Plangere impotriva rezolutiei procurorului. Sentința 31/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
SENTINȚA PENALĂ NR. 31
Ședința publică din data de 25.02.2008
PREȘEDINTE: Ion Stelian
GREFIER - - -
Ministerul publica fost reprezentat de procuror, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI
Pe rol fiind soluționarea plângerii formulate de petentul G, fiul lui și, ns.la 20.10.1965, în prezent deținut în Penitenciarul Jilava B, împotriva rezoluțiilor nr. 306/P/2006 din 27.02.2007 și nr. 323/II/2/2007 din 20.03.2007 ale Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI, privind pe intimatul, cu reședința la Parchetul de pe lângă Judecătoria Târgoviște.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns petentul G, aflat în stare de arest, personal, lipsă fiind intimatul.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, se aduce la cunoștința petentului faptul că prin încheierea de ședință din data de 19.02.2008, a fost respinsă cererea de recuzare a președintelui completului de judecată - dl.judecător, ca neîntemeiată.
Petentul G, având cuvântul personal, precizează că înțelege să formuleze cerere de strămutare a cauzei la o altă instanță egală în grad, cerere pe care o depune la dosar, la acest termen de judecată.
Curtea, restituie cererea de strămutare a cauzei formulată de petent, deoarece potrivit art.55 Cod procedură penală, Înalta Curte de Casație și Justiție este competentă să soluționeze o astfel de cerere.
Petentul G, având cuvântul, personal precizează că înțelege să ridice excepția de neconstituționalitate a disp.art.278/1 al.7 pr.penală.
Totodată, solicită instanței suspendarea judecării cauzei până la soluționarea excepției de neconstituționalitate pe care urmează să o înainteze la instanța competentă.
Curtea, respinge ca inadmisibilă excepția de neconstituționalitate a disp.art.278/1 alin.7 Cod procedură penală, deoarece Curtea Constituțională s-a mai pronunțat cu privire la această excepție și pe cale de consecință, respinge și cererea de suspendare a judecării cauzei formulată în conformitate cu art.303 alin.6 Cod procedură penală.
Reprezentantul parchetului, având cuvântul, arată că nu mai are alte cereri de formulat, apreciind cauza în stare de judecată.
Curtea, față de actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților.
Petentul G, având cuvântul personal declară că nu mai are nimic de discutat cu acest complet de judecată.
Reprezentantul parchetului, având cuvântul, pune concluzii în sensul respingerii plângerii formulate de petent ca fiind nefondată și menținerea soluțiilor atacate întrucât sunt legale și temeinice.
CURTEA:
Asupra cauzei penale de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, reține următoarele.
Prin plângerea formulată în conformitate cu disp.art.278/1 Cod procedură penală, petentul fiul lui și, născut la 20 octombrie 1965, deținut în Penitenciarul Jilava B, a solicitat desființarea rezoluțiilor nr.306/P/2007 din 27 februarie 2007 și nr.323/II/2/2007 din 20 martie 2007 ale Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI, privind pe intimatul - Procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Târgoviște - și trimiterea cauzei la procuror pentru începerea urmăririi penale sub aspectul săvârșirii infracțiunii de fals intelectual prev.de art.289 Cod penal, constând în aceea că în mod necorespunzător adevărului a reținut în Rechizitoriul nr.2026/P/2002 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Târgoviște că G are ca antecedente penale infracțiunea de evadare în loc de cea de fals intelectual și că "acesta ar fi vândut marfa și și-ar fi însușit banii proveniți din vânzarea acesteia".
Din oficiu, s-a dispus atașarea dosarului de urmărire penală nr.306/P/2006 al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI.
Cauza a fost înregistrată la Curtea de APEL PLOIEȘTI la data de 16 aprilie 2007 sub nr- și au fost acordate 12 termene de judecată, motivat de faptul că petentul G, deținut în Penitenciarul Jilava B, are afaceri judiciare la Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarele nr-, nr-, nr- (fila 67 dosar) la Judecătoria Sectorului 4 B în dosarul nr- (fila 66 dosar), la Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr- (fila 43 dosar) la Curtea de Apel București - Secția VIII C în dosarul nr.2128/2007 (fila 22 dosar) și nr.2248/2007 (fila 16 dosar).
