Plangere impotriva rezolutiei procurorului. Decizia 120/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ
Dosar nr-
DECIZIA PENALĂ NR. 120
Ședința publică de la 19 februarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ciobanu Iulia Elena I -
JUDECĂTOR 2: Anton Dan
JUDECĂTOR 3: Juverdeanu
Grefier - -
Ministerul Public reprezentat prin procuror
Pe rol fiind judecarea recursului penal având ca obiect "plângere împotriva rezoluțiilor sau ordonanțelor procurorului" promovat de petentul împotriva deciziei penale nr. 756 din data de 11.11.2008 pronunțată de Tribunalul Iași
Conform dispozițiilor articolului 297 din Codul d e procedură penală s-a procedat la strigarea cauzei și s-a făcut apelul părților și al celorlalte persoane chemate în proces, constatându-se că lipsește petentul recurent.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, din care rezultă aspectele de mai sus cu privire la modul de îndeplinire a procedurii de citare, că recursul nu a fost motivat, că pentru termenul de judecată de azi petentul recurent a depus la dosarul cauzei o cerere de amânare, și s-au verificat actele și lucrările dosarului, după care:
Curtea constată că petentul recurent a depus la dosarul cauzei prin Serviciul de Registratură o cerere de amânare în cuprinsul căreia invocă aceleași excepții și cauze ce îl împiedică să participe la judecată, cu cele invocate în toate celelalte dosare aflate pe rolul acestei instanțe și în care este parte.
Reprezentantul Ministerului Public consideră că petentul folosește acest mijloc de amânare a cauzei pentru a tergiversa soluționarea dosarului și a încărca rolul instanței. Apreciază că se poate acorda cuvântul în recurs.
Curtea constată că cererea de amânare depusă la dosar de către petentul recurent nu este însoțită de nici un act justificativ, motiv pentru care o respinge și, nefiind de formula cereri prealabile, acordă cuvântul în recurs.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea recursului declarat de petentul, urmând a se constata că în toate dosarele atât rezoluția cât și ordonanța procurorilor sunt motivate cu privire la toate reclamațiile făcute de petent.
Declarând dezbaterile închise, curtea rămâne în deliberare și în pronunțare.
Ulterior pronunțării,
Curtea,
Asupra recursului penal de față;
Prin încheierea de ședință din 08.10.2008, Judecătoria Iașia dispus următoarele:
A respins ca nefondată cererea de extindere a plângerii penale formulate de petenți.
În temeiul dispozițiilor art. 23 aliniatele 1, 3 din legea nr. 47 /1992 cu modificările ulterioare respinge ca inadmisibilă excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor din "legea de funcționare a judecătorilor și din legea de funcționare a avocaților care - i permit fostei doamne Judecător să pledeze în instanțele ieșene".
În temeiul dispozițiilor art. 29 din legea nr. 47/1992 suspendă soluționarea cererii de recuzare a întregii instanțe formulate de petenții până la soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 51 aliniatul 2 aliniatul 3 din Codul d e procedură penală. Curtea Constituțională cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. aliniatul 2 aliniatul 3 din Codul d e procedură penală.
În temeiul dispozițiilor art. 52 Cod procedură penală înaintează cererea de recuzare a președintelui completului și a reprezentantului Ministerului Public formulate de petenții completului imediat următor pentru a dispune.
Amână pronunțarea asupra excepției tardivității formulării plângerii împotriva rezoluției procurorului pentru data de 15.10.2008.
Pentru a se pronunța astfel, Judecătoria Iașia reținut următoarele:.
Examinând excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 51 din Cod procedură penală, prima instanță a reținut următoarele:
Petenții și au invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 51 Cod procedură penală potrivit cărora "(1) In cazul in care persoana incompatibila nu a făcut declarație de abținere, poate fi recuzata atât in cursul urmăririi penale cit si in cursul judecații, de oricare dintre parți, de îndată ce partea a aflat despre existenta cazului de incompatibilitate.
