Plangere impotriva rezolutiei procurorului. Decizia 36/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 36
Ședința publică din data de 15 ianuarie 2009
PREȘEDINTE: Elena Negulescu
JUDECĂTOR 2: Ioana Nonea
JUDECĂTOR 3: Elena Zăinescu
GREFIER - - -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de petentul, domiciliat în comuna Ziduri, sat, județul B, împotriva sentinței penale nr.118 din 28 august 2008 pronunțată de Tribunalul Buzău prin care a fost respinsă ca neîntemeiată plângerea formulată de petent împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale privind pe făptuitorul.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul-petent personal, lipsă fiind intimatul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Curtea, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților.
Petentul având cuvântul precizează că a depus cerere privind repunerea sa în termenul de recurs.
În susținerea acestui fapt depune la dosar adeverința medicală nr. 22/04.12.2008 și chitanța de plată a onorariului avocat din 30.10.2008 în dosar nr-.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul ridică excepția de inadmisibilitate a recursului, precizând că prin decizia penală nr. 846/30.10.2008 pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTIs -a respins ca tardiv recursul petentului formulat împotriva sentinței penale nr. 118/28.08.2008, acesta fiind prezent și asistat de apărător ales.
Precizează că acesta este ce-l de al doilea recurs formulat împotriva aceleași sentințe. Concluzii de respingere ca inadmisibil a recursului declarat de petent.
Petentul având cuvântul, arată că așa a fost sfătuit de către avocatul său.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin sentința penală nr.118 din 28 august 2008 pronunțată de Tribunalul Buzău, a fost respinsă plângerea formulată în temeiul disp. art.2781alin.1 cod proc. penală de petentul, domiciliat în Râmnicu S, sat, comuna Ziduri împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale nr.778/P/2007 adoptată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Buzău, cu privire la făptuitorul, cercetat sub aspectul comiterii infracțiunii de purtare abuzivă, prev. de art.250 alin.3 Cod penal, ca neîntemeiată.
A fost bligat petentul la plata sumei de 20 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare catre stat.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Petentul a formulat plângere împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale nr.778/P/2007 adoptată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Buzău cu privire la făptuitorul, față de care s-au efectuat cercetări sub aspectul comiterea infracțiunii de purtare abuzivă, susținând că această soluție este greșită, deoarece procurorul nu a lămurit contradicțiile existente între declarațiile lucrătorilor de poliție și a interpretat greșit celelalte probe administrate.
Se susține de către petent că acțiunea abuzivă din partea făptuitorului a constat în producerea unui hematom la mâna, leziune constatată în certificatul medico-legal, pe care nu putea să și-o producă singur, aceasta fiind rezultatul faptului că l-a apucat de braț, după care l-a dat jos, s-a așezat cu genunchii pe el, lovindu-l de marginea șoselei.
De asemenea, a arătat că nu a fost în stare de ebrietate la momentul incidentului, așa cum greșit s-a reținut, iar declarațiile date la procuror sunt aproape identice.
Cu ocazia dezbaterii în fond a cauzei, petentul, prin apărător, a susținut că urmărirea penală este lovită de nulitate deoarece aceasta trebuia efectuată în întregime de procuror.
Pe baza probelor existente la dosar, prima instanță a stabilit că în urma contestației formulată de petent la 10.12.2007 împotriva procesului verbal de contravenție încheiat la aceeași dată, și în care acesta a arătat că numitul, agent de poliție, l-a împins și căzând la pământ, i-au fost produse leziuni ce au necesitat pentru vindecare 12-14 zile îngrijiri medicale, poliția s-a autosesizat cu privire la săvârșirea infracțiunii de purtare abuzivă a agentului și a dispus efectuarea de cercetări, fără a observa că nu este competentă.
La data de 22.01.2008 petentul a formulat și plângere împotriva lucrătorului de poliție, pentru ca la 03.01.2008 Biroul de Poliție Rurală să își decline competența în favoarea procurorului.
