Actul sexual cu un minor (art. 198 cod penal). Decizia 24/2010. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția penală și pentru cauze cu minori
Dosar nr-
DECIZIA PENALĂ NR.24/R/2010
Ședința publică din 19 ianuarie 2010
PREȘEDINTE: Popovici Corina Rodica JUDECĂTOR 2: Condrovici Adela
- - -JUDECĂTOR 3: Rus
- -judecător
-grefier șef secție
Desfășurarea ședinței de judecată s-a înregistrat cu mijloace tehnice audio, conform prevederilor art.304 alin.1 din Codul d e procedură penală.
Ministerul Public este reprezentat prin - procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea.
S-a luat în examinare recursul penal formulat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor și inculpatul domiciliat în nr.2, Județul B împotriva Deciziei penale nr. 177/A/24 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor, având ca obiect actul sexual cu un minor (art.198 Cod Penal)
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă inculpatul recurent asistat de av. potrivit delegației pentru asistență judiciară obligatorie nr.5770/21.12.2009 emisă de Baroul Bihor, pentru partea vătămată intimată lipsă, av., potrivit delegației de la dosar, lipsă fiind reprezentantul legal.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Reprezentantul Ministerului Public nu are alte cereri.
Apărătorul inculpatului recurent nu are alte cereri.
Reprezentantul părții vătămate intimate nu are alte cereri de formulat.
Curtea din oficiu ridică excepția tardivității recursului declarat de inculpat și văzând că nu s-au formulat alte cereri, a acordat cuvântul asupra recursurilor.
Apărătorul inculpatului recurent lasă la aprecierea instanței excepția.
Inculpatul recurent arată că din cauza grevelor din justiție nu a putut obține soluția pronunțată, aceasta nefiind redactată, însă în momentul primirii a declarat recurs în cauză.
Reprezentantul Ministerului Public susține recursul declarat în cauză de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor, solicitând casarea deciziei penale în conformitate cu punctul de casare invocat, respectiv art.385/9 pct.17 Cod pr.penală ce vizează greșita încadrare juridică a faptelor comise de inculpat cât și soluționarea laturii civile a cauzei.
A solicitat menținerea sentinței penale nr.1404/2.12.2008 în ce privește latura penală, atât cu referire la încadrarea juridică inițială cât și la modalitatea de executare. Referitor la latura civilă, solicită casarea hotărârii în sensul obligării inculpatului la daune materiale în favoarea părții vătămate în conformitate cu actele depuse la dosar, aceasta făcând dovada daunelor pretinse.
În ceea ce privește fapta reținută în sarcina inculpatului, a arătat că instanțele au dat interpretări diferite noțiunii de act sexual, însă, solicită a observa că această noțiune este definită în Codul penal și explicitată printr-un recurs în interesul legii, respectiv face trimitere la Decizia nr.III din 23.05.2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Secțiile Unite.Ca urmare, apreciază că instanța de apel a reținut în mod corect starea de fapt însă a dat o interpretare greșită textelor incriminatoare.Față de cele arătate, susține că fapta inculpatului îndeplinește elementele constitutive ale infracțiunii de act sexual cu un minor prev.de art.198 al.1,3 așa Cod Penal cum corect s-a reținut în rechizitoriu și în hotărârea instanței de fond.
În cazul menținerii încadrării juridice și a pedepsei aplicată de tribunal, solicită a constata că s-a dispus suspendarea executării pedepsei principale, însă trebuia să se suspende și pedepsele accesorii, fapt pentru care cere în subsidiar, îndreptarea acestui aspect.
În privința recursului declarat de inculpat, a arătat că acesta este tardiv, învederând că inculpatul a fost prezent la dezbateri, iar pe de altă parte, nu s-a dovedit nici o cauză obiectivă de repunere în termen a acestei căi de atac.
Apărătorul inculpatului recurent solicită respingerea excepției tardivității pusă în discuție.
Solicită admiterea recursului declarat de inculpat și față de susținerile acestuia, a se dispune în temeiul art.10 lit.a achitarea C.P.P. sa.
În măsura admiterii excepției tardivității, în principal, solicită respingerea recursului declarat de parchet sub aspectul modificării laturii civile, apreciind că hotărârea tribunalului este temeinică și legală cu privire la latura penală a cauzei.În privința laturii civile, a mai arătat că nu s-a dovedit relația de cauzalitate între cheltuielile de spitalizare și fapta inculpatului.A mai solicitat corectarea erorii strecurate în sensul de a se dispune și suspendarea pedepselor accesorii.
Reprezentantul părții vătămate intimate față de excepția tardivității, solicită admiterea acesteia și respingerea recursului inculpatului ca fiind tardiv declarat.
Solicită admiterea recursului declarat de Parchet, arătând că fapta inculpatului se încadrează în prev.de art.198 al.1,3 neputând Cod Penal fi vorba de simple acte cu caracter obscen. Cu privire la latura civilă, consideră că se impune acordarea daunelor materiale.
În baza art.385 ind.13 al.3 Cod procedură penală i s-a acordat ultimul cuvânt inculpatului recurent, acesta susținând că recursul său nu este tardiv introdus. Cu privire la acuzele ce i s-au adus, susține că i s-a făcut o înscenare, nu s-a întâmplat nimic și nu a comis faptele descrise în rechizitoriu. Referitor la declarațiile părții vătămate a arătat că cele susținute nu au fost dovedite. A solicitat și respingerea daunelor pretinse, susținând încă o dată nevinovăția sa.
CURTEA DE APEL deliberând,
Asupra recursurilor de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 1404/02.12.2008 Judecătoria Oradea în baza art.198 alin.1 și 3.pen. cu aplicarea art.41 alin.2 pen. pentru comiterea infracțiunii de act sexual cu un minora dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa de:3 ani închisoare.
dispus interzicerea inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art.64 lit.a teza II și lit.b,d, și e cu titlu de pedeapsă complementară pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art.198 alin.1 și 3.pen. cu aplicarea art.41 alin.2 pen. pentru comiterea infracțiunii de act sexual cu un minor a dispus condamnarea aceluiași inculpat la pedeapsa de:3 ani închisoare.
A interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art.64 lit.a teza II și lit.b,d, și e cu titlu de pedeapsă complementară pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art.33 lit.a, art.34 lit.b pen. a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de3 ani închisoare cu aplicarea art.71, art.64 lit.a teza II și lit. b, d, e pen.
În bazaart.861pen. și art. 71 alin.5 pen. a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei principale și accesorii aplicate pe o durată de 8 ani ce constituie în baza art.862pen. termen de încercare pentru inculpat.
