Plangere impotriva rezolutiei procurorului. Decizia 25/2010. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția penală și pentru cauze cu minori
Dosar nr-
DECIZIA PENALĂ NR.25/R/2010
Ședința publică din 19 ianuarie 2010
INSTANȚA
Este compusă din:
PREȘEDINTE: Popovici Corina Rodica JUDECĂTOR 2: Condrovici Adela
- - -JUDECĂTOR 3: Rus
- -judecător
-grefier șef secție
Desfășurarea ședinței de judecată s-a înregistrat cu mijloace tehnice audio, conform prevederilor art.304 alin.1 din Codul d e procedură penală.
Ministerul Public este reprezentat prin - procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea.
S-a luat în examinare recursul penal declarat de petentul recurent, domiciliat în nr.109, județul B, împotriva sentinței penale nr.23 din 30 aprilie 2009 pronunțată de tribunalul Bihor, având ca obiect art.278/1 din Codul d e procedură penală.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă pentru petentul recurent lipsă, apărătorul ales al acestuia av. G, în baza împuternicirii avocațiale nr.130 din 02 decembrie 2009, emisă de Baroul Bihor - Cabinet de Avocat, lipsă fiind intimatul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei în sensul celor de mai sus, după care:
Reprezentantul petentului depune la dosar adresa înregistrată la Parchetul de pe lângă tribunalul Bihor la 4.10.2008 și o cerere adresată Poliției oraș Aleșd la data de 10.10.2008. Nu are alte cereri.
Reprezentantul Ministerului Public nu are alte cereri.
Nefiind excepții sau alte cereri de formulat, curtea consideră cauza lămurită, iar în baza art.385 ind.13 Cod procedură penală, acordă părților cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul petentului solicită admiterea recursului, casarea hotărârii recurate și admiterea plângerii în vederea începerii urmăririi penale față de intimat. În esență, a susținut astfel cum a menționat și în cuprinsul plângerii penale faptul că actele de violență au fost exercitate împotriva recurentului cu scopul obținerii unei declarații care să-l incrimineze pentru o faptă care nu a fost săvârșită de acesta și anume conducerea unui vehicul neînmatriculat pe drumurile publice.Apreciază că actele de agresiune au fost relatate clar și din întregul material probator rezultă scopul exercitării acestora, fiind astfel clarificată cercetarea abuzivă. În ceea ce privește abuzul de serviciu, a arătat că rezultă din materialitatea probelor împrejurarea că acel vehicol a fost dobândit de petent. A depus la termenul de azi cele două acte învederând că dreptul la apărare a fost încălcat, mai mult, nu s-a dat curs înscrisului adresat parchetului.
Reprezentantul Ministerului Publica solicitat respingerea recursului declarat de petent și a menține în totalitate Sentința penală nr.23/2009 a Tribunalului Bihor iar în continuarea acesteia și menținerea celor două soluții prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de intimat. Soluția pronunțată în cauză este legală și temeinică, din probe nu rezultă faptul că s-a creat o vătămare sau un prejudiciu astfel încât să se circumscrie unui abuz.
CURTEA DE APEL deliberând,
Asupra recursului penal de față,
Constată că prin Sentința penală nr.23 din 30 aprilie 2009 tribunalul Bihora dispus următoarele:
În baza art. 2781alin. 8 lit. a pr.pen. a respins plângerea formulată de petentul împotriva ordonanței din 15.09.2008 dată de Parchetul de pe lângă tribunalul Bihor în dosarul nr. 225/P/2008, ce a fost menținută în totalitate.
În baza art. 192 alin. 2.pr.pen. a fost obligat petentul la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului.
În baza art. 193 alin. 6.pr.pen. a fost obligat petentul la plata sumei de 500 lei în favoarea intimatului.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
Prin plângerea înregistrată la instanță la data de 14.11.2008, petentul a solicitat desființarea ordonanței din 15.09.2008 dată în dosarul nr. 225/P/2008 al Parchetului de pe lângă tribunalul Bihor și trimiterea cauzei la procuror în vederea începerii urmăririi penale.
