Spete inselaciune Art 215 cod penal. Decizia 164/2010. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 164/2010
Ședința publică din 25 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Maria Elena Covaciu
JUDECĂTOR 2: Leontin Coraș
JUDECĂTOR 3: Alina
Grefier
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA reprezentat de
Procuror - -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de inculpata împotriva deciziei penale nr. 242/A/2009 pronunțată de Tribunalului Hunedoara în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, au răspuns: inculpata recurentă asistată de apărător ales, avocat, lipsă fiind partea civilă intimată.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, după care se constată că recurenta a depus la dosar precizare a motivelor de recurs și note de ședință.
Apărătorul ales al inculpatei recurente, avocat, depune la dosar următoarele înscrisuri: o plângere penală formulată împotriva martorilor și, o copie a acțiunii de chemare în judecată a numitului, copia contractului de vânzare-cumpărare încheiat între în calitate de vânzător și în calitate de cumpărător și practică judiciară a diverselor instanțe prin care în cazuri asemănătoare s-a dispus achitarea inculpaților.
Instanța constată că nu sunt cereri de formulat, împrejurare față de care acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul ales al inculpatei recurente, avocat, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și precizat în scris. În principal, solicită admiterea recursului și casarea cu trimitere a cauzei fie la instanța de fond, pentru că audierea martorului s-a făcut în lipsa avocatului și a inculpatei, încălcându-i-se astfel inculpatei dreptul la apărare, apreciind că doar instanța de fond ar putea remedia acest aspect, fie la instanța de apel, care nu s-a pronunțat pe latura civilă a cauzei, arătând că în motivarea soluției există o singură frază în care instanța de apel arată că latura civilă a fost corect soluționată de instanța de fond. În subsidiar, solicită casarea hotărârii cu reținerea spre rejudecare și achitarea inculpatei fie în temeiul lit. baa rt. 10 Cod procedură penală, fie în temeiul literei daa celuiași articol. Cu privire la achitarea inculpatei arată că soluția de condamnare se bazează în procent de 99% pe declarația martorului, care susține că nu a primit acei bani, că nu a avut nicio înțelegere cu recurenta și arată că la dosar există numeroase probe prin care se demonstrează că declarația acestui martor este falsă. Arată că la fila 235 din dosarul de fond există declarația martorei care spune că recurenta a fost șantajată de către martorul cu tentativa de reziliere a unui contract. Cu privire la afirmația martorului referitoare la faptul că nu știe nimic arată că există la dosar depuse numeroase bilețele din care rezultă că cei doi aveau o colaborare pe tranzacție imobiliară, motive pentru care solicită înlăturarea declarației acestui martor. Precizează că această convenție între părți s-a făcut în mod particular și nu prin agenția imobiliară, aspect pe care îl apreciază ca un punct de sprijin pentru a se constata că nu există nicio intenție de a înșela. Mai arată că în procesul civil ce a avut loc între părți recurenta nu s-a prezentat și nu s-a apărat de nici un fel, iar la filele 159 și 161 din dosarul de fond, există depuse dovezile de achitare a obligațiilor pecuniare. Pe latură civilă, în funcție de soluția ce se va pronunța, solicită fie lăsarea nesoluționată a laturii civile - în cazul în care se va dispune achitarea inculpatei pe lit. b, fie respingerea pretențiilor civile, în cazul achitării pe lit. Arată că în opinia lor soluția corectă este achitarea inculpatei în temeiul art. 10 lit. b Cod procedură penală. Solicită să se țină cont de precizarea motivelor de recurs expuse pe larg în scris.
Reprezentanta Parchetului solicită admiterea recursului și casarea deciziei penale atacate cu trimitere spre rejudecare la instanța de fond. Apreciază că sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 3859pct. 10 Cod procedură penală având în vedere modul în care s-a procedat la admiterea probelor raportat la natura relațiilor dintre părți, la faptul că între părți s-a desfășurat și un proces civil, context în care apreciază că trebuie clarificată situația martorului.
În acest moment al dezbaterilor se prezintă în instanță partea civilă intimată asistată de apărător ales, avocat, care învederează instanței că din cauza condițiilor de trafic nu au reușit să ajungă mai devreme în instanță.
