Plangere impotriva rezolutiei procurorului. Sentința 26/2010. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
|
SECȚIA PENALĂ
Dosar nr-
SENTINȚA PENALĂ NR. 26 /PI
Ședința publică din 04 februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Laura Ani Bogdan
GREFIER: - -
Pe rol fiind soluționarea plângerii formulate de petentul împotriva rezoluției din 15.06.2009 dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr. 359/P/2009, menținută prin rezoluția nr. 767/II/2/2009 din 03.08.2009 dată de procurorul general adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă petentul, pentru intimații și lipsă, se prezintă avocat.
Ministerul Public este reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, la solicitarea instanței de a califica obiectul cererii, petentul arată că a înțeles să conteste soluția procurorului de neîncepere a urmăririi penale.
Instanța pune în discuție excepția de tardivitate a formulării plângerii.
Petentul consideră că plângerea a fost formulată în termen.
Procurorul pune concluzii de admitere a excepției de tardivitate cu consecința respingerii plângerii.
Apărătorul intimaților, avocat, solicită admiterea excepției de tardivitate.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată la Curtea de Apel Timișoara la data de 17.12.2009, sub nr-, petentul a solicitat desființarea rezoluției din 15.06.2009 dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr. 359/P/2009, menținută prin rezoluția nr. 767/II/2/2009 din 03.08.2009 dată de procurorul general adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara.
În motivarea plângerii, petentul a arătat că în mod greșit s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de și, aceștia fiind cei care l-au manipulat pe fratele său să formuleze acțiune civilă împotriva sa. Mai solicită, totodată, anularea deciziei civile nr. 170 din 24.04.2009, hotărâre prin care a pierdut procesul pe care l-a avut cu fratele său,.
La termenul din 14.01.2010, instanța a pus în vedere petentului să precizeze în scris obiectul și natura cererii sale, respectiv dacă a formulat plângerea împotriva rezoluției nr. 359/P/2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara sau recurs împotriva sentinței penale nr. 252/PI/15.10.2009 a Curții de Apel Timișoara. Întrucât prin înscrisul depus la dosar, petentul nu a lămurit aspectele sus menționate, la solicitarea instanței, la termenul din 04.02.2010 a învederat că a înțeles să conteste soluția de neîncepere a urmăririi penale dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara.
Analizând plângerea formulată în raport cu actele depuse, respectiv, rezoluția din 15.06.2009 dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr. 359/P/2009 și rezoluția nr. 767/II/2/2009 din 03.08.2009 dată de procurorul general adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, instanța reține următoarele:
Prin adresa nr. 12.05.2009, întocmită în dosarul nr. 107/VIII/1/2009, Serviciul Teritorial Timișoara al Direcției Naționale Anticorupție a trimis Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, spre competentă soluționare, plângerea formulată de către petentul cu privire la presupuse abuzuri săvârșite de către magistrați judecători, la instigarea unui avocat, în vederea efectuării de cercetări față de, avocat în Baroul Timiș, sub aspectul comiterii infracțiunii de înșelăciune, prev. de art. 215.Cod Penal plângerea fiind înregistrată sub nr. 359/P/2009.
Precizându-și obiectul sesizării sale, petentul, audiat fiind la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara în data de 04.06.2009, a declarat că solicită tragerea la răspundere penală a lui și a lui pentru comiterea infracțiunii de fals, constând în aceea că aceștia ar fi redactat și semnat o acțiune civilă în care apare ca reclamant fratele său, fără știrea și acceptului acestuia și că dorește anularea hotărârii judecătorești prin care a pierdut procesul pe care l-a avut cu fratele său,
Prin rezoluția din 15.06.2009 dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr. 359/P/2009, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de, sub aspectul comiterii infracțiunilor prev. de art. 215 li 290.Cod Penal, precum și față de, sub aspectul comiterii infracțiunii prev. de art. 290.
Cod PenalÎn urma verificărilor efectuate, s-a stabilit că avocatul a fost angajat de, pentru a-l reprezenta în procesul de ieșire din indiviziune cu fratele său, asupra unei suprafețe de teren agricol situat în satul, jud. T, iar este soțul nepoatei lui și îi asigură acestuia întreținerea întrucât este o persoană în vârstă și bolnavă.