A obligat inculpatul ca pe durata termenului de încercare, să se prezinte la datele fixate la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Bihor pentru a se verifica respectarea măsurilor de supraveghere prev. de art.863lit.b - d pen. pe care le impune în sarcina lor.
În baza art.864alin.1 pen. a atras atenția inculpatului asupra prev. art.83, art.84 pen. privind revocarea suspendării sub supraveghere a pedepsei aplicate, în cazul săvârșirii unei infracțiuni în termenul de încercare precum și în cazul neexecutării obligațiilor civile și executarea pedepsei în regim de detenție.
În baza art.864alin.2 pen. atras atenția inculpatului asupra revocării suspendării sub supraveghere a pedepsei aplicate, în cazul neîndeplinirii cu rea credință a măsurilor de supraveghere impuse în sarcina lui și executarea pedepsei în regim de detenție.
În baza art.35 alin.3 Cod Penal a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa complementară cea mai grea, aceea a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art.64 lit.a teza II și lit.b,d, și e Cod Penal pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale.
A respins pretențiile părții civile prin reprezentant legal domiciliată în com. sat, nr.64, jud.
În baza art.14, art.15 proc.pen. rap. la art.346 alin.1 proc.pen. cu ref. la art.998 civ. a obligat inculpatul la plata sumei de 3.000 lei cu titlu de daune morale către partea civilă prin reprezentant legal domiciliată în com. sat, nr.69, jud.
În baza art.191 alin.1 proc.pen. a obligat inculpatul la plata sumei de 750 lei cheltuieli judiciare către stat din care suma de 100 lei onorariu pentru apărător desemnat din oficiu cu împuternicirea avocațială nr.25/04.01.2008 se avansează Baroului B fin fondul Ministerului Justiției.
În baza art.193 alin.1 proc.pen. a obligat inculpatul la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare către partea vătămată și în baza art.193 alin.1 și 2 proc.pen. a obligat inculpatul la plata sumei de 500 lei cheltuieli judiciare către partea vătămată prin reprezentant legal.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Oradeas -a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului pentru comiterea a două infracțiuni de act sexual cu un minor în formă agravantă prev.și ped. de art.198 al.1,3 pen.cu aplicarea art.41 alin.2 pen. cu aplicarea art.33 lit.a pen.
În fapt, în sarcina învinuitului s-a reținut că în perioada 2005-2006 întreținut acte sexuale cu minorele și într-o zonă adiacentă liniei ferate - jud.
În cauză, la data de 29.05.2006 numita a depus plângere penală solicitând tragerea la răspundere penală a numitului, pentru comiterea de raporturi sexuale cu fiica ei minoră,.
De asemenea, la data de 12.06.2006, numita a sesizat organele de poliție cu privire la faptul că fiica sa, a fost violată de numitul.
Prin ordonanța din 13.04.2007 Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor, a dispus neînceperea urmăririi penale față de pentru comiterea infracțiuni de viol prev. de art.197 al.1,3 Cod Penal și declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Oradea față de învinuitul, cercetat pentru comiterea a două infracțiuni de act sexual cu un minor prev.și ped. de art.198 al.1,3 Cod Penal.
În aceste condiții în prezenta cauză s-a efectuat urmărirea penală față de învinuitul pentru comiterea a două infracțiuni de act sexual cu un minor, prev.și ped.de art.198 al.1,3 Cod Penal cu aplic.art.41 al.2 Cod Penal.
Partea vătămată s-a constituit ca parte civilă cu sumele de 180 lei daune materiale și 50.000 lei daune morale (fila 18 dosar -).
Partea vătămată s-a constituit ca parte civilă cu suma de 100.000 lei (fila 18 dosar -).
Din probatoriul administrat în cauză instanța de fond a reținut că, rezultă următoarea stare de fapt:
În cursul anului 2005 numitele și se deplasau în fiecare zi la școală pe jos, pe linia ferată - jud.B, din satul, locul de domiciliu al minorelor, la școala generală din loc.
La un moment dat, partea vătămată, constatând că partea vătămată avea asupra sa sume de bani mai mari decât de obicei, a întrebat-o despre proveniența acestora. Numita i-a spus că primește uneori sume de bani, de ordinul sutelor de mii lei ROL, de la învinuitul, un mai în vârstă care locuiește într-un canton din apropierea fostei din.
După începerea anului școlar 2005-2006, într-o dimineață, în timpul deplasării spre școală, i-a cerut numitei să vină cu ea într-o zonă din apropierea liniei ferate iar de sub o piatră a scos o bancnotă de 100.000 ROL, spunându- că a fost lăsată acolo de învinuit pentru ea.
După aproximativ 2 săptămâni, în timpul deplasării spre școală, cele două părți vătămate minore s-au întâlnit cu învinuitul care le-a dat câte o bancnotă de 100.000 ROL, cu care minorele și-au cumpărat ulterior dulciuri de la magazinul sătesc din.
Apoi cele două minore s-au întâlnit de mai multe ori, dimineața, când mergeau la școală, cu învinuitul care le dădea diferite sume de bani fără a le pretinde ceva în schimb.
În cursul lunii aprilie 2006 după sărbătorile, într-o dimineață, cele două minore care se duceau la școală au fost acostate de învinuitul pe linia ferată -, în apropiere de stația CFR.
Învinuitul a atras-o în pădure, la câțiva metri de rambleul căii ferate, pe numita, sub pretextul că dorește să-i îi spună ceva.
Învinuitul a început să o mângâie în zona organelor genitale, i-a dat jos pantalonii, după care a penetrat-o vaginal cu un deget. Numita a declarat că a fost penetrată de învinuit și cu penisul dar această afirmație nu a putut fi dovedită, nu s-au găsit probe care să confirme susținerea minorei.
Din raportul de constatare medico-legal nr.1779/II.c/16 din 12 iunie 2006, rezultat că numita prezenta o deflorare veche, a cărei vechime nu poate fi stabilită,minora nu prezenta urme de violență pe cap, trunchi și membre (fila 20 dosar de urmărire penală)
Partea vătămată s-a prezentat la examinare medicală la data de 12 iunie 2006, la cca. 6 săptămâni de la incidentul reclamat la poliție.
După câteva minute, în care a repetat aceste acțiuni, învinuitul a condus-o pe minoră înapoi, în zona liniei ferate, de unde a luat-o pe numita, pe care a dus-o în pădure unde a început să o dezbrace.
Inculpatul i-a cerut numitei să îl însoțească, tot sub pretextul că dorește să îi spună ceva, după care a mângâiat-o în zona organelor genitale, dar numita a strigat că se apropie cineva, situație în care învinuitul și partea vătămată s-au întors la locul în care le aștepta minora .