Curtea va lua act că din cauza unor condiții obiective de împiedicare partea civilă și apărătorul său ales s-au prezentat în fața sa în momentul dezbaterilor cauzei, motiv pentru care dispune redeschiderea dezbaterilor.
Instanța, referitor la luarea unei declarații părții civile, face precizarea că potrivit prevederilor art. 38514alin. 1 Cod procedură penală, în procedura recursului singurele probe care se administrează sunt cele cu înscrisuri și ascultarea inculpatului, astfel încât nu se va mai proceda la ascultarea părții civile, urmând a se folosi de declarațiile date anterior de aceasta.
Apărătorul ales al părții civile arată că nu are cereri de formulat, împrejurare față de care instanța dispune reluarea cuvântului pe fond.
Apărătorul ales al inculpatei recurente, avocat, solicită admiterea recursului și casarea hotărârilor atacate cu trimitere spre rejudecare la instanța de fond pentru reaudierea martorului sau la instanța de apel pentru nesoluționarea laturii civile a cauzei. În subsidiar solicită admiterea recursului cu reținerea cauzei spre rejudecare și pronunțarea unei soluții de achitare a inculpatei, în principal în temeiul art. 10 lit. b Cod procedură penală, iar în subsidiar în temeiul art. 10 lit. d Cod procedură penală. Cu privire la latura civilă solicită fie lăsarea nesoluționată a laturii civile, fie respingerea acesteia.
Apărătorul ales al părții civile intimate, avocat, solicită respingerea recursului, apreciind că dispozițiile instanței de fond au fost bine motivate, în cauză nefiind incidente viciile de procedură invocate de inculpată. Solicită acordarea unui termen de pronunțare în vederea depunerii de concluzii scrise. Precizează că își mențin constituirea de parte civilă.
Reprezentanta Parchetului solicită casarea cauzei cu trimitere spre rejudecare instanței de fond pentru încălcarea dreptului la apărare, apreciind că martorul nu a fost audiat în condiții procedurale.
nculpata recurentă, având ultimul cuvânt, arată că achiesează la concluziile apărătorului său ales. Solicită admiterea recursului și fie trimiterea cauzei spre rejudecare în vederea reaudierii martorului, fie casarea și achitarea sa. Arată că nu și-a însușit acei bani. Precizează că a făcut plângere penală pentru mărturie mincinoasă.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului penal de față:
Prin sentința penală nr. 449/2009, Judecătoria Devaa dispus condamnarea inculpatei, la:
- 3 ani închisoare pentru infracțiunea de înșelăciune prev. și ped. de art. 215 al. 1 și 3 cod penal.
A privat pe inculpată de exercițiul drepturilor civile prev. de art. 64 lit. teza II și lit. b cod penal în condițiile art. 71 cod penal.
În baza art. 81, 82 cod penal a suspendat condiționat executarea pedepsei de mai sus pe durata unui termen de încercare de 5 ani, iar în baza art. 71 al. 5 cod penal, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale, a suspendat și executarea pedepsei accesorii.
A pus în vedere inculpatei disp. art. 83 cod penal.
A obligat pe inculpată să plătească părții civile, dobânda legală aferentă sumei de 5000 lei, în perioada 15. 11. 2005 - 18. 02. 2008, precum și dobânda legală aferentă sumei de 4.000 lei, în perioada 15. 11. 2005 - 18. 03. 2008.
A respins în rest pretențiile formulate de partea civilă.
A obligat pe inculpată la plata sumei de 400 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
În cursul anului 2005 partea vătămată, în calitate de mandatară a fiului acesteia, a luat legătura cu o veche cunoștință, inculpata, despre care cunoștea că a lucrat în cadrul comisiei de fond funciar din cadrul Primăriei municipiului D și că deține o agenție imobiliară, cu scopul de a intermedia operațiunea de cumpărare a unui teren în municipiul D, pentru fiul său.
