Plangere impotriva rezolutiei procurorului. Decizia 17/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 17
Ședința publică din data de 09 ianuarie 2008
PREȘEDINTE: Ștefana Anghel
JUDECĂTOR 2: Gabriela Diaconu
JUDECĂTOR 3: Cristina Georgescu
Grefier- - -
*****
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror - din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de petenta, domiciliată în comuna, sat, județul D împotriva sentinței penale nr. 482 din 27.11.2007 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, prin care, s-a respins ca nefondată plângerea împotriva rezoluției dată de către procuror la 04.07.2005 în dosarul nr. 699/P/2005 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Dâmbovița, menținută prin ordonanța nr. 1683/II/2/2006 dată de către prim procurorul aceleiași instituții la 06.11.2006.
S-a menținut rezoluția procurorului dată la 04.07.2005.
De asemenea, a fost obligată partea vătămată la plata sumei de 60 lei cheltuieli judiciare către stat.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurenta petentă și intimatul făptuitor.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Recurenta petentă și intimatul făptuitor, având cuvântul pe rând, arată că nu are cereri de formulat și solicită acordarea cuvântului pentru dezbaterea recursului.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul pe rând arată că nu au cereri de formulat și solicită acordarea cuvântului pentru dezbaterea recursului.
Curtea, ia act act că nu sunt cereri de formulat, față de actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților pentru dezbaterea recursului.
Recurenta petentă, având cuvântul, solicită admiterea recursului, casarea sentinței penale nr. 482 din 27.11.2007 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița și trimierea dosarului la Parchetul de pe lângă Tribunalul Dâmbovița, față de împrejurarea că nu s-au făcut cercetări, nu i s-a luat vreo declarație și considerând că victima a fost omorâtă și erau necesare administrarea de probe.
Intimatul făptuitor, având cuvântul, solicită respingerea recursului, arătând că nu este vinovat și apreciind că la dosar nu sunt probe că ar fi vorba de vreun omor.
-2-
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea recursului, ca nefondat și menținerea sentinței penale nr. 482 din 27.11.2007 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița ca fiind temeinică și legală.
Arată că în mod corect a fost respinsă plângerea împotriva soluției având în vedere că din actele premergătoare administrate rezultă că în cauză nu a fost vorba de o moarte suspectă ci de o sinucidere.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față;
Prin sentința penală nr. 482 din 27.1.2007, a Tribunalului Dâmbovițaa fost respinsă ca nefondată plângerea formulată de persoana vătămată, domiciliată în com. sat, județul D, împotriva rezoluției dată de procuror la 4.07.2005, în dosarul nr. 699/P/2005 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Dâmbovița, menținută prin ordonanța nr. 1683/II/2/2006 dată de către Prim procurorul aceleiași instituții la 6.11.2006.
A fost menținută rezoluția dată de procuror la 4.07.2005 și a fost obligată persoana vătămată la plata sumei de 60 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că persoana vătămată a formulat plângere împotriva rezoluției procurorului prin care s-a confirmat propunerea organelor de poliție de a nu se începe urmărirea penală în cauza având ca obiect moartea violentă a numitului, în vârstă de 49 de ani, cu ultim domiciliu in com. sat, județ
S-a constatat că, pe baza actelor premergătoare rezultă că moartea susnumitului a avut loc în condițiile în care acesta suferise de afecțiuni de natură psihiatrică diagnosticată cu mai mult timp în urmă, manifestând un comportament deviant, amplificat de consumul frecvent de băuturi alcoolice, astfel încât certificatul constatator al morții a atestat că decesul a fost produs de o intoxicație cu o substanță neprecizată, toxică, ingerată accidental sau în mod voit, susnumitul exprimându-și anterior intenția de a se otrăvi.
Neexistând suspiciuni cu privire la cauza și împrejurările morții și constatându-se că fapta nu este prevăzută de legea penală, prin rezoluția procurorului a fost confirmată propunerea de a nu se începe urmărirea penală, iar prin Ordonanța 1683/II/2/2006 din 6.11.2006, a Primului procuror al Parchetului de pe lângă Tribunalul Dâmbovița, plângerea persoanei vătămate a fost respinsă ca nefondată.
Tribunalul a mai constatat că susținerile persoanei vătămate, potrivit cărora decesul numitului ( care este nepotul persoanei vătămate ) ar fi avut loc în condiții suspecte, acestuia fiindu-i în realitate suprimată viața sau ar fi fost determinat să se sinucidă prin otrăvire, sunt nefondate.
Aceasta deoarece susținerile persoanei vătămate sunt oscilante și sunt alimentate de disputa persoanei vătămate cu numitul, asupra luării în posesia a bunurilor celui decedat.
