Prelungirea arestării preventive Art 156 cpp. Decizia 188/2010. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2711
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 188/
Ședința publică din 18 februarie 2010
PREȘEDINTE: G -
JUDECĂTOR 1: Gheorghe Bugarsky
JUDECĂTOR 2: Laura Bogdan
GREFIER: - -
Ministerul Public este reprezentat de procuror din cadrul - Serviciul Teritorial Timișoara.
Pe rol se află soluționarea recursurilor declarate de inculpații și A împotriva încheierii penale nr. 23/CC/16.02.2010, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă inculpații recurenți, personal, în stare de arest, ambii fiind asistați de avocat ales - din cadrul Baroului T, cu împuternicire avocațială la dosar.
Procedura legal îndeplinită.
După deschiderea dezbaterilor, s-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care sunt audiați inculpații recurenți, declarațiile acestora fiind consemnate în scris și depuse la dosar, apoi nemaifiind formulate cereri și invocate excepții, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursurilor.
Apărătorul ales al inculpaților recurenți, avocat - solicită admiterea recursurilor declarate de inculpați și respingerea propunerii de prelungire a arestării preventive formulată de, încheierea atacată fiind nelegală și netemeinică. Susține că propunerea de prelungire a arestării preventive a inculpaților este inadmisibilă, invocând în acest sens dispozițiile art. 156 alin. 5.C.P.P. întrucât atunci când sunt mai mulți inculpați, propunerea de arestare preventivă se face pentru toți inculpații. Încălcarea acestor dispoziții legale atrage nulitatea încheierii pronunțate de Tribunalul Timiș. Dacă se trece peste această chestiune procedurală, solicită să se constate că atât încheierea cât și propunerea de prelungire a arestării preventive a inculpaților nefiind motivate, sunt lovite de nulitate. Susține că propunerea conține inexactități referitoare la încadrarea juridică, că prezentarea materialului de urmărire penală s-a făcut în aceeași zi cu prelungirea arestării preventive, iar redactarea rechizitoriului nu poate duce la privarea de libertate a inculpaților. Temeiurile care au condus la luarea măsurii arestării preventive a inculpaților nu au fost dovedite, din probe nu rezultă pericolul concret pe care aceștia l-ar prezenta pentru ordinea publică întrucât s-au prezentat de bună voie în fața instanței de recurs când au fost citați din Italia. Aceste elemente nu au fost avute în vedere de Tribunalul Timiș când a pronunțat încheierea recurată, nerespectând astfel dispozițiile art. 155, 156 Cod procedură penală. Concluzionând, solicită admiterea recursurilor, casarea încheierii, reținerea cauzei spre rejudecare și respingerea propunerii ca inadmisibilă, iar în subsidiar ca netemeinică și nelegală.
Procurorul pune concluzii de respingere ca nefondate a recursurilor declarate de inculpați, încheierea atacată este temeinică și legală și se impune prelungirea arestării preventive a inculpaților.
Inculpatul recurent se declară de acord cu cele susținute de apărătorul său și lasă la aprecierea instanței soluția ce se va pronunța.
Inculpatul recurent A se declară de acord cu cele susținute de apărătorul său și solicită să fie cercetat în libertate.
A,
Deliberând, constată următoarele:
Prin încheierea penală nr. 23/CC/16.02.2010, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în baza art.159 alin.7 raportat C.P.P. la art.155 și C.P.P. cu aplicarea art.143 și C.P.P. art.148 alin.1 lit.f s C.P.P.-a admis cererea formulată de Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Timișoara cu privire la inculpații de mai jos, și s-a prelungit starea de arest a acestora, după cum urmează: A, fiul lui și, născut la data de 12.08.1988 în T, jud. T, CNP - -, domiciliat în, sat, nr. 10, jud. T, reședința în T,-,.A,.9, jud. T, în prezent deținut în Arestul IPJ T și, fiul lui și, născut la data de 25.08.1982 în, jud. T, CNP - -, domiciliat în, sat, nr. 10, jud. T, în prezent deținut în Arestul IPJ T; pentru o perioadă de 14 zile, începând cu data de 19.02.2010 până la data de 04.03.2010, inclusiv.
În baza art.192 alin.3 cheltuielile C.P.P. judiciare au rămas în sarcina statului.
