Plangere impotriva rezolutiei procurorului. Decizia 179/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA operator 2711
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR -
DECIZIA PENALĂ NR. 179/
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 18 februarie 2008
PREȘEDINTE: Constantin Costea
JUDECĂTOR 2: Victor Ionescu
JUDECĂTOR 3: Gheorghe Bugarsky G -
GREFIER: - -
Ministerul Public este reprezentat de procuror, din cadrul Direcției Naționale Anticorupție - Serv. Teritorial Timișoara.
S-a luat în examinare contestația în anulare formulată de contestatorul - împotriva deciziei penale nr. 1240/R din 29.11.2007 pronunțată de Curtea de APEL TIMIȘOARA în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă contestatorul personal, lipsind intimatul.
Procedură îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nemaifiind alte cereri, se trece la dezbaterea contestației în anulare.
Contestatorul depune la dosar un memoriu și solicită admiterea contestației pentru motivele de la dosar.
Procurorul pune concluzii de respingere a contestației în anulare ca inadmisibilă.
CURTEA
În deliberare, constată că prin sentința penală nr. 438/PI/14.09.2007, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în baza art. 2781pct. 8 lit. B p Cod Penal, a fost admisă plângerea formulată de petentul, a fost desființată rezoluția de neîncepere a urmăririi penale din data de 05.02.2007 emisă de - Serviciul Teritorial Timișoara, în dosarul nr. 57/P/2006, precum și rezoluția procurorului șef-serviciu - Serviciul Teritorial Timișoara cu nr. 105/II/2/2007 și a fost trimisă cauza la. - Serviciul Teritorial Timișoara în vederea redeschiderii urmăririi penale față de intimatul făptuitor, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 255.pen. și art. 13 din Legea nr. 78/2000.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că la data de 05.02.2007, Departamentul Național Anticorupție - Serviciul Teritorial Timișoara, a dispus neînceperea urmăririi penale sub aspectul infracțiunilor prevăzute de art. 255.pen. și art. 25.pen. raportat la art. 13 din Legea nr.78/2000 față de făptuitorul.
S-a reținut că petentul a formulat la data de 15.11.2006 un denunț la. - Serviciul Teritorial Timișoara prin care a sesizat că numitul, comisar șef al T - șef la., i-a oferit suma de 2000 de euro pentru a-l convinge pe numitul, care are calitate de parte vătămată într-un dosar penal aflat la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sânnicolau M, să declare că nu a fost agresat de acesta și totodată de a înceta orice demersuri, plângeri și reclamații împotriva sa din partea Ligii Împotriva Corupției și din România - G la care îndeplinește funcția de director.
Din verificările și cercetările efectuate a rezultat că, în data de 17.05.2006 la. s-au prezentat cu un autoturism numiții și, care au fost controlați de agenții poliției de frontieră și ținuți mai multe ore pentru a li se verifica permisele de rezidență în Portugalia, existând suspiciuni că ar fi false. În seara respectivă între cei doi și comisar șef, șeful au apărut discuții contradictorii și ofițerii de la. T au stabilit că se impune începerea urmăririi penale față de sub aspectul infracțiunilor prevăzute de art. 26, raportat la art. 288.pen. și art. 291.pen.
Ulterior, numitul a formulat o plângere penală în care a solicitat efectuarea de cercetări față de comisar șef, care l-a lovit. Din declarațiile comisarului-șef a rezultat că acesta nu recunoaște faptul că l-ar fi agresat fizic pe, iar în seara zilei de 17.05.2006 la. s-a prezentat numituzl care s-a recomandat a fi bunicul lui și care a telefonat unor posturi de televiziune pentru a chema ziariști la fața locului și a informa opinia publică despre abuzurile ofițerilor poliției de frontieră.
În zilele următoare, la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sânnicolau M s-au înregistrat două dosare penale: unul în care avea calitatea de învinuit și unul în care solicita efectuarea de cercetări față de comisarul șef pentru lovire, abuz în serviciu, etc. În același timp, învinuitul, bunicul lui, în calitatea sa de director organizare și funcționare și agent principal de investigații la Liga Împotriva Corupției și din România, cu sediul la L, a început o serie de demersuri, înaintând plângeri și reclamații în numele la diferite instituții, ministere și organe centrale, solicitând tragerea la răspundere a comisarului șef.
