Plangere impotriva rezolutiei procurorului. Decizia 150/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIE NR. 150/
Ședința publică din 03 Martie 2009
Curtea compusă din:
Președinte: dr. G --vicepreședinte instanță
JUDECĂTOR 1: Gheorghe Diaconu
JUDECĂTOR 2: Marius Gabriel Săndulescu dr.-
Grefier:
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI reprezentat prin:
Procuror -
S-a luat în examinare, recursul penal declarat de petenta, domiciliată în, sat, județul V, împotriva sentinței penale nr.166/F din 12 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea - secția penală, în dosarul nr-.
S-a procedat la înregistrarea ședinței de judecată potrivit art. 304 al. 1 Cod procedură penală.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, s-a prezentat recurenta petentă asistată de avocat în baza delegației de la dosar, lipsă intimatul.
Procedura, legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, avocat depune la dosar adeverința medicală nr. 35 cu care face dovada că, în perioada 12 noiembrie - 10 decembrie 2008, petenta a fost imobilizată la pat, fiind în imposibilitate de declara recurs.
Față de actul medical prezentat, potrivit art.364 Cod procedură penală, solicită repunerea în termen.
Procurorul pune concluzii de respingere a cererii de repunere în termen, adeverința medicală prezentată, prezintă modificări cu privire la dată.
Curtea, constată procesul în stare de judecată și acordă cuvântul.
Avocat, pentru recurenta petentă, precizează că își întemeiază motivele de recurs pe disp. art,3859pct. 10 Cod procedură penală.
Procesul verbal întocmit la data de 15 ianuarie 2004, avut în vedere la pronunțarea soluției și motivare, nu cuprinde bunurile pentru care s - a formulat plângerea.
Bunurile pentru care s-a formulat plângere, aparțin persoanelor care le-au dus la școală și furtul s-a făcut în văzul întregii societăți.
Solicită admiterea plângerii, desființarea hotărârii și a rezoluției și începerea urmăririi penale împotriva lui.
Procurorul pune concluzii de respingere a recursului ca tardiv formulat.
CURTEA
Asupra recursului penal formulat;
Din examinarea actelor dosarului, constată:
Prin sentința penală nr.166/F din 12 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, s-a respins ca nefondată plângerea formulată de petiționara, împotriva rezoluției din 29 martie 2007 dată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr.259/P/2007.
Spre a hotărî astfel, prima instanță a reținut:
Prin rezoluția atacată, procurorul a dispus neînceperea urmăririi penale față de - agent de poliție, sub aspectul infracțiunii prevăzută de art.246 Cod penal, constatându-se că în sarcina acestuia nu poate fi reținută infracțiunea reclamată, săvârșită cu ocazia efectuării cercetărilor privind pretinsul furt de la școala din satul, comuna, județul
Prima instanță a reținut că soluția de neîncepere a urmăririi penale față de agentul de poliție este conformă cu actele administrate în cauză, deoarece din dosarul nr.1511/P/2005 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Horezu, nu rezultă că, cu ocazia cercetărilor privind sustragerile de bunuri de la școala din satul, comuna, județul V, și-a îndeplinit defectuos îndatoririle de serviciu.
Impotriva hotărârii a formulat recurs petiționara, susținând nelegalitatea acesteia, întrucât din actele existente la dosarul cauzei rezultă comiterea de către agentul de poliție a infracțiunii prevăzută de art.246 Cod penal, în sensul că nu a întocmit corespunzător procesul verbal de constatare a infracțiunii de furt de la școala din satul, comuna, județul
Recurenta a solicitat repunerea în termenul de recurs, pe motiv că nu l-a putut formula în termenul legal, deoarece a fost imobilizată la pat începând cu data de 14 noiembrie 2008 până în luna decembrie 2008.
Examinând cu prioritate cererea de repunere în termenul de recurs și termenul în care acesta a fost formulat, Curtea reține:
La dezbaterile ce au avut loc la 12 noiembrie 2008, când a fost pronunțată sentința penală nr.166/F de către Tribunalul Vâlcea, ce face obiectul prezentului recurs, petiționara a fost prezentă și asistată de către avocat.
In această situație, în conformitate cu dispozițiile art.363 alin.3 Cod pr.penală, termenul de recurs de 10 zile "curge de la pronunțare".
Prin urmare, ultima zi în care se putea face recurs împotriva hotărârii era 24 noiembrie 2008. Petiționara, însă, a formulat recurs la data de 10 decembrie 2008 (dată pe care, de fapt, o înscrie și pe cererea de recurs).
Cererea de repunere în termenul de recurs formulată de recurentă nu întrunește condițiile prevăzute de art.385/3 alin.2 combinat cu art.364 Cod pr.penală, și, pe cale de consecință, va fi respinsă.
Potrivit acestor texte "recursul declarat după expirarea termenului prevăzut de lege este considerat ca fiind făcut în termen, dacă instanța de recurs constată că întârzierea a fost determinată de o cauză temeinică de împiedicare, iar cererea de recurs a fost făcută în cel mult 10 zile de la începerea executării pedepsei sau a despăgubirilor civile".
Intr-adevăr, petiționara a depus, la termenul din 3 martie 2009, adeverința medicală nr.35 din 4 decembrie 2008 (16), emisă de Cabinet medical dr., în care se face precizarea "este în tratament și repaus la pat din data de 14 noiembrie 2008 - 1 decembrie 2008".
Se constată, însă, că adeverința medicală respectivă prezintă modificări la data eliberării. Tot astfel, medicul nu putea dispune repausul la pat cu o dată anterioară consultării pacientului, așa cum a procedat în speță. In fine, de la pronunțarea hotărârii atacate (12 noiembrie 2008) și până la data la care se menționează în adeverința medicală că fiind cea începătoare a perioadei de repaus (14 noiembrie 2008) petiționara avea posibilitatea să formuleze recurs.
Prin urmare, nefiind îndeplinite condițiile textelor pre-citate, se va respinge cererea de repunere în termenul de recurs, constatându-se că nu există "o cauză temeinică de împiedicare" a petiționarei pentru formularea recursului. In plus, petiționara, chiar dacă i se recomandase repaus la pat, avea posibilitatea să înainteze instanței, prin poștă, cererea de recurs, așa cum, de fapt, a procedat și cu cererea din 29 ianuarie 2009, înaintată prezentei instanțe, prin care a solicitat amânarea cauzei pentru lipsă de apărare (10 și 11).
Pe cale de consecință, se va respinge ca tardiv formulat recursul, în conformitate cu dispozițiile art.385/3 Cod pr.penală, potrivit căruia "termenul de recurs este de 10 zile, dacă legea nu dispune altfel". Așa cum s-a arătat, petiționara a formulat recurs cu mult peste termenul de 10 zile, prevăzut de textul respectiv.
In baza art.192 alin.2 Cod pr.penală, recurenta va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge cererea de repunere în termenul de recurs formulată de recurenta-petiționară.
Respinge ca tardiv recursul formulat de petiționara, împotriva sentinței penale nr.166/F din 12 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-.
Obligă pe recurentă la 200 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 martie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
dr.Gh.-, -, dr.
Grefier,
Red.Gh.-
Tehnored.
Ex.2
Jud.fond
5 martie 2009
Președinte:Gheorghe DiaconuJudecători:Gheorghe Diaconu, Marius Gabriel Săndulescu, Marius
