Plangere impotriva rezolutiei procurorului. Sentința 37/2010. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2711
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR-
SENTINȚA PENALĂ NR. 37/PI
Ședința publică din 18 februarie 2010
PREȘEDINTE: G -
GREFIER: - -
Ministerul Public este reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA.
Pe rol se află soluționarea plângerii formulate de petentul împotriva rezoluției din 16.11.2009 dată în dosar nr. 339/P/2009 și a rezoluției din 29.12.2009 dată în dosar nr. 1311/II/2/2009 ale Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă petentul personal, lipsind intimații și.
Procedura legal îndeplinită.
După deschiderea dezbaterilor, s-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care nemaifiind formulate cereri și invocate excepții, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra cauzei de față.
Petentul solicită admiterea plângerii astfel cum a fost formulată în scris și depusă la dosar, arătând că plângerea formulată de acesta nu vizează soluțiile pronunțate de cei doi magistrați, ci faptele penale comise cu vădită intenție în îndeplinirea activității lor de jurisdicție, respectiv art. 246.Cod Penal, art. 289.Cod Penal, art. 242.Cod Penal și art. 264.Cod Penal, care rezultă din probele depuse la dosar. Arată că Judecătoria Lipovaa retrimis dosarul nr. 173/P/2002 la Parchetul de pe lângă Judecătoria Arad, dispunând expres să se verifice dacă linia de hotar trasată în raportul de expertiză a celor trei învinuiți corespunde situației cadastrale, precum și faptul că, dacă se solicită o nouă expertiză, părțile pot propune și alte obiective. Petentul a solicitat să se efectueze o expertiză tehnică judiciară pe cheltuiala sa, formulând 14 obiective pentru acea expertiză, iar procurorul prin ordonanța din 2 decembrie 2004 formulat doar două obiective, ambele referindu-se doar la aspectul civil al cauzei și neincluzând nici unul din cele 14 obiective formulate de petent. Menționează faptul că nici unul din cele două obiective formulate de procuror nu cere răspuns la întrebarea instanței, și anume dacă este adevărată sau falsă afirmația celor trei învinuiți că linia de hotar trasată în raportul de expertiză corespunde situației cadastrale. De asemenea, petentului nu i s-au adus la cunoștință cele două obiective formulate de procuror. Mai arată că din dosarul nr. 173/P/2002 s-au sustras raportul de contraexpertiză tehnică judiciară, precum și înscrisul depus la data de 14 septembrie 2005, din care rezultă fără echivoc faptul că linia de hotar nu ține cont de documentația de cadastru. După 248 zile de la data depunerii acestui înscris, procurorul emite Ordonanța din 23.06.2006, prin care dispune scoaterea de sub urmărire penală a învinuiților, inversând concluziile expertizei, în sensul că la întocmirea raportului de expertiză s-a avut în vedere situația cadastrală. Urmare sustragerii documentelor din dosarul de urmărire penală, petentul a depus copiile acestor două documente la dosarul nr- al Judecătoriei Lipova. Consideră că i s-a încălcat dreptul la un proces echitabil prin tergiversarea soluționării plângerii penale, ajungându-se aproape la limita prescripției penale a faptelor celor trei învinuiți. Prin ordonanța din 8 august 2006, fără a avea la dosarul 173/P/2002 raportul de expertiză judiciară și fără a analiza motivele plângerii petentului, procurorul a respins această plângere, invocând ca argument, aproape cuvânt cu cuvânt, soluția dată de procurorul de caz prin inversarea concluziilor expertizei judiciare.
Procurorul pune concluzii de respingere, ca nefondată, a plângerii formulate de petent, rezoluțiile atacate fiind legale și temeinice.
A,
Deliberând, constată următoarele:
Sub număr dosar - a fost înregistrată la această instanță plângerea formulată de petentul împotriva rezoluției din 16.11.2009 dată în dosar nr. 339/P/2009 și a rezoluției din 29.12.2009 dată în dosar nr. 1311/II/2/2009 ale Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA, solicitând desființarea soluției de neîncepere a urmăririi penale împotriva magistraților procurori și.
În motivarea plângerii s-a arătat de către petent că plângerea sa împotriva celor doi magistrați procurori nu vizează soluția pronunțată de aceștia, ci faptele penale comise cu vădită intenție în îndeplinirea activității lor de jurisdicție.
