Vătămarea corporală gravă (art. 182). Decizia 124/2010. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
|
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 124/
Ședința publică din 04 februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Laura Ani Bogdan
JUDECĂTOR:G -
JUDECĂTOR 2: Gheorghe Bugarsky
GREFIER:
Pe rol fiind soluționarea recursurilor declarate de inculpatul și partea civilă, împotriva deciziei penale nr. 267/A/13.10.2009, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă inculpatul-recurent, asistat de avocat ales din cadrul Baroului A, lipsă partea civilă recurentă, nereprezentată partea civilă intimată Spitalul Clinic Municipal A - Secția.
Ministerul Public este reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, nemaifiind alte cereri sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul ales al inculpatului recurent, avocat, solicită admiterea recursului, casarea hotărârilor pronunțate și în rejudecare, să se rețină culpa concurentă a părții vătămate. Precizează că nu s-a stabilit mecanismul de producere a leziunii și singura probă din dosar este declarația părții vătămate, neexistând dovada certă a vinovăției inculpatului. În lipsa unor probe certe privind vinovăția inculpatului, consideră că se impune achitarea inculpatului. În ceea ce privește hotărârea dată de instanța de apel, arată că aceasta nu este convingător motivată și totodată, este greșită întrucât, fără vreun temei legal, a fost respinsă o cerere de probațiune menită să lămurească starea de fapt, respectiv efectuarea unei noi expertize medico-legale.
În subsidiar, solicită casarea hotărârilor și trimiterea spre rejudecare, în sensul administrării probelor solicitate în fața instanței de apel, pentru a putea fi verificate în întregime apărările inculpatului și care pot duce la modificarea radicală a stării de fapt și implicit, a soluției ce ar trebuia adoptată în cauză. Se mai solicită a se avea în vedere ca circumstanțele atenuante să fie valorificate în modul de soluționare a laturii civile, dar și a se avea în vedere conduita culpabilă a părții vătămate, aflată sub influența alcoolului.
În ceea ce privește recursul declarat de partea civilă, solicită respingerea acestuia. Depune concluzii scrise.
Procurorul solicită respingerea ambelor recursuri ca nefondate, considerând că din probe rezultă că leziunile au fost cauzate prin acțiunea inculpatului, fapt ce rezidă din declarațiile părții vătămate și a celor doi martori, coroborate cu certificatul medico-legal întocmit, astfel că apărarea inculpatului apare ca neavenită. În ceea ce privește recursul declarat de partea civilă, arată că latura civilă a fost corect soluționată.
Inculpatul recurent, având ultimul cuvânt, arată că se consideră nevinovat.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Ineu din 30.10.2008, înregistrat la Judecătoria Ineu la data de 31.10.2009, a fost trimis în judecată inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă prev. de art. 182 al. 2.Cod Penal, constând în aceea că în seara de 26.12.2007 l-a lovit în mod repetat, cu un de sticlă pe partea vătămată, cauzându-i leziuni ce au necesitate pentru vindecare 65-70 zile îngrijiri medicale, cu pierderea globului ocular stâng, fără a-i pune viața în pericol.
Prin sentința penală nr. 51/30.04.2009 pronunțată de Judecătoria Ineu în dosar nr-, în baza art. 182 al. 2 Cod penal a fost condamnat inculpatul la 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă.
În baza art. 81 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, și s-a fixat conform art.82 termen de încercare de 5 ani, atrage atenția inculpatului asupra prevederilor art.83 Cod penal. S-a interzis inculpatului, în caz de executare, drepturile prevăzute de art. 64 lit. a Cod penal în condițiile art. 71 Cod penal.
În baza art. 14 Cod procedură penală, art. 998 Cod civil, art. 346 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul să plătească părții civile, domiciliat în -, jud. A 238,60 lei cu titlu de despăgubiri.
În baza art. 14 Cod procedură penală, art. 998 cod civil a fost obligat inculpatul să plătească aceleiași părți civile 6000 lei despăgubiri civile cu titlul de daune morale.
În baza art. 14 Cod procedură penală art. 998 Cod civil s-au respins restul despăgubirilor civile solicitate de partea civilă.
În baza art.14 Cod procedură penală, art. 998 Cod civil, art. 346 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul să plătească părții civile Spitalul Clinic Municipal A 1432,75 lei despăgubiri civile precum și dobânzile aferente sumei de mai sus, de la data rămânerii definitive a soluției până la completa încasare.
În baza art. 191 al. 1 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul să plătească statului 400 lei cheltuieli judiciare.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut în fapt următoarele:
În seara zilei de 26.12.2007 partea vătămată s-a deplasat la domiciliul vecinului său, inculpatul, pentru a-l felicita cu prilejul sărbătorilor de iarnă, prilej cu care ambii au consumat băuturi alcoolice.
