Plangere impotriva rezolutiei procurorului. Sentința 129/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENALĂ
Sentința penală Nr. 129/2009
Ședința publică de la 15 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Maria Covaciu
Grefier - -
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia reprezentat de
Procuror -
Pe rol fiind soluționarea plângerii formulate de petentul jr. împotriva rezoluțiilor pronunțate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia în dosarele 5/P/2009 și nr. 351/II/2/2009.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință după care nefiind alte cereri de formulat, instanța a acordat cuvântul în dezbateri.
Reprezentanta parchetului a pus concluzii de respingere a plângerii ca fiind nefondată și menținerea ca legală și temeinică a rezoluției atacate.
CURTEA DE APEL
Asupra cauzei penale de față;
În deliberare, constată că prin plângerea formulată și înregistrată al această C sub dosar penal nr-, petentul Jr. a solicitat desființarea rezoluției emise în dosar penal nr. 5/P/03 februarie 2009 de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia și trimiterea cauzei la procuror în vederea începerii urmăririi penale față de numiții, și, lucrători de poliție judiciară în cadrul Poliției A, sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 221 alin.1 cod penal și art. 264 cod penal.
În expunerea scrisă a motivelor plângerii sale, petentul relevă, fără nici o altă precizare ce poate fi interpretată ca o critică pertinentă, faptul că în cauză există puternice indicii de vinovăție a celor trei lucrători de poliție.
Printr-o cerere ulterioară (17) petentul a solicitat ca instanța să comunice identitatea jandarmilor prezenți la solicitarea sa cu ocazia incidentului (20.07.2008) și ascultarea lor.
Verificând legalitatea și temeinicia rezoluției atacate pe baza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei, precum și a înscrisurilor noi prezentate conform exigențelor prev. de art. 278/1 alin.7 pr.penală, Curtea constată următoarele:
1. Prin rezoluția adoptată de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia în dosar penal nr. 5/P/03 februarie 2009, s-a dispus în temeiul art. 228 alin.4 raportat la art. 10 lit.d pr.penală neînceperea urmăririi penale față de numiții, și, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 221 alin.1 și art. 264 cod penal.
Pentru a dispune astfel Parchetul a reținut următoarele chestiuni de fapt și de drept:
În cauză au fost efectuate acte premergătoare urmăririi penale, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de mai sus, urmare plângerii formulată de persoana vătămată junior și prin care se menționează:
În soluționarea unor petiții pe care persoana vătămată le-a adresat Poliției orașului A, lucrătorii de poliție mai sus menționați nu au luat măsurile corespunzătoare în vederea protejării drepturilor și intereselor legitime ale persoanei vătămate, favorizând prin aceasta persoanele reclamate și ascunzând faptele antisociale ale acestora.
Din conținutul materialului probator administrat în dosarul cauzei rezultă că urmărirea penală nu poate fi începută împotriva făptuitorilor, pentru săvârșirea de către aceștia a infracțiunilor prev. de art. 221 alin.1 și respectiv, art. 264 cod penal, fiind incidente sub aspect procesual disp. art. 10 lit.d pr.penală deoarece:
Lucrătorii de poliție, în verificarea aspectelor menționate de persoana vătămată din prezenta cauză, au efectuat demersurile care le erau conferite de lege în limita reclamațiilor depuse și au comunicat petentului rezultatul demersurilor și investigațiilor efectuate.
Persoana vătămată, ca unic titular al acțiunii penale pentru faptele apreciate de către aceasta ca infracțiuni și necercetate de către organele de poliție, este cea care era îndreptățită să declanșeze efectuarea de cercetări penale, or, în conținutul petițiilor și reclamațiilor depuse, aceasta solicita doar sancționarea administrativă a celor reclamați.
Urmare reclamației nr. -/2007 organele de poliție sesizate de către persoana vătămată au aplicat celui reclamat sancțiunea contravențională a amenzii în cuantum de 200 lei, persoana vătămată nesolicitând efectuarea de cercetări penală față de acesta.
Raportat la cele de mai sus, rezultă că în sarcina făptuitorului nu se poate reține săvârșirea de către aceștia a vreunei fapte prevăzută de legea penală.
2. Prin rezoluția adoptată în dosar nr. 351/II/2/2009, Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia a dispus respingerea plângerii formulate de către petiționarul jr. împotriva soluției enunțate mai sus, rezoluție ce are la bază următoarele argumente:
Din actele premergătoare efectuate rezultă că persoana vătămată a depus trei memorii la poliția în legătură cu incidentul din data de 20 iulie 2008, organele de poliție au evaluat situația și au dispus sancționarea contravențională a unei persoane.
