Plangere impotriva rezolutiei procurorului. Decizia 188/2010. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA NR.188
Ședința publică de la 24 februarie 2010
PREȘEDINTE: Elena Zăinescu
JUDECĂTOR 2: Elena Negulescu
JUDECĂTOR 3: Ioana Nonea
GREFIER - - -
Ministerul Publica fost reprezentat de doamna procuror a din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de petentul G, domiciliat în comuna Lungă, sat M,-, județul D împotriva sentinței penale nr. 545 din 08 decembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, prin care în baza disp. art.2781alin.8 lit.a) Cod procedură penală, a fost respinsă, ca nefondată, plângerea formulată de persoana vătămată G-, menținându-se Rezoluția de neîncepere a urmăririi penale din 09 decembrie 2008 adoptată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Dâmbovița, în dosarul nr. 529/P/2008.
În baza disp. art. 192 alin.2 Cod procedură penală, a fost obligată persoana vătămată la plata cheltuielilor judiciare către stat în cuantum de 100 lei.
La apelul nominal făcut în ședința publică (prima strigare a cauzei), au lipsit părțile, respectiv recurentul-petent G, pentru care se prezintă apărător ales domnul avocat, din Baroul Prahova, cu împuternicire avocațială emisă în baza contractului de asistență juridică nr.37 din 06.02.2010, aflată la fila 14 dosar și intimatul făptuitor, pentru care răspunde apărător ales domnul avocat, din cadrul aceluiași barou, cu împuternicire avocațială emisă în baza contractului de asistență juridică nr.51 din 12.05.2009, depusă la fila 15 dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Avocat, apărător ales al recurentului, depune la dosar, în scris, motivele de recurs pe care înțelege să le invoce în cauză, comunicând câte un exemplar al acestora reprezentantului Ministerului Public și apărătorului ales al intimatului.
La cererea acestora din urmă, pentru a le da posibilitatea să studieze motivele de recurs depuse de petent prin apărător, Curtea dispune reluarea cauzei.
La a doua strigare a cauzei, la apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile, respectiv recurentul-petent G, pentru care se prezintă apărător ales domnul avocat, din Baroul Prahova, cu împuternicire avocațială emisă în baza contractului de asistență juridică nr.37 din 06.02.2010, aflată la fila 14 dosar și intimatul făptuitor, pentru care răspunde apărător ales domnul avocat, din cadrul aceluiași barou, cu împuternicire avocațială emisă în baza contractului de asistență juridică nr.51 din 12.05.2009, depusă la fila 15 dosar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apărătorii aleși ai recurentului-petent și respectiv intimatului-făptuitor, precum și reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul pe rând, arată că nu au cereri de formulat, apreciind cauza în stare de judecată.
Curtea, luând act de aceste declarații, în sensul că nu sunt cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea motivelor de recurs.
Avocat, având cuvântul pentru petentul G, arată că s-a declarat recurs împotriva sentinței penale nr. 545 din 08 decembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, pentru nelegalitate și netemeinicie.
Astfel, se susține că instanța de fond nu a avut în vedere faptul că din dosarul de urmărire penală nr.49/P/2008 al Judecătoriei Moreni, atașat la dosarul cauzei de față la tribunal, rezultă cu claritate acele acte de urmărire penală efectuate de făptuitor în mod abuziv față de persoana petentului, dovedindu-se că acesta a acționat în neconcordanță cu atribuțiile sale de serviciu.
Se mai susține că din analiza actelor și lucrărilor dosarului de față plus cel cu nr.529/P/2008 se poate constata că s-a procedat la audierea unor martori, din depozițiile cărora a reieșit cu certitudine că petentul a fost oprit de intimat (agent de poliție) fără a se afla în trafic, fără a avea calitatea de conducător auto.
Astfel, solicită a se constata că din probatoriul aflat la dosar rezultă că prin faptele sale intimatul și-a încălcat atribuțiile de serviciu, motive pentru care se solicită admiterea recursului, casarea sentinței criticate și pe fond, rejudecarea cauzei de instanța de fond, cu desființarea rezoluțiilor atacate.
Avocat, având cuvântul pentru intimatul-făptuitor, solicită respingerea recursului declarat de petent ca nefondat și menținerea sentinței de fond ca fiind temeinică și legală sub toate aspectele.