Deși s-a reținut că petentul este nemulțumit că terenul în litigiu nu a fost împărțit între cei cinci frați, s-a constatat că acest lucru s-a datorat faptului că ceilalți trei frați nu au cerut restituirea terenului și în consecință, pe titlul de proprietate singurii moștenitori apar și.
S-a mai reținut că a solicitat fratelui său, să accepte împărțirea suprafeței de teren la toți cei cinci frați ce mai erau în viață, însă pentru că nu s-a ajuns la un acord amiabil, a introdus o cerere de chemare în judecată la Judecătoria Timișoara, prin care a solicitat fratelui său, petentul, să predea titlul de proprietate și să se dispună intabularea în Cartea Funciară a terenului, după parcelarea suprafețelor de teren în cotă de din cât îi revenea fiecăruia. Prin sentința civilă nr. 8845/30.06.2008, Judecătoria Timișoaraa admis acțiunea formulată și precizată ulterior de către reclamantul împotriva pârâtului și a constatat că aceștia sunt titularii dreptului de proprietate indiviză, pe cote părți, asupra terenului arabil extravilan, în suprafață de cinci hectare, înscris în titlul de proprietate, dispunându-se totodată,m sistarea stării de indiviziune asupra parcelelor menționate în cuprinsul hotărârii judecătorești. Împotriva acestei sentințe a declarat apel petentul, apel respins prin decizia civilă nr. 713/29.10.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-. Împotriva acestei decizii a declarat recurs, recurs ce a fost respins prin decizia civilă nr. 170/24.02.2009 a Curții de Apel Timișoara, pronunțată în dosarul nr-.
S-a mai reținut că, fratele petentului, a declarat, fiind audiat la parchet, că el este cel care a inițiat acțiunea juridică îndreptată împotriva lui, acțiune civilă despre care a avut cunoștință și care nu este rodul unor manopere dolosive, folosite împotriva sa de către și tatăl vitreg al acestuia,.
Prin urmare, constatându-se că infracțiunea de înșelăciune prev. de art. 215.Cod Penal, nu există în materialitatea sa, față de s-a dispus neînceperea urmăririi penale, considerându-se că faptul că a fost avocatul ales al lui în cadrul procesului pe care acesta l-a avut cu ratele său, nu constituie o faptă de natură a se circumscrie definiției infracțiunii de înșelăciune. Astfel, s-a reținut că în activitatea de apărătorul ales al reclamantului, avocatul nu a săvârșit acte prin care să fi urmărit inducerea în eroare a reclamantului, cu consecința cauzării unui prejudiciu patrimoniului acestuia, atâta timp cât acțiunea civilă formulată și precizată de către, cu sprijin juridic oferit de către apărătorul său, a fost admisă și a rămas irevocabilă, fiind evident că patrimoniul său juridic nu a suferit nici un prejudiciu, ci, dimpotrivă, a dobândit un beneficiu.
Cu privire la infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată pev. de art. 290.Cod Penal, constând în aceea că ar fi redactat o acțiune civilă, în numele și pe seama lui fără știrea acestuia și prin contrafacerea semnăturii lui, de asemenea, s-a dispus față de neînceperea urmăririi penale, apreciindu-se că nici această faptă nu există în materialitatea ei. Astfel, din actele administrate în dosar, s-a reținut că a dorit, inițiat și susținut, prin intermediul avocatului său, promovarea acțiunii civile îndreptate împotriva fratelui său, considerându-se lipsit de relevanță mobilul pentru care a făcut acest lucru. S-a mai reținut, totodată, faptul că nu este o persoană lipsită de capacitate de exercițiu, sau cu capacitate de exercițiu restrânsă, nu este pus sub interdicție ca urmare a faptului că ar suferi de vreo afecțiune psihică, astfel că susținerile petentului, legate de presupusele acte de inducere în eroare a sa de către cele doă persoane reclamante, s-a considerat că reprezintă doar alegații întrucât chiar dacă are o vârstă înaintată, acest fapt nu instituie o prezumție de fapt că și-ar fi pierdut uzul rațiunii, putând astfel a fi manipulat de către persoanele cu care conviețuiește.
