date pentru începerea urmăririi penale, după ce organele abilitate au fost sesizate cu o plângere despre săvârșirea vreunei infracțiuni.
Potrivit alin. 4 al art. 228 Cod procedură penală coroborat cu alin. 6 al aceluiași articol și art. 209 alin. 3 Cod procedură penală, dacă din cuprinsul actelor premergătoare efectuate după primirea plângerii rezultă vreunul din cazurile de împiedicare a punerii în mișcare a acțiunii penale, cu excepția celui de la lit.1, procurorul, prin rezoluție motivată, dispune neînceperea urmăririi penale
Potrivit art. 2781alin. 6 Cod procedură penală, la judecarea unei plângeri formulată în baza alin. 1 al acestui articol, participarea procurorului este obligatorie. Din coroborarea dispozițiilor art. 316 alin. 1,2 Cod procedură penală, reiese că procurorul, în desfășurarea cercetării judecătorești și dezbaterilor și în exercitarea rolului său activ în vederea aflării adevărului și a respectării dispozițiilor legale, este liber să pună concluziile pe care le consideră întemeiate, potrivit legii și în concordanță cu probele existente la dosar.
Îndeplinirea acestor atribuții, în lipsa unor elemente de natură a pune la îndoială buna credință a intimaților, nu poate constitui un temei pentru începerea urmăririi penale.
În speță, atât rezoluțiile, cât și sentința penală nr. 3188/2008 reprezintă materializarea convingerilor intimaților, formată prin evaluarea materialului probator administrat, cu prezentarea, în considerente, a argumentelor ce au stat la baza lor și care pot fi supuse cenzurii instanței / căilor de atac prevăzute de lege, de care, de altfel, petentul a uzat.
Corect a reținut procurorul general că răspunderea penală a magistraților pentru soluțiile date în cauzele rezolvate - în lipsa oricăror indicii de comitere de către aceștia a vreunei infracțiuni - nu poate fi angajată, întrucât, potrivit dispozițiilor art. 97 alin. 1 și 2 din Legea nr. 303/2004, exercitarea dreptului oricărei persoane de a sesiza încălcarea obligațiilor profesionale ale judecătorilor și procurorilor în raport cu justițiabilii exclude punerea în discuție a soluțiilor pronunțate prin rezoluții / hotărâri judecătorești care sunt supuse căilor de atac prevăzute de lege.
Pentru considerentele arătate, Curtea, constatând că rezoluțiile atacate, prin care s-a reținut că faptele reclamate de petent nu există în însăși materialitatea lor, sunt legale și temeinice, în conformitate cu dispozițiile art. 2781alin. 8 lit. a Cod procedură penală, va respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petent.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. 2 Cod procedură penală,
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
HOTĂRĂȘTE:
În temeiul art. 278/1 alin. 8 lit. a Cod procedură penală, respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petentul, domiciliat în municipiul B,-, județul B, împotriva rezoluțiilor Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava nr. 41/P/2009 din data de 08.06.2009 și nr.259/II/2/2009 din data de 08.07.2009, intimați fiind, și.
Menține rezoluțiile mai sus-arătate.
În temeiul art. 192 alin.2 Cod procedură penală, obligă petentul să plătească statului suma de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la pronunțare pentru petent și de la comunicare pentru intimați.
Pronunțată în ședință publică, azi 23.10.2009.
Președinte, Grefier,
.
2 ex. / 30.10.2009
Președinte:Acsinte VioricaJudecători:Acsinte Viorica