Apoi cele două minore și-au continuat deplasarea spre școală.
Inculpatul nu s-a mai întâlnit după acest incident cu dar s-a mai întâlnit cu.
S-a stabilit că inculpatul, în perioada 2005-2006 s-a întâlnit de mai multe ori cu, pe care a mângâiat-o de mai multe ori în zona organelor genitale.
Pentru recompensarea minorei, inculpatul i-a dat acesteia de mai multe ori diferite sume de bani.
Din raportul de expertiză medico-legală nr.1531/Ib/16 din 29 mai 2006 rezulta că, la data examinării medico-legale, a fost virgină.
și nu au spus nimănui despre cele ce se întâmpla între ele și inculpatul.
Audiate fiind în fața primei instanțe, cele două minore au declarat că le-a fost frică de inculpat, de părinți cât și de cele ce se va spune despre el în comunitatea în care trăiau.
Martora, gestionara magazinului sătesc din a constatat că cele două minore aveau de mai multe ori sume de bani mult mai mari decât de obicei, uneori chiar și bancnote de 500.000 sau 1.000.000 ROL.
Acest lucru i-a atras atenția și altor persoane, astfel că părinții celor două minore au aflat și le-au chestionat pe acestea la proveniența banilor. După ce mamele minorelor au aflat ce s-a întâmplat au sesizat organele de poliție.
Pe parcursul cercetărilor părților vătămate au fost testate cu aparatul poligraf și nu au fost identificate modificări comportamentale specifice comportamentului simulat.
S-a procedat la efectuarea de confruntări iar părțile vătămate și-au menținut declarațiile.
Inculpatul este în vârstă de 75 de ani, nu a recunoscut comiterea faptelor și a declarat că nu a avut acte sexuale de nici o natură cu nici o minoră.
Cu privire la sumele de bani pe care le preda minorelor, inculpatul a declarat că este adevărat că le-a dat de câteva ori sume mici de bani pentru a-și cumpăra dulciuri și le-a permis să culeagă fructe din grădina sa, dar aceste acte cu titlu de gratuit, nu au avut legătură cu vreun act de natură sexuală.
Pe de altă parte, numitele și, au susținut în mod constant că au fost violate de inculpatul. Declarațiile minorelor au fost menținute de acestea cu ocazia audierii lor făcute de organele de urmărire penală, în prezența părinților, cu ocazia confruntărilor și a cercetărilor la fața locului efectuate de procuror.
În cauză au fost audiați și martori care au confirmat în parte susținerile părților vătămate,astfel:
, concubinul mamei părții vătămate a declarat că a aflat de la și de la (nepotul inculpatului) faptul că și se întâlnesc în mod repetat cu.
A declarat că i-a spus mamei minorei, numitei, despre cele auzite și a sfătuit-o să nu depună plângere la poliție, să mai aștepte, întrucât el se va duce să le urmărească pe cele două fete.
Martorul a declarat că în perioada 01-03, 08-10.05.2006, fără să poată preciza data exactă, în jurul orelor 07.00, fără să fie observat de minora a urmărit-o pe drumul din pădure.
Martorul a declarat că inculpatul le aștepta pe minorele și, pe calea ferată "la podul mare", le-a oferit câte un pachet, apoi cu au coborât de pe calea ferată în pădure, cealaltă minoră urmărind să nu fie văzuți de cineva.
Martorul a declarat că l-a văzut pe inculpat care și-a pus mâinile pe organele genitale și pe pieptul fetei, a sărutat-o pe minoră pe obraz, după 2-3 minute a condus-o pe minoră înapoi pe calea ferată după care a luat-o pe minora
, pe care la fel a mângâiat-o și a sărutat-
Martorul a declarat că nu a intervenit când a văzut ce se întâmplă, întrucât mama fetei, concubina lui, i-a spus să nu intervină ca să nu-și facă probleme. Ajuns acasă i-a relatat mamei părții vătămate despre ce a văzut că s-a întâmplat între inculpat și cele două minore, dar concubina lui nu a depus imediat plângere la poliție întrucât nu a reușit să-și ia o zi liberă de la locul de muncă.
Martorul a declarat că în următoarea zi, din nou le-a urmărit pe cele două fete, care s-au întâlnit în același loc cu inculpatul care a procedat la fel cu cele două fete.
În data de 23.05.2006, în jurul orelor 07-07.30, martorul a declarat că le-a văzut pe cele două fete când s-au întâlnit cu inculpatul pe cărarea din pădure, inculpat care le-a oferit ciocolată, bani, căpșuni și a auzit-o pe cerându-i inculpatului 1.000 lei "pentru că i-a feția, amenințându-l că în caz contrar o să-i spune mamei sale să-l reclame pe inculpat la poliție". La rândul lui inculpatul i-a spus "poți să mergi unde vrei că nu te-am f.".
Și alte persoane, consăteni cu cele două minore și cu inculpatul au declarat că le-au văzut pe cele două minore având asupra lor diferite sume de bani, despre care au pretins că le-au primit de la "unchiul " și au arătat că le-au văzut în repetate rânduri pe cele două fete intrând în casa inculpatului, dar nu au știut motivul pentru care fetele îl vizitau și nici ce se întâmpla în locuință.
Martorul a declarat că în cursul anului 2006, într-o zi fără să poată preciza data exactă, aflându-se cu turma de oi în locul numit "",l-a văzut pe inculpatul îmbrățișând-o pe. Când acesta și-a dat seama că gestul lui este văzut și de alte persoane, i-a dat drumul fetei din îmbrățișare.
Martorul a declarat că în cursul lunii mai 2006, împreună cu martorul se deplasa spre domiciliu când la un moment dat pe cărarea din pădure l-a văzut pe inculpatul " însoțit de o pe care o mângâia pe fese". În seara zilei respective i-au relatat numitului despre cele văzute, la care acesta le-a spus că și el l-a văzut pe inculpat sărutând-o pe fata respectivă (fila 55-56 dosar de urmărire penală).
În mod similar a declarat și martorul care a arătat că l-a văzut pe inculpat sărutând-o pe fata respectivă, fată despre care el știa ca fiind elevă și se numește (se referea la ).- fila 58-59 dosar de urmărire penală
În cauză a fost audiată de către prima instanță și mama părții vătămate, numita care a declarat că încă din clasa a IV-a (deci de când avea copilul 10-11 ani! ), în repetate rânduri copilul a primit, dulciuri, sume de bani de la inculpatul care a și intrat în locuința lor în lipsa și fără acordul numitei. Deși mama minorei a știut de comportamentul inculpatului, de faptul că între ei nu a existat nici o relație de rudenie (aspect care ar fi putut explica într-o oarecare măsură faptul că inculpatul îi dădea copilului dulciuri sau sume mai mici de bani) a tolerat această situație și nu a întreprins nimic pentru a-l determina pe inculpat să-și schimbe comportamentul.
