Plangere impotriva rezolutiei procurorului. Decizia 167/2010. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 167/2010
Ședința publică din 25 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Maria Elena Covaciu
JUDECĂTOR 2: Leontin Coraș
JUDECĂTOR 3: Alina
Grefier
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA reprezentat de
Procuror - -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de petentul A împotriva deciziei penale nr. 22/R/2010 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar nr-.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, a răspuns petentul recurent A, lipsă fiind intimații.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, după care recurentul depune la dosar concluzii scrise însoțite de înscrisuri.
Instanța, din oficiu, pune în discuția părților excepția admisibilității prezentului recurs, având în vedere că hotărârea atacată este definitivă.
Reprezentanta Parchetului arată că recursul este inadmisibil, precizând că în speță este vorba de o plângere împotriva soluției procurorului pentru care există o singură cale de atac, epuizată la Tribunalul Hunedoara.
Petentul recurent A solicită admiterea recursului declarat împotriva deciziei penale pronunțate de Tribunalul Hunedoara, anularea sentinței penale pronunțate și începerea urmăririi penale împotriva celor doi. Arată că sentința nu s-a pronunțat în sală la termenul la care a fost prezent și nu a fost informat asupra soluției, motiv pentru care nu a avut cunoștință de acea sentință.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului penal de față:
Prin sentința penală nr. 623/2009, Judecătoria Petroșania respins plângerea formulată de petentul A în contradictoriu cu intimații și.
A menținut soluția dată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Petroșani în dosarul 4564/P/2008.
În baza art.192 al. 2 pen a obligat petentul să plătească 50 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin rezoluția din 10.07.2009 dată în dosarul 4564/P/2008, Parchetul de pe lângă Judecătoria Petroșani, în baza disp. Art. 228 al.6 pen rap la art. art.10 lit. d pen - a confirmat propunerea de neîncepere a urmăririi penale față de numiții și pentru infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev de art.246 pen.
S-a constatat că la data de 08.09.1994, numita a cumpărat de la Regia Autonomă de Gospodărire Comunală și Locativă, imobilul situat în,-,. 1, jud. H, susnumite fiindu-i atribuit pe durata existenței construcției, terenul aferent locuinței în suprafață de 44,202, între părți fiind încheiat în acest sens, contractul de vânzare cumpărare nr. 3728.
În calitate de proprietară a locuinței, la data de 05.01.1995 numita a depus o cerere la Consiliul Local, prin care solicita să-i fie atribuită în proprietate suprafață de 2302teren aferent casei.
La data de 28.02.1995 numita a vândut casa situată în numitei, fiind încheiat în acest sens, contract de vânzare-cumpărare autentic.
Ulterior, vânzării case, prin Ordinul Prefectului Județului H nr. 203/22.11.1995, numite i-a fost atribuită în proprietate suprafața de 230 mp aferentă casei, al cărei proprietar fusese, acesta fiind pusă în posesie la data de 18.12.1995 de Consiliul Local.
Ulterior acestei date, numita -mai exact nepotul acesteia- - a folosit în permanență terenul, al cărei proprietar era, iar numita a folosit doar casa, care era in proprietatea ei.
La data de 12.01.2008 numita - a decedat, iar unicul ei moștenitor, a fost fiica ei, -, care a devenit proprietară a locuinței.
La aceeași dată numita - a vândut casa petentului și soției sale.
Așa cum rezultă din contractul de vânzare cumpărare autentic, încheiat între părți, petentul a cumpărat doar casa, iar martorii - și au declarat că i-au spus acesteia că terenul aferent casei aparține.
Cu toate acestea la data de 20.11.2008 petentul a depus la Primărie o cerere prin care solicită trecerea terenului aferent locuinței sale în proprietatea sa, cererea fiind înregistrată la nr. 15271, iar la data de 25.11.2008 i s-a comunicat de către primărie care sunt actele doveditoare necesare în vederea rezolvării cererii sale, partea vătămată depunând actele solicitate.
Ulterior în urma verificării s-a constat care este situația juridică a terenului, respectiv acesta se află în proprietatea numite și nu-i poate fi atribuit petentului, fapt ce a nemulțumit pe acesta și l-a determinat să formuleze plângerile penale care fac obiectul prezentului dosar.
Întrucât din cercetările efectuate rezultă că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, neputându-se reține în sarcina numiților și sau a vreunei alte persoane că nu și-ar fi îndeplinit sau și-ar fi îndeplinit defectuos, cu știință, atribuțiile de serviciu și prin acesta i-ar fi cauzat părții vătămate o vătămare a intereselor sale legale-față se susnumiți se va confirma propunerea de neîncepere a urmăririi penale.
În ceea ce privește infracțiunile de fals intelectual și uz de fals, existența acestora nu s-a confirmat în urma cercetărilor, nici partea vătămată nefăcând vreo precizare concretă în legătură cu vreun act fals sau cu folosirea unui astfel de act de către vreo persoană, în scopul producerii de consecințe juridice.