La un moment dat au intervenit discuții contradictorii între cei doi situație în care partea vătămată a încercat să plece la domiciliu moment în care inculpatul a luat o sticlă de bere, a lovit partea vătămată în zona tâmplei stângi iar cu ciobul sticlei rămas în mână a încercat din nou să lovească partea vătămată în zona gâtului însă acesta, cu mâna, a parat lovitura.
În continuare, inculpatul în mod repetat a lovit partea vătămată cu un tăietor, înțepător, cauzându-i leziuni, respectiv plăgi la nivelul fronto-temporale stânga, lovituri care au produs enucleerea globului ocular stâng, constatându-se, așa cum rezultă din raportul de expertiză medico-legală nr. 295/A/3 din 28.05.2008 eliberat de SJML A, că partea vătămată prezenta leziuni traumatice prin loviri directe repetate cu un corp contondent, posibil sticlă, leziuni ce nu au pus în primejdie viața victimei, anoftalmia posttraumatică a ochiului stâng reprezintă lipsa unui organ, funcția vizuală este efectuat dar păstrată, afecțiune ce reprezintă infirmitate permanentă chiar și în condițiile protejării, iar timpul de îngrijire medical necesar pentru vindecarea leziunilor suferite a fost stabilit la 65-70 zile de îngrijiri medicale, zile calculate de la data producerii faptei. De asemenea, în raport se mai concluzionează că mecanismul de producere a infracțiunii a fost lovirea directă, iar prin suplimentul la raportul de expertiză medico-legală susmenționat nr. 134/A1 din 23.02.2009 s-a concluzionat că cele menționate în raportul de expertiză, respectiv că mecanismul de producere a leziunilor traumatice a fost de lovire directă se mențin.
Ulterior, partea vătămată a fost transportat la Spitalul Județean A - Secția clinică de oftalmologie unde a fost internat în perioada 27.12.2007-3.01.2008 suferind și o intervenție chirurgicală, constatându-se pierderea globului ocular stâng.
In timpul cercetării judecătorești inculpatul nu a recunoscut fapta susținând că partea vătămată l-a agresat pe el cu sticla de bere și că de fapt singur s-a accidentat la și având ciobul de sticlă în mână s-a lovit la, susținere care, a arătat prima instanță, a fost infirmată atât de probele testimoniale administrate în cauză cât și de concluziile raportului de expertiză medico-legală cât și de suplimentul la această expertiză care indică ca mecanism de producere lovirea directă.
S-a concluzionat că fapta comisă de către acest inculpat întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală gravă prevăzută și pedepsită de art.182 al.2 Cod penal, faptă pentru care instanța având în vedere criteriile generale de individualizare a pedepselor înscrise în art. 72 Cod penal, textul sancționator suscitat l-a condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare.
Având în vedere vârsta inculpatului, instanța și-a format convingerea că scopul pedepsei poate fi atins și fără privare de libertate, și în baza art.81 Cod penal a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, și a fixat conform art.82 Cod penal un termen de încercare de 5 ani, atrăgând atenția inculpatului asupra prevederilor art.83 Cod penal privind revocarea suspendării condiționate în cazul săvârșirii unei noi fapte penale.
In ce privește latura civilă a cauzei, prima instanță l-a obligă pe inculpat să plătească părții civile Spitalul Clinic Municipal A 1432,79 lei cu titlul de despăgubiri civile reprezentând cheltuielile ocazionate cu îngrijirea medicală acordată părții vătămate pe perioada internării în secția clinicii oftalmologie, 27.12.2007-3.01.2008 precum și la dobânzile legale aferente sumei de mai sus de la rămânerea definitivă a prezentei până la completa încasare.
Cu privire la partea vătămată constituită parte vătămată în cauză, prima instanță a constat că din despăgubirile civile solicitate susmenționate, această parte civilă a justificat doar suma de 238,60 lei reprezentând 100 lei prestație medicală de înaltă calificare-chitanța din 19.05.2008 eliberată de Spitalul clinic municipal din T, 8,60 lei -consultație chitanța din 19.05.2008 eliberată de Spitalul Clinic Municipal T, precum, și 130 lei ce reprezintă diferența între concediu medical și salariu această sumă rezultând din actul depus la dosar din care rezultă că partea civilă a avut o medie lunară de salariu în cuantum de 1511 lei, din actul privind concediul medical lipsește luna aprilie pentru care partea civilă a încasat 1494 lei deci rezultă un total pe durata de 6 luni de 8288 lei rezultând media lunară de 1381 lei, diferența dintre acestea fiind de 130 lei și nu suma calculată de partea vătămată, și ca atare l-a obligat pe inculpat să plătească părții civile suma de 238,60 lei cu titlul de despăgubiri civile, restul despăgubirilor civile solicitate de partea civilă așa cum au fost enunțate mai sus și solicitate de partea civilă apreciindu-se că nu au fost dovedite și ca atare au fost respinse.
