Plangere impotriva rezolutiei procurorului. Sentința 300/2009. Curtea de Apel Timisoara

Jurisprudenţă şi speţe de drept penal (Jurindex)

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL TIMIȘOARA operator 2711

SECȚIA PENALĂ

SENTINȚA PENALĂ Nr. 300 PI

Ședința publică de la 09 2009

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Florin Popescu

GREFIER: - -

Ministerul Public este reprezentat de procuror, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA.

Pe rol se află judecarea plângerii formulată de petenta SC -EX SRL împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale nr. 384/P/2008 din 17.12.2008 și a rezoluției de respingere a plângerii nr.533/II/2/2009, din 05.06.2009, date de Parchetul de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA.

La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă: pentru petentă reprezentantul legal Tătăranu, lipsă fiind intimații.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, petentul depune la dosar două înscrisuri.

Instanța văzând că nu mai sunt alte cereri de formulat și probe de administrat, constată plângerea în stare de judecată și acordă cuvântul în fond.

Petentul solicită, în principal, admiterea plângerii și reținerea ei spre judecare, iar în subsidiar, admiterea plângerii și retimiterea cauzei la parchet, pentru efectuarea cercetărilor, deoarece faptele sesizate există, solicită ca acestea să fie reținute în sarcina intimaților, așa cum au fost ele arătate în plângere. Susține că nu i-a dat voie, de către instanță, să pună întrebări martorei, iar asupra procurorului de caz, nu s-au exercitat presiuni.

Procurorul pune concluzii de respingere a plângerii, a se reține că soluțiile date de parchet sunt temeinice și legale, susținerile petentului nu subzistă.

CURTEA,

Deliberând asupra plângerii penale de față, constată următoarele:

Prin plângerea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr- din 03.07.2009, petenta -EX a atacat rezoluția de neîncepere a urmăririi penale nr. 384/P/2008 din 17.12.2008 și rezoluția de respingere a plângerii nr. 533/II/2/2009 din 05.06.2009 date de Parchetul de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA, solicitând reținerea cauzei spre judecare.

În motivarea plângerii, petenta arată că: verificările făcute sunt formale; numitele și au depus mărturii mincinoase; judecătorul nu a reținut anumite nuanțe ale mărturiei lui, ceea ce a condus la interpretarea abuzivă făcută de judecătorul, a refuzat să o sancționeze pe reclamantă, a refuzat să trimită citațiile la domiciliul ales, a redactat sentința conținând contradicții; judecătorul nu i-a permis să-i adreseze întrebări martorei (filele 2-5).

Au fost atașate dosarele nr. 384/P/2008 și nr. 533/II/2/2009 ale Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:

La data 3 iulie 2008, în calitate de administrator al SC 93 SRL B, Tătăranu a sesizat Parchetul de pe lângă Judecătoria Arad, solicitând tragerea la răspundere penală a numitelor și, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de mărturie mincinoasă, prev. de art. 260 din Cp.

Prin ordonanța dată la 12 septembrie 2008, în dosarul penal nr. 3873/P/2008, Parchetul de pe lângă Judecătoria Arada dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA având în vedere că, prin declarația dată la 7 august 2008, reclamantul și-a extins sesizarea atât cu privire la și cât și cu privire la avocatul din cadrul Baroului de Avocați A, pentru săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune și asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni prev. de art. 215 și art. 323 Cp. respectiv de instigare la înșelăciune, instigare la mărturie mincinoasă și asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni, prev. de art. 25 în ref. la art. 215 Cp. art. 25 în ref. la art. 260 Cp. și art. 323 Cp.

Cu ocazia audierii din 24 octombrie 2008 cât și în cuprinsul precizărilor scrise, depuse la dosar la 29 octombrie 2008, Tătăranu a solicitat tragerea la răspundere penală și a judecătorilor și din cadrul Judecătoriei Arad, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor sau a celei de neglijență în serviciu, prev. de art. 246 și art. 249 din Cp. precum și a infracțiunilor de asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni, înșelăciune și complicitate la înșelăciune, prev. de art. 323, art. 215 și art. 26 în ref. la art. 215 din Cp.

este acuzat și grefierul pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 246 din Cp. sau a celei prev. de art. 249 din Cp.

In fine, în cuprinsul sesizării adresată Parchetului de pe lângă Judecătoria Arad la 30 iunie 2008, Tătăranu i-a acuzat pe numita și avocatul pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 215, art. 260, art. 25 în ref. la art. 215, art. 25 în ref. la art. 260 și art. 323 din Cp.

