Plangere impotriva rezolutiei procurorului. Sentința 128/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr- - art. 2781.C.P.P. -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
INSTANȚA DE FOND
SENTINȚA PENALĂ NR. 128
Ședința publică de la 8 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Aurel Ilie judecător
Grefier: - - -
.
Ministerul Public reprezentat de procuror, din cadrul
Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova
Pe rol, judecarea plângerilor formulate de petiționarii și împotriva rezoluției nr. 21/P/2009 din 25 februarie 2009 Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova și rezoluțiilor nr. 681/II/2/2009 și nr. 713/II/2/2009 ale Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei după care, constatând dosarul în stare de judecată, s-a trecut la soluționare.
Reprezentantul Parchetului a solicitat respingerea plîngerilor arătând că rezoluțiile atacate sunt legale și temeinice.
CURTEA
Asupra plângerilor penale de față.
Constată că, la data de 05.05.2009 s-a primit la instanță plângerea formulată de petiționarul - persoană vătămată împotriva rezoluției nr. 713/II/2/2009 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, rezoluție privind pe intimata - făptuitoare.
La data de 06.05.2009 a fost înaintată instanței, de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova plângerea formulată de petiționara - făptuitoare împotriva rezoluției nr. 613/II/2/2009 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova și rezoluției nr. 21/P/2009 din 25 februarie 2009 Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova.
Întrucât cele două cauze priveau practic aceiași rezoluție de fond - nr. 21/P/2009 din 25 februarie 2009 Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova - cele două cauze au fost conexate și înregistrată sub nr-.
Petiționarul, în motivarea plângerii sale a arătat, în esență, că a formulat plângere penală împotriva numitei întrucât într-un litigiu civil pe care îl are cu aceasta, a depus și a folosit o autorizație de construcție falsă, infracțiunile fiind comise în mod continuu, întrucât făptuitoarea continuă să se folosească de această autorizație, ca și probă, în litigiul civil.
Petiționara, în plângerea sa, s-a declarat nemulțumită de rezoluția prin care s-a dispus neînceperea urmării penale împotriva sa, ca urmare a împlinirii termenului prescripției arătând că era necesar să se constate mai întâi existența faptei.
A motivat că nu s-a luat în considerare chitanța prin care se dovedește achitarea taxei pentru eliberarea autorizației de construcție considerată a fi falsă și că procurorul trebuia să dovedească rol activ și să stabilească mai întâi dacă actul respectiv este fals, întrucât se produc consecințe importante cu privire la imobilul aflat în litigiu.
În vederea soluționării plângerilor s-a dispus atașarea dosarului de urmărire penală nr. 21/P/2009.
Analizând dosarul menționat și plângerile părților, instanța, în esență, constată următoarele:
Între petiționarul și petiționara, avocat în cadrul Baroului M, există un litigiu civil, având ca obiect material un imobil.
Astfel, la data de 06.04.2000 numita, bunica lui, a vândut numiților și o casă cu două camere, antreu, hol și beci, situată în com., sat Menții din, jud. G și suprafața de 1928,789 mp.
În contractul de vânzare cumpărare s-a menționat că imobilul vândut a fost dobândit cu titlul de donație și cu proces verbal de punere în posesie.
, considerând că are un drept de moștenire asupra acestui imobil, în baza certificatului de moștenitor nr. 55/25.02.1994, de pe urma tatălui său, a acționat în judecată pe, solicitând instanței să dispună anularea contractului de vânzare cumpărare.
În acțiunea promovată la Judecătoria Motru pentru anularea contractului de vânzare cumpărare, a motivat că imobilul-casă a fost demolat iar în locul acestuia, fiul lui, a construit un alt imobil, compus din camere, antreu, hol și beci.
a susținut că a fost de rea credință când a încheiat actul de vânzare cumpărare deoarece a cunoscut că imobilul pretins ca donat nu mai exista în momentul vânzării.
Pentru a-și dovedi afirmațiile reclamanta a depus la instanță o autorizație de construcție emisă la data de 30.06.1964 de către Primăria Menți, înregistrată sub nr. 570, din care rezulta că, la solicitarea tatălui său, primăria îl autoriza pe acesta să efectueze lucrări de construcție la un imobil pe raza acelei localități.
Petiționarul susține însă că acea autorizație este falsă în sensul că s-a eliberat pe numele unei alte persoane, nume care ar fi fost șters de către fîptuitoare, după care aceasta ar fi adăugat numele tatălui ei.