În privința lui, s-a dispus neînceperea urmăririi penale sub aspectul comiterii infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 290.p, constând în aceea că acesta ar fi redactat o acțiune civilă în numele și pe seama lui, fără știrea acestuia și prin contrafacerea semnăturii sale, întrucât s-a apreciat că o astfel de faptă nu există, în materialitatea sa.
Cu privire la solicitarea formulată de petentul, privind anularea hotărârilor judecătorești la care acesta a făcut referire, s-a apreciat că această cerere este inadmisibilă, potrivit principiilor statului de drept, întrucât o asemenea atribuție nu revine Ministerului Public.
Împotriva rezoluției din 15.06.2009 dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr. 359/P/2009 a formulat plângere petentul, reiterând aceleași acuzații și solicitând anularea tuturor hotărârilor și deciziilor judecătorești considerate ca fiind false.
Prin rezoluția nr. 767/II/2/2009 din 03.08.2009 dată de procurorul general adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, s-a respins ca nefondată plângerea formulată de petentul
S-a reținut că, în cursul audierii din data de 12.06.2009 la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, a arătat că titlul de proprietate a rămas la fratele său, că a dorit să partajeze terenul, sens în care a apelat la avocatul, iar este persoana care îi prestează întreținere. De asemenea, s-a apreciat că hotărârile judecătorești la care face referire petentul nu pot fi desființate pe calea plângerii penale.
Rezoluția procurorului general adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel a fost comunicată petentului la data de 10.08.2009 (fila 1 dosar nr. 767/II/2/2009.
Examinând plângerea prin prisma dispozițiilor art. 2781alin. 1.C.P.P. instanța constată că este tardiv formulată pentru următoarele considerente:
În prealabil, se apreciază că excepția de tardivitate a plângerii, ca excepție procedurală, are prioritate în fața excepției de autoritate a lucrului judecat, excepție de fond. Astfel, pentru ca o instanță să poată proceda la analiza întrunirii condițiilor de existență a autorității de lucru judecat trebuie să fi fost legal sesizată și din aceste considerente nu s-a procedat la verificarea efectelor sentinței penale nr. 252/PI/2009 în prezenta cauză.
Din analiza actelor dosarului, se constată că plângerea a fost depusă de petent în data de 10.12.2009 la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, rezoluția nr. 767/II/2/2009 fiindu-i comunicată în data de 10.08.2009.
Potrivit art. 2781alin. 1.C.P.P.: "După respingerea plângerii făcute conform art. 275 - 278 împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanței ori, după caz, a rezoluției de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, date de procuror, persoana vătămată, precum și orice alte persoane ale căror interese legitime sunt vătămate pot face plângere, în termen de 20 de zile de la data comunicării de către procuror a modului de rezolvare, potrivit art. 277 și 278, la judecătorul de la instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță."
În speță, petentul nu a respectat prevederile legale anterior citate, formulând plângerea în afara intervalului de 20 zile de la comunicare rezoluției nr. 767/II/2/2009, astfel că în temeiul art. 2781alin. 8 lit. a instanța C.P.P. o va respinge ca tardiv formulată.
În temeiul art. 192 alin. 2.C.P.P. constatând culpa procesuală a petentului în formularea unei cereri cu nerespectarea dispozițiilor legale, îl va obliga la plata sumei de 150 lei, cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
În temeiul art. 2781alin. 8 lit. a respinge C.P.P. ca tardivă plângerea formulată de petentul împotriva rezoluției din 15.06.2009 dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr. 359/P/2009, menținută prin rezoluția nr. 767/II/2/2009 din 03.08.2009 dată de procurorul general adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara.
În temeiul art. 192 alin. 2.C.P.P. obligă petentul la plata sumei de 150 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Cu drept de recurs în termen 10 zile de la pronunțare cu petentul și intimații.
Pronunțată în ședința publică din 04.02.2010.
PREȘEDINTE, GREFIER,
- - - - -
Red. -15.02.2010
Tehnoed.- 16.02.2010
Președinte:Laura Ani BogdanJudecători:Laura Ani Bogdan