Se arată că solicitarea recurentului de reținere a cauzei spre rejudecare de instanța de fond este în contradicție cu o decizie a Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin care s-a stabilit că o astfel de cerere este inadmisibilă, astfel că urmează a fi respinsă.
În privința fondului cauzei, precizează că hotărârea este legală și temeinică, astfel cum s-a susținut mai sus, deoarece intimatul-făptuitor nu se face vinovat de faptele imputate, acesta, în calitatea de subofițer de poliție, avea atât dreptul cât și obligația de a controla traficul rutier iar întocmirea procesului verbal de constatare a contravenției era imposibilă, refuzul petentului însă fiind consemnat în prezența unui martor asistent, astfel că în mod corect și legal toate actele premergătoare au fost efectuate a doua zi constatării contravenției.
Se mai arată că nu se solicită cheltuieli de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită a se constata că din cercetările efectuate în cauză a rezultat faptul că intimatul a acționat potrivit dispozițiilor legale, în cadrul atribuțiilor sale de serviciu fiind și aceea de control a traficului rutier. Faptul că ulterior față de partea vătămată s-a luat măsura scoaterii de sub urmărire penală reprezintă un dubiu ce operează în favoarea învinuitului.
În raport de aceste susțineri și de actele și lucrările dosarului, se solicită respingerea cererii de reținere a cauzei spre rejudecare de către Tribunalul Dâmbovița, precum și a recursului, ca nefondat.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.545 din 8 decembrie 2009 a Tribunalului Dâmbovița, în baza art.2781alin.8 lit.a) Cod proc. penală, s-a respins, ca nefondată, plângerea petentului G, domiciliat în comuna Lungă, sat M,-, jud. D, privind rezoluția nr.529/P/2008 din 9 decembrie 2008 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Dâmbovița de neîncepere a urmăririi penale a intimatului cercetat sub aspectul infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor și abuz în serviciu prin îngrădirea unor drepturi.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că persoana vătămată a criticat rezoluția de neîncepere a urmăririi penale, pe motiv că soluția dată se bazează numai pe declarațiile făptuitorului și ale martorului și că nu s-a ținut seama și de depozițiile martorilor C, C G, G și, care au perceput în mod nemijlocit incidentul din seara zilei de 17 ianuarie 2008.
O altă critică se referă la nemulțumirea petentului că nu s-a atașat și dosarul nr.49/P/2008, în care Parchetul de pe lângă Judecătoria Morenia dispus scoaterea sa de sub urmărire penală pentru infracțiunea prev. de art.87 alin.5 din nr.OUG195/2002, pentru a se putea compara și totodată constata inadvertențele declarațiilor date de martorii și
Instanța de fond, pe baza actelor premergătoare efectuate în cauză, a reținut că acțiunea intimatului-făptuitor, agent șef principal de poliție la Postul de Poliție Lungă, jud. D, din data de 17 ianuarie 2008, orele 23,00, când a supus testării cu fiola alcooltest pe petent nu întrunește elementele infracțiunilor reclamate de petent prev. de art.246 și art.247 Cod penal.
Se arată că infracțiunea prev. de artr.246 Cod penal presupune sub aspectul existenței elementului material realizarea acestuia printr-o inacțiune - neîndeplinirea unui act sau printr-o acțiune - îndeplinirea defectuoasă a unui act sau sub aspectul elementului subiectiv existența intenției directe sau indirecte.
În ceea ce privește infracțiunea prev. de art.247 Cod penal, instanța a reținut că sub aspectul existenței elementului material se presupune realizarea acestuia prin îngrădirea folosinței exercițiului drepturilor fără vreo justificare legală ori crearea pentru cetățean, tot fără vreo justificare legală, a unei situații de inferioritate pe temei de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, orientare socială, sexuală, opinie, apartenență politică iar elementul subiectiv se realizează numai prin intenție directă.
S-a mai argumentat că incriminarea inițială a infracțiunii prev. de art.87 alin.5 din nr.OUG195/2002 se realiza printr-o singură modalitate normativă, aceea a "sustragerii", ulterior legiuitorul a prevăzut trei modalități normative și anume: refuzul, împotrivirea sau sustragerea la recoltarea probelor biologice și în practica judiciară precum și în literatura de specialitate s-a stipulat că în cazul refuzului sau împotrivirii este necesară îndeplinirea cerinței esențiale a existenței cererii organului de poliție, cum ar fi invitație, ordin, somație adresată conducătorului auto.