In ce privește despăgubirile civile cu titlul de daune morale, având în vedere suferințele psihice și fizice suferite de partea civilă urmare a infracțiunii comise de inculpat respectiv de vătămare corporală gravă, prima instanță l-a obligat pe același inculpat să plătească părții civile 6000 lei despăgubiri civile cu titlul de daune morale.
Împotriva sentinței penale nr. 51 din 30.04.2009, pronunțată de Judecătoria Ineu în dosarul nr-, a declarat apel inculpatul care a criticat hotărârea pentru netemeinicie, arătând că prima instanță l-a condamnat pentru o faptă pe care nu a săvârșit-o, iar hotărârea nu cuprinde probele pe care s-a întemeiat instanța pentru a dispune condamnarea sa. Inculpatul a arătat că din probele administrate respectiv:- din declarația martorilor și Petzru a rezultat că el nu a consumat băuturi alcoolice, partea vătămată fiind sub influența alcoolului și venind cu intenția de a-l "aranja"; - din declarația martorului și a mamei inculpatului a rezultat că acesta a afirmat că el este vinovat; - expertiza medico-legală concluzionat nu există elemente obiective științifice pentru a preciza caracterul de auto sau hetero - agresiune. Prin aceleași motive (27 dosar apel) a solicitat respingerea cererii de acordare de despăgubiri civile.
Partea vătămată a declarat apel în termen criticând hotărârea sub aspectul laturii civile. Astfel, a arătat că în mod greșit prima instanță a calculat la suma de 130 lei despăgubirile reprezentând diferența dintre salariul mediu lunar anterior săvârșirii faptei și indemnizația pentru concediu medical, în condițiile în care diferența medie este de 153 lei pe lună iar perioada este de 6 luni suma totală fiind de 918 lei. Totodată a arătat că în mod greșit prima instanță nu a acordat despăgubirile periodice de 841 lei /lună reprezentând diferența între salariul mediu lunar anterior săvârșirii faptei și pensia pentru incapacitate de muncă începând cu data de 01.07.2008, având în vedere că urmare a faptei inculpatului partea civilă și-a pierdut capacitatea de muncă și a fost pensionat pentru cauză de invaliditate. Cu privire la daunele morale partea civilă a arătat că suma acordată de prima instanță nu satisface criteriile de echitate privind caracterul compensatoriu al sumelor acordate cu titlu de daune morale în raport cu prejudiciile nepatrimoniale fizice, psihice și de agrement aduse părții civile.
Prin decizia penală nr. 267/A din 13.10.2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-, în baza art.379 alin.1 pct.2 lit.a) Cod procedură penală a fost admis apelul declarat de inculpatul împotriva sentinței penale nr. 51/30.04.2009 pronunțată în dosar nr- al Judecătoriei Ineu, pe care a desființat-o în latură penală cu privire greșita aplicare a pedepsei accesorii și omisiunea aplicării art.71 alin.5 Cod penal și în consecință a înlăturat aplicarea art.64 lit.a) teza a I-a Cod penal privind interzicerea dreptului de a vota.
S-a dispus ca în baza art.71 alin.5 Cod penal pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii să se suspende și executarea pedepselor accesorii.
Au fost menținute restul dispozițiilor din latura penală a hotărârii.
În baza art.379 alin.1 pct.2 lit.a) Cod procedură penală a fost admis apelul declarat de partea civilă împotriva sentinței penale nr. 51/30.04.2009 pronunțată în dosar nr- al Judecătoriei Ineu, pe care a desființat-o în latură civilă, cu privire la această parte, și în consecință a fost obligat inculpatul la plata către partea civilă a următoarelor sume de bani:
-108,6 lei cu titlu de cheltuieli efectuate pe perioada spitalizării
-765 lei reprezentând diferența dintre salariul mediu lunar anterior săvârșirii faptei și indemnizația de concediu medical
-841 lei/lună cu titlu de despăgubire periodică ce reprezintă diferența între salariul mediu lunar și pensia de incapacitate de muncă începând cu data de 1.07.2008 și până la pensionarea pentru limită de vârstă.
-10.000 lei cu titlu de daune morale.
Au fost respinse restul pretențiilor formulate de această parte.
S-au menținut restul dispozițiilor privitoare la Spitalul Clinic Municipal
Cu privire la apelul declarat de inculpat, Tribunalul Arada constatat că acesta a solicitat achitarea sa întrucât în opinia sa este nevinovat, prima instanță evaluând în mod greșit probele administrate, în fapt fiind o auto - agresiune a părții vătămate. În aceste condiții inculpatul a solicitat și respingerea acțiunii civile.