(2) Recuzarea se formulează oral sau in scris, cu arătarea pentru fiecare persoana in parte a cazului de incompatibilitate invocat si a tuturor temeiurilor de fapt cunoscute la momentul recuzării. Cererea de recuzare poate privi numai pe acei judecători care compun completul de judecata.
(3) Nerespectarea condițiilor prevăzute in alin. 2 sau recuzarea aceleiași persoane pentru același caz de incompatibilitate si pentru temeiuri de fapt cunoscute la data formulării unei cereri anterioare de recuzare care a fost respinsa atrage inadmisibilitatea cererii de recuzare, care se constata de completul in fata căruia s-a formulat recuzarea, cu participarea judecătorului recuzat".
S-a arătat în motivarea excepției că textul de lege care îi împiedică să recuze judecătorii întregii instanțe aduce atingere drepturilor lor constituționale.
Potrivit prevederilor constituționale ale art. 126 alin. (2), "Competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege". Rezultă, așadar, că, potrivit Constituției, legiuitorul este unica autoritate competentă să reglementeze procedura de judecată. Așa fiind, iar procedura de soluționare a cererilor de recuzare făcând parte integrantă din procedura de judecată, reglementarea acesteia este în deplină concordanță cu prevederile constituționale. Instanța a mai reținut că reglementarea procedurii de soluționare a cererilor de recuzare reflectă preocuparea legiuitorului pentru asigurarea celerității acestei proceduri. Ca urmare, nu pot fi reținute criticile de neconstituționalitate formulate de autorul excepției, întrucât dispozițiile legale privitoare la procedura de soluționare a cererii de recuzare nu aduc atingere dreptului la un proces echitabil, consacrat de prevederile art. 21 alin. (3) din Constituție, republicată, respectiv de cele ale art. 6 pct. 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, ci, dimpotrivă, dau expresie preocupării legiuitorului de a asigura soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil, prin împiedicarea tergiversării acestora, corespunzător cerințelor unui proces echitabil.
Față de aceste aspecte, având în vedere și practica unitară a Curții Constituționale, instanța apreciat că excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 51 din Codul d e procedură penală este neîntemeiată.
Împotriva acestei încheieri, în termenul legal au declarat recurs petenții și, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Petentul a criticat încheierea de ședință pronunțată la data de 8.10.2008 în dosarul nr-, motivat în esență de următoarele:
- starea de incompatibilitate în care se găsea magistratul care a pronunțat încheierea de ședință; faptul că acesta s- antepronunțat, deși a fost imediat recuzat;
- refuzul de a trimite excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor legale legate de recuzare la Curtea Constituțională;
- refuzul de a trimite spre soluționare cererile de recuzare formulate în ședința din 8.10.2008;
- refuzul de a trimite spre competență soluționare la Parchetul de pe lângă Curtea de APEL IAȘI plângerile penale formulate și depuse oficial la dosarul parchetului și dosarului cauzei, care sunt legate de faptele penale săvârșire de învinuiți în cadrul și în legătură directă indisolubilă cu dosarul cauzei;
- completul nu a ținut cont că s-a înscris cu declarații în fals și a defăimat ca false înscrisurile depuse la dosarul cauzei de către învinuiți și nu a trimis spre competență cercetare la Parchetul de pe lângă Curtea de APEL IAȘI aceste înscrisuri;
- încălcări ale legii legate de modul de întocmire citativului și a citațiilor, fără însă a preciza în ce constau acestea, cu mențiunea că solicită întocmirea unui citativ corect în care să fie trecuți toți învinuiții cărora să le fie emise citații în mod corect și legal. Fără completarea citativului și citarea tuturor petenților și învinuiților cauza a fost judecată în condiții de lipsă de procedură;
- instanța de fond nu a luat în considerare probele administrate în dosarul cauzei și că învinuiții au introdus fraudulos înscrisuri falsificate, făcându-se astfel vinovați de săvârșirea faptelor penale de fals, uz de fals, precum și de infracțiunile prevăzute de art. 271, 246, art. 248 indice 1, art.264, art. 193, art. 205, art. 206, art.242, art. 257 din Codul penal;
- manifestarea de presiuni și intervenții nelegale exercitate de "clanul mafiot ", având ca efect neluarea în considerare de către instanța de fond a precizărilor depuse de petent în dosarul de fond și protejarea unor persoane având calitatea de polițiști precum și a unor "infractori afaceriști", ori lipsa de cercetări în ce privește pe procurorul. Funcțiile deținute de unii învinuiți determină competența Parchetului de pe lângă Curtea de APEL IAȘI.