Prin Ordonanța nr. 370/P/10.01.2006 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Sânnicolau M s-a dispus, în temeiul art. 249.proc.pen. raportat la art. 11 lit. B și art. 10 lit. A proc.pen. art. 170.proc. pen. scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 26.pen. rap. La art. 288.pen. și artr. 291.pen. cu aplicarea art. 33 lit. A proc.pen. constatându-se că faptele nu există, iar autorizația de rezidență în Portugalia era valabilă.
Față de comisarul-șef au continuat cercetările, urmând a fi audiați partea vătămată și martorul, care erau plecați în străinătate. În acest context, comisarul-șef a început o serie de demersuri pentru a-l convinge pe să declare, când va fi audiat la procuror, că nu își susține plângerea și nu a fost agresat, sens în care a făcut mai multe deplasări în municipiul L, la domiciliul lui, unde locuia și nepotul acestuia,.
Întrucât era plecat în străinătate și se se știa exact când va veni, comisarul șef l-a contactat de mai multe ori pe încercând să-l determine să discute cu nepotul său c a să-l ajute să scape de dosarul penal și să își mențină funcția de șef la..
În ziua de 14.11.2006, numitul s-a deplasat la L, la sediul, unde a discutat cu președintele ligii, care i-a telefonat lui și l-a chemat să se întâlnească într-un bar-pizzerie. Aceștia s-au întâlnit în localul respectiv, la un moment dat rămânând doar cu. a recunoscut în declarațiile sale că i-a oferit lui un plic cu 2000 Euro, ca despăgubire pentru, cu rugămintea de a-l convinge să meargă la procuror și să spună adevărul, în sensul că nu a fost agresat și își retrage plângerea. a declarat că i-a oferit cei 2000 Euro pentru a-l influența pe să își retragă plângerea și să înceteze orice demersuri, plângeri sau acuzații împotriva lui. Întrucât a refuzat plicul cu bani și a plecat acasă, comisarul șef s-a urcat în autoturismul său și s-a deplasat la domiciliul lui, unde știa că locuiește și nepotul acestuia, a intrat în bucătăria imobilului unde se afla menajera și în prezența acesteia i-a pus sub telefon plicul cu cei 2000 Euro, după care a plecat. Când a sosit acasă și a văzut plicul sub telefon, numitul a anunțat Poliția Municipiului L și a formulat un denunț, fiind deschis un dosar penal pentru art. 254, 255.pen. dosar în care s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea - Serviciul Teritorial Timiș.
Fiind audiat de procuror, comisarul șef a recunoscut că i-a lăsat la domiciliu suma de 2000 Euro lui, care locuia în acel imobil, întrucât din discuțiile cu acesta și bunicul său a înțeles că aceasta ar fi suma pe care ar fi cheltuit-o cu deplasările și ar fi dispus să recunoască faptul că nu a fost bătut și să își retragă plângerea depusă la Parchetul de ep lângă Judecătoria Sânnicolau Totodată, numitul a afirmat că suma de b ani nu-i era destinată lui în calitate de director al pentru a-l determina să înceteze să facă plângeri și reclamații în numele ligii, el ignorând această funcție a denunțătorului și apelând la acesta doar ca bunic al părții vătămate, căruia urma să-i fie dați banii cu titlu de despăgubiri.
S-a considerat faptul că în această situație, față de numitul acționează principiul "in dubio pro reo", neexistând probe din care să rezulte fără echivoc intenția sa de a-l mitui pe, care avea funcția de director al unei
Prin rezoluția din 20.03.2007 emisă în dosar nr. 105/II/2/2007, procurorul șef-serviciu al - Serviciul Teritorial Timișa respins ca neîntemeiată plângerea formulată de petentul.
Analizându-se probatoriul administrat, s-a constatat că nu s-au efectuat cercetări pentru stabilirea corectă a stării de fapt, în sensul că nu a fost confruntat petentul cu făptuitorul și nu au fost identificați și audiați martorii propuși de petent.
Împotriva sentinței penale nr. 438/PI/2007 pronunțată de Tribunalul Timiș au declarat recurs, în termen legal, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Timișoara și făptuitorul.