S-a reținut că în faza de judecata în primă instanță au fost audiați martorii: - (93), Chipei (94), (95), G (110), (159); inculpatul (91) și partea civilă (108), (109), (137), (138), (151) și s-au depus: caracterizarea inculpatului (132) și caracterizarea părții civile. Din întreg probatoriul administrat a rezultat că la momentul în care a avut loc acțiunea de lovire prezenți erau doar inculpatul și partea vătămată. Martorii audiați cunosc împrejurări legate de persoana celor două părți, iar declarațiile acestora se coroborează cu caracterizările aflate la dosar, respectiv că cele două părți sunt cunoscute ca și consumatoare de alcool, astfel că în cauză tribunalul concluzionează că incidentul poate fi caracterizat ca și conflict spontan izbucnit pe fondul acestui consum de alcool. Analizând probele științifice administrate în cauză tribunalul a reținut că la data de 04.01.2008 s-a eliberat de către Serviciul Județean de medicină legală A certificatul medico-legal nr.10/A/04.01.2008 prin care se concluzionează că loviturile traumatice s-au putut produce prin loviri repetate cu corp contondent (posibil sticlă) iar timpul necesar pentru vindecarea leziunilor suferite este de 65 - 70 zile calculate de la data producerii. La data de 28.05.2008 Serviciul Județean de medicină legală Aaî ntocmit raportul de expertiză medico-legală cu nr. 295/A/3 prin care a descris două leziuni la nivelul arcadei stângi și o leziune la nivelul policelui precum și anoftalmie stâng,concluzionându-se că plaga corneo sclerală a fost producă prin corp tăietor înțepător, nu se poate preciza tipul obiectului contondent pentru leziunile fronto temporale și ale arcadei sprâncenoase, că leziunea de la nivelul policelui stâng este o leziune de apărare și nu se poate preciza caracterul de auto sau hetero - agresiune, dar acest tip de leziuni au ca mecanism de producere lovirea directă. Fiind efectuat un supliment de expertiză medico-legală (149) au fost menținute concluziile formulate de raportul de expertiză comunicându-se că nu se poate face o reconstituire a modului și condițiilor concrete în care s-au produs leziunile traumatice, totodată atenționându-se că prin solicitare se face abstracție de leziunea de apărare de la policele stâng.
Analizând declarațiile inculpatului și ale părții vătămate (singurii prezenți la locul faptei) în raport de aceste concluzii Tribunalul Arada constatat că declarația părții vătămate se coroborează cu raportul de expertiză medico-legală în ce privește mecanismul de producere. Astfel, s-a reținut că inculpatul a lovit partea vătămată cu capul lateral stânga (leziunea fronto temporală stânga) a urmat acțiunea de lovire cu sticla în zona capului urmată de aplicarea mai multor lovituri (leziunea sprâncenoasă și la nivelul ochiului) una fiind parată de partea vătămată (leziunea de apărare descrisă la nivelul policelui). S-a apreciat de către instanța de apel că declarația părții vătămate se coroborează cu declarația mamei acesteia care a arătat că fiul său l-a indicat ca și autor pe inculpat, precum și cu declarația martorului care a arătat că a întrebat-o pe partea vătămată cine este autorul și aceasta a răspuns că inculpatul. În aceste condiții tribunalul a constatat că apărarea inculpatului (auto agresiunea părții vătămate) nu poate fi reținută aceasta apărare fiind neverosimilă în raport de descrierea de către inculpat a mecanismului de lovire (peste umăr), numărul mare de lovituri, gravitatea acestora (anoftalmia) și descrierea leziunii de apărare la nivelul policelui stâng.
Față de evaluarea suplimentară a probatoriului administrat, în privința acțiunii penale, Tribunalul Arada apreciat că în mod corect prima instanță a stabilit starea de fapt și incidența normelor incriminatoare. Tribunalul a constatat că prima instanță a motivat criteriile generale de individualizare a pedepsei principale prin prisma art.72 Cod penal și apreciat în concret gradul de pericol social al faptei reflectat în obiectul juridic special al normelor juridice lezate respectiv, sănătatea persoanei. Totodată a ținut cont și de persoana inculpatului care nu este cunoscută cu antecedente, respectiv de gravitatea faptei comise reflectată în gravitatea leziunilor cauzate părții vătămate. Față de aceste considerente, s-a apreciat de către instanța de apel că motivele de apel invocate de inculpat sunt neîntemeiate, prima instanță în mod legal dispunând condamnarea acestuia și apreciind ca fiind admisibilă acțiunea civilă.