Din actele premergătoare efectuate instanța a reținut că făptuitorul în cadrul atribuțiilor de serviciu a desfășurat activitatea de constatare a infracțiunii prev. de art.87 alin.5 din nr.OUG195/2002 modificată și pe baza probelor administrate a întocmit un referat în dosarul 3004-49/P/03.03.2008, prin care a propus întocmirea rechizitoriului și trimiterea în judecată a petentului pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.87 alin.5 din nr.OUG195/2002, activitate ce nu constituie un abuz în serviciu contra intereselor persoanelor și nici abuz prin îngrădirea unor drepturi.
La baza referatului au fost declarațiile martorilor, C și care au arătat că în seara zilei de 17 ianuarie 2008, în jurul orelor 23,30, numitul Gap arcat autoturismul marca Peugeot - în fața barului PF și a consumat o cafea și o bere la
În depoziția sa, martorul C precizează că la plecare, petentul, aflat la volanul autoturismului, a ieșit în stradă iar din direcția DJ 710 s-a apropiat de acesta echipajul de poliție local, respectiv intimatul, a oprit-o pe persoana vătămată, solicitându-i testarea cu fiola alcoolscop, dar aceasta a refuzat întrucât a cerut să fie testat cu un aparat alcooltest sau să i se recolteze probe de sânge, această împrejurare este confirmată și de martorul.
Față de probatoriile administrate în cauză, instanța a reținut că soluția de neîncepere a urmăririi penale este legală și temeinică, respingând plângerea petentului ca nefondată.
Împotriva acestei hotărâri petentul a declarat recurs, în termen legal, criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică, susținând, în esență, că în mod greșit s-a dispus neînceperea urmăririi penale a intimatului întrucât din actele de urmărire penală efectuate în dosarul nr.49/P/2008 al Judecătoriei Moreni rezultă în mod clar că făptuitorul-intimat în mod abuziv i-a întocmit dosar penal pentru infracțiunea prev. de art.87 alin.5 din nr.OUG195/2002 modificată și completată, deoarece la data la care a fost oprit nu se afla în trafic și deci neavând calitatea de conducător auto intimatul nu avea motiv să îi solicite testarea cu fiola alcoolscop.
Se solicită casarea sentinței, desființarea rezoluțiilor și trimiterea cauzei la instanța de fond în vederea judecării intimatului pentru săvârșirea infracțiunilor sesizate.
Curtea, examinând sentința atacată, pe baza actelor și lucrărilor dosarului, a criticilor invocate și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept potrivit art.3856alin.3 Cod proc. penală, constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Instanța de fond în mod judicios a constatat că soluția de neîncepere a urmăririi penale a intimatului este legală și temeinică, întrucât din actele premergătoare efectuate în cauză nu rezultă că petentul a acționat în mod abuziv la întocmirea actelor de constatare pentru infracțiunea la legea circulației și nici nu i-a îngrădit petentului dreptul de a conduce.
Intimatul, în calitate de agent de poliție din cadrul structurii poliției judiciare, a acționat potrivit atribuțiilor sale legale având abilitatea de a desfășura activități de supraveghere a traficului rutier și de a întocmi acte de constatare a încălcării normelor legale.
Referatul întocmit în dosarul 3004-49/P/03.03.2008 prin care s-a propus de intimat trimiterea în judecată a recurentului-petent pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.87 alin.5 din nr.OUG195/2002 modificată a avut la bază declarațiile martorilor, C și, procesul verbal de constatare precum și raportul de cercetare, referat în baza căruia procurorul prin Rechizitoriul nr.49/P/28.05.2008 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Morenia pus în mișcare acțiunea penală și a dispus trimiterea în judecată a numitului G August pentru săvârșirea acestei infracțiuni.
Împrejurarea că rechizitoriul a fost infirmată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Dâmbovița pentru insuficiența probelor, dispunându-se completarea urmăririi penale, respectiv efectuarea de confruntări pentru a se stabili cu certitudine dacă petentul a refuzat ori s-a împotrivit conducerii la o unitate sanitară pentru recoltarea probelor și faptul că ulterior petentul a fost scos de sub urmărire penală prin Rezoluția nr.49/P/2008 din 11.08.2008 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Moreni nu este o dovadă că intimatul ar fi întocmit actele de constatare în mod abuziv, respectiv că și-a încălcat atribuțiile de serviciu.