În motivarea plângerii, petentul arată că făptuitorul, agent de poliție în cadrul Poliției Aleșd se face vinovat de comiterea infracțiunilor de cercetare abuzivă prev. de art. 266 alin. 2.pen. și abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev. de art. 246 alin. 2.pen. Arată că în cauză au fost audiați martori care au văzut actele de violență la care a fost supus de făptuitor. Scopul acestora a fost acela de a obține o declarație prin care să recunoacă că ar fi comis o faptă penală - conducerea pe drumurile publice a unui vehicul neînmatriculat. A fost neobservată declarația martorului deși aceasta îi confirma susținerile din plângere. Apoi, ridicarea motocicletei de către făptuitor fără să se conformeze cerințelr legale în materie, precum și refuzul de restituire se circumscriu infracțiunii de abuz în serviciu. Apoi, audierile martorilor s-au efectuat de procuror, fără ca avocatul său să fie încunoștiințat, deși ceruse în mod expres aceasta. S-a dispus efectuarea unei completaări la constatării medico-legale, fără a i se da posibilitatea de a formula obiective proprii. Apoi, consideră că procurorul care a instrumentat cauza ar fi trebuit să se abțină dată fiind relația de prietenie cu polițiștii din Aleșd. Consideră că au fost înlăturate fără nici o argumentare pertinentă declarațiile martorilor, și. Apreciază că toate actele efectuate în cauză sunt lovite de nulitate și solicită refacerea lor, cu participarea apărătorului său.
Precizează că a formulat plângere la prim procurorul Parchetului de pe lângă tribunalul Bihor, dar acesta nu a soluționat-o în termenul de 20 zile prevăzut de lege.
În vederea soluționării cauzei s-au atașat dosarele nr. 225/P/2008 și 575/II.2/2008 ambele ale Parchetului de pe lângă tribunalul Bihor.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța de fond a reținut următoarele:
La data de 17.03.2008, petentul a formulat o plângere penală împotriva făptuitorului - agent de poliție - pentru comiterea infracțiunilor de cercetare abuzivă prev. de art. 266 alin. 2.pen. și abuz în serviciu contra intereselor persoanelor constând în aceea că în data de 27.02.2008, acesta l-a condus forțat la sediul Poliției Aleșd unde l-a agresat fizic și verbal cu scopul de a-l determina să dea o declarație prin care să recunaoscă comiterea unei infracțiuni rutiere, iar apoi i-a ridicat motocicleta fără a întocmi vreun proces verbal și a refuzat să i-o restituie.
Prin ordonanța din 15.09.2008 dată în dosarul nr. 225/P/2008 s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de făptuitorul pentru infracțiunea de cercetare abuzivă prev. de art. 266 alin. 2.pen. reținându-se că fapta nu există, iar pentru infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor presoanelor prev. de art. 246.pen. reținându-se că fapta nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii.
Împotriva aceste ordonanțe, petentul a formulat plângere la prim procurorul Parchetului de pe lângă tribunalul Bihor la data de 13.10.2008, care a fost respinsă prin ordonanță din 02.12.2008 dată în dosarul nr. 575/II.2/2008.
Examinând actele premergătoare efectuate în cauză, instanța de fond a reținut următoarele:
La data de 27 februarie 2008, făptuitorul - a întocmit un proces-verbal de constatare a infracțiunii, înregistrat cu nr. 050-352 în care a consemnat că în jurul orei 20,00 oprit pentru control o motocicletă pe str. - - din orașul Aleșd, iar conducătorul auto, respectiv persoana vătămată, i-a declarat că nu are asupra sa acte de identitate și nici actele motocicletei, iar permis de conducere nu posedă. În procesul-verbal se mai consemnează că persoana vătămată - a fost condus la sediul Poliției orașului Aleșd unde, a fost identificat, iar la solicitarea de a da o declarație, persoana vătămată a refuzat. Procesul verbal a fost încheiat în prezența martorului asistent ( 29 ).