În conformitate cu dispozițiile art.171 alin.2 teza VIII Cod procedură penală, instanța a apreciat că petentul nu își poate formula singur apărarea și a dispus numirea unui apărător din oficiu.
La primul termen de judecată când a fost prezent în instanță - 18 februarie 2008, petentul a arătat că refuză apărarea din oficiu, iar la termenul din 25 februarie 2008 când i s-a acordat cuvântul pe fond, nu a înțeles să mai pună concluzii, așa cum rezultă din practicaua hotărârii.
Verificând rezoluțiile atacate, pe baza lucrărilor și actelor dosarului potrivit art.278/1 alin.7 Cod procedură penală, Curtea constată că plângerea este nefondată, așa cum se va arăta în continuare:
Prin plângerea formulată, petentul G - deținut în Penitenciarul Jilava B - a solicitat să se efectueze cercetări față de Procurorul de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Târgoviște, arătând că, în mod neadevărat s-a reținut în rechizitoriul întocmit de acesta în dosarul nr.2026/P/2002 că "ar fi vândut marfa și că, și-ar fi însușit banii din vânzarea acesteia".
A mai arătat petentul că în mod fals s-a reținut prin același rechizitoriu ca antecedente penale, infracțiunea de evadare, în loc de infracțiunea de fals intelectual prev.de art.289 Cod penal.
Prin ordonanța nr.306/P/2006 din 27 februarie 2007 Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de Procurorul pentru infracțiunea de fals intelectual prev.de art.289 Cod penal.
În motivarea ordonanței s-a arătat că prin Rechizitoriul nr.2026/P/2002 din 20 februarie 2003 întocmit de Procurorul de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Târgoviștes -a dispus trimiterea în judecată a inculpatului G pentru comiterea infracțiunilor prev.de arr.215 alin.1 și 4 cu aplic.art.37 lit.a Cod penal, art.83 Cod penal și art.10 din Legea nr.137/1997.
Pe situația de fapt, s-a reținut că G în calitate de administrator al SC" Serv"SRL P, la data de 17 aprilie 2002 achiziționat de la SC" "SA B - Sucursala P, produse în valoare de 155.098.650 lei pentru care a eliberat o filă CEC, faptă a avea provizion în contul său de la " Bank" România. Fiind introdusă la plată fila cec a fost refuzată pe acest motiv.
Prin rechizitoriul mai sus precizat, inculpatul Gaf ost trimis în judecată, astfel încât, Judecătoria Târgoviște prin sentința penală nr.225 din 27 februarie 2004 l-a condamnat la o pedeapsă de 4 ani închisoare pentru infracțiunea prev.de art.215 alin.1 și 4 Cod penal și prin revocarea beneficiului grațierii unei pedepse de 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr.3440/2000 pronunțată de Judecătoria Ploiești la o pedeapsă rezultantă de 4 ani și 6 luni închisoare.
În timpul judecării cauzei, s-a constatat că din eroare în fișa de cazier a inculpatului a fost trecută o condamnare pentru infracțiunea prev.de art.269 Cod penal și nu 289 Cod penal, așa cum era corect.
În acest sens, la dosarul cauzei a fost solicitată și s-a depus sentința penală nr.3440/2000 din care rezultă condamnarea pentru infracțiunea de fals intelectual prev.de art.289 Cod penal.
Prin urmare, revocarea beneficiului grațierii s-a făcut pentru această infracțiune și nu pentru infracțiunea prev.de art.269 Cod penal.
Sentința penală nr.255/2004 a Judecătoriei Târgoviștea rămas definitivă prin respingerea apelului și recursului (decizia penală nr.585/03 decembrie 2004 Tribunalului Dâmbovița și decizia penală nr.539/06 iunie 2005 Curții de APEL PLOIEȘTI ).