În plus, s-a mai reținut de către tribunal că o serie de acte medicale datând din anii 1978 și 1998 confirmă afecțiunile psihice ale decedatului, respectiv stare psihopatoidă cu tulburări de comportament, pe fondul cărora exista posibilitatea ca
-3-
acesta să recurgă la un gest suicidar sau să ingereze în mod accidental o substanță toxică.
Martorii audiați în cauză, au confirmat că, decedatul consuma frecvent băuturi alcoolice și afirmase că se va sinucide din cauza singurătății, iar unul dintre martori, respectiv a declarat că la 3.06.2005 decedatul iar fi cerut chiar o sticlă cu otravă.
Pe baza acestor argumente prima instanță a apreciat că în mod corect prin rezoluția atacată s-a reținut că nu este vorba despre o moarte suspectă și că probele administrate în cauză relevă împrejurările în care s-a produs decesul numitului, astfel încât plângerea a fost apreciată ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termenul legal petenta, criticând-o ca nelegală și netemeinică, susținând că în mod greșit a fost respinsă plângerea sa deoarece în cauză nu s-au făcut cercetări care să reflecte adevăratele cauze ale decesului numitului, petentei nu i s-a luat nicio declarație, nu au fost administrate în totalitate probele necesare și utile elucidării cauzelor morții celui decedat, în realitate fiind vorba despre un omor a cărei victimă a fost nepotul său.
Se solicită admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei la procuror pentru efectuarea de cercetări care să releve adevăratele cauze ale decesului.
Curtea, examinând sentința recurată în raport de criticile formulate, de actele și lucrările dosarului, dar și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 385/6 alin.3 pr.penală, constată că recursul este fondat, după cum se va arăta în continuare:
La data de 6.06.2005, numitul, domiciliat în com. sat, județul Daf ost găsit decedat, fiind încunoștiințați lucrătorii Postului de Poliție, care deplasându-se la fața locului și constatând că în podul locuinței se găsește cadavrul decedatului, au întocmit procesul verbal de cercetare la fața locului de la fila 19 dosar urmărire penală.
Ulterior prin referatul din 22.06.2005, lucrătorii de poliție de la același post de poliție au formulat propunere de neînceperea urmăririi penale, iar prin rezoluția nr.699/P/2005 din 4.07.2005, a Parchetului de pe lângă Tribunalul Dâmbovița această propunere a fost confirmată, reținându-se în esență că nu există suspiciuni cu privire la cauza și împrejurările morții susnumitului, fapta nefiind prevăzută de legea penală, astfel că acțiunea penală nu poate fi pusă în mișcare.
În argumentarea acestei soluții au fost avute în vedere actele premergătoare efectuate în cauză de către organele de cercetare penală, din care a rezultat că decedatul era diagnoisticat cu afecțiuni de natură psihiatrică și avea un comportament deviant, amplificat de consumul frecvent de băuturi alcoolice.
S-a mai observat că potrivit certiifcatului medico legal constatator al morții decesul s-a produs urmare a intoxicației cu o substanță neprecizată, posibil în condițiile ingerării accidentale sau chiar voite a unei substanțe toxice, în condițiile în care decedatul și-a afirmat anterior, față de unii martori, intenția de a se otrăvi.
Din analiza actelor și lucrărilor dosarului, Curtea, constată că în cauză nu au fost elucidate pe deplin cauzele morții susnumitului și că nu este în afară de orice dubiu concluzia potrivit căreia moartea acestuia nu este suspectă, așa cum s-a reținut în ordonanța atacată.
-4-
Singurele mijloace de probă administrate în cauză sunt certificatul constatator al morții și procesul verbal de cercetare la fața locului întocmit de lucrătorii de poliție, precum și declarațiile unor martori.
Este adevărat că, potrivit actului de constatare a stării sănătății din 1978 ( fila 35 dosar urmărire penală ) și biletului de ieșire din spital din anul 1998 ( fila 34 dosar urmărire penală ), decedatul fusese diagnosticat cu o serie de afecțiuni psihice, respectiv, stare psihopatoidă decompensată cu tulburări de comportament, alte acte medicale mai recente, care să confirme această stare de sănătate nefiind depuse.
Însă, urmează a se observa că din fotografiile judiciare efectuate cu prilejul cercetării la fața locului ( filele 48-50 dosar urmărire penală ), rezultă existența pe corpul victimei a unor leziuni și semne de violență.
În plus, un alt element care formează convingerea curții în sensul caracterului suspect al morții, îl constituie împrejurarea că în cauză nu au fost administrate mijloace de probă esențiale în cauzele de acest gen și anume, raportul de analiză toxicologică și raportul medico legal de necropsie.
Astfel, certificatul medical constatator al morții de la fila 33 dosar urmărire penală, precizează drept cauza morții insuficiența cardio-respiratorie acută și intoxicația cu o substanță neprecizată, deci fără a se putea spune dacă această substanță are sau nu caracter toxic.