Martorul declară că în data de 27.02.2008, în jurul orelor 20.00 - 20.30, se deplasa pe o stradă din Aleșd care duce spre localitatea. A trecut pe lângă un tânăr care ținea o motocicletă ce avea motorul pornit. Acesta discuta cu un polițist. L-a auzit pe acel tânăr spunând că nu are permis de conducere și că are acte pentru motocicletă, dar nu sunt asupra sa. A văzut că tânărul respectiv a urcat în mașina poliției, iar apoi și-a continuat drumul. La scurt timp, a fost solicitat de un polițist să meargă la sediul poliției pentru a asista la întocmirea unui act procedural legat de acel tânăr. Martorul mai arată că a fost și el prezent în biroul în care se aflau persoana vătămată și făptuitorul și a auzit când persoana vătămată a refuzat să dea declarație după care i s-a spus că este liber să plece, fără ca vreun polițist să-l agreseze fizic sau verbal. De asemenea, martorul mai declară că persoana vătămată nu s-a plâns că ar fi fost lovit și nici nu se vedeau urme de violență pe corpul acestuia. La plecare, petentul a întrebat dacă poate să-și ia motocicleta, iar făptuitorul i-a răspuns că o va putea ridica în momentul în care aduce actele care să dovedească proprietatea. Tot acest martor arată că în acel birou, petentul stătea cu spatele la sobă (situată pe același perete care are și geam) și după aprecierea sa nu putea fi văzut din stradă. ( 54-57 )
Petentul - susține însă că nu conducea motocicleta, ci îi verifica starea tehnică, pornind motorul, astfel că la sosirea agentului de poliție, era în picioare lângă motocicleta pornită. Arată că până în acel loc, motocicleta a fost transportată de martorul cu autoturismul său. Acesta nu l-a putut duce până acasă, deoarece a intrevenit ceva urgent. De la acest martor cumpărase în ziua respectivă motocicleta în cauză. În momentul în care a venit poliția se afla exact în locul în care îl lăsase martorul. Petenul arată că după ce a fost condus la sediul poliției, în hol, făptuitorul l-a izbit de mai multe ori de pereți, fără nici o justificare, iar după ce l-a introdus într-un birou în care se mai afla doar polițistul, făptuitorul a continuat să-l izbească de pereți și l-a lovit o singură dată cu pumnul în stomac. Arată în mod expres "polițistul nu mi-a spus de ce mă brschează și mă lovește și nici nu mi-a cerut să fac sau să spun ceva. După ce ceilalți polițiști au plecat din birou (cei care se aflau în mașina poliției care îl dusese la sediu și cel care i-a adus motocicleta), făptuitorul i-a cerut să dea o declarație, dar a refuzat. După refuzul său, nu a mai fost lovit, nici amenințat și a putut să plece. Arată că i s-a refuzat restituirea motocicletei până nu duce actele acesteia. Mai arată că acasă îl așteptau doi prieteni - martorii și. În timp ce se îndrepta spre sediul poliției a fost sunat de martorul căruia i-a spus că este dus la sediul poliției. La ieșirea din poliție cei doi îl așteptau și i-au spus că au văzut pe geam agresiunea asupra sa. ( 4-9 ).