- împrejurarea că dosarul nu s-ar fi judecat în ședință publică în sensul că președintele completului nu a luat dosarul la ordine (la poziția 37) lăsându-l la urmă, astfel încât sala să fie goală, precum și împrejurarea că deși solicită să i se dea înregistrarea audio a ședinței precum și o copie de pe notele grefierului, președintele completului nu a dat curs acestei cereri și nu i-a permis să studieze dosarul cauzei;
- încălcarea dispozițiilor privind repartizarea aleatorie dosarului, având în vedere repartizarea frauduloasă a dosarului la judecătorul care a pronunțat soluția atacată și nerespectarea principiului continuității.
Petentul recurent a invocat la nivel declarativ încălcarea legii prin încălcarea drepturilor sale procesuale, a dreptului la un proces echitabil, prin refuzul instanței de a trimite întâi la Tribunalul Iași cererile de recuzare pe care le-a formulat înainte de trimiterea excepțiilor de neconstituționalitate în vederea soluționării de către Curtea Constituțională.
Petentul recurent a criticat încheierea recurată motivat de împrejurarea că președinta completului de judecată a respins personal cererea sa de recuzare completului, prin care a invocat și excepția de neconstituționalitate pe care de asemenea judecătorul le-a respins, fără a da o încheiere pentru motiva netrimiterea la Curtea Constituțională.
La finalul motivelor de recurs formulate recurentul a invocat excepția de absolută neconstituționalitate a "textului de lege din legea de funcționare a judecătorilor și din legea de funcționare a judecătorilor și din legea de funcționare a avocaților care-i permite fostei judecătoare - fosta șefă a Secției Penale de la Curtea de APEL IAȘI să funcționeze ca avocată la instanțele de judecată din "
Totodată, petentul a depus pentru termenul de judecată acordat la 11.11.2008 o cerere de amânare a cauzei, precum și o cerere prin care face precizări cu privire la excepția de neconstituționalitate invocată în cadrul motivelor de recurs, în sensul indicării ca neconstituționale a dispozițiilor art. 19 alin 4 din Legea nr. 51/1995.
Prin decizia penală nr. 756 din 11.11.2008, Tribunalul Iașia dispus:
În temeiul dispozițiilor art. 29 alin. 6 din "Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale" (republicată) respinge cererea formulată de petentul, privind sesizarea Curții Constituționale a României, în vederea soluționării excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 19 alin.4 din Legea nr. 51/1995, excepție pe care o constată inadmisibilă.
Respinge ca nefondat recursul declarat de petenții, domiciliat în I, b-dul. - cel M și nr. 3, - 1-1,. A,. 5,. 18 și, domiciliat în I, str. - nr. 36, -. B,.10, împotriva încheierii de ședință din data de 08.10.2008 pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul nr-, prin care s-a dispus suspendarea soluționării cererii de recuzare a întregii instanțe, până la soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 51 alin. 2 și 3 Cod procedură penală.