După un interval de cca. o lună, inculpata i-a adus la cunoștință părții vătămate faptul că are cunoștință despre un teren situat în zona - din municipiul D care poate dă i-l vândă. După o săptămână, partea vătămată și inculpata s-au deplasat la fața locului situării terenului, pe strada - din municipiul i-a prezentat un teren în suprafață de 3000 mp, dotat cu utilități, respectiv, aflat la șosea, având posibilități de canalizare, gaz, curent și având vecini "de lume bună". I-a prezentat terenul ca fiind al "moșului ", căruia îi facilitase anterior vânzarea altor terenuri, motiv pentru care acel teren avea un preț sub cel al pieței, de numai 10 euro/mp. Prezentat fiind astfel acel teren, precum și încrederea pe care i-a inspirat-o inculpata părții vătămate, având în vedere că era o veche cunoștință, fostă colegă de serviciu cu soțul ei, decedat la acea dată, partea vătămată a fost de acord să cumpere terenul prezentat, lucru pe care i l-a comunicat inculpatei.
În data de 31.10.2005, în jurul orei 16,00, sunat-o pe partea vătămată, comunicându-i că are nevoie urgentă de suma de 9000 lei, drept avans pe care să-l achite "moșului ", care tocmai a venit din B și urma să plece în cursul acelei zile înapoi.
Inculpata i-a precizat părții vătămate că dacă nu îi dă banii deîndată, "moșul " nu îi va mai vinde terenul.
Astfel, partea vătămată a apelat la martora pentru a asista la remiterea sumei de bani, care trebuia să fie făcută cu cât mai repede și deoarece era deja ora 16,00 nu putea fi făcută într-un birou notarial.
În acest sens, partea vătămată însoțită de martoră și de inculpată, cu autoturismul acesteia din urmă, s-au deplasat la sediul Eurom Bank din municipiul D, de unde la ora 16,26, partea vătămată a ridicat suma de 8930,00 lei, pe care i-a remis cu titlu de avans din prețul de 10000 de euro pentru terenul din zona - pe care l-a avut în vedere să-l cumpere (1000 mp x 10 euro/mp).
Împreună s-au deplasat la domiciliul martorei, unde în urma discuțiilor, inculpata s-a obligat față de partea vătămată ca în termen de 10 zile lucrătoare să întabuleze terenul, iar după alte 5 zile să încheie contractul de vânzare-cumpărare.
În acest sens, inculpata a conceput și redactat un contract pe care l-a intitulat "contract de împrumut". În realitate, potrivit voinței reale a părților contractului, ( astfel cum sunt și prev. art. 977 din Codul civil care prevăd că " Interpretarea contractelor se face după intenția comună a părților contractante, iar nu după sensul literal al termenilor"), prin acel act, scris de inculpată, aceasta atestă că a primit de la partea vătămată suma de 9000 lei, cu titlu de avans pentru cumpărarea unui teren în suprafață de 1000 de mp pe strada -, cu suma de 10 euro/mp. Totodată, inculpata se obligă să întabuleze terenul în termen de 10 zile lucrătoare, iar după 5 zile de la întabulare să încheie contractul de vânzare cumpărare al acelui teren, în caz contrar, să restituie întreaga sumă. Prin stabilirea acestor termene ferme și relativ reduse ca perioadă de timp, partea vătămată a fost convinsă cu privire la seriozitatea inculpatei și a fost convinsă că va avea o afacere bună. Motivația inculpatei cu privire la intitularea contractului ca fiind de împrumut este aceea că era prietenă cu partea vătămată și nu a dorit să-i rețină comision, actul fiind o garanție a primirii sumei de la partea vătămată.
Având în vedere că timpul a trecut fără ca să mai ia legătura cu partea vătămată, aceasta din urmă a căutat-o pentru a se interesa cu privire la demersurile făcute. În acest context, inculpata a amăgit-o în continuare, trimițând-o la diverși notari cu pretextul că va încheia contractul de vânzare-cumpărare, apoi că-i va restitui suma primită cu titlu de avans, sens în care partea vătămată și-a deschis un cont în bancă, comunicându-i de mai multe ori că i-a vărsat banii în acel cont, deși, în realitate acest lucru nu s- întâmplat. Până la urmă, partea vătămată nu a reușit să mai ia legătura cu inculpata, deoarece aceasta nu i-a mai răspuns la telefon.