În susținerea acuzațiilor sale, persoana vătămată a prezentat certificatul medico-legal nr. 636/Ia/217 din 299.02.2008 din care rezultă că persoana vătămată prezenta o contuzie entorsă la coloana dorso-lombară care s-a produs prin hiperextensia sau hiperflexia coloanei vertebrale, asociată cu posibila rotație a acesteia în cadrul unei auto sau heteropropulsii, leziunile necesitând pentru vindecare un nr. de 5 zile de îngrijiri medicale ( 3 )
Din completarea la certificatul medico-legal întocmită de Serviciul Medico-legal Județean B la data de 23 iunie 2008, rezultă următoarele: la data eliberării certificatului medico-legal, respectiv 29 februarie 2008 nu au fost constatate semne vizibile de violență pe cap, trunchi sau membre; pe baza absenței leziunilor posttraumatice vizibile de tipul echimoze, excoriații, plăgi, se exclude mecanismul de lovire activă cu un corp contondent precum și lovirea pasivă de corpuri dure cu suprafață mare sau căderea pe un plan dur; mecanismul de producere a contuziei entorsei de coloană în acest caz este unul indirect, prin hiperflexia sau hiperextensia asociată cu rotația coloanei vertebrale, posibil în cadrul unei autopropulsii, același mecanism dar prin heteropsopulsie, nefiind obiectivizat de leziuni traumatice, este puțin probabil. (75)
La solicitarea petentului au fost audiați martorii - și -, care l-ar fi așteptat la el acasă și cărora le-a transmis telefonic că este condus la poliție, în timp ce se afla în autoturismul poliției, cei doi venind imediat și asistând din stradă la incidente, precum și martorul de la care cumpărase motocicleta în ziua respectivă și care i-o transportase până în locul unde a fost surprins de poliție.
Martorul - nu confirmă însă că era la locuința persoanei vătămate, dar susține că s-a deplasat în fața sediului poliției și, din stradă, a văzut biroul în care a fost introdus petentul, după care a văzut și când făptuitorul l-a prins de piept, l-a izbit de perete și l-a lovit. În timpul agresiunii, martorul a declarat că în birou s-au mai aflat patru polițiști care, la un moment dat, ieșit însă, astfel că în birou,au mai rămas doar polițistul, făptuitorul și petentul. Martorul mai arată că nu era împreună cu - atunci când a discutat telefonic cu persoana vătămată, al doilea martor sosind și el în scurt timp în fața sediului poliției. După sosirea acestuia, petentul nu a mai fost lovit. Susține că a văzut ce s-a întâmplat în birou deoarece perdeaua de stofă acoperea doar partea inferioară a geamului. (21-23 )
Martorul - infirmă susținerea petentului că se afla la locuința petentului. Arată că a ajuns la sediul poliției deoarece purtase o discuție telefonică cu martorul care îi spusese că îl așteaptă acolo pe petent. Când a ajuns în fața sediului poliției, în birou l-a văzut doar pe făptuitorul - singur. La foarte scurt timp de la sosirea sa, petentul a ieșit din sediul poliției și le-a povestit cele întâmplate (25-27 )
Martorul confirmă faptul că i-a vândut petentului motocicleta. Au pus motocicleta în mașina sa, apoi au plecat spre locuința petentului. Pe drum a primit un telefon, motiv pentru care l-a lăsat pe petent și motocicleta la o intersecție la intrare în satul. Precizează că motocicleta a lăsat-o în afara părții carosabile. U să se reîntoarcă și să-l ducă pe petent acasă ( 48 ). Motocicleta ridicată de poliție i-a fost predată acestuia conform procesului verbal din 19.03.2008 ( 12 )
Martorul, agent de poliție - declară că în data de 27 februarie 2008, el și colegii său și -, l-au văzut pe conducând motocicleta pe străzile orașului Aleșd și, după ce acesta a fost condus la sediul poliției și a refuzat să de declarație, a plecat fără ca asupra lui să fie exercitate violențe din partea vreunui polițist. Arată că, după ce l-au lăsat pe petent și făptuitor la sediul poliției, împreună agentul s-a reîntors la locul unde a fost oprit petentul pentru a aduce martorul și motocicleta la sediu. Nu a văzut pe nimeni în fața poliției ( 76 )
Martorul, agent de poliție - declară că în data de 27.02.2008, împreună cu făptuitorul și martorul s-au deplast la locuința petentului pentru a-i lăsa o citație. La întoarcere, la intresecția străzii cu drumul spre, l-au văzut pe acesta conducând o motocicletă. Făptuitorul l-a oprit și i-a cerut actele. Apoi, au plecat spre sediul poliției cu toții. După ce au intrat în biroul în care se afla martorul, a plecat împreună cu martorul să aducă motocicleta și pe martorul, care văzuse cele întâmplate în intersecția respectivă. În prezența sa, asupra petentului nu s-a exercitat nici un fel de agresiune - fizică sau verbală ( 71 - 72 ).