În baza dispozițiilor art. 192 al. 2 Cod procedură penală, obligă pe fiecare dintre recurenți să plătească statului câte 50 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut următoarele:
În ce privește excepția de neconstituționalitate invocată de petentul, a dispozițiilor art. 19 alin 4 din Legea nr. 51/1995, în fața instanței de recurs, tribunalul apreciază că aceasta este inadmisibilă și ca atare va respinge cererea petentului de suspendare a cauzei și înaintare a acesteia la Curtea Constituțională pentru următoarele considerente:
dispozițiilor din Legea nr. 51/1995 a fost invocată și la prima instanță, cu privire la care aceasta s-a pronunțat în sensul respingerii ca inadmisibilă, soluție care face obiectul dosarului de față.
În fața instanței de recurs petentul a circumstanțiat cererea, invocând expres neconstituționalitatea art. 19 alin. 4 din Legea nr. 51/1995, conform căruia " calitatea de avocat definitiv, în condițiile art. 16, cel care înainte de primirea în profesie a îndeplinit funcții juridice timp de cel puțin 5 ani.
(2) magistrați nu pot pune concluzii la instanțele unde au funcționat, iar foștii procurori și cadre de poliție nu pot acorda asistenta juridică la organele de urmărire penală din localitate timp de 2 ani de la încetarea funcției respective.
În deliberare asupra excepției invocate, tribunalul reține că otrivit p. art.2 alin.3 din Legea nr.47/1992, "Curtea Constituțională se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului".
Potrivit art.10 din Legea nr.47/1992 " Curtea Constituțională poate fi sesizat în cazurile expres prevăzute de art. 146 din Constituție, (republicată), sau de legea sa organică. Sesizările trebuie făcute în forma scrisă și motivate".
În aplicarea acestui text, Curtea Constituțională a statuat, în jurisprudența sa constantă, că excepțiile de neconstituționalitate cu care a fost sesizată și cu privire la care autorii excepției nu formulează nici un motiv prin care să susțină neconstituționalitatea textelor de lege criticate, ci se limitează doar la indicarea textelor constituționale pretins încălcate, sunt inadmisibile.
Așa cum s-a arătat, Curtea a reținut că, potrivit art.10 alin.(2) din Legea nr.47/1992, sesizările adresate Curții Constituționale trebuie făcute în formă scrisă și motivate. Coroborând acest text de lege cu prevederile art.29 din Legea nr.47/1992, rezultă că de esența controlului de constituționalitate este exercitarea acestuia numai în limitele sesizării. Prin urmare, Curtea Constituțională nu s-ar putea substitui părții cu privire la invocarea unor motive de neconstituționalitate, raportând dispozițiile legale criticate la textele constituționale indicate de către autor. Acest fapt ar avea semnificația exercitării unui control de constituționalitate din oficiu, ceea ce este inadmisibil în raport cu dispozițiile Legii nr.47/1992.
De altfel, chiar instanța, care are obligația formulării punctului propriu de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate invocată, este pusă în imposibilitate să-și îndeplinească sarcina, prin nemotivarea de către autorul excepției.
De aceea, instanțele în fața cărora se invocă o excepție de neconstituționalitate nu au doar un simplu rol decorativ, de suspendare a cauzei și de înaintarea a dosarului la Curtea Constituțională, ci au un rol de filtru, respectiv de a aprecia asupra oportunității și necesității sesizării Curții Constituționale, în special din perspectiva art.6 paragraful 1 din CEDO.
Mai mult, în speță, instanța apreciază că excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 19 alin.4 din Legea nr.51/1995, enunțat mai sus, este inadmisibilă și întrucât soluționarea cauzei nu depinde indisolubil de acest text, numita neavând calitate procesuală în cauză, iar calitatea de avocat sau fost judecător a acesteia nu are legătură cu prezenta cauză.
Pentru toate aceste considerente, tribunalul va respinge cererea formulată de petentul, privind sesizarea Curții Constituționale a României, în vederea soluționării excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 19 alin.4 din Legea nr. 51/1995, excepție pe care o constată inadmisibilă.