Nu există date, informații, dovezi din care să rezulte că polițiștii au.fost de rea credință în aprecierea evenimentului și în soluționarea problemei administrative cu care au fost investiți la solicitarea explicită a persoanei vătămate.
S-a observat, din economia textelor care reglementează organizarea organelor de poliție că structurile de ordine publică, prin agenții lor, oricare ar fi gradul lor profesional, sunt îndreptățiți și obligați să evalueze situațiile de fapt și de drept care justifică intervenția administrativă și să adopte măsuri legale și oportune care să asigure ordinea publică și protecția persoanelor.
În situația dată, de nedovedire a relei credințe, procurorul nu este îndreptățit să aprecieze asupra oportunității măsurilor și operațiilor ce le-a derulat poliția din A pentru restabilirea ordinii publice la solicitarea lui jr. asemenea control de oportunitate va putea fi efectuat numai de superiorii administrativi ai agenților angajați în asigurarea ordinii publice din această localitate.
3. Curtea reține, la rândul său, în urma examinării atente a probelor esențiale ce-i sunt suspuse aprecierii, că în cauză nu există motive pertinente și suficiente pentru a convinge un observator obiectiv că lucrătorii de poliție prin acțiunile lor au săvârșit infracțiunea de tăinuire și au favorizat infractorii enumerați de către petent.
4. Curtea arată că în cauză, procesul verbal încheiat la 26 noiembrie 2008 (17) relevă implicarea fiecăruia dintre intimați în soluționarea sesizărilor petentului:
- lucrarea nr. 40032/2007 privind sesizarea petentului împotriva numitei și concubinului acesteia a fost instrumentată de ag.șef.
- lucrarea nr. -/2007 privind sesizarea numitului jr. împotriva numitului pentru insultă, etc. a fost instrumentată de scms - în prezent pensionar.
- lucrarea nr. 80107/2008 privind sesizarea numitului jr. împotriva mai multor vecini a fost instrumentată de ag.șef..
- cu nr. 1231/P/200/8 a fost înregistrată plângerea penală formulată de -petentul jr. împotriva numitului pentru săvârșirea infracțiunii de amenințare, dosar instrumentat de ag.șef. adj..
5. Curtea reține că cei trei intimați au avut sarcini precise în instrumentarea sesizărilor formulate de către petiționar, iar în verificările efectuate au realizat demersurile ce le erau conferite de lege, exercitându-și prerogativele fără a depăși cadrul legal impus.
6. Curtea constată că petentul avea posibilitatea să solicite tragerea la răspundere penală a persoanelor care l-au împiedicat să-și folosească locuința, prin exercitarea acțiunii penale, însă așa cum reiese din actele dosarului, acesta a cerut sancționarea administrativă a celor reclamați.
7. Actele din dosar relevă, fără dubiu că persoana reclamată de către petent fost sancționată contravențional.
8. Modalitatea în care s-a procedat la instrumentarea lucrărilor cu care au fost sesizați intimații nu circumscriu automat, fără un probatoriu cert, acțiunile lor infracțiunilor de tăinuire și favorizare a infractorilor, în cauză rezultând fără dubiu că incidentul invocat de către petiționar a fost aplanat prin folosirea unor operațiuni specifice restabilirii ordinii publice la solicitarea sa, operațiuni la care lucrătorii de poliție erau îndreptățiți și obligați să recurgă în vederea asigurării protecției persoanelor și a ordinii publice.
9. Vizând cererea petentului de administrare a unor probe testimoniale (ascultarea jandarmilor prezenți la incident) Curtea arată că, în cadrul acestei proceduri specifice, verificarea rezoluției atacate se realizează doar pe baza materialului și a lucrărilor din dosarul cauzei și a înscrisurilor noi prezentate, probele testimoniale fiind excluse conform art. 278/1 alin.7 pr.penală.
10. Reținând că în cauză rezoluția atacată se întemeiază pe o evaluare judicioasă a actelor dosarului și o aplicare corectă a textelor de lege reținute, Curtea conform art. 278/1 alin.8 lit.a pr.penală va respinge ca neîntemeiată plângerea petentului cu consecința obligării sale la cheltuieli judiciare către stat conform art. 192 alin.2 pr.penală.
Pentru aceste motive,
În numele legii
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca nefondată plângerea formulată de petentul jr. împotriva rezoluției adoptate la 3.02.2009 de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia în dosar penal nr. 5/P/2009.
În baza art. 192 al. 2 Cod pr. pen. obligă petiționarul să plătească statului suma de 320 lei cheltuieli judiciare.
Cu recurs în 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 15.10.2009.
Președinte, Grefier,
- - - - -
Red.
Tehnored. VV 2ex/26.10.2009
Președinte:Maria CovaciuJudecători:Maria Covaciu