Martorul -, agent de poliție, declară că se afla în biroul său unde a fost adus petentul. A refuzat să stea pe scaun, să dea declarație, refuz pe care l-a repetat și după sosirea martorului. Apoi a fost lăsat să plece, fără ca asupra lui să fie exercitate violențe din partea vreunui polițist (77-78 )
Făptuitorul - declară că nu l-a lovit și nu a exercitat acte de violență asupra persoanei vătămate, așa cum susține acesta.
Analizând aceste probe, instanța de fond a reținut că petentul nu a avut urme vizibile pe corp care să ducă la concluzia că boala constatată de medicul specialist s-a produs prin agresiunea. De altfel, chiar medicul legist care a întocmit ambele acte medico-legale susține că este aproape exclus ca aceasta să se fi produs prin heteropropulsie.
Dacă susținerea petentului ar fi conformă realității - o lovitură în stomac și trântiri repetate în perete - ar fi greu de crezut ca acestea să nu producă nici o urmă vizibilă.
Apoi martorul arată că asupra petentului nu au fost exercitate violențe și nici nu a văzut vreo urmă care să-i permită să deducă că asupra acestuia s-ar fi exercitat anterior violențe. Declarația martorului este cu atât mai relevantă cu cât nu are nici o legătură cu nici una din părțile implicate. Prezența acestuia în biroul unde a fost dus petentul pune sub semnul întrebării declarațiile martorilor și. Deși primul susține că a văzut pe geam ce s-a întâmplat în acel birou, pe martor nu l-a văzut. Nu l-a văzut nici martorul care arată că în acel birou se afla o singură persoană - un polițist (martorul a rămas să dea declarație după plecarea petentului).
De altfel, este greu de crezut că persoanele aflate în trecere pe stradă, ar fi avut vizibilitate deplină asupra interiorului biroului de poliție, cu atât mai mult cu cât partea inferioară a geamului este acoperită cu perdele care nu par a fi transparente (după cum se vede chiar în fotografiile depuse de petent).
Probele adminstrate în cauză conduc la concluzia că nu a avut loc nici o agresiune asupra petentului. Nu este îndeplinită nici cerința textului de incriminare care impune ca scopul urmărit de făptuitor să fie acela de a obține o declarație. Chiar petentul arată expres în declarația luată de procuror și în prezența avocatului său că lovirea sa a fost fără motiv, agresiunea încetând înainte de a i se cere să dea vreo declarație.
Declarația martorului este irelevantă în cauză. Ar putea avea relevanță sub aspectul comiterii de către petent a infracțiunii rutiere, dar aceasta nu face obiectul cauzei.
Cu privire la a doua infracțiune reclamată, instanța de fond a reținut că motocicleta a fost predată proprietarului de către organul de poliție, dacă petentul ar fi avut asupra sa vreun act care să-i ateste proprietatea ar fi putut să o ia chiar în aceeași seară. Petentul arată expres că predarea motocicletei a fost condiționată de prezentarea actelor de proprietate. În consecință, nu se poate vorbi de vreo vătămare a intereselor petentului.
În consecință, soluția procurorul este legală și temeinică.
Susținerile din plângerea adresată instanței cu privire la chestiuni de ordin procedural sunt neîntemeiate.
Astfel, așa zisa relație de prietenie dintre procuror și polițiștii din Aleșd nu a fost dovedită. Pe de altă parte, dacă petentul ar fi considerat că se impune ca cercetarea să fie efectuată de un alt procuror, ar fi putut formula o cerere de recuzare a acestuia - instrument procedural pus la dispoziția părților tocmai pentru a avea posibilitatea înlăturării din cauză a persoanei aflată în stare de incompatibilitate și care nu se abține.