Analizând actele și lucrările dosarului, precum și încheierea criticată, prin prisma motivelor de recurs invocate, dar și din oficiu, în limitele și condițiile prevăzute de art. 385 indice 6 alin 3 Cod procedură penală, tribunalul constată că recursurile de față sunt nefondate și urmează să le respingă ca atare, pentru următoarele considerente:
Judecătoria Iașia fost investită la 25.07.2008 cu plângerea petenților și împotriva rezoluției date în dosarul nr. 3465/P/2006, 663/II/2/2008 ale Parchetului de pe lângă Judecătoria Iași.
În ședința publică din 8.10.2008, petentul a solicitat extinderea procesului penal (învederând instanței că aceeași cerere a depus-o și la Parchetul de pe lângă Curtea de APEL IAȘI și de pe lângă Judecătoria Iași, cerere care a fost pusă în discuția contradictorie a părților, precum și legalitatea cadrului procesual, astfel cum a fost stabilit prin dispozițiile art. 278 indice 1 Cod procedură penală).
Apreciind în conformitate cu dispozițiile art. 317 și art. 278 indice 1 Cod procedură penală, asupra obiectului cauzei de față, instanța a constatat că în cauză, calitate procesuală au petenții și precum și persoanele față de care s-a pronunțat soluția de neîncepere a urmăririi penale, respectiv și
În ce privește cererile de extindere a procesului penal, prima instanță a apreciat că nu poate opera această instituție în această etapă procesuală, cadrul procesual fiind strict și expres delimitat de obiectul cauzei, plângere împotriva rezoluției procurorului, nefiind incidente dispozițiile referitoare la extinderea urmăririi penale și a acțiunii penale. Faptul că petentul a formulat mai multe plângeri, astfel cum rezultă și din conținutul dosarului, nu poate conduce la extinderea acțiunii penale în faza de judecată. În cauză urmărirea penală nici nu a fost începută și cu atât mai mult acțiunea penală nu a fost pusă în mișcare. Nu se poate, așadar vorbi, nici de extinderea urmăririi penale, nici de extinderea acțiunii penale. Astfel, referitor la faptul că nu ar fi fost cercetate mai multe persoane, precum și susținerile referitoare la o cercetare incompletă, prima instanță a reținut că acestea privesc fondul cauzei și a respins cererea privind extinderea acțiunii penale și de citare a altor persoane.
Petentul a mai invocat și lipsa de publicitate a ședinței, din conținutul încheierii atacate rezultând că în sală se aflau mai multe persoane.
În aceste împrejurări, petentul a susținut că i s-au încălcat toate drepturile procesuale, înțelegând să formuleze cerere de recuzare împotriva întregului colectiv de judecători a Judecătoriei Iași, precum și împotriva președintelui completului de judecată, apreciind că și acesta s- antepronunțat.
Petentul a formulat și excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 51 alin 2 și 8 Cod procedură penală, precum și excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor Legii Avocaților și a Legii Magistraților care permite fostei șefe a Curții de APEL IAȘI să funcționeze ca avocat la instanțele ieșene.
În mod corect prima instanță, în compunerea prevăzută de lege, a acordat cuvântul cu privire la excepțiile de neconstituționalitate invocate, având în vedere că simpla formulare a cererii de recuzare nu conduce la incompatibilitatea celor recuzați.
Având în vedere că raportat la dispozițiile art. 23 alin 1, 6 din Legea nr. 47/1992, excepția de neconstituționalitate a textelor din Legea nr. 51/1995 și Legea nr. 303/2004 care permit numitei să funcționeze ca avocat la instanțele din I, este inadmisibilă ca urmare a împrejurării că această persoană este străină de cauza de față, instanța de fond a constatat în mod corect că de textele invocate ca neconstituționale nu depinde modul de soluționare a cauzei de față.