Tribunalul a constatat că soluția criticată de petent nu a fost adoptată de procuror pe baza declarațiilor luate de lucrătorul de poliție, ci pe cele ale părții vătămate, a soției sale, a făptuitorului, a numitului și, care au fost audiați de procuror, după ce acesta a fost sesizat.
S-a apreciat că nu se poate susține că procurorul nu a făcut acte potrivit competenței sale, nefiind obligatorie audierea tuturor martorilor prezenți, mai ales că partea vătămată a arătat că nu dorește să fie audiată nici o altă persoană.
Pe fondul cauzei, s-a reținut de prima instanță că cele susținute de partea vătămată nu sunt confirmate de declarațiile martorilor audiați în cauză, deoarece cu ocazia prezentării la medicul legist, aceasta a arătat că a fost lovită de doi cunoscuți în curtea sa, leziunile fiindu-i produse prin lovire cu corp dur, însă din nici o declarație a martorilor nu a reieșit că lucrătorii de poliție ar fi pătruns în curtea părții vătămate, întreg incidentul având loc în fața porții acestuia, că deși a susținut că în ziua respectivă, la domiciliul său s-au prezentat, șeful de post și ajutorul său, atunci când a ieșit la poartă, șeful de post l-a tras cu forța de braț, l-a dat jos și s-a urcat cu genunchii pe el, însă din declarațiile celor audiați a reieșit că cel care făcea scandal era chiar, revoltat de faptul ca lucrătorii de poliție au vrut să-l sancționeze contravențional.
Tribunalul a mai reținut că intimatul nu a făcut altceva decât să intervină în conflictul dintre partea vătămată și vecinul său și chiar dacă l-ar fi împins spre spatele mașinii, așa cum declarat la un moment dat partea vătămată, nu înseamnă că a avut un comportament abuziv.
Mai mult, din declarațiile lucrătorilor de poliție și ale martorilor s-a reținut că partea vătămată și soția sa erau sub influența băuturilor alcoolice, ei au fost cei care au făcut scandal și că cel care a declanșat conflictul a fost chiar, care l-a prins de haine pe, după care s-a dezechilibrat și cu toate că era căzut la pământ a continuat "să dea din picioare pentru a-l lovi."
Constatând că cele arătate de petent nu sunt susținute de probele administrate, tribunalul a respins plângerea formulată de acesta, ca neîntemeiată.
Împotriva sentinței a declarat recurs petentul, iar prin decizia penală nr.846 din 30 octombrie 2008, Curtea de APEL PLOIEȘTIa respins calea de atac formulată, ca tardivă, reținând că hotărârea instanței de fond a fost pronunțată la 28 august 2008, termen la care petentul a fost prezent, așa încât promovarea căii ordinare de atac la 17 septembrie 2008 s-a produs cu depășirea termenului de 10 zile de la pronunțare, stipulat de art.363 alin.3 cod proc. penală.
La data de 13 noiembrie 2008, petentul a depus la Curtea de Appel P cerere de repunere în termenul de recurs împotriva sentinței penale nr.118 din 28 august 2008 pronunțată de Tribunalul Buzău, care, după ce a fost înaintată primei instanțe în vederea înregistrării, a fost înregistrată la instanța de control judiciar sub nr-.
În motivarea cererii de repunere în termen, petentul a susținut că prin sentința penală nr.118 din 28 august 2008 pronunțată de Tribunalul Buzăui -a fost respinsă plângerea împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale pronunțată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Buzău în dosarul nr.778/P/2007 privind pe făptuitorul, cercetat pentru comiterea infracțiunii de purtare abuzivă prev. de art.250 alin.3 cod penal, iar recursul declarat împotriva acestei hotărâri i-a fost respins de Curtea de Appel P, ca tardiv.