Ba chiar după ce concubinul său a relatat ce a văzut în pădure, că inculpatul o săruta, o mângâia pe copil, mama părții vătămate în mod cu totul inexplicabil în loc să reclame la poliție cele întâmplate, în loc să-l ia la rost pe inculpat își trimite concubinul a doua zi, a treia zi să urmărească în pădure ce se întâmplă între inculpat și fiica ei.
Părțile vătămate, părinții acestora, martorii audiați în cauză au negat faptul că ar exista o relație de rudenie între minore și inculpat.
S-a reținut că faptele inculpatului, așa cum au fost descrise întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de act sexual cu un minor, prev. și ped. de art.198 al.1,3 Cod Penal și se probează prin plângerea penală și declarațiile părților vătămate, și (fila 5, 22,30-36 dos.urm.pen. fila 55 -57 dosar -), proces verbal de efectuare a conducerii în teren (fila 6, 23-24 dos.urm.pen.), planșa fotografică (fila 7-8, 25-26 dos.urm.pen.), proces verbal de confruntare (fila 9-12, 27-29 dos.urm.pen.), declarațiile părții vătămate (fila 13-19 dos.urm.pen.),raportul de constatare medico-legală și expertiză medico-legală (fila 20, 38, 76 dos.urm.pen.), fotocopia certificatului de naștere (fila 21, 37 dos.urm.pen.), declarațiile martorilor (fila 43-69 dos.urm.pen. fila 29-31, 66-68, 80-82 dosar -), raport de expertiză medico-legală psihiatrică (fila 86-87 dos.urm.pen.), declarațiile învinuitului (fila 77-84 dos.urm.pen.), fișa de cazier judiciar (fila 88 dos.urm.pen.), proces verbal de prezentare a materialului de urmărire penală (fila 89-90 dos.urm.pen.).
S-a reținut că faptele inculpatului sus descrise întrunesc elementele constitutive ale două infracțiuni prev. și ped. de art.198 alin.1 și 3.pen. cu aplicarea art.41 alin.2 pen. în baza cărora instanța de fond l- condamnat pe inculpat la două pedepse de câte 3 ani închisoare iar pentru fiecare infracțiune a interzice inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art.64 lit.a teza II și lit.b,d, și e cu titlu de pedeapsă complementară pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale.
S-a stabilit ca în baza art.33 lit.a, art.34 lit.b pen. inculpatul s-ă execute pedeapsa cea mai grea de3 ani închisoare cu aplicarea art.71, art.64 lit.a teza II și lit. b, d, e pen.
La individualizarea judiciară a pedepselor aplicate instanța de fond a avut în vedere limitele legale de pedeapsă, împrejurările săvârșirii infracțiunilor, gradul de pericol social concret al infracțiunilor, forma continuată, vârsta părților vătămate precum și vârsta de 75 de ani al inculpatului, gravitatea consecințelor faptei inculpatului, rezonanța sa socială mai ales în comunitatea în care trăiesc părțile implicate.
Pentru aceste motive, în bazaart.861pen. și art. 71 alin.5 pen. a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei principale și accesorii aplicate pe o durată de 8 ani ce constituie în baza art.862pen. termen de încercare pentru inculpat.
A obligat inculpatul ca pe durata termenului de încercare, să se prezinte la datele fixate la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Bihor pentru a se verifica respectarea măsurilor de supraveghere prev. de art.863lit.b - d pen. pe care le impune în sarcina lor.
În baza art.864alin.1 pen. a atras atenția inculpatului asupra prev. art.83, art.84 pen. privind revocarea suspendării sub supraveghere a pedepsei aplicate, în cazul săvârșirii unei infracțiuni în termenul de încercare precum și în cazul neexecutării obligațiilor civile și executarea pedepsei în regim de detenție.
În baza art.864alin.2 pen. a atras atenția inculpatului asupra revocării suspendării sub supraveghere a pedepsei aplicate, în cazul neîndeplinirii cu rea credință a măsurilor de supraveghere impuse în sarcina lui și executarea pedepsei în regim de detenție.
S-a stabilit ca în baza art.35 alin.3 Cod Penal inculpatul va executa pedeapsa complementară cea mai grea, aceea a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art.64 lit.a teza II și lit.b,d, și e Cod Penal pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale.
Partea vătămată s-a constituit ca parte civilă cu sumele de 180 lei daune materiale și 50.000 lei daune morale (fila 18 dosar -).
Partea vătămată s-a constituit ca parte civilă cu suma de 100.000 lei (fila 18 dosar -).
Instanța de fond având în vedere faptul că pentru cele întâmplate o mare parte din responsabilitate o are și mama părții vătămate, numita care de-a lungul anilor a tolerat comportamentul inculpatului, atât ea cât și concubinul l-ar fi putut împiedica pe inculpat,(concubinul a stat în două ocazii ascuns printre, privindu-l pe inculpatul de 75 de ani care săruta, mângâia în zona organelor genitale niște copii de 13 - 14 ani) cei doi au privit și au lăsat cu indiferență ca lucrurile să degenereze.
Pentru acest motiv, a respins pretențiile părții civile prin reprezentant legal.
Pentru prejudiciul moral adus minorei, prin fapta sa, în baza art.14, art.15 proc.pen. rap. la art.346 alin.1 proc.pen. cu ref. la art.998 civ. l-a obligat pe inculpat la plata sumei de 3.000 lei cu titlu de daune morale câtre partea civilă prin reprezentant legal.
În baza art.191 alin.1 proc.pen. a obligat inculpatul la plata sumei de 750 lei cheltuieli judiciare câtre stat din care suma de 100 lei onorariu pentru apărător desemnat din oficiu cu împuternicirea avocațială nr.25/04.01.2008 se avansează Baroului B fin fondul Ministerului Justiției și în baza art.193 alin.1 proc.pen. a obligat inculpatul la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare câtre partea vătămată prin reprezentant legal.
În baza art.193 alin.1 și 2 proc.pen. a obligat inculpatul la plata sumei de 500 lei cheltuieli judiciare câtre partea vătămată prin reprezentant legal domiciliată în com. sat, nr.64, jud.
Împotriva acestei hotărâri, în termenul legal au declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Oradea, partea civilă și inculpatul.
