Plangere impotriva rezolutiei procurorului. Decizia 14/2010. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - art. 2781Cod pr.penală -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA Nr. 14
Ședința publică din 11 ianuarie 2010
PREȘEDINTE: Ghertner Ioan Artur
JUDECĂTOR 2: Acsinte Viorica
JUDECĂTOR 3: Andronic
Grefier
Ministerul Public reprezentat de procuror
Pe rol, judecarea recursului declarat de petentul, domiciliat în com., jud., împotriva deciziei penale nr.2128R din 13 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Botoșani.
La apelul nominal se prezintă petentul recurent, lipsă fiind intimatul
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care instanța pune în discuție excepția de inadmisibilitate a recursului declarat.
Petentul, care se legitimează cu având CNP -, arată că recursul declarat este admisibil, solicitând admiterea acestuia.
Reprezentantul Parchetului solicită respingerea recursului, ca inadmisibil.
Declarând închise dezbaterile, care au fost înregistrate în sistem audio,
După deliberare,
CURTE A,
Asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Judecătoria Botoșani la data de 09.04.2009, petentul în temeiul art.2781Cod proc. penală a formulat plângere împotriva Ordonanței nr. 379/II/2 din 2 aprilie 2009 Parchetului de pe lângă Judecătoria Botoșani prin care s-a dispus respingerea ca neîntemeiată a plângerii formulate împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale pronunțată în dosarul nr. 2918/P/2008 la data de 20 februarie 2009 și trimiterea cauzei la procuror în vederea începerii urmăririi penale față de intimatul.
Investită cu soluționarea plângerii, Judecătoria Botoșani prin sentința penală nr.1551 din 25 mai 2009 respins plângerea formulată de petentul, în contradictoriu cu intimatul, ca nefondată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță reținut că în cauză nu sunt date condițiile de existență ale infracțiunilor pentru care petentul a formulat plângere penală, în speță existența infracțiunilor prev. și ped. de art.260 cod penal, care să fi fost săvârșită în dosarul 13957/2004 al Judecătoriei Botoșani.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs petentul, criticând- pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei înapoi la parchet pentru readministrarea de probe, inclusiv pentru efectuarea unei expertize grafice care să cerceteze autenticitatea unei semnături de pe un act notarial ce ar fi fost aplicată de către petent, arătându-se în continuare că la prima instanță nu beneficiat de un proces echitabil.
Prin decizia penală nr.2128 R din data de 13.10.2009 pronunțată de Tribunalul Botoșanis -a respins, ca nefondat, recursul declarat de petentul împotriva sentinței penale nr.1551/25.05.2009 a Judecătoriei Botoșani.
Pentru a decide astfel, tribunalul a reținut că petentul împreună cu soția sa, în timpul vieții acestora, vândut numitei o casă și un teren, situată pe raza localității, jud. B, conform contractului de întreținere autentic cu nr. 7159 din 12 septembrie 1997 cu obligarea cumpărătoarei la întreținerea vânzătorilor.
Ulterior cumpărătoarea a revândut imobilul intimatului din prezenta cauză, G, conform actului autentic nr. 2360 din 12.03.1998, cu luarea în considerație și a unei declarații notariale autentice, prin care petentul a renunțat la obligația de întreținere stabilită anterior la prima vânzare, între timp soția sa decedând.
În continuare, petentul a chemat-o în judecată pe cumpărătoarea, solicitând să se dispună rezilierea contractului de întreținere ce format obiectul dosarului nr. 13957/2004, unde petentul a căzut în pretenții conform sentinței penale nr. 2933 din 19.05.2005.
Declarația autentică despre care s- făcut vorbire mai sus, a fost încheiată la Notarul " " B și autentificată sub nr. 2360 din 12.03.1998, prin care se statuează faptul că petentul renunță la obligația de întreținere sus arătată.
Ulterior petentul a formulat o primă plângere penală, împotriva cumpărătoarei, pe care a acuzat-o de faptul că a săvârșit infracțiune de fals, prev. de art. 290 Cod penal, iar această plângere a format obiectul dosarului nr. 2057/P/2003 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Botoșani în care s-a dispus neînceperea urmăririi penale, întrucât, prin concluziile unui raport de constatare tehnico științifică cu nr. - din 14.04.2003 s-a constatat că semnătura de pe actul defăimat aparține chiar petentului, așa încât nu este dată existența nici unei infracțiuni.
În continuare petentul a formulat din nou plângere, de astă dată împotriva cumpărătorului G, adică prezenta plângere, reclamând pe intimat de săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă prev. de art. 260 Cod penal, în cadrul dosarului civil sus arătat, unde a fost folosit înscrisul defăimat, iar parchetul a dispus în actuala cauză neînceperea urmăririi penale în baza situației de fapt sus arătate, cu luarea în considerare faptului că s- mai făcut o cercetare în cauză, că înscrisul a fost semnat chiar de petent, conform expertizei și că intimatul nu a săvârșit nici o infracțiune în legătură cu acest înscris.
A reținut tribunalul că în cauză nu este dată existența nici a unei infracțiuni, că înscrisul cât și efectele pe care acesta le-a produs în timp nu pot fi imputabile inclusiv intimatului din prezenta cauză, căruia nu poate să- incumbe răspunderea penală, așa cum de altfel s-a concluzionat și cu privire la vânzătoarea, actuala situație nefiind decât rolul propriei conduite petentului și a voinței sale exprimată într-un înscris autentic, pe care nu înțelege să- mai recunoască în prezent, motiv pentru care procedat în consecință.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs petentul, solicitând admiterea plângerii.
Examinând recursul prin prisma motivelor invocate, Curtea constată că acesta este inadmisibil, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 27 al. 1 pct. 3 Cod pr.penală, tribunalul, ca instanță de recurs, judecă recursurile declarate împotriva hotărârilor penale pronunțate de judecătorii în cazurile anume prevăzute de lege.
Coroborând dispozițiile art.27al.2 pct.3 Cod pr.penală, care reglementează competența tribunalului, cu disp. art. 3851Cod pr.penală raportat la art.2781al. 10 Cod pr.penală, relativ la hotărârile care pot fi atacate cu recurs, rezultă că deciziile pronunțate de tribunale ca instanțe de recurs nu mai pot fi atacate cu recurs la Curtea de Apel.
În speță, singura cale de atac ordinară, recursul, a fost exercitată de petent în cauză, Tribunalul Botoșani pronunțându-se cu privire la aceasta, prin decizia recurată din nou.
Față de cele mai sus reținute, Curtea în temeiul art. 38515pct. 1 lit. a Cod pr.penală, va respinge recursul declarat de petentul, ca inadmisibil.
Văzând și disp. art. 192al.2 Cod pr.penală,
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
D E I D E:
Respinge recursul declarat de petentul, domiciliat în com., jud. B, CNP -, împotriva deciziei penale nr.2128R din data de 13.10.2009 pronunțată de Tribunalul Botoșani în dosar nr-, ca inadmisibil.
Obligă petentul să plătească statului suma de 50 lei cu titlu de cheltuieli judiciare din recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 11.01.2010.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Dact.
Jud. fond
Jud.rec.FC/CG/DT
2ex./26.01.2010
Președinte:Ghertner Ioan ArturJudecători:Ghertner Ioan Artur, Acsinte Viorica, Andronic