În esență, intimaților li s-a reproșat comiterea infracțiunii prev. de art. 246.Cod Penal, abuz în serviciu contra intereselor persoanei, arătându-se că petentul a formulat un număr de 14 obiective pentru expertiza care avea rolul de a stabili linia de hotar în cauză, iar procurorul a formulat doar două obiective, prin care însă nu s-a cerut răspuns la întrebarea fundamentală impusă de instanță, dacă este adevărată sau falsă afirmația celor trei învinuiți că linia de hotar trasată în raportul de expertiză corespunde situației cadastrale. S-a mai arătat că raportul de contraexpertiză tehnică judiciară (sustras de la dosarul nr. 173/P/2002) probează fără echivoc că linia de hotar trasată de cei trei învinuiți nu ține cont de documentația de cadastru. Petentul a mai menționat că procurorul, după o tergiversare de 248 zile de la data depunerii înscrisului menționat mai sus, prin inversarea concluziilor expertizei, a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuiților, iar prin tergiversarea soluționării plângerii penale s-a ajuns la limita prescripției răspunderii penale a învinuiților, lipsindu-l pe petent de posibilitatea de a se adresa instanței penale pentru a analiza pe fond săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă de către cei trei experți. Petentul a arătat că procurorul se face vinovată și de săvârșirea infracțiunii de fals intelectual prev. de art. 289.Cod Penal, deoarece a inversat concluziile raportului de expertiză judiciară, infracțiunea de sustragere sau distrugere de înscrisuri prev. de art. 242.Cod Penal deoarece aceasta a omis să atașeze la dosarul penal raportul de contraexpertiză judiciară, respectiv favorizarea infractorului prev. de art. 264.Cod Penal comisă prin scoaterea învinuiților de sub urmărire penală, realizată prin inversarea concluziilor raportului de expertiză judiciară în condițiile tergiversării soluționării plângerii penale până la momentul în care instanța penală nu mai poate analiza existența infracțiunii datorită intervenirii prescripției răspunderii penale.
În cauză au fost atașate dosarele nr. 339/P/2009 și 1311/II/2/2009 ale Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin rezoluția din 16.11.2009 dată în dosar nr. 339/P/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de magistrații procurori și sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 246.Cod Penal, art. 289.Cod Penal, art. 242.Cod Penal și art. 264.Cod Penal, ca urmare a plângerii penale depuse de petentul.
În motivarea soluției, procurorul a arătat că pe fond petentul i-a reclamat pe cei doi magistrați procurori de abuz în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu, de fals intelectual, de sustragere de probe din dosarul de anchetă penală și favorizarea infractorilor.
Prin documentația arătată s-a arătat că petentul este nemulțumit de faptul că dosarul nr. 173/P/2002 nu a fost soluționat de către procurorul conform așteptărilor sale, și nici plângerea împotriva soluției nu ar fi fost soluționată corespunzător de către prim-procurorul.
Procurorul a arătat cu privire la activitatea magistraților că legiuitorul nu a incriminat ca faptă penală soluția ce o pronunță cei însărcinați să îndeplinească o activitate de jurisdicție, iar hotărârile judecătorești pot fi criticate prin căi legale de atac. În cauză s-a arătat că sunt aplicabile disp. art. 10 lit. a
C.P.P.Împotriva acestei rezoluții a formulat plângere petentul, care a fost respinsă prin rezoluția din 29.12.2009 dată în dosar nr. 1311/II/2/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA.
Examinând plângerea petentului în raport cu întreg materialul probator existent în cauză, instanța constată că este neîntemeiată.
Astfel, din analiza întregului material probator din cauză rezultă că în situația de față sunt incidente disp. art. 10 lit. a C.P.P. întrucât nu s-au putut depista elemente de natură a conduce la concluzia că cei doi intimați, care au calitate de procurori în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Arad, să fi comis fapte de natură infracțională ca și cele sesizate de către petent, respectiv abuz în serviciu împotriva intereselor persoanelor prev. de art. 246.Cod Penal, fals intelectual prev. de art. 289.Cod Penal, sustragere de înscrisuri prev. de art. 242.Cod Penal și favorizarea infractorului prev. de art. 264.
Cod PenalÎn esență, chiar dacă în plângerea formulată a susținut contrariul, petentul este nemulțumit de modul de soluționare a cauzei în care a fost parte și în care a solicitat tragerea la răspundere penală a învinuiților, G și, care în final au fost scoși de sub urmărire penală.