Organul de urmărire penală a reținut că înscrisul a fost depus în dosarul civil nr. 631/2000 al Judecătoriei Strehaia avînd ca obiect acțiunea depusă de la data de 08.12.1999 prin care solicita anularea certificatului de moștenitor al nepoatei sale.
Având în vedere faptul că înscrisul a fost depus odată cu acțiunea, în decembrie 1999, s-a reținut că ștersătura executată în dreptul numelui lui a fost executată la această dată sau anterior și, fiind împlinit termenul de prescripție a răspunderii penale, prin rezoluția nr. 21/P/2009 din 25 februarie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, s-a dispus neînceperea urmăririi penale.
Plângerea formulată de împotriva acestei rezoluții a fost respinsă prin rezoluția nr. 713/II/2/2009 din 2 aprilie 2009 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova iar plângerea formulată de a fost respinsă prin rezoluția nr. 681/II/2/2009 din 2 aprilie 2009.
În continuarea procedurii prev. de art. 2781atât C.P.P. persoana vătămată cât și presupusa făptuitoare au formulat plângere la instanță.
Plângerile sunt fondate.
Este de observat faptul că organul de urmărire penală s-a limitat să constate că înscrisul reclamat ca fiind falsificat a fost folosit, pentru prima dată, în decembrie 1999, în dosarul civil nr. 631/2000 al Judecătoriei Strehaia, trăgând de aici concluzia că e împlinit termenul de prescripție, ca și cum ar fi stabilit deja că înscrisul respectiv este falsificat.
Ori o astfel de rezolvare este greșită atât din punctul de vedere al persoanei vătămate cât și al presupusei făptuitoare.
Astfel, plângerea părții vătămate a fost formulată nu doar pentru infracțiunea de fals ci și pentru aceea de uz de fals, indicându-se în mod clar faptul că înscrisul respectiv a fost depus și în dosarul nr- al Judecătoriei Strehaia, finalizat prin civ. nr. 3129/27.12.2007 și, datorită casării cu trimitere la rejudecare este folosit și în prezent în dosarul aflat pe rolul Judecătoriei Strehaia.
Și făptuitoarea recunoaște depunerea acelui înscris în acest dosar.
Ori, dacă ne raportăm la aceste date este evident că cel puțin infracțiunea de uz de fals - dacă se stabilește că înscrisul respectiv este fals și dacă s-a cunoscut acest lucru - nu poate fi prescrisă.
Soluția organului de urmărire penală este greșită și din punctul de vedere al făptuitoarei.
Astfel, deși nu se stabilește că înscrisul este falsificat, este sesizată instanța civilă pentru desființarea acestuia.
În fine, instanța constată că soluția organelor de urmărire penală este nelegală.
În momentul în care se reclamă comiterea unei infracțiuni trebuie efectuate acte premergătoare care să stabilească mai întâi dacă există cazurile ce împiedică punerea în mișcare a acțiunii penale prev. de art. 10 lit. a, c C.P.P. adică dacă fapta există și dacă a fost comisă sau nu de către presupusul făptuitor.
Abia după aceea se analizează eventuala incidență a celorlalte cazuri de împiedicare a punerii în mișcare a acțiunii penale prevăzute de art. 10 C.P.P. incidența prescripției fiind, în opinia instanței, ultimul care trebuie analizat.
Față de aceste considerente instanța, având în vedere soluțiile limitate prev. de art. 2781al. 8 va C.P.P. admite ambele plângeri, va desființa rezoluțiile atacate și va trimite cauza procurorului în vederea începerii urmăririi penale cu privire la infracțiunile prev. de art. 290, 291 și 292
Cod PenalVăzând și disp. art. 192
C.P.P.PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite plângerile formulate de petiționarii și împotriva rezoluției nr. 21/P/2009 din 25 februarie 2009 Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova și rezoluțiilor nr. 681/II/2/2009 și nr. 713/II/2/2009 ale Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova.
Desființează rezoluțiile și trimite cauza procurorului în vederea începerii urmăririi penale cu privire la infracțiunile prev. de art. 290, 291 și 292
Cod PenalCheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la pronunțare pentru procuror și de la comunicare pentru părțile lipsă.
Pronunțată în ședința publică de la 8 octombrie 2009.
- -
Grefier,
- -
Președinte:Aurel IlieJudecători:Aurel Ilie