Astfel, partea vătămată a acționat-o în judecată pe, solicitând instituirea unui sechestru asigurator asupra bunurilor învinuitei, cunoscând că aceasta are și alte datorii neachitate și, totodată, a promovat o acțiune în justiție pentru restituirea sumei.
Prin sentința civilă nr. 4405/2007 a Judecătoriei Deva, irevocabilă, a fost respinsă cererea părții vătămate de instituire a sechestrului asigurator, cu motivarea că nu s-a făcut dovada îndeplinirii cerințelor prev. de art. 591 al. 1.pr.civ. ( 117 și urm).
Cu toate acestea, prin sentința civilă pronunțată în dosarul - în data de 11.02.2008 de Judecătoria Devaa fost admisă acțiunea civilă introdusă de partea vătămată, iar învinuita a fost obligată la restituirea sumei de 9000 lei către partea vătămată.
În datele de 18.02.2008 și 18.03.2008 inculpata a restituit suma de 9000 de lei părții vătămate, cu toate că pe parcursul urmăririi penale s-a angajat de mai multe ori să achite suma ( 159-161,164,27).
Apărarea inculpatei că ar fi vrut doar să o ajute pe partea vătămată s-a considerat nefondată, având în vedere modul în care desfășurat activitatea de inducere în eroare a acesteia pentru obținerea sumei de 9000 lei, despre care avea cunoștință că nici nu-i va putea restitui în termenul arătat în convenție, și nici că-i va putea vinde acel teren pe care ar fi trebuit să-l achiziționeze în acel interval scurt de timp de la martorul.
Din probele administrate în cauză, a rezultat că terenul cu privire la care inculpata s-a angajat să-l vândă părții vătămate nu a aparținut niciodată martorei -, soția martorului, și că terenurile înscrise în titlurile de proprietate ale acesteia erau bine cunoscute de inculpată, care s-a ocupat de toată activitatea de reconstituire dreptului de proprietate, având în vedere și cunoștințele sale dobândite în timpul activității desfășurate în cadrul comisiei de fond funciar din cadrul Primăriei municipiului D (26-27,. 162-164).
Mai mult, din declarațiile martorilor și - a rezultat că aceștia nu au avut nici o înțelegere cu privind vânzarea vreunui teren, ci doar o convenție pentru a le reprezenta interesele într-un proces civil, procură ce a fost revocată, având în vedere că aceasta nu și-a îndeplinit obligațiile ( 104-108).
Realizând din atitudinea ulterioară a învinuitei că a fost indusă în eroare de aceasta, partea vătămată a făcut verificări pentru a-l identifica pe proprietarul terenului, astfel că a aflat că terenul avea alți proprietari de drept și că nu aparținut niciodată familiei ori părinților numitei - ( 56-57,172-175).
Împotriva acestei sentințe a declarat apel, în termen, inculpata.
În motivele de apel formulate, inculpata a criticat sentința atacată, sub aspectul legalității și al temeiniciei, solicitând, sub aspectul laturii penale, în principal, achitarea sa, în baza art.11 pct.2 lit.a) pr.pen. raportat la art.10 lit.b) pr.pen. iar în subsidiar, achitarea întemeiată pe dispozițiile art.11 pct.2 lit.a) pr.pen. raportat la art.10 lit.d) pr.pen. Sub aspectul laturii civile, inculpata a solicitat lăsarea nesoluționată a acțiunii civile, ori, după caz, respingere acesteia. A mai solicitat inculpata înlăturarea obligației sale la plata cheltuielilor judiciare.
În dezvoltarea motivelor de apel, inculpata a precizat că fapta sa nu este prevăzută de legea penală, fiind doar un litigiu de natură civilă - soluționat deja prin obligarea sa la plata sumei de 9.000 lei către partea vătămată -, în condițiile în care a întocmit cu partea vătămată contractul de împrumut doar cu scopul de a nu i se percepe acesteia comisioanele caracteristice agențiilor imobiliare.