Atât în doctrina cât și în jurisprudența penală s-a statuat că persoanele care îndeplinesc o activitate de jurisdicție nu pot fi subiecți ai infracțiunii de abuz în serviciu, neglijență în serviciu sau favorizarea infractorului în legătură cu soluțiile pe care le pronunță, deoarece aceste soluții sunt atacabile prin căile de atac prevăzute de legea procesual penală, iar persoanele care sunt nemulțumite de aceste soluții trebuie să urmeze căile de atac în cauză.
În speța de față, soluțiile pronunțate de procurori pot fi cenzurate prin formularea unor plângeri care urmează a fi judecate de către instanțele de judecată, petentul având la dispoziție această posibilitate prevăzută de legea procesual penală, lucru pe care acesta l-a și făcut, însă plângerea sa a fost respinsă de către instanță deoarece între timp a intervenit prescripția răspunderii penale a învinuiților, G și.
Cu privire la infracțiunea prev. de art. 242.Cod Penal, de sustragere de înscrisuri, de asemenea sunt aplicabile disp. art. 10 lit. a C.P.P. deși petentul a afirmat că anumite documente ar fi fost sustrase de la dosarul nr. 173/P/2002 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Arad, acestea se regăsesc la dosarul cauzei, astfel cum au fost fotocopiate și depuse la dosarul de urmărire penală.
Văzând că în prezenta speță nu subzistă elemente de natură a conduce la ideea că intimații și din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Arad ar fi săvârșit infracțiunile prev. de art. 246.Cod Penal, art. 289.Cod Penal, art. 242.Cod Penal și art. 264.Cod Penal, fiind incidente disp. art. 10 lit. a C.P.P.(fapta nu există), instanța urmează să respingă ca nefondată plângerea formulată de petentul, urmând să mențină ca temeinice și legale rezoluțiile atacate.
Văzând și disp. art. 192 alin. 2.C.P.P.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
În baza art. 2781alin. 8 lit. a respinge C.P.P. plângerea formulată de petentul împotriva rezoluției din 16.11.2009 dată în dosar nr. 339/P/2009 și a rezoluției din 29.12.2009 dată în dosar nr. 1311/II/2/2009 ale Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA, pe care le menține ca temeinice și legale.
În baza art. 192 alin. 2.C.P.P. obligă petentul la 100 lei cheltuieli judiciare față de stat.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la pronunțare cu petentul și de la comunicare cu intimații.
Pronunțată în ședința publică din 18.02.2010.
PREȘEDINTE: Gheorghe Bugarsky
G -
GREFIER,
- -
Red.Gh./01.03.2010
Tehnored./5 ex./01.03.2010
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2711
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR-
COPIA SENTINȚEI PENALE NR. 37/PI
Ședința publică din 18 februarie 2010
CURTEA,
Pentru motivele care vor fi avute în vedere la redactarea acestei hotărâri,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 2781alin. 8 lit. a respinge C.P.P. plângerea formulată de petentul împotriva rezoluției din 16.11.2009 dată în dosar nr. 339/P/2009 și a rezoluției din 29.12.2009 dată în dosar nr. 1311/II/2/2009 ale Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA, pe care le menține ca temeinice și legale.
În baza art. 192 alin. 2.C.P.P. obligă petentul la 100 lei cheltuieli judiciare față de stat.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la pronunțare cu petentul și de la comunicare cu intimații.
Pronunțată în ședința publică din 18.02.2010.
PREȘEDINTE,
ss. indescifrabil
Pentru conformitate cu originalul,
GREFIER,
- -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2711
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR-
MINUTA SENTINȚEI PENALE NR. 37/PI
Ședința publică din 18 februarie 2010
În baza art. 2781alin. 8 lit. a respinge C.P.P. plângerea formulată de petentul împotriva rezoluției din 16.11.2009 dată în dosar nr. 339/P/2009 și a rezoluției din 29.12.2009 dată în dosar nr. 1311/II/2/2009 ale Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA, pe care le menține ca temeinice și legale.
În baza art. 192 alin. 2.C.P.P. obligă petentul la 100 lei cheltuieli judiciare față de stat.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la pronunțare cu petentul și de la comunicare cu intimații.
Pronunțată în ședința publică din 18.02.2010.
PREȘEDINTE,
G -
Președinte:Gheorghe BugarskyJudecători:Gheorghe Bugarsky