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Timișa reținut următoarele:
Prin propunerea introdusă și înregistrată la Tribunalul Timiș sub nr- la data de 15.02.2010, Ministerul Public - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Timișoaraa solicitat prelungirea arestării preventive față de inculpații A și, cu o durată de 14 zile.
În motivarea referatului s-a arătat că, prin rezoluția din data de 18.08.2009 s-a început urmărirea penală, iar în data de 09.09.2009 s-a pus în mișcare acțiunea penală împotriva inculpaților pentru infracțiunea de constituire și sprijinire a unui grup infracțional organizat, specializat în fabricarea sau deținerea de echipamente cu scopul de a servi la falsificarea instrumentelor de plată electronice, falsificarea unui instrument de plată electronică, efectuarea de extrageri frauduloase, spălare de bani, fapte prev. și ped. de art.7 al.1 din.39/2003, art.25 din.365/2002, art.24 al.1 din.365/2002, art.27 din.365/2002, art.23 din.656/2003, cu aplicarea art.41 al.2 p.
În fapt, s-a reținut că inculpații s-au constituit într-un grup infracțional organizat sau au aderat ori sprijinit sub orice formă un astfel de grup specializat în săvârșirea de infracțiuni din sfera criminalității informatice prin aceea că au fabricat ori deținut echipamente, inclusiv hardware sau software, cu scopul de a servi la falsificarea instrumentelor de plată electronică, au falsificat instrumente de plată electronice și au efectuat extrageri frauduloase de numerar din bancomate cu ajutorul unor carduri contrafăcute pe teritoriul țării și al altor state
S-a mai arătat că, prin încheierea penală nr. 120/CC/09.09.2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Timiș, s-a dispus arestarea preventivă a inculpaților, A, pe o perioadă de 29 zile.
Prin încheierea penală nr. 152/CC/04.12.2009 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Timișa dispus arestarea preventivă a inculpaților A, și, pentru o perioadă de 30 de zile, începând cu data prinderii lor și punerii în executare a mandatelor de arestare preventivă.
Tribunalul Timiș, prin încheierea din data de 21.01.2010 pronunțată în dosarul nr-, a confirmat mandatele de arestare preventivă nr. 98/04.12.2009, emis pe numele inculpatului, și nr. 99/04.12.2009, emis pe numele inculpatului A și a dispus punerea lor în executare, pe o perioadă de 30 de zile, începând cu data de 21.01.2010, până la data de 19.02.2010, inclusiv.
Procurorul a solicitat instanței de judecată să aibă în vedere și prev.art.5 al.3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și Decizii ale Curții Europene a Drepturilor Omului, cum sunt cauzele Lettelier contra Franței, și Muray contra Marea Britanie prin care s-a admis posibilitatea detenției preventive a unei persoane în vederea protejării ordinii publice atunci când prin gravitatea faptei și reacția particulară a opiniei publice o anumită infracțiune poate suscita o tulburare a acestei ordini publice. În același timp în cauza Jecius contra Lituania s-a considerat că pentru a exista motive verosimile de a se aprecia că persoana față de care s-a luat măsura preventivă a comis o faptă prev. de legea penală este suficient ca faptele pe care se întemeiază aceste motive să fie autentice, reale și să convingă un observator independent că persoana cercetată este posibil să fi comis infracțiunea. Tribunalul a apreciat că toate aceste condiții fixate prin aceste decizii, sunt întrunite în cauza de față.
Luând în considerare situația fiecărui inculpat, așa cum a fost redată mai sus, organele de urmărire penală au apreciat că sunt îndeplinite condițiile art. 155, 156 și urm. pr. pen. în vederea prelungirii măsurii arestării preventive, întrucât temeiurile care au determinat arestarea inițială impun în continuare privarea de libertate a inculpaților, iar lăsarea lor în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
S-a mai motivat în cererea de prelungire că impactul pe care l-a produs activitatea infracțională a acestor inculpați asupra societății este deosebit de puternic, statul fiind obligat în asemenea cazuri să ia măsuri de prevenire și combatere a unor astfel de fapte comise în grup infracțional organizat, care a acționat în țară dar și în țările Uniunii Europene, gravitatea faptelor fiind cu atât mai periculoasă cu cât privește veniturile populației atât din România, cât și din țările Uniunii Europene, iar pagubele creează o serioasă problemă pentru economiile țărilor unde aceste extrageri frauduloase se efectuează.