Condamnatul Gaf ormulat cerere de revizuire, invocând aceleași motive ca cele formulate în prezenta plângere, respectiv că fișa de cazier nu conține date reale și a influențat sentința penală pronunțată prin care a fost condamnat, precum și aspectul că instrumentarea penală a cauzei s-a făcut defectuos, procurorul reținând prin rechizitoriu în mod nejustificat intenția vădită de a înșela, nerespectând disp.art.623 și art.65 alin.1 Cod procedură penală, în sensul că nu a fost lămurită cauza sub toate aspectele pe bază de probe, reținându-se prin rechizitoriu o situație de fapt - alta decât cea reală - "cu privire la marfa luată de la SC""SA, vinderea acesteia și însușirea banilor."
Judecătoria Târgoviște prin sentința penală nr.51 din 10 ianuarie 2006 respins cererea de revizuire ca neîntemeiată, sentință rămasă definitivă prin respingere apelului și recursului declarat de revizuient (decizia nr.98/13 martie 2006 Tribunalului Dâmbovița și decizia penală nr.331/21 aprilie 2006 Curții de Aperl P).
Din conținutul cestor hotărâri judecătorești, rezultă în esență, că mențiunile din fișa de cazier cu privire la infracțiunile prev.de art.262 Cod penal, nu au fost avute în vedere de instanța care a pronunțat hotărârea împotriva căreia s-a formulat cerere de revizuire, că această hotărâre nu a fost influențată în vreun fel de acea mențiune din fișa de cazier, iar în ceea ce privește al doilea motiv de revizuire, instanța a apreciat că nu poate constitui un element nou care să conducă la o soluție diametral opusă față de cea deja pronunțată de instanță.
În raport de cele arătate mai sus, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTIa constatat că în cauză, nu rezultă că procurorul a comis infracțiunea de fals intelectual prev.de art.289 Cod penal.
Cu privire la mențiunile din fișa de cazier, cauza a fost disjunsă și declinată în favoarea parchetului de pe lângă tribunalul Dâmbovița, față de autori necunoscuți, în vederea identificării acestora și continuarea cercetării sub aspectul infracțiunii prev.de art.289 Cod penal.
Împotriva ordonanței a formulat plângere în termen legal, G care a susținut că este nelegală pentru că procurorul, reținând în Rechizitoriul nr.2026/P/2002 că el "a vândut marfa, și-a însușit banii și a refuzat să plătească" fără să probeze aceste susțineri, a comis infracțiunea de fals intelectual, prev.de art.289 Cod penal. De asemenea, a mai susținut că este "ridicolă" disjungerea cauzei pentru identificarea autorilor necunoscuți, care au făcut "mențiunea falsă cu privire la infracțiunea de evadare".
Prin rezoluția nr.323/II/2/2007 din 20 martie 2007 Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTIa respins ca neîntemeiată plângerea formulată de G împotriva soluției adoptate în dosarul nr.306/P/2006 al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI.
Pentru a pronunța această rezoluție, s-a reținut în esență că actele premergătoare efectuate în dosarul nr.306/P/2006 al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI au stabilit că Procurorul de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Târgoviștea dispus trimiterea în judecată a inculpatului, prin Rechizitoriul nr.2026/P/2002 din 20 februarie 2003 pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art.215 alin.1 și 4 Cod penal, cu aplic.art.37 lit.a Cod penal, art.83 Cod penal și art.10 din legea nr.137/1997.
În timpul cercetării judecătorești s-a constatat că în fișa de cazier judiciar a inculpatului G era consemnată condamnarea acestuia anterioară pentru infracțiunea de evadare, motiv pentru care la dosarul cauzei s-a depus sentința penală nr.3440/2000 din care rezultă că în realitate fusese condamnat pentru infracțiunea de fals intelectual.
Prin sentința penală nr.255/27 februarie 2004 Judecătoria Târgoviște, reținând vinovăția inculpatului pentru infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată, l-a condamnat la o pedeapsă de 4 ani închisoare pentru infracțiunea de înșelăciune prev.de art.215 alin.1 și 4 Cod penal și a revocat beneficiul grațierii pentru pedeapsa de 6 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.3440/2000 a Judecătoriei Târgoviște.