Prin rezoluția din 17.12.2008 dată în dosarul nr. 348/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA, s-a dispus, în baza art. 10 lit. a) și d) proc. pen. neînceperea urmăririi penale față de și sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art. art. 215 Cp. art. 260 Cp. și art. 323 Cp. față de sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 215 Cp. art. 25 în ref. la art. 215 Cp. art. 25 în ref. la art. 260 Cp. și art. 323 Cp. față de și art. 26 în ref. la art. 215 Cp. art. 246 Cp. art. 249 Cp. și art. 323 Cp. precum și față de sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 246 Cp. și 249 Cp.

În motivarea rezoluției de neîncepere a urmăririi penale s-a arătat că:

-, administrator al SC SRL A și, fost director executiv în cadrul aceleiași societăți, sunt acuzate pentru faptele de a fi dat declarații mincinoase cu ocazia audierii în calitate de martori în dosarul Judecătoriei Arad, nr-, având ca obiect litigiul dintre societatea comercială menționată și societatea administrată de reclamant, în sensul că mărfurile au fost livrate către această din urmă societate cu obligația plății pe loc a contravalorii acestora și nu după momentul vânzării lor;

- și avocatul sunt acuzați pentru faptele de a se fi asociat împreună cu judecătorii și în vederea comiterii de infracțiuni, respectiv, în cazul celor dintâi, a infracțiunii de instigare la infracțiunea de mărturie mincinoasă a martorei, iar în cazul celor din urmă, a infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, în sensul de a soluționa cu rea credință dosarul civil menționat în favoarea SC SRL A sau a infracțiunii de neglijență în serviciu, constând în aceea că, prin neîndeplinirea atribuțiilor de serviciu au ajuns să pronunțe o soluție injustă; de asemenea, și sunt acuzați și pentru fapta de a se fi asociat în vederea săvârșirii și a infracțiunii de înșelăciune, în paguba SC 93 SRL B, tot prin soluționarea frauduloasă a dosarului civil amintit, iar este acuzată pentru faptul de a fi inserat cu rea credință ori din neglijență, în cuprinsul unei adrese dispusă de completul de judecată, solicitarea de a se comunica locul de citare al martorului în loc de cel al martorului,;

- dosarul civil nr- al Judecătoriei Arad are ca obiect acțiunea civilă în pretenții intentată de SC SRL A împotriva SC 93 SRL B, prin care se solicită plata sumei de 30.391,55 lei, reprezentând contravaloarea unei cantități de marfa facturată și neachitată;

- în perioada martie 2005 - ianuarie 2007, cele două societăți au derulat relații comerciale, având ca obiect livrări reciproce de mărfuri din producție proprie, respectiv confecții bărbătești și de damă. decontarea reciprocă s-a realizat conform înțelegerii verbale a părților, în lipsa unui contract scris, cu clauze ferme. In ianuarie 2007, părțile au convenit de comun acord încetarea colaborării, context în care societatea bucureșteană a acceptat returul de marfa efectuat de societatea arădeană, în timp ce aceasta din urmă a refuzat returul mărfii efectuat de cea dintâi societate, fapt ce a generat litigiul civil și apoi sesizarea ce face obiectul cercetărilor în cauza de fată;

- în cadrul procesului civil, societatea comercială reclamantă a încercat să demonstreze că livrările de marfa se făceau de regulă cu plata pe loc a fiecărei tranșe livrate, în timp ce societatea comercială pârâtă a încercat să demonstreze că, de fapt, plățile erau eșalonate în funcție de vânzări. Atât timp cât părțile nu au încheiat un contract scris, cu clauze ferme, sarcina de a stabili acordul de voință al părților revine instanței de judecată, care poate face acest lucru prin administrarea oricărui mijloc de probă;

- faptul că și au dat declarații cu conținut opus declarației date de Tătăranu nu este de natură să conducă prin el însuși la concluzia că a fost săvârșită infracțiunea prev. de art. 260 din Cp.;

- acceptând necondiționat returul de marfa efectuat de societatea comercială reclamantă, Tătăranu și-a asumat riscul respingerii returului de marfa efectuat de societatea comercială administrată de el, cu consecința subsecventă de a i se cere plata sumelor restante cu titlu de contravaloare marfa achiziționată, nevândută și resitutită;