În motivarea subsidiarului, inculpata a menționat că nu a avut intenția de aoî nșela pe partea vătămată, ci a fost de bună-credință, având o foarte bună relație de familie și amiciție cu aceasta, ori, apreciază inculpata, înșelăciunile se comit între persoane care nu se cunosc, nicidecum între prieteni sau rude.
A invocat inculpata și lipsa unui alt element al infracțiunii, anume cel al obținerii unui folos material injust, concretizat în restituirea sumei obținute, de 9.000 lei, părții vătămate, astfel că aceasta nu a fost prejudiciată în niciun fel. A solicitat inculpata înlăturarea declarației martorului, întrucât nu este conformă adevărului.
Prin decizia penală nr.242/ tribunalul Hunedoaraa respins ca nefondat apelul inculpatei.
Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut următoarele considerente:
Prima instanță a reținut o corectă stare de fapt și o reală vinovăție a inculpatei în comiterea faptei infracționale reținută în sarcina sa, în baza probelor administrate în cauză, a căror evaluare s-a realizat în condițiile art.63 al.2 pr.pen.
S-a motivat că rezultă astfel, fără echivoc, faptul că inculpata a indus și menținut în eroare pe partea vătămată cu privire la vânzarea terenului situat în D, str. -, în suprafață de 1.000 mp, cu prețul de 10 Euro/mp. atât cu prilejul întocmirii, la data de 31.10.2005, a contractului sub semnătură privată denumit, literal, "de împrumut", cât și pe parcursul executării acestuia, cauzând părții vătămate un prejudiciu patrimonial în sumă de 9.000 lei.
Încadrarea juridică a faptei reținută în sarcina inculpatei, în dispozițiile art.215 al.1 și 3.pen.care incriminează înșelăciunea în convenții, este legală.
În ceea ce privește individualizarea și proporționalizarea pedepsei aplicate, s-a arătat că a fost făcută cu respectarea criteriilor prevăzute de art.72 pen. ținând cont de împrejurările concrete ale săvârșirii faptei, de urmarea acesteia, de limitele speciale de pedeapsă stabilite de lege și de persoana inculpatei, a cărei atitudine a fost nesinceră chiar și în faza cercetării judecătorești.
Raportat la împrejurarea că inculpata se află pentru prima oară în sfera ilicitului penal, s-a apreciat în mod corect că scopul pedepsei poate fi realizat și fără executare, aplicându-se dispozițiile art.81 și 82.pen.
Latura civilă a cauzei a fost corect soluționată, prin obligarea inculpatei la plata dobânzilor legale aferente sumelor restituite fracționat acoperindu-se întregul prejudiciu suportat de patrimoniul părții vătămate.
Criticile aduse sentinței atacate, prin motivele de apel invocate, în sensul că fapta inculpatei nu este prevăzută de legea penală, ci are natură juridică civilă, dar și în sensul că faptei reținută în sarcina inculpatei i-ar lipsi latura subiectivă și cea obiectivă, au fost înlăturare cu motivarea că nu au corespondent probator.
În acest sens instanța de apel a arătat că înscrisul sub semnătură privată perfectat între părți nu este unul de împrumut, astfel cum a fost intitulat generic, ci conținutul său - exprimat în termeni lipsiți de echivoc - atestă remiterea unui avans, în contul prețului vânzării, astfel că interpretarea contractului conform voinței reale a părților, dată de prima instanță, este legală și temeinică.
Apoi, în condițiile în care inculpata - asociat al unei societăți comerciale a cărei principală activitate era cea a unei agenții imobiliare - a convins-o pe partea vătămată că va intermedia, în condiții deosebit de avantajoase, vânzarea-cumpărarea terenului al căror proprietari știa că nu erau martorii și --, stabilind termene de perfectare a contractului în formă autentică și de întabulare, s-a apreciat că reaua-credință a inculpatei este evidentă și că aceasta a acționat cu intenția inducerii în eroare, astfel că se face vinovată de comiterea infracțiunii de înșelăciune în convenții, incriminată de dispozițiile art.215 al.1 și 3.pen.
dintre inculpată și partea vătămată nu numai că e departe de aoe xonera pe cea dintâi de suspiciunea relei-credințe, ci, dimpotrivă, apreciem că i-a facilitat manoperele dolosive de inducere în eroare.
de fundament juridic a fost considerată și susținerea inculpatei în sensul că faptei sale i-ar lipsi și un alt element al infracțiunii, cel al obținerii unui folos material injust, de vreme ce a restituit părții vătămate avansul în cuantum de 9.000 lei.