Analizând hotărârea, conform art. 371 alin.2 Cod procedură penală, sub toate aspectele, Tribunalul Arada constatat în ce privește pedeapsa accesorie că nelegal prima instanță a interzis dreptul inculpatului de a alege încălcând Art. 3 din Protocolul nr. 1. Dreptul de a vota - Convenția Europeană a Drepturilor Omului și jurisprudența în materie Hotărârea din 30 martie 2004 "Hirst Marea Britanie". Reținând natura infracțiunii care a atras pedeapsa accesorie nu se impune interzicerea acestui drept, inculpatului fiindu-i interzis doar dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, astfel s-a admis apelul inculpatului și s-a înlăturat aplicarea art.64 lit.a) teza a I-a Cod penal. Întrucât prima instanță deși a aplicat dispozițiile art.81 Cod penal privind suspendarea condiționată a executării pedepsei a omis suspendarea executării pedepsei accesorii, tribunalul urmare a admiterii apelului a făcut aplicarea și art.71 alin.5 Cod penal.
Cu privire la apelul declarat de partea civilă tribunalul a reținut că această parte a invocat că în mod greșit prima instanță:
- a calculat la suma de 130 lei despăgubirile reprezentând diferența dintre salariul mediu lunar anterior săvârșirii faptei și indemnizația pentru concediu medical, în condițiile în care diferența medie este de 153 lei pe lună iar perioada este de 6 luni suma totală fiind de 918 lei.
- nu a acordat despăgubirile periodice de 841 lei /lună reprezentând diferența între salariul mediu lunar anterior săvârșirii faptei și pensia pentru incapacitate de muncă începând cu data de 01.07.2008, având în vedere că urmare a faptei inculpatului partea civilă și-a pierdut capacitatea de muncă și a fost pensionat pentru cauză de invaliditate.
- cu privire la daunele morale partea civilă a arătat că suma acordată de prima instanță nu satisface criteriile de echitate privind caracterul compensatoriu al sumelor acordate cu titlu de daune morale în raport cu prejudiciile nepatrimoniale fizice, psihice și de agrement aduse părții civile.
Reținând că fapta ilicită, vinovăția, raportul de cauzalitate și producerea prejudiciului au fost dovedite, tribunalul a analizat doar întinderea prejudiciului conform evaluării efectuate de parte civilă în raport de probele administrate pe parcursul procesului penal.
Analizând constituirea de parte civilă, instanța de apel a reținut că aceasta a fost indicată la fila 74 dosar primă instanță și consta în:
-10000 lei cheltuieli efectuate pe perioada spitalizării pentru proteză și ochelari
-765 lei reprezentând diferența dintre salariul mediu lunar anterior săvârșirii faptei și indemnizația pentru concediu medical pentru perioada ianuarie -iunie 2008
-841 lei/lună cu titlu de despăgubire periodică ce reprezintă diferența între salariul mediu lunar și pensia pentru incapacitate de muncă începând cu data de 1.07.2008 și până la vârsta de 65 de ani, limita legală a pensionării pentru limită de vârstă
-750.000 lei echivalentul a - euro cu titlu de daune morale.
Verificând modul în care prima instanță a soluționat acțiunea civilă Tribunalul Arada reținut că a fost obligat inculpatul să plătească părții civile, domiciliat 238,60 lei cu titlu de despăgubiri, 6000 lei despăgubiri civile cu titlul de daune morale, fiind respinse restul despăgubirilor civile solicitate.
S-a considerat că prima instanță a apreciat temeinic că din suma de 10.000 lei solicitată de partea civilă aceasta a dovedit doar 108,6 lei sumă cheltuită pe perioada spitalizării, astfel că tribunalul a menținut obligarea inculpatului la plata cestei sume.
S-a constatat că față de solicitarea din prima instanță partea civilă și-a majorat în apel pretențiile, solicitând suma de 918 lei cu titlu de diferența dintre salariul mediu lunar anterior săvârșirii faptei și indemnizația pentru concediu medical pentru perioada ianuarie -iunie2008. Tribunalul a considerat că nu poate acorda în apel daune ce nu au fost solicitate în fața primei instanțe, partea având la îndemână acțiunea civilă în fața instanței civile, dar numai pentru daune ivite ulterior. Analizând solicitarea din primă instanță a părții civile de acordare a sumei de 765 lei reprezentând diferența dintre salariul mediu lunar anterior săvârșirii faptei și indemnizația pentru concediu medical pentru perioada ianuarie -iunie 2008, instanța de apel a constatat că netemeinic a apreciat prima instanță că această sumă ar fi de doar 130 lei. Potrivit adeverințelor de la locul de muncă (43 dosar apel și 81 primă instanță) diferența dintre salariul mediu lunar și indemnizația lunară pentru concediu medical este de 153 lei /lună. Reținând că solicitarea a fost de acordare pentru perioada ianuarie-iunie 2008 precum și faptul că această perioada conține doar 5 luni (lipsă fiind luna aprilie), tribunalul a considerat că cererea este întemeiată și l-a obligat pe inculpat la plata sumei de 765 lei cu titlu menționat.