În motivarea recursului, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Timișoaraa criticat sentința penală a Tribunalului Timiș ca nelegală susținând că în mod greșit a fost admisă plângerea formulată de petent împotriva soluției nr. 105/II/2/2007 a procurorului șef al A - Serviciul Teritorial Timișoara și s-a desființat această rezoluție, în condițiile în care, potrivit art. 2781alin. 1.pr.pen. obiectul plângerii adresate instanței îl constituie actul prin care procurorul dispune o soluție de netrimitere în judecată; că au fost încălcate de către instanța de judecată dispozițiile art. 2781alin. 8 lit. b pr.pen. întrucât în dispozitivul hotărârii nu se face nicio mențiune cu privire la împrejurările ce urmează a fi constatate de procuror și nici la mijloacele de probă ce urmează a fi administrate, instanța limitându-se la a desființa rezoluțiile atacate și a dispune trimiterea cauzei la procuror în vederea redeschiderii urmăririi penale; precum și că sentința penală atacată este nelegală și în ceea ce privește nerespectarea dispozițiilor art.273 alin. 11. pr.pen. deoarece, fără a ține cont de faptul că în cauză nu a fost începută urmărirea penală, soluția atacată fiind o rezoluție de neîncepere a urmăririi penale, instanța de judecată a dispus redeschiderea urmăririi penale, care, conform textelor legale menționate, se poate dispune doar atunci când privește o cauză în care s-a dispus începerea urmăririi penale. În acest sens, parchetul a învederat că potrivit art. 2781alin.8 lit.b pr.pen. instanța poate să admită plângerea formulată de petent împotriva soluției, prin sentință, să desființeze rezoluția sau ordonanța atacată și să trimită cauza procurorului în vederea începerii sau a redeschiderii urmăririi penale, după caz, iar dispozițiile art.333 alin.2 pr.pen. se aplică în mod corespunzător; aceste prevederi obligând instanța să arate motivele pentru care s-a dispus restituirea, respectiv redeschiderea urmăririi penale, indicând totodată faptele și împrejurările ce urmează a fi constatate și prin ce mijloace de probă. S-a susținut că în cauză, deși instanța a admis plângerea formulată de petentul și a dispus trimiterea cauzei la procuror în vederea redeschiderii urmăririi penale, omis să arate în dispozitivul hotărârii, în mod concret, ce fapte și ce împrejurări urmează a fi constatate de către procurori în urma desființării soluției atacate și care sunt mijloacele de probă ce trebuie administrate de procuror în dovedirea acestor împrejurări, motiv pentru care considerăm că hotărârea pronunțată este nelegală; că dispoziții legale menționate sunt imperative și nu pot fi suplinite prin arătarea în considerentele hotărârii atacate a motivelor pentru care instanța de judecată a considerat că trebuie redeschisă urmărirea penală deoarece considerentele unei hotărâri cuprind doar analiza probelor care au servit ca temei pentru soluționarea laturii penale sau civile a cauzei, motivarea soluției și analiza elementelor de fapt pe care se sprijină soluția dată în cauză și a temeiurilor de drept care justifică această soluție, dispozitivul sentinței penale fiind cel care cuprinde cele hotărâte de instanță. Pe de altă parte, sentința a fost criticată și pentru netemeinicie, susținându-se că raportat la conținutul constitutiv al infracțiunilor reclamate de petent, procurorul în mod corect a considerat că faptele reclamate nu întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor prev. de art. 255.pen. și art. 25.pen. rap. la art. 13 din Legea 78/2000 și a dispus neînceperea urmăririi penale față de, iar instanța de judecată în mod greșit a apreciat că în cauză nu s-au efectuat cercetări pentru stabilirea corectă a stării de fapt. Astfel, parchetul a arătat că în raport cu starea de fapt rezultată din actele premergătoare efectuate în cauză, față de acționează principiul " in dubio pro reo", neexistând probe certe din care să rezulte fără echivoc intenția sa de a-l mitui pe în considerarea calității sale de director al unei, lipsind elementele constitutive ale infracțiunii de dare de mită, respectiv latura subiectivă a acestei infracțiuni. De asemenea, s-a menționat că în cauză nu s-a putut stabili prin probe certe faptul că suma de 2000 de euro era destinată numitului pentru ca acesta să nu-și îndeplinească atribuțiile de director al sau pentru a-l determina să-și folosească influența funcției sale de conducere față de un membru al Ligii, nefiind astfel întrunite nici elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 13 din Legea 78/2000, respectiv ale infracțiunii de instigare la săvârșirea acestei infracțiuni, întrucât intenția numitului nu ar fi fost de a-l corupe pe sau de a-l instiga la săvârșirea vreunei fapte care să aibă legătură cu funcția sa, ci aceea de a-l despăgubi pe nepotul acestuia, pentru a-l determina să-și retragă plângerea depusă la parchet.
Recursul declarat de făptuitorul nu a fost motivat în scris și nici verbal, susținându-se numai că sentința primei instanțe este netemeinică și nelegală și solicitându-se respingerea plângerii formulată de petentul.