- chiar dacă din materialitatea faptelor rezultă că plățile reciproce s-au realizat de regulă pe măsura vânzării mărfurilor, nu se poate exclude existența unei înțelegeri a părților în sensul ca plățile să se realizeze la momentul livrării;

- de altfel, la termenul de judecată din 5 mai 2008, Tătăranu a recunoscut creanța și s-a opus efectuării unei expertize contabile solicitată de partea adversă, pe motiv că este inutilă;

- din acest punct de vedere, în cauză își găsește aplicabilitatea principiul de drept R "in dubio pro reo", care operează în favoarea numitelor și. Din declarațiile acestora și a avocatului rezultă inexistente oricărei înțelegeri infracționale, atât între ei, cât și între aceștia și membri completului de judecată, în scopul soluționării abuzive a dosarului civil, în favoarea SC SRL A și deci în paguba SC 93 SRL B;

- în ceea ce privește acuzele aduse membrilor completului de judecată învestit cu soluționarea cauzei civile, de asemenea acestea sunt vădit nefondate. Astfel, schimbarea survenită în completul de judecată din data de 16 iunie 2008, când judecătorul a fost înlocuit cu judecătorul, se datorează împrejurării obiective că, în perioada 6-19 iunie 2008, judecătorul s-a aflat în concediu de odihnă, astfel că, potrivit planificării aprobată de conducerea instanței, a fost substituit de către judecătorul.

Aceeași situație s-a întâmplat și în perioada 24 - 28 martie 2008, când, aflându-se din nou în concediu de odihnă, judecătorul a fost înlocuit de judecătorul, conform dispoziției președintelui Judecătoriei Arad;

- faptul că prin adresa din 4 iulie 2008 instanța a solicitat SC SRL A să comunice adresa martorului în loc de adresa martorului se datorează erorii de tehnoredactare a grefierului de ședință, eroare neobservată de judecătorul, care a semnat-o cu bună credință pe fondul unui volum foarte mare de muncă și anume 77 cauze doar în respectiva ședință de judecată;

- așa cum rezultă din dispozitivul și considerentele încheierii din 30 iunie 2008, și reprezentanta reclamantei avea obligația de a face dovada domiciliului martorei. Această eroare poate fi invocată de Tătăranu în calea de atac. Împrejurarea că judecătorul și avocatul au același nume, constituie o simplă întâmplare;

- de asemenea, citarea pârâtei SC 93 SRL B s-a făcut la sediul indicat în acțiunea reclamantei, respectiv B,-,. 10,. 22, sectorul La data de 21 martie 2008, prin întâmpinare, pârâta a solicitat comunicarea corespondenței la puncul de lucru din B,-, fără a depune certificatul eliberat de Oficiul Registrului Comerțului în acest sens, astfel că judecătorul, care a substituit pe judecătorul la termenul de judecată din 24 martie 2008, făcut comunicarea tot la adresa din municipiul Începând cu termenul de judecată din 5 mai 2008, când i s-a solicitat lui Tătăranu să facă dovada calității sale de administrator al societății pârâte, conform art. 153 din pr.civ. acesta a avut termenul în cunoștință. În cuprinsul minutei hotărârii pronunțate s-a avut totuși în vedere domiciliul procesual ales de pârâtă, ca urmare susținerilor verbale ale lui Tătăranu la termenul de judecată menționat;

- în fine, completul de judecată a procedat cu celeritate la soluționarea cauzei, conform prev. art. 7206și urm. din pr. civ. care dispune în același sens;

- prin sentința civilă nr. 7121 din 13 octombrie 2008, instanța a dispus admiterea acțiunii comerciale în pretenții, disjungerea acțiunii reconvențională formulată de pârâta reclamantă reconvențional SC 93 SRL B, având ca obiect compensarea sumei de 7030,07 lei. Totodată, s-a dispus fixarea unui nou termen de judecată la 3 2008, cu citarea părților, precum și obligarea pârâtei la plata unor cheltuieli de judecată în cuantum de 2.418 lei către reclamantă. Hotărârea a fost dată cu drept de recurs;

- potrivit art. 124 alin. 2 din Constituția României și art. 1 alin. 2 din Legea nr. 304/2004, în activitatea magistratului judecător, acesta este independent și se supune numai legii. În referire la soluțiile dispuse de magistratul judecător, în jurisprudență s-a reținut că hotărârile judecătorești, atât în privința dispozitivului cât și a considerentelor, nu pot fi criticate decât prin căile legale de atac, astfel încât o hotârăre judecătorească nu poate fi considerată prin ea însăși o infracțiune.