De asemenea, din cercetări nu rezultă nici comiterea infracțiunii de tulburare de posesie-partea vătămată neavând niciodată posesia terenului aferent locuinței sale-astfel încât, și pentru această infracțiune se va conforma față de susnumiți propunerea de neîncepere a urmăririi penală în cauză.
Împotriva rezoluției sus menționate petentul a formulat plângere la prim procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Petroșani.
Prin ordonanța din 13.08.2009 din dosarul 545/II/2/2009 prim procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Petroșania dispus respingerea plângerii formulate de petent.
Examinând plângerea formulată, prim procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Petroșania constatat că plângerea este nefondată întrucât în speță nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor.
S-a arătat că potrivit contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 3269 din 10.11.2008 de Biroul Notarului Public și numita - i-a vândut petentului și soției sale doar casa de colonie, menționându-se dreptul vânzătoarei de folosință asupra terenului în suprafață de 44.20 mp proprietate de stat.
Din declarația dată de - a rezultat că le-a spus cumpărătorilor că obiectul vânzării îl constituie doar casa, întrucât terenul aparține altei persoane.
Din declarația dată de - rezultă că le-a spus cumpărătorilor că obiectul vânzării-cumpărării îl constituie doar casa întrucât terenul este proprietatea altei persoane.
În consecință, corect s-a reținut în rezoluția atacată, lipsa elementelor constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor, întrucât primarul și juristul Primăriei or. nu și-au încălcat atribuțiile de serviciu.
Referitor la Ordinul Prefectului nr. 203/1995 prin care s-a atribuit numitei în proprietate, suprafața de 230 mp, acesta reprezintă un act administrativ care nu intră sub cenzura procurorului, putând fi contestat în condiții prevăzute de lege.
Petentul a formulat în baza disp. art. 2781pen cu respectarea termenului prev de art. 278 al.3 pen,plângere împotriva rezoluției din 10.07.2009 dată în dosarul 4564/P/2008 de Parchetul de pe lângă Judecătoria Petroșani.
Petentul a solicitat admiterea plângerii întrucât rezoluția este nelegală.
Analizând probele administrate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Petroșani instanța a constatat că la data de 10.11.2008 prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 3269/10.11.2008, petentul Aac umpărat împreună cu soția sa un imobil casă de colonie în suprafață de 65 mp situat în -,. 1,jud. de la numita -. În contract s-a prevăzut că petentul are un drept de folosință asupra terenului aferent casei,teren care este proprietate de stat în suprafață de 44,20 mp.
Terenul a fost dobândit prin moștenire de vânzătoarea - de la mama sa.
a dobândit conform contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 1543 din 28.02.1995 de la imobilul situat în -.1, jud. H și un drept de folosită asupra suprafeței de 44,20 mp. Imobilul este înscris în CF 3857.
La data de 05.01.1995 numita a solicitat în baza art. 36 al.3 din Legea18/1991, atribuirea în proprietate a suprafeței de 230 mp teren aferent imobilului casă situat în -,.1 jud.
În baza art. 36 al. 6 din Legea 18/1991 prin ordinul Prefectului nr. 203/22.11.1995 s-a trecut din proprietatea statului în proprietate particulară a anumitei, suprafața de 230 mp conform cererii formulate.
La data de 18.12.1995 s-a încheiat un proces verbal de punere în posesie a suprafeței sus menționate.
Potrivit ordinului sus menționat este fără dubiu că asupra terenului aferent imobilului situat în -,.1, teren care putea fi dobândit potrivit art. 36 din legea 18/1991,a dobândit drept de proprietate la data de 22.11.1995.
După încheierea contractului de vânzare cumpărare a imobilului situat în -,.1, cumpărătorul a formulat cerere la Primăria orașului pentru a dobândi proprietatea asupra terenului aferent imobilului pe care l-a cumpărat conform legii 18/1991.
Inițial Primăria fără a efectua verificări atât în teren cât și la Oficiul de cadastru și publicitate imobiliară i-a comunicat petentului că poate dobândi terenul aferent imobilului. Ulterior așa cum reiese și din adresa nr. 2614/2009 a Primăriei s-a constatat că terenul nu poate fi dobândit de petent întrucât terenul a fost atribuit numitei prin Ordinul Prefectului județului H nr. 203/1995.
Petentul a invocat faptul că reprezentanții Primăriei în speță primarul și secretarul, intimați in dosar, refuză să-i atribuie teren în proprietate pentru imobilul cumpărat susținând că există extras de carte funciară în care statul Român figurează cu o cotă de 1/1. Conform extrasului de carte funciară 60523 provenit din conversia de pe Cf nr. 6055, pe care îl depune petentul la dosar statul are cotă de 1/1. Este vorba însă de alt teren și nu de cel aferent imobilului situat în,-.1.După cum se poate observa numărul topografic diferă. În extrasul depus de petent la fila 11 Statul figurează cu un teren în cotă de 1/1 cu nr. topografic 7727/113/J/4/II/3/2/8/70 în extrasul de la fila 24 din dosarul de urmărire penală, terenul obținut de conform Ordinului prefectului nr. 203/1995 are nr. topografic 7727/113/j/4/II/3/2/8/58.