Prin decizia penală nr. 1240/29.11.2007 pronunțată de Curtea de APEL TIMIȘOARA în dosar nr-, în temeiul art.38515pct.2 lit.d p Cod Penal s-au admis recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Timișoara și de făptuitorul - recurent împotriva sentinței penale nr.438/PI/14.09.2007 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
S-a casat sentința penală recurată și rejudecând:
În temeiul art. 2781alin.8 lit.a p Cod Penal s-a respins ca nefondată plângerea formulată de petentul - împotriva rezoluției din data de 05.02.2007 dată de DNA - Serviciul Teritorial Timișoara în dosarul nr.57/P/2006.
În temeiul art.192 alin.3 p Cod Penal, cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Curtea, analizând recursurile declarate prin prisma motivelor invocate de recurenți și din oficiu conform art. 3859alin. 3.C.P.P. a constatat că recursurile sunt fondate, hotărârea primei instanțe fiind nelegală și netemeinică, pentru următoarele considerente:
În ce privește nelegalitate sentinței penale nr. 438/PI/2007 pronunțată de Tribunalul Timiș, instanța de recurs a constatat că prin rezoluția din 05.02.2007 dată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Timișoara în dosarul nr. 57/P/2006 s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de numitul, astfel că în situația admiterii plângerii potrivit art. 2781alin. 8 lit. b și C.P.P. desființării rezoluției atacate, instanța putea trimite cauza la procuror în vederea începerii urmăririi penale și nu a redeschiderii urmăririi penale care nu fusese începută înainte de sesizarea tribunalului.
Referitor la obiectul plângerii reglementate de art. 2781.C.P.P. este adevărat că acesta îl poate constitui rezoluția de neîncepere a urmăririi penale sau ordonanța, ori, după caz, rezoluția de clasare, scoatere sau de încetare a urmăririi penale dată de procuror, iar nu actul prin care procurorul ierarhic superior a respins plângerea făcută conform art. 275-278.C.P.P. împotriva unei astfel de rezoluții sau ordonanțe. În speță, însă, Tribunalul Timișs -a pronunțat asupra desființării rezoluției de neîncepere a urmăririi penale din 05.02.2007 emisă de DNA - Serviciul Teritorial Timișoara în dosarul nr. 57/P/2006, și consecință a acesteia a dispus și desființarea rezoluției procurorului șef-serviciu, astfel că acest motiv de nelegalitate invocat de parchet nu poate fi însușit de instanță.
Din analiza dosarului de cercetare penală și hotărârii primei instanțe, a rezultat că în mod eronat Tribunalului Timișa apreciat că nu s-au efectuat cercetări pentru stabilirea corectă a stării de fapt, în sensul că nu a fost confruntat petentul cu făptuitorul și nu au fost identificați și audiați martorii propuși de petent. Astfel, instanța de recurs reține că tribunalul nu a indicat vreun motiv care să impună confruntarea petentului cu făptuitorul, iar pe de altă parte din examinarea actelor premergătoare s-a constatat că singurele persoane la care a făcut referire petentul în declarațiile sale sunt menajera - despre care petentul a susținut că se afla în casă și l-a văzut pe când a pus banii sub telefon, și - despre care petentul a susținut că a venit la domiciliul său în momentul imediat următor plecării lui, a văzut că el i-a făcut semn lui să oprească autoturismul și acesta a refuzat, iar apoi a văzut plicul cu banii lăsați de sub telefonul din locuința sa. În ceea ce privește pe numita, s-a constatat că aceasta a fost audiată de organele de cercetare penală, fiind încheiat un proces verbal de consemnare a declarației sale (fila 51 dosar nr. 57/P/2006), iar referitor la audierea numitului în mod corect s-a susținut de către procuror că aspectele despre care petentul a susținut că le-ar fi perceput nu puteau ajuta la aflarea adevărului în cauză. Pe de altă parte, în condițiile în care făptuitorul cms. șef a recunoscut că a lăsat la domiciliul petentului suma de 2000 euro, dar pentru a fi remisă lui, nefiind destinată petentului în calitate sa de director al, ci doar ca bunic al părții vătămate; iar numitul, în declarația din 20.11.2006 (fila 28 dosar nr. 57/P/2006), a confirmat că după depunerea plângerii făptuitorul a venit de mai multe ori la L, la locuința bunicului său, unde susține că stă pe perioada cât este în țară, și a încercat să-l determine să-și retragă plângerea, oferindu-i suma de 2000 euro, în mod corect procurorul a reținut că lipsește latura subiectivă a infracțiunii de dare de mită și de instigare la infracțiunea prev. de art. 13 din Legea nr. 78/2000.