Împotriva acestei rezoluții de neîncepere a urmăririi penale, petenta a formulat plângere la procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA, respinsă prin rezoluția nr. 533/II/2/2009 din 05.06.2009.

Pentru a da această soluție, procurorul general adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARAa arătat că faptele reclamate nu există și că lipsește elementul subiectiv în privința art. 246 și 249.Cod Penal, susținerile petentei fiind verificate și de Tribunalul Arad ca instanță de control judiciar.

Petenta a formulat apoi plângere la instanță, înregistrată pe rolul Curții de APEL TIMIȘOARA - Secția Penală sub nr- din 03.07.2009.

Examinând materialul cauzei, instanța constată că plângerea petentei este nefondată.

În privința infracțiunilor de înșelăciune, de mărturie mincinoasă și de asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni, instanța constată că nu se poate reține săvârșirea acestora, întrucât nu s-a dovedit existența vreunei înțelegeri între intimați în vederea săvârșirii de infracțiuni în dauna petentei, iar simplul fapt că declarațiile martorelor nu coincid cu susținerile reprezentantului petentei nu poate duce automat la concluzia că mărturiile sunt mincinoase în sensul art. 260. pen.

Nici infracțiunea de neglijență în serviciu nu poate fi reținută, grefierul făcând o evidentă eroare materială, care poate fi îndreptată prin procedura prev. de art. 281-2813. proc. civ. astfel încât nu se poate vorbi de vreo culpă penală sau de o vătămare a intereselor legale ale unei persoane.

Referitor la intimații magistrați, petenta este nemulțumit de modul în care aceștia au instrumentat cauza civilă în care ea a fost parte, invocând greșita aplicare a unor dispoziții legale.

Nemulțumirile legate de soluțiile organelor judiciare își pot găsi rezolvarea prin promovarea căilor legale de atac, astfel soluțiile criticate fiind supuse controlului judiciar.

Referitor la intimații judecători, se observă că activitatea magistratului este una de apreciere a probelor și de interpretare a faptelor și dispozițiilor legale aplicabile, iar adoptarea unei soluții implică un raționament în favoarea sau în detrimentul uneia din părți, ceea ce nu înseamnă angajarea de plano a răspunderii penale a magistraților ca urmare a plângerii părții nemulțumite.

Posibilitatea formulării unor plângeri reprezintă un drept constituțional și procesual, însă prin intermediul acestora nu se poate exercita un control asupra legalității și temeiniciei măsurilor dispuse în cursul procesului civil. Dacă s-ar permite astfel, ar însemna că s-ar institui noi căi de atac, neprevăzute de lege, ceea ce este inadmisibil.

Pe de altă parte, prin instituirea răspunderii penale în sarcina persoanelor care îndeplinesc o activitate de jurisdicție pentru soluțiile pronunțate în cadrul acesteia, se creează posibilitatea unui comportament abuziv al părților de rea-credință, precum și o insecuritate juridică, prin recurgerea la calea plângerii penale.

În consecință, în baza art. 2781alin. 8 lit. a) proc. pen. va fi respinsă ca nefondată plângerea petentei -EX împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale nr. 384/P/2008 din 17.12.2008 și a rezoluției de respingere a plângerii nr. 533/II/2/2009 din 05.06.2009 date de Parchetul de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA.

În temeiul art. 192 alin. 2. proc. pen. petenta va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în sumă de 200 lei.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

În baza art.2781alin.8, lit.a C.P.P. respinge ca nefondată, plângerea petentei SC -EX SRL, împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale nr. 384/P/2008 din 17.12.2008 și a rezoluției de respingere a plângerii nr.533/II/2/2009, din 05.06.2009, date de Parchetul de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA.

În temeiul art.192 alin. 2.C.P.P. obligă petenta la 200 lei cheltuieli judiciare către stat.

Cu recurs în 10 zile de la pronunțare, iar pentru intimați de la comunicare.

Pronunțată în ședință publică azi 09 2009.

PREȘEDINTE GREFIER

- - - -

RED: FP/18.11.2009

Dact: 2 exempl/23O. 2009

Președinte:Florin Popescu
Judecători:Florin Popescu

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Plangere impotriva rezolutiei procurorului. Sentința 300/2009. Curtea de Apel Timisoara