S-a mai susținut faptul că prelungirea arestului preventiv este necesară, în vederea necesității continuării urmăririi penale în cauză sub aspectul identificării tuturor persoanelor, precum și a întregii activități infracționale, pentru următoarele: prezentarea materialului de urmărire penală inculpaților și întocmirea rechizitoriului.
În probațiune s-a atașat la dosarul cauzei dosarul nr. 42/D/P/2009 al Ministerului Public - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Timișoara.
Analizând materialul probator administrat în cauză, Tribunalul Timișa reținut următoarea situație de fapt:
Prin ordonanțele nr.42/D/P/2009 din data de 09.09.2009 Ministerul Public - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Timișa dispus punerea în mișcare a acțiunii penale față de inculpații, A, A, și pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art.24 alin.1, 25 și 27 alin.1 din Legea nr.365/2002 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod Penal, art.23 din Legea nr.656/2002 și art.7 din Legea nr.39/2003, constând în aceea că începând din anul 2006 au pus bazele constituirii unui grup infracțional organizat specializat în efectuarea de extrageri frauduloase de bani din bancomate situate pe raza mai multor județe, cu folosirea de carduri clonate cu ajutorul unor aparate.
În realizarea obiectivului, inculpații au efectuat deplasări frecvente în Italia unde introduceau microcipuri în cititoarele de carduri () de la casele de marcat din centre comerciale, în scopul copierii datelor de identificare și codurile PIN ale cardurilor bancare. După clonarea cardurilor originale, reveneau în țară efectuând inscripționarea cardurilor blank cu ajutorul, iar ulterior le foloseau la extragerea frauduloasă a sumelor de bani din situate pe raza mai multor județe din România.
Prin încheierea penală nr. 152/CC/04.12.2009 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Timișa dispus arestarea preventivă a inculpaților A, și, pentru o perioadă de 30 de zile, începând cu data prinderii lor și punerii în executare a mandatelor de arestare preventivă.
Tribunalul Timiș, prin încheierea din data de 21.01.2010 pronunțată în dosarul nr-, a confirmat mandatele de arestare preventivă nr. 98/04.12.2009, emis pe numele inculpatului, și nr. 99/04.12.2009, emis pe numele inculpatului A și a dispus punerea lor în executare, pe o perioadă de 30 de zile, începând cu data de 21.01.2010, până la data de 19.02.2010, inclusiv.
Potrivit dispozițiilor art.155 C.P.P. în cursul urmăririi penale, arestarea inculpatului poate fi prelungită dacă temeiurile care au determinat arestarea inițială impun în continuare privarea de libertate sau există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate.
Tribunalul Timișa reținut referitor la subzistența temeiurilor arestării preventive că la dosar există suficiente date care să conducă la concluzia că este posibil ca inculpații A și, împreună cu ceilalți inculpați cercetați în dosar, să fie implicați în săvârșirea faptelor mai sus menționate prevăzute de legea penală, pentru care sunt cercetați cei doi inculpați, cel puțin sub forma participării acestora pe o oarecare perioadă de timp la sustragerea frauduloasă de bani din bancomate.
Astfel, din datele aflate la dosarul de urmărire penală rezultă că există presupunerea rezonabilă ca acești inculpați au comis faptele pentru care au fost arestați, împrejurare față de care s-a apreciat că în prezenta fază a cercetărilor persistă indiciile temeinice cu privire la comiterea inf. prev. de art. 7 din Legea 39/2003, ori art. 23 din Legea 656/2003, respectiv infr. prev. de art. 24, 25, 27 din Legea 365/2002.