Examinând actele și lucrările dosarului, precum și încheierea recurată de petenți, tribunalul constată că supusă recursului de față nu poate fi decât dispoziția din încheierea pronunțată la data de 8.10.2008 în dosarul nr- prin care Judecătoria Iașia respins ca inadmisibilă excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor din Legea de funcționare a judecătorilor și din Legea de funcționare a avocaților "care-i permit fostei doamne judecător să pledeze la instanțele ieșene", precum și dispoziția de suspendare în temeiul art. 29 din Legea nr. 42/1992 a soluționării cererii de recuzare a întregii instanțe formulate de petenți, până la soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 51 alin 2 și alin 3 Cod procedură penală și de sesizare a Curții Constituționale în vederea soluționării excepțiilor de neconstituționalitate.
În consecință, instanța nu va răspunde criticilor petenților decât cu privire la dispozițiile din încheierea de ședință atacată care pot fi recurate așa cum s-a menționat mai sus, cu precizarea că celelalte critici vor putea fi valorificate de petenți odată cu o eventuală cale de atac împotriva sentinței ce se va da pe fondul cauzei.
Astfel, în ce privește respingerea ca inadmisibilă a excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor din "legea de funcționare a avocaților, care-i permit fostei doamne judecător să pledeze la instanțele ieșene" tribunalul apreciază că soluția primei instanțe este corectă, având în vedere că potrivit art. 29 alin (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe, ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia.
Potrivit art.29 alin.6 din Legea nr.47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, "dacă excepția este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanța respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curții Constituționale".
Or în speță, instanța constată că numita nu are calitate procesuală în cauză, iar calitatea de avocat sau fost judecător a acesteia nu are legătură cu prezenta cauză, condiții în care excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor invocate de petent este inadmisibilă întrucât soluționarea cauzei nu depinde indisolubil de acest text și ca atare, soluția de constatare ca inadmisibilă a excepției de neconstituționalitate invocate este legală și temeinică.
În ce privește dispoziția instanței de suspendare a soluționării cererii de recuzare a întregii instanțe până la soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 51 alin 2 și alin 3 Cod procedură penală și de sesizare a Curții Constituționale, tribunalul constată că aceasta este întemeiată având în vedere că această cerere întrunește condițiile impuse de art. 29 alin 1 din Legea nr. 47/1992, fiind o dispoziție dintr-o lege în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei.
În consecință, criticile petenților referitoare la refuzul de a trimite excepția de neconstituționalitate legate de recuzare la Curtea Constituțională sunt nereale, instanța prin încheierea din 8.10.2008 sesizând Curtea Constituțională tocmai în vederea soluționării acestei excepții.
Celelalte critici ale petenților legate de încheierea din 8.10.2008, referitoare la momentul soluționării cererilor de recuzare, la refuzul de a trimite dosarul la Parchetul de pe lângă Curtea de APEL IAȘI și altele așa cum au fost ele evidențiate în motivele de recurs formulate nu pot face obiectul controlului de față.
Pentru toate aceste considerente, constatând legalitatea șui temeinicia încheierii criticate, tribunalul va respinge ca nefondate recursurile declarate de petenții și împotriva încheierii de ședință din 8.10.2008 a Judecătoriei Iași, pronunțată în dosarul nr-.
În termen legal hotărârea tribunalului a fost recurată, în ceea ce privește dispoziția instanței privind respingerea de sesizare a Curții Constituționale, de către petentul, fiind reiterate aceleași motive de nemulțumire formulate atât la instanța de fond, cât și la cea de recurs, inclusiv reluarea excepțiilor de neconstituționalitate. De altfel, acestea sunt tip, însoțind, inclusiv în ceea ce privește cererile de amânare a cauzei, toate cererile adresate de către petent instanțelor.
Recursul este nefondat.
Potrivit dispozițiilor art. 29 din Legea nr. 47/1992 republicată, oricare dintre părți poate ridica în fața instanței de judecată excepția de neconstituționalitate a unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia.
Însă pentru a împiedica transformarea acestui drept constituțional într-un abuz de drept sau o modalitate de împiedicare a continuării cursului unui litigiu pendinte - prin suspendarea judecării cauzei, legea de organizare și funcționare a Curții Constituționale conferă, prin dispozițiile art. 29 alin. 6, instanței de judecată de a aprecia cu privire la admisibilitatea sau inadmisibilitatea unei excepții ce a fost ridicată în fața ei.