Ori, în condițiile în care, caracterul toxic al acestei substanțe neprecizate nu este stabilit, nu se poate afirma cu certitudine că ingestia acestei substanțe ar fi avut loc voit sau accidental și că aceasta reprezintă o reală cauză a morții.
De altfel, tocmai pentru aceste motive lucrătorii de poliție de la Biroul de Poliție, au dispus prin rezoluția motivată din 7.06.2005 ( fila 32 dosar urmărire penală), efectuarea în cauză a necropsiei cadavrului de către D, pentru a stabili cauza reală a morții, mecanismul de producere și leziunile, determinarea substanțelor toxice și a alcoolemiei decedatului, precum și caracterul violent sau nu al morții, urmând ca raportul de constatare medico legală să fie depus la sediul Biroului de Poliție, până la 30.06.2005.
Fără însă a se mai aștepta întocmirea acestui raport de necropsie, a fost înaintată de către organele de poliție, propunerea de neîncepere a urmăririi penale, care a fost însușită de parchet.
Acest raport de necropsie nu a fost însă efectuat nici până în prezent, împrejurare care de altfel a fost sesizată de prima instanță, care prin încheierea de la 27.08.2007 a dispus înaintarea de către Dar aportului de constatare medico legală ce s-a solicitat a fi întocmit de către lucrătorii de poliție.
Însă, D prin adresa nr. 116/A/2005 din 3.09.2007, aflată la fila 9 dosar fond, a comunicat că până la data de 3.09.2007 nu s-a primit rezultatul examenului toxicologic și că în aceste condiții raportul de autopsie privind pe numitul, nu poate fi întocmit, aceste urmând a fi finalizat după primirea rezultatului examenului toxicologic.
În aceste condiții, Curtea observă că aceste mijloace de probă sunt esențiale în stabilirea cu exactitate a cauzelor decesului numitului și a caracterului violent sau nu al morții, deoarece în absența acestora concluzia că moartea acestuia nu este suspectă nu rezistă unei analize temeinice a probelor.
-5-
Aceasta deoarece în absența concluziilor de specialitate, nu se poate determina caracterul substanței despre care se susține că a fost ingerată de decedat, cu atât mai mult cu cât, în chiar cuprinsul rezoluției și al certificatului constatator al morții se face vorbire de ingestia unei substanțe "neprecizată". Pentru aceleași argumente, o concluzie a medicilor legiști în privința naturii și a cauzelor morții este absolut necesară prin finalizarea raportului de necropsie, cu atât mai mult cu cât potrivit fotografiilor judiciare, pe corpul decedatului sunt semne care ar putea fi caracterizate ca semne de violență.
Așadar, în mod greșit s-a reținut atât în rezoluția atacată cât și în hotărârea primei instanțe că în cauză nu ar fi vorba despre o moarte suspectă, câtă vreme nu au fost administrate toate mijloacele de probă necesare și utile pentru stabilirea fără dubiu a acestui aspect.
Față de aceste considerente, recursul petentei este fondat urmând ca acesta să fie admis, potrivit art. 385/15 pct.2 lit.d pr.penală și observându-se că, plângerea petentei este fondată, aceasta va fi admisă în baza disp.art.278/1 pct.8 lit.b pr.penală, desființându-se rezoluția nr. 699/P/2005 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Dâmbovița.
Cauza va fi trimisă la parchet pentru a se completa cercetările în sensul de a se întocmi raportul de analiză toxicologică și a se finaliza raportul medico legal de necropsie de către D, urmând de asemenea să fie administrate în cauză orice alte probe necesare elucidării cauzelor morții numitului.
Pe baza acestor mijloace de probă, după completarea cercetărilor, urmează a se aprecia dacă se va impune sau nu începerea urmăririi penale împotriva vreunei persoane.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de petenta, domiciliată în comuna, sat, județul D, împotriva sentinței penale nr. 482/27.11.2007 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița.
Casează sentința, desființează rezoluția Parchetului de pe lângă Tribunalul Dâmbovița nr. 699/P/2005 și trimite cauza la acest parchet pentru completarea cercetărilor cu întocmirea raportului de analiză toxicologică și finalizarea de către Dar aportului medico-legal de necropsie, precum și administrarea oricăror altor probe necesare elucidării cauzelor morții violente a numitului, urmând ca în funcție de rezultatul acestor cercetări să se decidă dacă se impune sau nu începerea urmăririi penale împotriva vreunei persoane.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 09 ianuarie 2008.
Președinte, Judecători,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red.
Tehnored.
4 ex./16.01.2008
nr- Tribunalul Dâmbovița
Operator de date cu caracter perosnal
Notificare nr. 3113/2006
Președinte:Ștefana AnghelJudecători:Ștefana Anghel, Gabriela Diaconu, Cristina Georgescu