În opinia tribunalului, concludente în sensul persistenței indiciilor temeinice menționate sunt probele administrate deja până în prezent aflate la dosarul de urmărire penală, din care rezultă că cei doi inculpați împreună cu alți inculpați din dosar au colaborat în grupuri de 3-4 persoane, fie ocazional, fie pe o durată mai lungă, pentru sustragerea de bani în mod fraudulos din bancomate prin instrumente electronice confecționate artizanal, fapte prevăzute ca infracțiuni, așa cum au fost mai sus menționate; de menționat că, probele dosarului evidențiază că cei doi inculpați ( A și, considerați liderii grupului) împreună cu inculpații, și au efectuat mai multe extrageri frauduloase de bani din -uri, folosind carduri falsificate, astfel cum rezultă pe lângă alte date ale dosarului și din procesul verbal aflat la fila 39 dosar de P, în care este consemnat că referitor la cardurile ridicate, s-a susținut că acestea sunt carduri contrafăcute și că au fost ascunse în locul în care au fost găsite de către inculpatul după ce s-a întors de la C N, unde a efectuat extrageri numeroase de numerar împreună cu alți inculpați printre care și, cardurile fiind primite de la A.
Așadar, s-a constatat că în cauză subzistă în continuare motivele care au determinat arestarea preventivă a acestor inculpați, prev. de art. 148 alin. 1 lit. f C.P.P. în sensul că pedepsele pentru faptele presupus a fi comise de inculpați sunt mai mari de 4 ani închisoare, iar datele dosarului dovedesc existența în continuare a pericolului pentru ordinea publică, pericol apreciat și prin prisma împrejurărilor și modalităților de comitere a unor fapte penale deosebit de grave, de către mai multe persoane, în grup organizat, ceea ce denotă periculozitate sporită și generează reacții negative și nesiguranță în rândul opiniei publice și pot justifica prelungirea arestării preventive, în condițiile în care, în raport de durata concretă a arestării preventive, de la 21.01.2010 până în prezent nu s-a diminuat pericolul concret pentru ordinea publică, astfel că acest pericol este actual, persistând și în prezent.
Pe de altă parte, s-a reținut și faptul că, menținerea în speță a motivelor plauzibile că inculpații au comis faptele pentru care sunt cercetați penal, constituie și în prezent motive relevante și suficiente pentru prelungirea arestării preventive în raport de circumstanțele concrete mai sus descrise ale cauzei; pe lângă aceste motive tribunalul a reținut că în speță prelungirea arestării preventive este justificată și de aspecte ce țin de complexitatea concretă a cauzei, care implică și administrarea unui probatoriu de o complexitate mai mare.
De asemenea, s-a mai reținut că deși motivele mai sus arătate sunt suficiente pentru prelungirea arestării preventive a inculpaților, în speță s-a mai constatat că, până în prezent organele de urmărire penală au depus diligențe deosebite pentru efectuarea procedurilor și administrarea probelor utile cauzei, însă datorită complexității deosebite, numărului mare de inculpați, volumului mare de activitate în cauză, urmărirea penală nu a putut fi finalizată și este în interesul bunei desfășurări a procesului penal ca urmărirea penală să se efectueze și în continuare cu cei doi inculpați în stare de arest.
Având în vedere subzistența motivelor arestării celor doi inculpați, s-a apreciat că, în continuare, pentru prezentarea materialului de urmărire penală și întocmirea rechizitoriului în cauză este justificată prelungirea arestării preventive cu încă 14 de zile.
Referitor la susținerile formulate în apărarea inculpaților, privind nulitatea propunerii de prelungire a arestării preventive, datorită neîntocmirii acesteia, în același timp pentru toți inculpații din dosar, tribunalul a reținut că acest motiv nu atrage vreo nulitate a propunerii și nici măcar o altă sancțiune de natură a duce la respingerea propunerii de prelungire a arestării preventive. Într-adevăr, dispoz. art. 156 al. 5.C.P.P. prevăd că dacă în aceeași cauză se găsesc mai mulți inculpați arestați, pentru care durata arestării preventivă expiră la date diferite, procurorul care sesizează instanța pentru vreunul dintre inculpați, va sesiza instanța și cu privire la ceilalți inculpați, însă nerespectarea acestor dispoziții legale nu este sancționată în vreun fel, în condițiile în care legiuitorul nu a prevăzut în mod expres că nesocotirea prevederii legale menționate ar avea drept consecință sancțiunea nulității absolute. De altfel, prin nerespectarea strictă a acestei norme nu se poate susține că s-ar fi cauzat vreo vătămare celor doi inculpați care să nu poată fi înlăturată decât prin anularea actului. În condițiile în care nerespectarea normei menționate nu duce la nici o sancțiune procedurală, s-a apreciat că este o recomandare în sensul sesizării instanței, în același timp în cazul în care există mai mulți inculpați pentru care arestarea expiră la date diferite.