Chiar dacă din eroare extrasul de carte funciară ar fi arătat că terenul pe care petentul îl solicită aparține statului această împrejurare nu ar putea fi absolută și de necontestat. Conform legii7/1996 extrasul de carte funciară nu valorează titlu de proprietate ci înscrierile în cartea funciară operează pentru opozabilitate și în baza unui titlu valabil.
Ori este indubitabil că asupra suprafeței de 230 mp aferentă imobilului situat în,-.1 există un titlu valabil - Ordinul Prefectului nr. 203/1995 și petentul nu poate beneficia de prevederile legii 18/1991, art. 36.
Terenul nu mai este proprietatea statului pentru a putea beneficia petentul de disp. art. 36 din legea 18/1991.
Din declarația martorei - persoana de la care petentul a cumpărat imobilul în anul 2008 rezultat că petentul cunoștea situația juridică a terenului la momentul cumpărării imobilului casă și și-a asumat această situație juridică.
Din analiza probatoriului administrat în cauză a rezultat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, neputându-se reține în sarcina intimaților și sau a altei persoane că nu și au îndeplinit sau au îndeplinit defectuos, cu știință, atribuțiile de serviciu și prin aceasta ar fi cauzat părții vătămate o vătămare a intereselor sale.
În speță s-au administrat toate probele necesare pentru o justă soluționare a cauzei.
Față de considerentele mai sus expuse instanța de fond a apreciat că soluția Parchetului de pe lângă Judecătoria Petroșani este legală și temeinică.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs petentul
În motivele scrise de recurs, petentul a solicitat casarea hotărârii atacate, admiterea plângerii formulate, desființarea rezoluțiilor atacate și trimiterea cauzei la procuror, în vederea începerii urmăririi penale împotriva făptuitorilor și.
Prin decizia penală nr.22/R/2010 Tribunalul Hunedoaraa respins ca tardiv recursul declarat de petent.
Pentru a pronunța această soluție Tribunalul a constat că recursul a fost declarat de petentul A după expirarea termenului prevăzut de dispozițiile art.3853pr.pen. de 10 zile de la pronunțare, având în vedere că acesta a fost prezent la dezbaterea fondului din data de 26.10.2009, când instanța a amânat pronunțarea pentru data de 02.11.2009 (34-36 dosar fond).
Astfel, termenul de 10 zile, de declarare a recursului, a început să curgă pentru petent la data de 02.11.2009 și s-a împlinit la data de 13.11.2009, însă recursul declarat de aceasta a fost depus la registratura Judecătoriei Petroșani la data de 16.11.2009 (2 dosar recurs), ulterior expirării termenului.
Potrivit dispozițiilor art.192 al.2 pr.pen. recurentul Aaf ost obligat la plata sumei de 30 lei - cheltuieli judiciare către stat, în calea de atac a recursului.
Împotriva acestei soluții a declarat recurs petentul solicitând petentul casarea hotărârii și în rejudecare admiterea plângerii astfel cm a fost formulată.
În dezvoltarea motivelor de recurs petentul a susținut că în mod nelegal s-a respins ca tardiv recursul declarat la Tribunalul Hunedoara.
Deliberând asupra recursului prin prisma motivelor invocate și, din oficiu, în limitele prevăzute de art. 385 indice 6 alin.3 din codul d e procedură penală Curtea reține următoarele.
Potrivit dispozițiilor art. 278 indice 1 din codul d e procedură penală împotriva rezoluției procurorului se poate face plângere la instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența de soluționare a cauzei în primă instanță. Hotărârea instanței de fond este susceptibilă de a fi atacată cu recurs.
În speță plângerea împotriva rezoluției procurorului a fost în mod legal soluționată de către Judecătoria Petroșani. Recursul îndreptat împotriva acestei hotărâri a fost soluționat de către Tribunalul Hunedoara. Împotriva acestei soluții petentul nu mai are deschisă, potrivit legii, o nouă cale de atac a recursului.
În consecință, în temeiul art.385 1ndice 15 alin.1 pct. 1 lit.a din codul d e procedură penală Curtea va respinge ca inadmisibil recursul petentului.
În temeiul art. 192 alin.2 din codul d e procedură penală petentul va fi obligat să plătească statului suma de 50 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Respinge ca inadmisibil recursul declarat de petentul A împotriva deciziei penale nr. 22/R/2010 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar nr-.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 50 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică din 25.02.2010.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
Red./ Tehnored.
2 ex./05.03.2010
jud. recurs,
jud. fond
Președinte:Maria Elena CovaciuJudecători:Maria Elena Covaciu, Leontin Coraș, Alina