Sentința penală nr.255/2004 a Judecătoriei Târgoviștea rămas definitivă prin decizia penală nr.539/06 iunie 2005 Curții de APEL PLOIEȘTI, situație în raport de care nu se poate susține că mențiunile din rechizitoriu au fost nefondate și nici corespunzătoare adevărului.
Mai mult decât atât s-a apreciat ca fiind legală și disjungerea cauzei dispusă de Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI, pentru ca să se identifice polițiștii de la Inspectoratul Județean de Poliție D care, în fișa de cazier a numitului G au făcut mențiuni necorespunzătoare adevărului și să se efectueze față de aceștia cercetări sub aspectul săvârșirii infracțiunii de fals intelectual prev.de art.289 Cod penal.
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului și a motivelor invocate în plângerile formulate, Curtea constată că Ordonanța nr.306/P/2006 din 27 februarie 2007 și Rezoluția nr.323/II/2/2007 din 20 martie 2007 ale Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI sunt legale și temeinice sub toate aspectele, pe larg motivate și amplu argumentate, așa cum de altfel s-a arătat mai sus.
În atare situație, în mod corect Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTIa reținut în temeiul art.10 alin.1 lit.a Cod procedură penală, că fapta nu există atâta vreme cât Rechizitoriul nr.2026/P/2002 din 20 februarie 2003 întocmit de procurorul de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Târgoviște și prin care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului G pentru comiterea infracțiunilor prev.de art.215 alin.1 și 4 cu aplic.art.37 lit.a Cod penal, art.83 Cod penal și art.10 din Legea nr.137/1997 a fost confirmat prin condamnarea inculpatului prin sentința penală nr.225/2004 a Judecătoriei Târgoviște și rămasă definitivă prin decizia penală nr.585/03 decembrie 2004 Tribunalului Dâmbovița și decizia penală nr.539 din 06 iunie 2005 Curții de APEL PLOIEȘTI.
Mai mult decât atât, cererea de revizuire formulată în același sens de către condamnatul - revizuient Gaf ost respinsă prin sentința penală nr.51/10 ianuarie 2006 Judecătoriei Târgoviște, rămasă definitivă prin respingerea apelului și recursului declarat de revizuient (decizia nr.98/13 martie 2006 Tribunalului Dâmbovița și decizia penală nr.331/21 aprilie 2006 Curții de APEL PLOIEȘTI ), cu motivarea că mențiunile din fișa de cazier judiciar cu privire la infracțiunea de evadare prev.de art.269 Cod penal, nu au fost avute în vedere de instanțele care au pronunțat hotărârea pe fond.
În același timp, Curtea apreciază că în mod corect parchetul de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTIa disjuns și declinat cauza în favoarea Parchetului de pe lângă tribunalul Dâmbovița, față de autori necunoscuți în vederea identificării acestora și continuarea cercetării sub aspectul infracțiunii prev.de art.289 Cod penal, cu privire la mențiunile din fișa de cazier judiciar.
În raport de cele arătate mai sus, Curtea apreciază că plângerea formulată de petentul G este nefondată și urmează a fi respinsă în baza art.278/1 alin.8 lit.a Cod procedură penală.
Văzând și disp.art.192 alin.2 Cod procedură penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca nefondată, plângerea formulată de petentul G, fiul lui și, ns.la 20.10.1965, în prezent deținut în Penitenciarul Jilava B, împotriva rezoluțiilor nr. 306/P/2006 din 27.02.2007 și nr. 323/II/2/2007 din 20.03.2007 ale Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI, privind pe intimatul, cu reședința la Parchetul de pe lângă Judecătoria Târgoviște.
Obligă petentul la 160 lei cheltuieli judiciare către stat.
Cu recurs în termen de 10 zile de la pronunțare, pentru petentul arestat și intimatul lipsă de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 25.02.2008.
Președinte, Grefier
Red.IS
Tehnored.EV
4 ex./28.02.2008
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3113/2006
Președinte:Ion StelianJudecători:Ion Stelian