În motivarea apelului, parchetul critică hotărârea atacată sub aspectul pedepselor aplicate inculpatului, apreciind că acestea sunt prea mici. Totodată apreciază că pedeapsa rezultantă ar trebui executată în regim de detenție. Sub aspectul laturii civile, critica vizează neacordarea despăgubirilor părții civile și cuantumul scăzut al despăgubirilor acordate părții civile.
Partea civilă critică hotărârea atacată sub aspectul laturii civile considerând întemeiate pretențiile civile pe care le-a formulat, iar sub aspectul laturii penale apreciază că pedeapsa aplicată este prea mică.
Inculpatul consideră nelegală condamnarea sa întrucât apreciază că nu sunt probe care să-i dovedească vinovăția, mai mult există o expertiză medico-legală prin care s-a stabilit că este impotent. Cu privire la partea vătămată s-a stabilit că era virgină, iar partea vătămată are și un copil.
Instanța de apel a procedat la reaudierea inculpatului, a părților vătămate și a martorului.
Inculpatul își menține poziția avută pe parcursul procesului, nu a recunoscut comiterea infracțiunilor pentru care instanța de fond a dispus condamnarea sa, nu a întreținut raport sexual sau act sexual cu vreuna dintre părțile vătămate și nu a făcut nici un gest cu caracter sexual asupra vreuneia dintre aceste părți vătămate. A arătat că partea vătămată îi este rudă, recunoscând totodată că i-a permis acesteia și prietenei sale să intre în livada sa și să mănânce fructe. Recunoaște faptul că în repetate rânduri, le-a dat fetelor diverse sume de bani pentru suc și înghețată. Acestea i-au cerut bani cu titlu de împrumut însă arată că nu a cerut restituirea cunoscând faptul că nu au posibilități materiale, iar pe de altă parte, sumele date cu acest titlu erau minore, iar alte cadouri nu a făcut părților vătămate. Recunoaște însă că s-a întâlnit cu părțile vătămate de mai multe ori de-a lungul căii ferate însă întâmplător, mergând la pădure în interes de serviciu, părțile vătămate mergând, respectiv venind de la școală. Precizează că drumul de-a lungul căii ferate este folosit de sătenii din pentru a ajunge la. Niciodată nu s-a oprit cu părțile vătămate de-a lungul căii ferate, iar de obicei, acestea erau în grup cu fete și băieți. Sumele de bani pe care le-a dat fetelor erai de 5 lei, maxim 10 lei și nu este adevărat că ar fi lăsat acestora bani sub vreo piatră. O singură dată s-a întâlnit cu partea vătămată singură, când i-a spus acesteia să comunice concubinului mamei sale că poate veni să ia lemnul promis, iar cu acea ocazie, nu s-a apropiat de partea vătămată la mai puțin de 10 metri. Arată că, fiind ziua de 8 Martie i-a dus părții vătămate, care se afla în curte, un cadou - și pixuri, cu acea ocazie, mama părții vătămate solicitându-i să-i lase fata în în sensul de a nu o mai duce în livadă. Cu acea ocazia i-a spus mamei părții vătămate că i-a permis fiicei sale să mănânce fructe, iar dacă acest lucru o deranjează, acest lucru să-i spună fiicei sale.
Partea vătămată - a arătat că îl cunoaște pe inculpat de când era în clasa a IV- Prima dată l-a văzut pe inculpat cu ocazia zilei de 8 Martie când acesta a venit acasă la ea, sub pretextul că este o rudă a tatălui său și că dorește să-i dea un cadou. A primit de la acesta niște, pixuri și ciocolată după care inculpatul a plecat la o vecină de-a sa, fără să fi observat ca acesta să aibă cadouri și pentru alte persoane. Până în clasa a VI-a nu l-a mai văzut pe inculpat. Mergând la școala din, deși există o altă posibilitate de a ajunge la școală, pe șosea, obișnuia să meargă pe drumul de lângă calea ferată întrucât este mai scurt, drum ce este utilizat și de alți copii pentru a ajunge la școală. Pe acest drum l-a întâlnit pe inculpat care i-a dat diverse sume de bani - 50.000 lei, 100.000 lei și chiar 500.000 lei, primindu-i fără a pune întrebări, pe considerentul că îi este unchi, aspect confirmat și de către bunicul patern. Arată că nu i-a spus mamei sale despre aceste sume de bani pentru că îi era frică. Inițial inculpatul nu a cerut nimic contra acestor bani, însă când a ajuns în clasa a VII-a inculpatul a obligat-o să întrețină relații sexuale. De obicei mergea la școală împreună cu cealaltă parte vătămată - însă aceasta lipsind o săptămână, s-a întâlnit cu inculpatul care i-a solicitat să întrețină relații sexuale amenințând-o că dacă refuză, o omoară. De frică, a acceptat dar inculpatul nu a avut erecție, prin urmare nu s-a realizat nici un raport sexual. Sub amenințarea inculpatului s-a dezbrăcat, dându-și jos pantalonul de pe un picior. La acel moment era virgină însă nu a spus inculpatului acest lucru. Inculpatul a pipăit-o cu degetul de mai multe ori în zona organelor genitale dar fără să o penetreze, pipăind-o și pe sâni, precizând că acest episod s-a petrecut de 3 ori, fără aop enetra. faptul că la Judecătorie a declarat faptul că a avut loc un raport sexual prin aceea că nu a înțeles noțiunea. Inculpatul a încercat să întrețină raport sexual însă nu a putut și prin urmare, întreaga acțiune a inculpatului s-a limitat la mângâieri. O singură dată, fiind împreună cu cealaltă parte vătămată, inculpatul le-a chemat pe rând și le-a pipăit. De fiecare dată când se întâlnea cu inculpatul acesta o amenința cu moartea, creându-i o stare de temere deoarece credea că este capabil să o omoare. A văzut că inculpatul are în geantă un cuțit însă nu l-a scos, ci i l-a arătat o dată. Arată că atunci când inculpatul a încercat să întrețină raporturi sexuale, acesta s-a dezbrăcat, dar nu a reușit penetrarea întrucât nu avea erecție. Inculpatul nu a sărutat-o niciodată, cu o ocazie, întâlnindu-se pe drumul de lângă calea ferată, s-a apropiat de ea însă văzând că vine un Ť. s-a îndepărtat, iar în acel moment, nici ea și nici inculpatul nu erau dezbrăcați, iar inculpatul nu a pipăit-
Partea vătămată a arătat că pe inculpat l-a cunoscut prin intermediul celeilalte părți vătămate care a dus-o acasă la acesta și i-a dat bani, ocazie cu care inculpatul le-a dat 50.000 lei, fără a se întâmpla ceva. S-au mai întâlnit cu inculpatul de câteva ori, de-a lungul căii ferate, iar acesta le dădea diverse sume de bani, pentru că era unchiul părții vătămate și fără a le cere în schimbul acestor sume de bani ceva. Ulterior, inculpatul i-a cerut să îl lase să o mângâie pe sâni și în zona organelor genitale pentru că le dădea bani, acceptând acest lucru, de 2 sau 3 ori. Inculpatul nu a încercat să întrețină raport sexual însă a amenințat-o atât pe ea, cât și pe cealaltă parte vătămată că le omoară dacă spun ceva, părinților. Nu a fost niciodată penetrată de către inculpat nici cu penisul, nici cu degetul, iar în urma mângâierilor, nu a sângerat niciodată, revenind însă asupra declarației și precizând că, cu o ocazie, a avut o de sânge pe chilot după ce a fost mângâiată și nu era în perioada menstruației. La acel moment era virgină, dar în prezent nu este, iar ceea ce s-a întâmplat cu inculpatul, în opinia sa, nu este un raport sexual. Face precizarea că s-a dezbrăcat singură de fiecare dată, iar inculpatul nu s-a dezbrăcat niciodată, nu a atins-o niciodată cu penisul, fiind sigură de acest lucru. Nu și-a descheiat niciodată pantalonii. Nu știe de ce era sânge pe chilot și nici nu a durut-o nimic din cele făcute de inculpat. Nu știe dacă a fost sau nu afectată în vreun fel de cele petrecute, fiind adevărat că a băut suc de la inculpat, dar nu s-a simțit rău și în mod cert, nu a avut amețeli.