Din actele premergătoare efectuate în cauză nu au rezultat probe certe care să conducă la reținerea fără echivoc a intenției făptuitorului de a-l mitui pe, în considerarea calității sale de director al unei sau că suma de 2000 de euro era destinată numitului pentru ca acesta să nu-și îndeplinească atribuțiile de director al sau pentru a-l determina să-și folosească influența funcției sale de conducere față de un membru al Ligii. Întrucât intenția declarată a numitului, aceea de a-l despăgubi pe nepotul petentului, numitul, pentru a-l determina să-și retragă plângerea depusă la parchet, nu a fost combătută de alte probe; ci, mai mult, susținută de declarația lui, în cauză este incidentă prezumția de nevinovăție prevăzută de art. 66.C.P.P. De altfel, latura subiectivă a unei infracțiuni constă într-un complex de stări de conștiință specifice, care preced și însoțesc actele exterioare, ține de forul interior al individului, ceea ce face a fi dificil de probat; admițându-se, în mod constant, că anumite manifestări exterioare sau circumstanțe pot contura ceea ce a gândit individul la un moment dat sau față de un anumit act material. În speță, s-a reținut, pe lângă faptul că făptuitorul oferise anterior suma de 2000 euro pentru ca să-și retragă plângerea, și lipsa unor atribuții ale petentului, în calitatea sa de director al, în desfășurarea și modul de soluționare al unui proces penal declanșat la sesizarea unor persoane fizice, ceea ce face ca soluția de neîncepere a urmăririi penale să fie temeinică și legală.
Împotriva deciziei a formulat contestație în anulare contestatorul criticând -o pentru netemeinicie și nelegalitate pe motiv că în dosar sunt suficiente probe din care rezultă vinovăția intimatului pentru săvârșirea unor infracțiuni de corupție respectiv că acesta i-a oferit suma de 2000 de euro pentru a-l convinge pe numitul,parte vătămată într-un dosar penal aflat în cercetare, să declare că nu a fost agresat de acesta și pentru a înceta orice plângeri împotriva sa.
Examinând cauza în raport cu motivele invocate se constată că potrivit prev. art.386 cpp împotriva hotărârilor penale se poate face contestație în anulare în următoarele situații:când procedura de citare a părții pentru termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs nu a fost îndeplinită conform legii;când partea dovedește că la termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a încunoștința instanța despre această împiedicare;când instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra unei cauze de încetare a procesului penal dintre cele prev. de art10 al.1 lit. f-i cu privire la care existau probe la dosar;când împotriva un ei persoane s-au pronunțat două hotărâri definitive pentru aceiași faptă;când la judecarea recursului sau la rejudecarea cauzei de către instanța de recurs, inculpatul prezent nu a fost ascultat iar ascultarea acestuia este obligatorie potrivit prev. art.38514al.1 ori art.38516al.1 cpp.
Din conținutul contestației în anulare formulate de contestator se reține că această contestație nu se întemeiază pentru pe nici unul din motivele menționate mai sus și care pot constitui temei al desființării unei hotărâri penale definitive. Motivele pentru care contestatorul solicită desființarea deciziei se referă la modul în care s-a soluționat fondul cauzei el fiind nemulțumit de faptul că cercetarea penală demarată împotriva intimatului nu s-a finalizat cu trimiterea acestuia în judecată pentru săvârșirea unei fapte de corupție, or un asemenea motiv care nu este prev. de lege pentru a se putea dispune admiterea contestației.
Prin urmare contestația în anulare formulată de contestator este nefondată și urmează a fi respinsă în baza art.391, 392 cpp.
Văzând și prev. art. 192 al.2 cpp
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
În baza art. 391, art. 392 respinge C.P.P. ca nefondată contestația în anulare declarată de contestatorul - împotriva deciziei penale nr. 1240/R/2007 pronunțată de Curtea de APEL TIMIȘOARA în dosar nr-.
Obligă contestatorul la plata sumei de 50 lei cheltuieli judiciare către stat.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședința publică, azi 18.02.2008.
Președinte, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
G
GREFIER,
Red /26.02.2008
Dact P 2.ex./26.02.2008
Prima inst.
Inst.rec:,
Președinte:Constantin CosteaJudecători:Constantin Costea, Victor Ionescu, Gheorghe Bugarsky