În ce privește solicitarea de acordare a sumei de 841 lei/lună cu titlu de despăgubire periodică ce reprezintă diferența între salariul mediu lunar și pensia de incapacitate de muncă începând cu data de 1.07.2008 și până la pensionarea pentru limită de vârstă, s-a constatat că netemeinic prima instanță a respins această cerere în condițiile în care incapacitatea de muncă este definitivă și este urmarea faptei ilicite a inculpatului. Instanța de apel a reținut că, conform acelorași adeverințe că salariul mediu lunar era de 1511,75 lei iar pensia i-a fost stabilită părții civile la suma de 670 lei, rezultând o diferență de 841 lei. Tribunalul a constatat că cererea este întemeiată și l-a obligat pe inculpat la plata luară a sumei de 841 lei cu titlu sus menționat, începând cu data de 1.07.2008 și până la pensionarea pentru limită de vârstă.
În privința daunelor morale solicitate, instanța de apel a observat că fapta inculpatului a avut consecințe deosebite asupra sănătății și integrității corporale a părții civile, leziunile pricinuite acestei părți civile au necesitat 65-70 de zile de îngrijiri medicale pentru vindecare, partea civilă fiind supusă unui tratament chirurgical în regim de internare suferind o infirmitatea permanentă fizică. Aceste consecințe s-a considerat că subliniază gravitatea infracțiunii și suferința la care a fost supusă partea civilă, nevoită a suporta privațiunile inerente unui tratament medical precum și un prejudiciu fizic. În raport de aceste considerente, tribunalul a constatat că legal prima instanța a considerat necesară repararea acestui prejudiciu de ordin nepatrimonial. În privința întinderii acestui prejudiciu instanța de apel a apreciat că suma acordată de prima instanță este insuficientă pentru acoperirea acestui prejudiciu, nereflectând pe deplin raportul între faptă și prejudiciu moral. Pentru aceste motive s-a constatat că și sub acest aspect apelul părții civile este fondat iar daunele morale au fost acordate în sumă de 10000 lei, restul pretențiilor formulate cu acest titlu fiind respinse ca nefondate.
Împotriva deciziei penale nr. 267/A/13.10.2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr- au declarat recurs, în termen legal, inculpatul și partea civilă.
Prin recursul declarat de inculpatul s-a solicitat casare hotărârii și achitarea sa în temeiul dispozițiilor art. 10 lit. d C.P.P. cu respingerea acțiunii civile formulată de partea vătămată. În cuprinsul concluziilor scrise, depuse la dosar în data de 04.02.2010, inculpatul a învederat că solicită să se dispună achitarea sa în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a raportat C.P.P. la art. 10 lit. c întrucât C.P.P. fapta nu a fost săvârșită de inculpat, criticând modul în care au fost evaluate probele administrate în cursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești, susținându-se că declarația părții vătămate nu se coroborează cu nici o altă probă de la dosar, că varianta expusă de inculpat este cea care corespunde realității și că probele acuzării nu au caracter cert, nu sunt decisive, lăsând loc unei nesiguranțe în privința vinovăției inculpatului. Referitor la despăgubirile civile, inculpatul a arătat că nu este de acord cu plata acestora, respectiv că nu se justifică acordarea sumei de: - 10.000 lei, cu titlu de cheltuieli pe perioada spitalizării pentru proteză și ochelari, întrucât proteza nu există, iar ochelarii nu au legătură cu cauza deoarece partea vătămată susține că și-a pierdut un, celălalt nefiind afectat; - 765 lei, cu titlu de diferență între salariu și concediu medical, întrucât media lunară a veniturilor părții vătămate este de 1.381 lei; - 841 lei/lunar, cu titlu de diferență între pensie și salariu; 7.500 lei - daune morale, întrucât partea vătămată este singurul vinovat în speță. În subsidiar, inculpatul a solicitat casarea cu trimitere a hotărârii pentru rejudecare, în sensul administrării probelor pe care le-a solicitat în fața instanței de apel, pentru a putea verifica în întregime apărările formulate și care pot conduce la modificarea radicală a stării de fapt.
În motivarea recursului său, partea vătămată a susținut că daunele morale acordate de instanța de apel sunt insuficiente raportat la prejudiciul suferit de acesta, la consecințele negative suferite de partea vătămată atât în plan fizic, cât și psihic.
Prin cererea depusă la dosar în data de 14.01.2010, apărătorul ales al părții civile a învederat instanței că nu mai susțin recursul declarat întrucât apreciază că hotărârea primei instanțe este legală. Pentru termenul din 04.02.2010, partea civilă a fost citată cu mențiunea de a se prezenta în fața instanței pentru a-și manifesta voința în ce privește retragerea recursului sau să depună o declarație notarială în acest sens, dar aceasta nu s-a conformat. Potrivit dispozițiilor art. 3854alin. 2.C.P.P. raportat la art. 369 alin. 1.C.P.P. retragerea căii de atac declarate trebuie să fie făcută personal de parte sau prin mandatar special. Cum în cauză aceste condiții nu au fost respectate, cererea de retragere a recursului declarat de partea civilă fiind făcută de avocat, fără mandat special, instanța nu poate lua act de acest act de dispoziției, urmând a proceda la soluționarea recursului pe fond.