În ceea ce privește depoziția martorului s-a arătat că nu poate fi trecută sub beneficiu de inventar și apreciată ca neconformă adevărului, atâta timp cât afirmațiile sale se coroborează cu celelalte probe (înscrisuri și declarații de martori) administrate în faza de urmărire penale și readministrate, în condițiile contradictorialității, de prima instanță.
Împotriva acestei soluții a declarat recurs inculpata solicitând casarea hotărârilor pronunțate și în principal, casarea cu trimitere a cauzei fie la instanța de fond, pentru că audierea martorului, s-a făcut în lipsa avocatului și a inculpatei, încălcându-i-se astfel inculpatei dreptul la apărare, apreciind că doar instanța de fond ar putea remedia acest aspect, fie la instanța de apel, care nu s-a pronunțat pe latura civilă a cauzei, arătând că în motivarea soluției există o singură frază în care instanța de apel arată că latura civilă a fost corect soluționată de instanța de fond. În subsidiar s-a solicitat casarea hotărârii cu reținerea spre rejudecare și achitarea inculpatei fie în temeiul lit. baa rt. 10 Cod procedură penală, fie în temeiul literei "d" a aceluiași articol. În esență s-a susținut că fapta nu este prevăzută de legea penală, deoarece între părți este doar un litigiu de natură civilă care s-a și stins prin obligarea sa la plata sumei de 9000lei către partea civilă. De asemenea s-a arătat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii deoarece nu a existat intenția de a induce în eroare pe partea vătămată și că nu a obținut nici un folos material în urma tranzacției încheiate, dimpotrivă în cele din urmă a fost prejudiciată.
Deliberând asupra recursului prin prisma motivelor invocate, și din oficiu, în limitele prevăzute de art. 385 indice 9 alin.3 din codul d e procedură penală Curtea reține următoarele:
În ceea ce privește critica referitoare la nerespectarea dreptului la apărare al inculpatei în fața instanței de fond Curtea constată că aceasta este fondată.
La termenul de judecată din 24 februarie 2009, avocatul ales al inculpatei a formulat o cerere de amânare justificată cu acte medicale. Instanța având în vedere că asistența juridică în cauză era obligatorie, pentru inculpată, a considerat întemeiată cererea de amânare. Cu toate acestea amânarea nu s-a realizat în mod efectiv ci instanța a procedat la administrarea de probe în ședință, respectiv a procedat la audierea martorului.
Potrivit dispozițiilor codului d e procedură penală:
"Art. 171 - Asistența învinuitului sau a inculpatului
Învinuitul sau inculpatul are dreptul să fie asistat de apărător, în tot cursul urmăririi penale și al judecății, iar organele judiciare sunt obligate să-i aducă la cunoștință acest drept.
.
În cursul judecății, asistența juridică este obligatorie și în cauzele în care legea prevede pentru infracțiunea săvârșită pedeapsa detențiunii pe viață sau pedeapsa închisorii de 5 ani sau mai mare.
Când asistența juridică este obligatorie, dacă învinuitul sau inculpatul nu și-a ales un apărător, se iau măsuri pentru desemnarea unui apărător din oficiu.
Când asistența juridică este obligatorie, dacă apărătorul alesnu se prezintă nejustificatla data stabilită pentru efectuarea unui act de urmărire penală sau la termenul de judecată fixat și nici nu asigură substituirea, pleacă sau refuză să efectueze apărarea, organul judiciar ia măsuri pentru desemnarea unui apărător din oficiu care să-l înlocuiască, acordându-i timpul necesar pentru pregătirea apărării. n cursul judecății, după începerea dezbaterilor, când asistența juridică este obligatorie, dacă apărătorul ales lipsește, nejustificat, la termenul de judecată și nu asigură substituirea, instanța ia măsuri pentru desemnarea unui apărător din oficiu care să-l înlocuiască, acordând un termen de minimum 3 zile pentru pregătirea apărării.