Martorul - concubinul mamei părții vătămate - declară că l-a văzut pe inculpat de la cca. 15- 20 metri punând mâna pe sânii minorelor precum și în zona organelor genitale fără să audă discuțiile dintre inculpat și părți. A auzit-o pe minora spunând "au, mă doare", însă nu știe unde o atingea inculpatul pe minora când aceasta a spus că o doare însă a văzut cum o atingea pe sâni și o pupa. Nu a văzut dacă minorele erau îmbrăcate sau dezbrăcate. Nu a intervenit pentru că i-a fost frică să nu aibă o reacție violentă față de inculpat.
PrinDecizia penală nr. 177/A din 24 iunie 2009 Tribunalul Bihorîn baza art. 379 pct. 2 lit. a pr.pen. a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Oradea, partea civilă și inculpatul împotriva sentinței penale nr. 1404/02.12.2008 pronunțată de Judecătoria Oradea, hotărâre ce a foast desființată în sensul că:
S-au înlăturat dispozițiile art. 861.pen. și art. 71 alin. 5.pen.
S-a descontopit pedeapsa principală rezultantă de 3 ani închisoare și pedeapsa complementară rezultantă a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II-a, b, d, e pen. pe o durată de 5 ani în pedepsele componente: 2 pedepse principale de câte 3 ani închisoare și 2 pedepse complementare a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II-a, b, d, e pen. pe o durată de 5 ani.
S-au înlăturat dispozițiile de condamnare a inculpatului pentru comiterea a 2 infracțiuni de raport sexual cu o minoră în formă continuată prev. de art. 198 alin. 1 și 3.pen. cu aplicarea art. 41 alin. 2.pen.
În baza art. 334.pr.pen. s-a schimbat încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina inculpatului din 2 infracțiuni de raport sexual cu o minoră în formă continuată prev. de art. 198 alin. 1 și 3.pen. cu aplicarea art. 41 alin. 2.pen. în 2 infracțiuni de corupție sexuală în formă continuată prev. de art. 202 alin. 1.pen. cu aplicarea art. 41 alin. 2.pen.
În baza art. 202 alin. 1.pen. cu aplicarea art. 41 alin. 2.pen. și art. 42 alin. 2.pen. a fost condamnat inculpatul pentru comiterea a 2 infracțiuni de corupție sexuală în formă continuată la 2 pedepse principale de: 1 an închisoare.
În baza art. 33 lit. a pen. și art. 34 lit. b pen. au fost contopite cele 2 pedepse mai sus stabilite și i s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 1 an închisoare.
În baza art. 71.pen. i s-a aplicat inculpatului pedeapsa interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II-a, b, d, e pen. cu titlu de pedeapsă accesorie.
În baza art. 81.pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate pe durata unui termen de încercare de 3 ani stabilit conform art. 82.pen.
În baza art. 359.pr.pen. i s-a atras atenția asupra dispozițiilor art. 83.pen. a căror nerespectare are drept consecință revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.
S-a înlăturat dispoziția de respingere a pretențiilor civile formulate de partea civilă.
În baza art. 14.pr.pen. raportat la art. 346.pr.pen. cu referire la art. 998-999.civ. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 3.000 lei cu titlu de daune morale.
Au fost menținute restul dispozițiilor sentinței apelate.
În baza art. 189.pr.pen. onorariul în cuantum de 200 lei pentru avocatul din oficiu din cadrul Baroului Baf ost avansat din fondurile Ministerului Justiției conform delegației nr. 1150/20.02.2009.
Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor invocate cât și din oficiu, luând în considerare și probele administrate în fața instanței de apel, tribunalul a reținut următoarele:
Starea de fapt reținută de instanța de fond s-a modificat în urma probelor readministrate în fața instanței de apel.
Instanța de apel a reținut că declarațiile părților vătămate au suferit din nou o modificare. Astfel, în faza de urmărire penală, au declarat că au fost violate, apoi în fața instanței de fond, au susținut că au întreținut raporturi sexuale, iar acum arată că de fapt, inculpatul le-a atins în zona organelor genitale doar cu mâna nu cu penisul, fără vreo penetrare, le-a mângâiat pe sâni și ambele afirmă că nu au avut vreun raport sexual.
Partea vătămată arată că a susținut la instanța de fond că a întreținut raport sexual pentru că nu a înțeles noțiunea.
Partea vătămată care prezent nu este virgină, dar la acel moment era, spune că ceea ce s-a petrecut cu inculpatul nu reprezintă un raport sexual.
Instanța de apel a apreciat că deși aparent declarațiile părților vătămate sunt contradictorii, de fapt reprezintă evoluția acestora în perceperea relațiilor sexuale. Ceea ce inițial li se părea a fi viol, acum realizează că au fost doar gesturi cu caracter sexual, atingerea organelor sexuale, mângăieri în zone erogene, și nu raport sexual sau act sexual. Ambele exlud categoric penetrarea.