Analizând recursurile declarate prin prisma motivelor invocate de inculpat și partea civilă, precum și din oficiu conform art. 38515alin. 3.C.P.P. instanța constată că sunt nefondate pentru următoarele considerente:
În ce privește susținerile inculpatului privind modul de evaluare a probatoriului, se constată că nu se poate reține în cauză că instanțele de fond nu s-au pronunțat cu privire la unele probe administrate ori asupra unor cereri esențiale pentru părți de natură să garanteze drepturile acestora și să influențeze soluția procesului așa cum impun dispozițiile art. 3859pct. 10.C.P.P. întrucât atât Judecătoria Ineu, cât și Tribunalul Arad au făcut o completă și amplă analiză a probatoriului, analizând toate cererile și apărările formulate de inculpat. În acest sens, se mai reține și faptul potrivit art. 62 Cod procedură penală, mijloacele de probă pot fi administrate în toate fazele procesului penal, legea nefăcând nici o deosebire, în ceea ce privește forța lor probantă, în raport cu împrejurarea dacă ele au fost administrate în cursul urmăririi penale ori al cercetării judecătorești. Este adevărat că nu există nici un temei legal pentru a se crea o ordine de preferință între declarațiile succesive ale inculpatului sau ale martorilor, expertizele tehnice efectuate în cauză, instanța având posibilitatea să considere, atunci când declarațiile și concluziile expertizelor lor sunt contradictorii, că numai una dintre ele este expresia adevărului, având obligația de a le înlătura motivat pe celelalte și a le reține numai pe acelea care se coroborează cu fapte și împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente în cauză, ceea ce s-a respectat în cauza dedusă judecății noastre.
Starea de fapt a fost corect stabilită de prima instanță și menținută de instanța de apel, în baza probelor administrate în cursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești, respectiv: declarațiile martorilor, Chipei, G, declarațiile inculpatului și părții vătămate, certificatul medico-legal nr. 10/A/04.01.2008 întocmit de Serviciul județean de medicină-legală A și raportul de expertiză medico-legală nr. 295/A/3/2008. Criticile inculpatului privitoare la declarațiile martorilor sunt nefondate, aceștia nesusținând faptele în varianta expusă de. Astfel, martora (fila 93 dosar Judecătoria Ineu ) a relatat că fiul său a venit acasă plin de sânge, că l-a întrebat ce s-a întâmplat și i-a spus că l-a bătut "", porecla inculpatului; precizând că partea civilă nu era beat, că era conștient și știa tot ce s-a întâmplat. Aceeași martoră a arătat că fiul său nu este violent. În același sens, martorul (fila 94 dosar Judecătoria Ineu ) a susținut că partea civilă mirosea a băutură, dar nu poate spune că era beat și nu știe să fie o fire violentă. Aceste declarații se coroborează cu probele științifice administrate în cauză și declarația părții vătămate, concluziile certificatului medico-legal nr. 10/2008 și raportului de expertiză medico-legală fiind amplu și complet analizate de Tribunalul Arad, considerente pe care instanța de recurs și le însușește în totalitate. În ce privește declarațiile celorlalți martori, se constată că nu au fost avute în vedere la stabilirea stării de fapt, neavând cunoștință de aspecte relevante în cauză, astfel că criticile aduse de inculpat referitoare la aceștia sunt nefondate.
Prin urmare, în mod corect instanțele de fond au reținut că inculpatul se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă prev. de art. 182 alin. 2.Cod Penal
În ce privește sancțiunea aplicată, instanța de recurs apreciază că prin hotărârile pronunțate s-a făcut o corectă individualizare judiciară a pedepsei raportat la criteriile generale de individualizare reglementate de prevederile art. 72.pen. respectiv gradul de pericol social al faptei comise, persoana inculpatului, împrejurările care agravează sau atenuează răspunderea penală. Atingerea dublului scop preventiv și educativ al pedepsei este condiționată de caracterul adecvat al acesteia, de asigurarea unei reale evaluări între gravitatea faptei, periculozitatea socială a autorului pe de o parte și durata sancțiunii și natura sa pe de altă parte. Pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă este în măsură să asigure atingerea scopului prevăzut de art. 52.pen. respectiv reeducarea inculpatului și prevenirea comiterii de noi fapte penale. În aplicarea dispozițiilor art. 72.pen, instanțele de fond au efectuat o analiză și evaluare completă a circumstanțelor personale ale inculpatului, a condițiilor producerii faptelor și consecințelor acestora, aspecte însușite de instanța de control judiciar.