A mai susținut petentul că fiind prezent la judecarea în fond a plângerii era dator să promoveze calea de atac a recursului până la data de 6 septembrie 2008, însă sănătatea sa precară din perioada 28 august-6 septembrie 2008 l-a împiedicat să se conformeze dispozițiilor legale, așa încât solicită repunerea în termenul de recurs și rejudecarea căii ordinare de atac formulată.
În vederea soluționării cererii a fost atașat dosarul unic nr-.
La termenul de judecată din 15 ianuarie 2009 reprezentantul Ministerului Publica invocat excepția inadmisibilității recursului, solicitând respingerea căii de atac formulată pe acest temei, întrucât prin decizia penală nr.846 din 30 octombrie 2008, Curtea de APEL PLOIEȘTIs -a pronunțat asupra recursului declarat de petent împotriva sentinței penale nr.118 din 28 august 2008.
Curtea, examinând excepția invocată, în raport de actele și lucrările dosarului și dispozițiile legale incidente, constată că aceasta este întemeiată, pentru următoarele considerente:
Prin sentința penală nr.118 din 28 august 2008 Tribunalul Buzăua respins, ca nefondată, plângerea formulată în temeiul disp.art.2781alin.1 cod proc. penală de petentul împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale adoptată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Buzău în dosarul nr.778/P/2007 privind pe făptuitorul, agent de poliție, cercetat pentru comiterea infracțiunii de purtare abuzivă, prev. de art.250 alin.3 cod penal.
Ulterior, prin decizia penală nr.846 din 30 octombrie 2008, Curtea de APEL PLOIEȘTIa respins, ca tardiv, recursul declarat de petentul.
Potrivit disp. art.129 din Constituția României și art.2 alin.1 cod proc. penală împotriva hotărârilor judecătorești părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii, procesul penal fiind guvernat de principiul legalității acestuia, așa încât, având în vedere disp. art.2781alin.10 cod proc. penală, hotărârea judecătorului pronunțată potrivit alin.8 lit.a, cum este cazul în speță, poate fi atacată cu recurs în termenul prev. de art.3853rap. la art.363 cod proc. penală, respectiv, în termen de 10 zile de la pronunțare, dacă partea a fost prezentă la dezbateri sau pronunțare și de la comunicare, dacă a lipsit.
Cum petentul a exercitat singura cale ordinară de atac prevăzută de lege, respectiv recursul, iar prin decizia penală nr.846 din 30 octombrie 2008 Curtea de APEL PLOIEȘTIs -a pronunțat asupra acesteia, în condițiile în care petentul a fost asistat de apărător ales, iar cu ocazia dezbaterilor nu au fost formulate nici un fel de apărări în legătură cu excepția tardivității declarării recursului invocată de Ministerul Public, rezultă că petentul nu mai poate beneficia de judecarea, din nou, a căii de atac a recursului și prin urmare nu poate fi analizată nici cererea de repunere în termenul de recurs, hotărârea pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTI intrând în puterea lucrului judecat, conform disp. art.417 alin.1 lit.c cod proc. penală.
Având în vedere considerentele expuse anterior, Curtea, în temeiul disp. art.38515pct.1 lit.a cod proc. penală, va respinge ca inadmisibil, recursul declarat de petentul împotriva sentinței penale nr.118 din 28 august 2008, reținând că aceasta a intrat în puterea lucrului judecat, urmare pronunțării deciziei penale nr.846 din 30 octombrie 2008 Curții de APEL PLOIEȘTI.
Văzând și disp. art.192 alin.2 cod proc. penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petentul, domiciliat în comuna Ziduri, sat, județul B, împotriva sentinței penale nr.118 din 28 august 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova.
Obligă recurentul la plata sumei de 40 lei reprezentând cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 15 ianuarie 2009.
Președinte, Judecători,
Grefier,
Red. NI/Tehnored.
2 ex./28 ianuarie 2009
.Dosar fond nr- Trib.
Judec. fond
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr. 3113/2006
Președinte:Elena NegulescuJudecători:Elena Negulescu, Ioana Nonea, Elena Zăinescu