Declarațiile lor actuale ale părților vătămate se coroborează cu celelalte probe adminsitrate. Nici unul din martori care i-au surprins pe inculpat cu părțile vătămate nu susțin că ar fi văzut altceva decât gesturi cu caracter sexual.
Martorul a declarat că l-a văzut pe inculpatul îmbrățișând-o pe,iar când acesta și-a dat seama că gestul lui este văzut și de alte persoane, i-a dat drumul fetei din îmbrățișare.
Martorul a declarat că pe cărarea din pădure l-a văzut pe inculpatul " însoțit de o pe care o mângâia pe fese". În seara zilei respective i-au relatat numitului despre cele văzute, la care acesta le-a spus că și el l-a văzut pe inculpat sărutând-o pe fata respectivă.
Nici chiar martorul - concubinul mamei părții vătămate - arată că l-a văzut pe inculpat de la circa 15- 20 metri punând mâna pe sânii minorelor precum și în zona organelor genitale.
În consecință, instanța de apel a reținut că în perioada 2005-2006, inculpatul a exercitat acte cu conotație sexuală explicită asupra minorelor și într-o zonă adiacentă liniei ferate - jud.
Raportat la starea de fapt reținută se impun câteva precizări cu privire la încadrarea juridică.
Elementul material al infracțiunii prevăzute de art. 198.pen. este actul sexual de orice natură, al cărei înțeles a fost explicat prin decizia nr. III/2005 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție ca fiind "orice modalitate de obținere a unei satisfacții sexuale prin folosirea sexului sau acționând asupra sexului".
Elementul material al infracțiunii prevăzute de art. 202.pen. îl constituie săvârșirea de acte obscene asupra unui minor sau în prezența unui minor. În acest text de lege nu se definește noțiunea de act obscen, însă Legea nr. 196/2003 privind prevenirea și combaterea pornografiei definește actele obscene ca fiind gesturi sau comportamente sexuale explicite săvârșite individual sau în grup, imagini, sunete sau cuvinte care prin semnificația lor aduc atingere la pudoare, precum și orice alte forme de manifestare indecentă privind viața sexuală.
Instanța de apel a considerat că este întemeiată susținerea doctrinarilor care afirmă că această definiție trebuie avută în vedere și în cazul infracțiunii de corupție sexuală.
Astfel, tot fi considerate ca fiind apte să se circumscrie elementului material al art. 202.pen. gesturile sau comportamentele care imită actul sexual, exhibarea organelor sexuale, palparea acestora și altele asemenea neincriminate distinct.
Față de cele expuse mai sus, tribunalul a apreciat că se impune schimbarea încadrării juridice, așa cum a fost pusă în discuția părților la termenul la care a avut loc dezbaterea în fond a cauzei, din două infracțiuni de act sexual cu un minor în formă continuată prevăzute de art. 198 alin. 1 și 3.pen. cu aplicarea art. 41 alin. 2.pen. în două infracțiuni de corupție sexuală în formă continuată prevăzute de art. 202 alin. 1.pen. cu aplicarea art. 41 alin. 2.pen.
La individualizarea pedepselor ce se vor aplica inculpatului, tribunalul a avut în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72.pen. circumstanțele reale ale comiterii faptelor, întinderea activității infracționale pe o perioadă mai lungă de timp, vârsta părților vătămate, dar și circumstanțele personale ale inculpatului, vârsta înaintată a acestuia - aproape 80 ani - prezența acestuia la toate solicitările organelor judiciare, lipsa antecedentelor penale, precum și rezonanța socială a faptelor în comunitatea în care trăiesc.
Scopul pedepsei poate fi atins și fără privare de libertate, iar aplicarea dispozițiilor art. 81.pen. este suficientă pentru a asigura scopul pedepsei.
S-a dispus obligarea inculpatului la plata sumei de 3.000 lei cu titlu de daune morale în favoarea părții civile pentru prejudiciul cauzat constând în trauma suferită de aceasta prin trecerea forțată de la copilărie la statutul de femeie tânără cu o oarecare experiență sexuală. Deși, instanța de apel este de acord cu instanța de fond în sensul că pasivitatea mamei sale și interesul mai degrabă pervers al concubinului acesteia, au constituit factori favorabili desfășurării activității infracționale, trebuie totuși să observăm că partea vătămată nu poate fi privată de dreptul său de a i se reapara prejudiciul cauzat. Prejudicii materiale nu au fost dovedite în cauză.
În ceea ce o privește pe partea civilă, instanța de apel a apreciat că, în mod corect, a fost stabilit cuantumul despăgubirilor civile raportat la prejudiciul moral suferit.
Concluzionând cele expuse mai sus, tribunalul a reținut că apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Oradea și partea civilă este întemeiat în ceea ce privește latura civilă a cauzei, iar apelul declarat de inculpat în ceea ce privește latura penală a cauzei.
Față de cele expuse mai sus, rejudecând cauza instanța de apel a dispus conform dispozitivului deciziei.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor solicitând casarea deciziei penale în conformitate cu punctul de casare invocat, respectiv art.385/9 pct.17 Cod pr.penală ce vizează greșita încadrare juridică a faptelor comise de inculpat cât și soluționarea laturii civile a cauzei. A solicitat menținerea sentinței penale nr.1404/2.12.2008 în ce privește latura penală, atât cu referire la încadrarea juridică inițială cât și la modalitatea de executare. Referitor la latura civilă, solicită casarea hotărârii în sensul obligării inculpatului la daune materiale în favoarea părții vătămate în conformitate cu actele depuse la dosar, aceasta făcând dovada daunelor pretinse.
În ceea ce privește fapta reținută în sarcina inculpatului, a arătat că instanțele au dat interpretări diferite noțiunii de act sexual, însă, solicită a observa că această noțiune este definită în Codul penal și explicitată printr-un recurs în interesul legii, respectiv face trimitere la Decizia nr.III din 23.05.2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Secțiile Unite. Ca urmare, apreciază că instanța de apel a reținut în mod corect starea de fapt însă a dat o interpretare greșită textelor incriminatoare. Față de cele arătate, susține că fapta inculpatului îndeplinește elementele constitutive ale infracțiunii de act sexual cu un minor prev. de art.198 al.1,3 așa Cod Penal cum corect s-a reținut în rechizitoriu și în hotărârea instanței de fond.
În cazul menținerii încadrării juridice și a pedepsei aplicată de tribunal, solicită a constata că s-a dispus suspendarea executării pedepsei principale, însă trebuia să se suspende și pedepsele accesorii, fapt pentru care cere în subsidiar, îndreptarea acestui aspect.