Din motivarea rezoluției de scoatere de sub urmărire penală se constată că nu se exclude existența faptei ci s-a avut în vedere o incertitudine, respectiv dacă petentul a fost depistat în trafic sau nu, dacă acesta a refuzat în mod categoric testarea cu fiola alcooscop și probatoriile existente la dosar fiind insuficiente pentru a se stabili cu certitudine aceste aspecte și existând o îndoială cu privire la săvârșirea infracțiunii s-a aplicat în favoarea petentului principiul "in dubio pro reo", dispunându-se soluția menționată.
Faptul că de la data constatării presupusei infracțiunii și până la data scoaterii de sub urmărire penală recurentul-petent nu a putut conduce autoturismul nu i se poate imputa intimatului și nu constituie o faptă de natură penală, așa cum a susținut recurentul, deoarece infracțiunea prev. de art.247 Cod penal se săvârșește în condițiile în care o îngrădire a drepturilor este determinată de motive de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religiei, ori în speță nu există nici o dovadă că lucrătorul de poliție a avut o astfel de manifestare.
Așa fiind, conduita făptuitorului-agent de poliție de nemenționare a numărului și seriei fiolei și întocmirea procesului verbal de constatare a refuzului testării aerului expirat în ziua următoare a constatării faptei și a urmărilor ce decurg din această activitate nu reprezintă o îndeplinire defectuoasă a atribuțiilor de serviciu sau îngrădirea drepturilor conducătorului auto în raport de conținutul constitutiv al infracțiunilor reclamate.
Drept urmare, instanța de fond a făcut o justă analiză a actelor premergătoare efectuate în cauză și a apreciat în mod corect că faptele sesizate de petent nu există, singura soluție legală este aceea dispusă de procuror - de neîncepere a urmăririi penale.
Mai mult, infracțiunile sesizate de petent se săvârșesc din punct de vedere subiectiv numai cu intenție și nu s-a făcut dovada relei-credințe a intimatului în întocmirea referatului de trimitere în judecată pentru săvârșirea infracțiunii la normele de circulație rutieră și nici că a urmărit în vreun fel îngrădirea dreptului de a conduce pe drumurile publice.
În plus, potrivit Regulamentului de aplicare a nr.OUG195/2002 petentul avea posibilitatea să conteste măsura și să solicite prelungirea dreptului de a circula pe drumurile publice, însă acesta nu a înțeles să-și exercite acest drept, astfel că nu poate fi vorba de săvârșirea infracțiunii prev. de art.247 Cod penal.
Având în vedere că actele premergătoare efectuate în cauză nu constituie probe în sensul prevederilor art.63 Cod proc. penală, respectiv rezoluțiile de neîncepere a urmăririi penale nu sunt precedate de efectuarea unor astfel de acte de urmărire penală în condițiile respectării procedurii specifice acestei faze procesuale, solicitarea recurentului de trimitere a cauzei la instanța de fond în vederea judecării făptuitorului pentru săvârșirea infracțiunilor sesizate este vădit lipsită de temei, fiind inadmisibilă aplicarea prevederilor de la lit.c) de alin.8 al art.2781Cod proc. penală, așa cum s-a stabilit și prin Decizia în interesul legii nr. 48 din 4 iunie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secțiile Unite.
Concluzionând, în raport de considerentele învederate, Curtea constată că hotărârea atacată este legală și temeinică, instanța de fond în mod just a respins plângerea petentului ca nefondată și menținut a rezoluția de neîncepere a urmăririi penale dispusă față de intimatul, întrucât faptele reclamate nu există.
Drept urmare, criticile petentului fiind neîntemeiate, recursul declarat va fi respins ca nefondat, în temeiul disp. art.38515pct.1 lit.b) Cod proc. penală, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform art.192 alin.2 Cod proc. penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petentul-persoană vătămată G, domiciliat în com. Lungă, sat M,-, jud.D, împotriva sentinței penale nr.545 din 08.12.2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în dosarul nr-.
Obligă recurentul la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 24 februarie 2010.
Președinte, Judecători,
Grefier,
Red./Tehnored./2 ex./15 martie 2010
. fond - Trib.D/Jud. fond G
Operator de date cu caracter personal/Nr. notificare 3113/2006
Președinte:Elena ZăinescuJudecători:Elena Zăinescu, Elena Negulescu, Ioana Nonea