Raportat atât la obiectul cauzei cu care a fost investită instanța de fond - plângere împotriva rezoluțiilor sau ordonanțelor procurorului de netrimitere în judecată, cât și la textul asupra căruia a fost ridicată excepția de neconstituționalitate - art. 303 Cod procedură penală - în mod judicios prima instanță a apreciat că excepția de neconstituționalitate ridicată de petent nu este admisibilă, fiind contrară dispozițiilor art. 29 alin. 1, 2 și 3 din Legea nr. 47/1992.
Nefiind îndeplinite condițiile de sesizare a Curții Constituționale, dat fiind faptul că excepția invocatănu are legătură cu judecarea cauzei pe fond, în mod corect instanța de fond a respins solicitarea petentului de sesizare a Curții Constituționale privind soluționarea excepției invocate.
De altfel, instanța de fond a făcut în considerentele încheierii recurate o expunere exhaustivă a argumentelor și temeiurilor de drept și de fapt pe care și-a întemeiat soluția pronunțată, argumente pe care instanța de recurs urmează, având în vedere justețea acestora, să și le însușească în totalitate.
Astfel cum a reținut și instanța fondului, refuzul instanței de a sesiza Curtea Constituțională nu poate fi apreciat ca aducând atingere drepturilor constituționale ale petentului, privind liberul acces la justiție și dreptul la un proces echitabil, câtă vreme dreptul instanței de a aprecia asupra admisibilității sau inadmisibilității unei excepții invocate și, pe cale de consecință, de sesizare a Curții Constituționale, este reglementat de lege, așa cum am arătat, fiind recunoscut și de Curtea Europeană a Drepturilor Omului prin jurisprudența pronunțată în materie.
În altă ordine de idei,în cazul în care partea a ridicat o excepție de neconstituționalitate în fața instanței de fond, acesta nu poate ridica o nouă excepție de neconstituționalitate, privind alte dispoziții legale, în fața instanței de recurs, investită cu soluționarea recursului declarat împotriva încheierii prin care instanța de fond a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale. În acest caz, partea poate ridica o nouă excepție de neconstituționalitate numai în fața instanței de fond, învestită cu soluționarea în fond a cauzei( a se vedea în acest sens și, secția penală, decizia nr. 48 din 9 ianuarie 2007).
Potrivit art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea prin care instanța, sesizată cu privire la neconstituționalitatea unei prevederi legale, procedează la respingerea acesteia, poate fi atacată cu recurs la instanța imediat superioară.
Obiectul judecății în recurs îl constituie în exclusivitate verificarea legalității dispozițiilor instanței inferioare în legătură cu excepția invocată de inculpat. De aceea, în fața instanței de recurs, ch emată să se pronunțe asupra legalității cererii de sesizare a Curții Constituționale, nu se poate ridica o nouă excepție de neconstituționalitate, a altor dispoziții legale, cu privire la care nu s-a pronunțat prima instanță. O nouă excepție de neconstituționalitate trebuie să fie invocată numai în legătură cu soluționarea fondului cauzei, și numai în fața instanței investite cu judecarea pricinii.
Pe cale de consecință, Curtea urmează ca în temeiul dispozițiilor art. 385 ind. 15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală să respingă ca nefondat recursul formulat de petentul
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. 2 Cod procedură penală;
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de petentul împotriva deciziei penale nr.756 din 11 noiembrie 2008 Tribunalului Iași, pe care o menține.
Obligă recurentul să plătească statului suma de 150 lei, cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 19.02.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Grefier,
Red.
Tehnored./
Tribunalul Iași:
-
-
-
25.II.2009.-
2 ex.-
Președinte:Ciobanu Iulia ElenaJudecători:Ciobanu Iulia Elena, Anton Dan, Juverdeanu