În motivele de recurs, inculpatul a contestat și modul de stabilire a daunelor materiale raportat la veniturile părții civile, critici nefondate. Astfel, potrivit adeverinței nr. 754/24.11.2008 emisă de CFR MARFĂ SA, rezultă că în anul anterior comiterii faptei, partea civilă a realizat venituri salariale în medie de 1511,75 lei lunar. Prin urmare, pe perioada de cinci luni pentru care partea civilă a dovedit că s-a aflat în concediu medical conform adeverinței nr. 755/24.11.2008 emisă de CFR MARFĂ SA, partea civilă ar fi avut dreptul la un salariu total de 7.559 lei, dar a primit o indemnizație de concediu medical de 6.794 lei, ceea ce justifică obligarea inculpatului la plata sumei de 765 lei, fiind un prejudiciu determinat de fapta sa ilicită. În aceleași condiții a fost stabilită și obligația acestuia de plată a despăgubirii periodice în cuantum de 841 lei/lună, cu titlu de diferență între salariul mediu lunar și pensia de incapacitate de muncă. Totodată, inculpatul a învederat că suma de 10.000 lei solicitată de partea civilă cu titlu de cheltuieli pe perioada spitalizării nu este dovedită, deși instanța de apel a dispus obligarea sa la plata doar a sumei de 108,60 lei cu acest titlu, sumă probată cu chitanța seria -/19.05.2008 și seria - nr. 8071/19.05.2008 emise de Spitalul Clinic Municipal T, constatând în mod corect că restul pretențiilor materiale nu au fost justificate cu înscrisuri.
În ce privește daunele morale acordate părții civile, instanța de recurs apreciază că suma de 10.000 lei este rezonabilă și la stabilirea ei au fost avute în vedere atât suferințele părților civile, cât și necesitatea de a preîntâmpina o îmbogățire fără just temei. Prin urmare, cererea inculpatului recurent de reducere a acestora și cererea părții civile de majorare nu sunt întemeiate. Trebuie reținut că nu orice daună se concretizează prin stări de fapt, ci se menține la nivelul trăirilor psihice. Tulburarea, prin fapta care creează suferințe de ordin psihic, dăunează climatului moral sănătos, de care are dreptul să beneficieze orice persoană, "creează o stare de neliniște, de zbucium interior, de zdruncinare a mersului calm și pașnic al vieții sufletești, deci o daună". Evaluarea daunelor morale, chiar atunci când existența lor este evidentă, de regulă nu se poate face prin folosirea unor criterii obiective, ci doar pe baza unei aprecieri subiective, în care rolul hotărâtor îl au posibilitățile de orientare a judecătorilor în cunoașterea sufletului uman și a reacțiilor sale. De aceea, referitor la daunele morale, s-a arătat că nu se poate pune problema evaluării lor precise în bani, în adevăratul sens al cuvântului, dar această împrejurare nu îl poate împiedica, prin ea însăși, pe judecător ca, prin apreciere, să stabilească nivelul despăgubirilor, care, în circumstanțele unui caz dat, ar putea constitui o reparație suficientă. Având în vedere că în urma faptei inculpatului, partea vătămată a suferit leziuni ce au necesitat pentru vindecare 65 - 70 zile de îngrijiri medicale și și-a pierdut ochiul stâng, suma acordată cu titlu de daune morale este una rezonabilă.
Față de aceste considerente, în temeiul art. 38515pct. 1 lit. b instanța C.P.P. va respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpatul și partea civilă împotriva deciziei penale nr. 267/A/13.10.2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-.
În temeiul art. 192 alin. 2.C.P.P. constatând culpa procesuală a inculpatului și părții civile în declararea unor căi de atac nefondate, va obliga pe fiecare la plata sumei de câte 200 lei, cheltuieli judiciare către stat în recurs.
Având în vedere soluția pronunțată cu privire la recursul declarat de inculpat nu va acorda acestuia cheltuielile de judecată conform art. 193 alin. final
C.P.P.PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În temeiul prevederilor art. 38515alin. 1, pct.1 lit. b respinge C.P.P. ca nefondate recursurile declarate de inculpatul și partea civilă, împotriva deciziei penale nr. 267/A/13.10.2009, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-.
În temeiul prevederilor art. 192 alin. 2.C.P.P. obligă pe fiecare recurent la plata sumei de câte 200 lei, cheltuieli judiciare către stat în recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică azi, 04.02.2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR 3: Ion
- - - G - -
Grefier,
Red.. 15.02.2010
Tehnored. -.16.02.2010
Primă instanță: jud. - Judecătoria Ineu
Instanța de apel: jud., - Tribunalul Arad
Președinte:Laura Ani BogdanJudecători:Laura Ani Bogdan, Gheorghe Bugarsky, Ion