În ceea ce privește apărarea inculpaților privind nemotivarea propunerii de prelungire a arestării preventive, s-a reținut că această apărare este neîntemeiată, în condițiile în care din analiza referatului cu propunerea de prelungire a arestării preventive rezultă neîndoielnic că propunerea este motivată, fiind descrise în concret, atât în fapt cât și în drept faptele pentru care sunt cercetați cei doi inculpați, precum și motivele pentru care se solicită prelungirea arestării preventive (temeiurile care au determinat arestarea inițială impun în continuarea privarea de libertate a inculpaților, și lăsarea lor în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, cu menționarea impactului puternic produs de activitatea infracțională a inculpaților asupra societății, gravitatea faptelor fiind mai periculoasă pentru că privește veniturile populației din România și veniturile populației din țările Uniunii Europene).
S-a mai constatat că motivele referitoare la împrejurarea că cei doi inculpați s-au prezentat la recurs, nu justifică cercetarea în stare de libertate, în condițiile în care față de motivele mai sus arătate, persistă pericolul concret pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta lăsarea celor doi inculpați în libertate.
În raport de motivele mai sus menționate. Tribunalul a apreciat că în acest moment procesual se justifică, în conformitate cu disp, art. 155.C.P.P. continuarea cercetării penale cu inculpații menționați în stare de arest.
Împotriva încheierii penale nr.23/CC/16.02.2010 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, au declarat recurs inculpații A și, în termen legal, înregistrat la Curtea de APEL TIMIȘOARA la data de 17.02.2010.
Recursul nu a fost motivat în scris, ci cu ocazia susținerii orale a acestuia.
Analizând legalitatea și temeinicia încheierii penale recurate prin prisma motivelor de recurs precum și din oficiu conform art. 3856alin. 3.pr.pen. instanța de recurs apreciază că în mod judicios s-a prelungit măsura arestării preventive a inculpaților, în deplină concordanță cu dispozițiile art. 159.C.P.P. precum și art. 5 din Convenția Europeana a Drepturilor Omului, recursurile fiind nefondat pentru următoarele considerente:
Din probatoriul administrat în cauză până în acest moment procesual se constată că temeiurile faptice ce au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive față de inculpați, continuă să subziste, acestea nefiind înlăturate de actele depuse la dosar și declarațiile martorilor. Pe de altă parte, instanța de recurs reține și că potrivit dispozițiilor art. 681.C.P.P. art. 139 și 160 C.P.P. măsurile preventive necesită existența presupunerii rezonabile privind săvârșirea faptelor imputate inculpaților, iar față de probatoriul administrat până în acest moment nu există date care să conducă la concluzia că măsura arestării preventive dispusă față de inculpați ar fi fost luată cu încălcarea prevederilor legale sau că nu mai există temeiuri care să justifice menținerea acesteia. Totodată, împotriva inculpaților continuă să-și găsească incidența dispozițiile art. 148 lit. f) din Codul d e procedură penală (acuzele ce planează asupra acestuia vizează infracțiuni ce sunt sancționate cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a inculpaților prezintă pericol concret pentru ordinea publică, date fiind circumstanțele reale reținute drept cadru al comiterii faptelor în actul de sesizare a instanței, natura infracțiunii, circumstanțele personale ale inculpaților). Instanța de recurs apreciază că în acest moment procesual lăsarea în libertate a inculpaților prezintă pericol concret pentru ordinea publică, pericol ce se regăsește în natura infracțiunilor reținute, numărul mare de participanți la activitatea infracțională, prezumtivul prejudiciu presupus a fi cauzat, necesitatea finalizării urmăririi penale.