În privința recursului declarat de inculpat, a arătat că acesta este tardiv, învederând că inculpatul a fost prezent la dezbateri, iar pe de altă parte, nu s-a dovedit nici o cauză obiectivă de repunere în termen a acestei căi de atac.
Împotriva aceleiași hotărâri a declarat recurs și inculpatul solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei recurate și achitarea sa pentru săvârșirea infracțiunii de corupție sexuală întrucât nu se face vinovat de săvârșirea acestei infracțiuni.
În măsura admiterii excepției tardivității, în principal, solicită respingerea recursului declarat de parchet sub aspectul modificării laturii civile, apreciind că hotărârea tribunalului este temeinică și legală cu privire la latura penală a cauzei. În privința laturii civile, a mai arătat că nu s-a dovedit relația de cauzalitate între cheltuielile de spitalizare și fapta inculpatului. A mai solicitat corectarea erorii strecurate în sensul de a se dispune și suspendarea pedepselor accesorii.
Verificând recursurile declarate în cauză prin prisma motivelor invocate și a celor care, potrivit legii se verifică din oficiu, instanța constată că recursul declarat de parchet este fondat, urmând ca recursul inculpatului să fie respins ca tardiv pentru motivele care vor fi expuse în cele ce urmează.
1. În ceea ce privește primul motiv de recurs invocat de Parchet privitor la greșita încadrare juridică dată faptei inculpatului, instanța apreciază că este nefondat. Într-adevăr, prin Decizia nr. III din 23.05.2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Secțiile Unite s-a dat o definiție noțiunii de "act sexual" care constă în "orice modalitate de obținere a unei satisfacții sexuale prin folosirea sexului sau acționând asupra sexului, între persoane de sex diferit sau de același sex", însă, instanța de recurs apreciază că probele administrate în cauză nu conduc în mod cert la concluzia că inculpatul ar fi încercat să obțină satisfacții sexuale prin folosirea sexului sau acționând asupra sexului celor două minore. În primul rând, din raportul de constatare medico-legal, respectiv certificatul medico-legal aflate la dosarul de urmărire penală, rezultă că prezintă o deflorare veche a cărei vechime nu poate fi precizată (20), iar minora este virgină la data examinării medico-legale (38), prin urmare nu există probe științifice care să ateste că, în perioada de timp la care se face referire în rechizitoriu, inculpatul ar fi ar fi încercat să obțină satisfacții sexuale prin folosirea sexului sau acționând asupra sexului celor două minore. Pe de altă parte, singurele declarații în care se susține acest fapt sunt ale părților vătămate, ale numitului, concubinul mamei părții vătămate (29), respectiv a numitei - mama minorei, pe care instanța le apreciază ca fiind subiective. Cu atât mai mult, declarațiile numitului și ale numitei trebuie luate sub beneficiu de inventar, întrucât se susține că, martorul le-ar fi urmărit pe minore timp de o săptămână și ar fi văzut tot ce s-a întâmplat, fapt declarat și de numita, în loc să fi anunțat organele de poliție în acest sens. Ca atare, față de probatoriul existent la dosar, rezultă că încadrarea juridică dată faptelor de instanța de apel aceea de corupție sexuală este încadrarea juridică corectă.
2. În ceea ce privește cel de-al doilea motiv de recurs invocat de Parchet, privitor la faptul că trebuia suspendată și executarea pedepselor accesorii, instanța îl apreciază ca fiind fondat, fiind în concordanță cu art.71 alin.5 pen, motiv pentru care va admite recursul în acest sens.
3. Recursul Parchetului este fondat și prin prisma faptului că în mod nejustificat instanțele de fond nu au acordat daune materiale minorei în cuantum de 68,20 lei, constând în c/v certificatului medico-legal - 29,40 lei, respectiv a examinării medicale - 38,80 lei, motiv pentru care recursul parchetului va fi admis și sub acest aspect.
În ceea ce privește daunele materiale în cuantum de 2315,95 lei privind cheltuielile aferente spitalizării părții civile la Spitalul Clinic de Neurologie și Psihiatrie O (40) instanța apreciază că nu se impun a fi acordate întrucât respectiva internare nu are legătură cu faptele reținute în sarcina inculpatului, în biletul de ieșire din spital arătându-se că motivul internării l-a constituit "un conflict cu o colegă de clasă". (40)
În ceea ce privește recursul inculpatului, instanța de recurs constată că este tardiv. Astfel, la ședința din 17.06.2009 când instanța de apel a procedat de dezbaterea cauzei, inculpatul a fost prezent, și, cu toate acestea, recursul este declarat la 22.10.2009, cu mult peste 10 zile de la pronunțare, termen reglementat expres de art.385/3
C.P.P.Văzând această stare de fapt, în drept, dispozițiile art.385/15 pct.2 lit.d Cod procedură penală, va admite recursul penal de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor împotriva deciziei penale nr.177/A din 24 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor pe care o va casa și modifica în sensul că:
În baza art.71 al.5 Cod penal va dispune ca pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei aplicată inculpatului, să se suspende și pedepsele accesorii.
- obliga inculpatul în favoarea părții civile prin reprezentantul legal la 68,20 lei daune materiale.
- menține restul dispozițiunilor hotărârii recurate.
- respinge ca tardiv recursul inculpatului.
- obliga pe inculpatul recurent să plătească în favoarea Baroului de Avocați B suma de 200 lei, onorariu pentru avocat din oficiu, conform delegației nr.5770 din 21.12.2009, va fi avansată din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.385/15 pct.2 lit.d Cod procedură penală,
Admite recursul penal de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor împotriva deciziei penale nr.177/A din 24 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor pe care o casează și modifică în sensul că:
În baza art.71 al.5 Cod penal dispune ca pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei aplicată inculpatului, să se suspende și pedepsele accesorii.
Obligă inculpatul în favoarea părții civile prin reprezentantul legal la 68,20 lei daune materiale.
Menține restul dispozițiunilor hotărârii recurate.
Respinge ca tardiv recursul inculpatului.
Obligă pe inculpatul recurent să plătească în favoarea Baroului de Avocați B suma de 200 lei, onorariu pentru avocat din oficiu, conform delegației nr,5770 din 21.12.2009, va fi avansată din fondul Ministerului Justiției.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședința publică azi, 19 ianuarie 2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR GREFIER
- - - - - -
Red.dec.judecător -
RC/2 ex din 4.02.2010
Jud. apel M-
Jud. fond
Președinte:Popovici Corina RodicaJudecători:Popovici Corina Rodica, Condrovici Adela, Rus