.
Dacă la judecarea cauzei apărătorul lipsește și nu poate fi înlocuit în condițiile alin. 41, cauza se amână."
În speță infracțiunea pentru care inculpata este trimisă în judecată, înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin.1 și 3 din codul d e procedură penală este sancționată de lege cu o pedeapsă cu închisoarea de la 6 luni la 12 ani. În consecință pentru inculpată era obligatorie asistența juridică în cursul judecății.
În ceea ce privește absența avocatului inculpatei aceasta nu a fost considerată nejustificată de către instanța de fond. Dar chiar dacă era considerată nejustificată instanța trebuia să facă aplicarea dispozițiilor alineatului4 indice 1 al art. 171 și să dispună desemnarea unui apărător din oficiu. În speță însă instanța era datore să procedeze conform dispozițiilor alineatului 6 al aceluiași articol și să amâne cauza fără a efectua vreun act de procedură.
Prin audierea unui martor esențial pentru soluționarea cauzei, pretinsul proprietar și vânzător al obiectului tranzacției reclamate ca făcând obiectul infracțiunii de înșelăciune, în lipsa inculpatei și a apărătorului acesteia dreptul la apărare al inculpatei a fost grav vătămat. Aceasta a fost în imposibilitate de a adresa întrebări martorului în sensul susținerii apărării sale.
Potrivit dispozițiilor art.197 alin.2 teza doua din codul d e procedură penală sunt prevăzute sub sancțiunea nulității dispozițiile referitoare la asistarea inculpatului de către apărător atunci când această asistare este obligatorie.
În consecință, față de starea de fapt reținută și dispozițiile legale invocate, Curtea constată că în speță este incident temeiul de casare prevăzut de art. 385 indice 9 alin.1 pct.6 din codul d e procedură penală.
Întrucât acest motiv de casare atrage casarea hotărârea instanței de fond cu trimitere spre rejudecarea analiza celorlalte motive de recurs invocate este lipsită de interes pentru soluționarea recursului.
Față de cele ce preced, în temeiul art. 385 indice 15 alin.1 pct.2 lit.c din codul d e procedură penală Curtea va admite recursul declarat, va casa decizia penală nr. 242/A/2009 a Tribunalului Hunedoara și sentința penală nr. 449/2009 pronunțată de Judecătoria Deva în dosarul nr- și va dispune rejudecarea cauzei de către Judecătoria Deva. Cu ocazia rejudecării instanța va asigura respectarea dispozițiilor legale referitoare la asistența juridică obligatorie a inculpatei și va proceda la readministrarea probei efectuată în condiții neprocedurale. Cu ocazia rejudecării vor fi avute în vedere și celelalte critici formulate de inculpată în recurs.
Ultimul act procedural rămas valabil de la care procesul penal trebuie să-și reia cursul este încheierea penală din 27 ianuarie 2009 pronunțată de Judecătoria Deva în dosarul nr-.
Onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, în sumă de 50 lei, reprezentând cota procentuală de 25%, va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Admite recursul declarat de inculpata, casează decizia penală nr. 242/A/2009 a Tribunalului Hunedoara și sentința penală nr. 449/2009 pronunțată de Judecătoria Deva în dosarul nr- și dispune rejudecarea cauzei de către Judecătoria Deva.
Ultimul act procedural rămas valabil de la care procesul penal trebuie să-și reia cursul este încheierea penală din 27 ianuarie 2009 pronunțată de Judecătoria Deva în dosarul nr-.
Onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, în sumă de 50 lei, reprezentând cota procentuală de 25%, va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică din 25 februarie 2010.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
Red. / Tehnored.
2 ex./05.03.2010
jud. apel,
jud. fond
Președinte:Maria Elena CovaciuJudecători:Maria Elena Covaciu, Leontin Coraș, Alina