În ceea ce privește susținerea apărătorului inculpaților referitor la nulitatea propunerii de prelungire a arestării preventive întrucât aceasta nu cuprinde toți inculpații,instanța de recurs apreciază că, într-adevăr propunerea de prelungire a arestării preventive formulată în dosarul nr.42/D/P/2009 la data de 22.01.2010 nu îi cuprinde pe inculpații A și. Dar, inculpații A și au fost arestați în lipsă, aceștia fiind prezenți în fața instanței de recurs investită cu soluționarea căii de atac declarate împotriva încheierii prin care s-a admis cererea de arestare preventivă, la data de 21.01.2010, ceea ce a dus la punerea în executare a mandatelor de arestare preventivă emise pe numele inculpaților. Propunerea de prelungire a restului inculpaților din dosarul menționat a fost trimisă instanței competente, respectiv Tribunalului Timiș la data de 22.01.2010- într-o zi de vineri- fiind înregistrată luni, 25.01.2010 și primind termen de judecată în data de 26.01.2010. Prin urmare, mandatele de arestare emise pe numele inculpaților producându-și efectele de la data prinderii acestora, care s-a produs la data de 21.01.2010 cu ocazia prezentării de bună voie a inculpaților în fața instanței de recurs, acesta a fost data de la care începeau să curgă cele 30 zile, perioadă pentru care s-au emis mandatele de arestare preventivă. Procurorul care efectuează urmărirea penală nu putea, în mod obiectiv să îi cuprindă în propunerea de prelungire a arestării preventive și pe inculpații A și câtă vreme în urmă cu mai puțin de 24 ore s-au pus în executarea mandatele de arestare emise pe numele acestora. Pe de altă parte, omisiunea invocată nu este menționată expres în cazurile prevăzute la art.197 al.2 pr.pen sancționate cu nulitatea absolută, de altfel nu se poate vorbi în cauză nici de incidența unei nulități relative din moment ce părților nu le-au fost cauzată vreo vătămare procesuală de natură a atrage după sine nulitatea actului și refacerea acestuia.
În ce privește respectarea dreptului la libertate al inculpaților, este adevărat că detenția preventivă trebuie să aibă un caracter excepțional, starea de libertate fiind starea normală - și ea nefiind admis să se prelungească dincolo de limitele rezonabile - independent de faptul că ea se va computa sau nu din pedeapsă, însă în jurisprudența constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului, aprecierea limitelor rezonabile ale unei detenții provizorii se face luându-se în considerare circumstanțele concrete ale fiecărui caz, pentru a vedea în ce măsură "există indicii precise cu privire la un interes public real care, fără a fi adusă atingere prezumției de nevinovăție, are o pondere mai mare decât cea a regulii generale a judecării în stare de libertate". Prin urmare, instanța este obligată să vegheze la un just echilibru între măsura privării de libertate pe de o parte și interesul public de protecție a cetățenilor împotriva comiterii de infracțiuni grave, dedus din modul de săvârșire al faptei cu privire la care există indicii că a avut loc cu participarea inculpaților și din consecințele acesteia. În condițiile speței, la acest moment interesul general prevalează în raport cu interesul inculpaților de a fi puși în stare de libertate.
Astfel fiind, în baza art. 38515pct. 1 lit. b va C.P.P. respinge recursul declarat de inculpații și A împotriva încheierii penale nr. 23/CC/16.02.2010, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
Văzând dispozițiile art. 192 alin. 2.proc.pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 38515pct. 1 lit. b respinge C.P.P. recursul declarat de inculpații și A împotriva sentinței penale nr. 23/CC/16.02.2010, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
În temeiul art. 192 alin. 2.C.P.P. obligă fiecare inculpat la plata sumei de 100 lei, cheltuieli judiciare către stat în recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 18.02.2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR 3: Anca Nacu
G - - - - -
GREFIER,
- -
Red. /18.02.2010
Tehnored./2 ex./23.02.2010
Prima instanță:
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2711
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR-
MINUTA DECIZIEI PENALE NR. 188/
Ședința publică din 18 februarie 2010
În baza art. 38515pct. 1 lit. b respinge C.P.P. recursul declarat de inculpații și A împotriva sentinței penale nr. 23/CC/16.02.2010, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
În temeiul art. 192 alin. 2.C.P.P. obligă fiecare inculpat la plata sumei de 100 lei, cheltuieli judiciare către stat în recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 18.02.2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
G - - - - -
Președinte:Gheorghe BugarskyJudecători:Gheorghe Bugarsky, Laura Bogdan, Anca Nacu