Apoi, faptul că administrarea probelor testimoniale s-a realizat fără participarea apărătorului petentului și fără încunoștințarea acestuia nu constituie motiv de nulitate. Toată probațiunea a fost administrată în faza actelor premergătoare, deci înainte de începerea procesului penal, prin urmare legea nu impune nici o obligație în acest sens organului de urmărire penală.
Petentul avea posibilitatea să depună memorii prin care fie să conteste probele administrate, fie să ceară suplimentarea probațiunii, eventual confruntări etc.
La fel, putea să solicite o expertiză medico-legală în cauză dacă actul de completare a constatării medico-legale l-a nemulțumit, sau îl consideră incomplet ori contrar actului inițial.
Față de cele expuse mai sus, instanța de fond în baza art. 2781alin. 8 lit. a pr.pen. a respins plângerea formulată de petentul, împotriva ordonanței din 15.09.2008 dată de Parchetul de pe lângă tribunalul Bihor în dosarul nr. 225/P/2008, ce a fost menținută în totalitate.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal a declarat recurs penal petentul solicitând admiterea plângerii în vederea începerii urmăririi penale față de intimat, întrucât actele de violență au fost exercitate împotriva sa cu scopul obținerii unei declarații care să-l incrimineze pentru o faptă ce nu a fost săvârșită de acesta.
Curtea examinând hotărârea atât prin prima motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu, conform dispozițiilor art.385 ind.9 alin.3 Cod procedură penală, combinate cu articolul 385 ind.6 alin.1 și 385 indice 7 aliniat 1 Cod procedură penală, apreciază că recursul petentului este nefondat, urmând a-l respinge în consecință.
În mod corect prima instanță verificând legalitatea și temeinicia ordonanței procurorului a dispus respingerea plângerii recurentului în conformitate cu dispozițiile art.278/1 alin.8 lit.a din Codul d e procedură penală.
Astfel, s-a impus pronunțarea unei soluții de neîncepere a urmăririi penale față de făptuitorul, agent de poliție din cadrul Poliției orașului Aleșd, pentru săvârșirea infracțiunilor de cercetare abuzivă prev.art.266 alin.2 Cod penal și abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev.de art.246 Cod penal. S-a reținut că probele administrate în cauză au condus la concluzia că nu a avut loc nici o agresiune asupra petentului iar cu privire la a doua infracțiune reclamată de reținut că motocicleta ar fi fost predată proprietarului de către organele de poliție dacă ar fi avut asupra sa un act care să-i ateste proprietatea și ar fi putut să o preia chiar în seara respectivă.
La pronunțarea ordonanței dată de procuror menținută de prim procuror din cadrul Parchetului de pe lângă tribunalul Bihors -au respectat toate dispozițiile procesual penale și implicit dreptul la apărare al petentului astfel că procurorii și prima instanță au respectat legea și dispozițiile penale și procesual penale în materie.
Cum susținerile recurentului nu au nici un temei fiind lipsite de fundament iar ordonanța procurorului și hotărârea primei instanțe sunt întru totul legale și temeinice urmează a fi păstrate ca atare.
Fiind în culpă procesuală, va obliga pe recurent să plătească statului suma de 100 lei cheltuieli judiciare în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE:
În baza art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală,
Respinge ca nefondat recursul penal declarat de petentul împotriva sentinței penale nr.23 din 30 aprilie 2009 pronunțată de tribunalul Bihor pe care o menține în întregime.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 100 lei cheltuieli judiciare în recurs.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședința publică azi, 19 ianuarie 2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR GREFIER
- - - - - -
Red.judecător -
CA/HM
Jud.fond
2 ex. din 28.01.2010
Președinte:Popovici Corina RodicaJudecători:Popovici Corina Rodica, Condrovici Adela, Rus
