Prelungirea arestării preventive Art 156 cpp. Decizia 187/2010. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2711
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 187/
Ședința publică din 18 februarie 2010
PREȘEDINTE: G -
JUDECĂTOR 1: Gheorghe Bugarsky
JUDECĂTOR 2: Laura Bogdan
GREFIER: - -
Ministerul Public este reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara.
Pe rol se află soluționarea recursurilor declarate de inculpații și împotriva încheierii penale nr. 22/CC/15.02.2010, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă inculpații recurenți, personal, în stare de arest, asistați de avocat din oficiu G din cadrul Baroului T, cu delegație la dosar.
Procedura legal îndeplinită.
După deschiderea dezbaterilor, s-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care sunt audiați inculpații recurenți, declarațiile acestora fiind consemnate în scris și depuse la dosar, apoi nemaifiind formulate cereri și invocate excepții, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursurilor.
Avocatul din oficiu solicită admiterea recursurilor declarate de inculpați și punerea acestora în libertate.
Procurorul pune concluzii de respingere, ca nefondate, a recursurilor formulate de inculpați, încheierea atacată fiind legală și temeinică, neimpunându-se lăsarea lor în libertate.
Inculpații recurenți și lasă la aprecierea instanței soluția ce se va pronunța.
A,
Deliberând, constată următoarele:
Prin încheierea penală nr. 22/CC/15.02.2010, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în baza art.23 al. 5 din Constituție rap. la art. 155 și la art. 159.pr.pen. a fost admisă propunerea Parchetului de pe lângă Tribunalul Timiș și s-a dispus prelungirea măsurii arestării preventive a inculpaților - minor, fiul lui și, născut la data de 28.08.1994 în A, jud. A, domiciliat în comuna, sat, nr. 182, jud. B, CNP - -, în prezent deținut în Arestul J T în baza mandatului de arestare preventivă nr. 103/09.12.2009 emis de Tribunalul Timiș, pe o perioadă de 15 zile, cu începere de la data de 16.02.2010 până la data de 02.03.2010 inclusiv și - minor, fiul lui și, născut la data de 18.12.1991 în M, jud. B, domiciliat în comuna, sat, nr. 182, jud. B, CNP - -, în prezent deținut în Arestul J T în baza mandatului de arestare preventivă nr. 101/09.12.2009 emis de Tribunalul Timiș, pe o perioadă de 20 zile, cu începere de la data de 22.02.2010 până la data de 13.03.2010 inclusiv.
n baza art.139 a C.P.P. fost respinsă cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara, formulată de apărătorul din oficiu al inculpaților și.
Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului și s-a dispus plata din fondul Ministerului Justiției a sumei de 200 lei, reprezentând onorariul avocaților din oficiu, către Baroul Timiș.
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Timișa reținut următoarele:
Prin referatul nr. 2085/P/2009 din 10.02.2010 al Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș, înregistrat pe rolul Tribunalului Timiș la data de 11.02.2010 sub număr dosar -, s-a solicitat prelungirea arestării preventive față de inculpatul cu 15 zile, de la data de 16.02.2010 până la data de 02.03.2010 și față de inculpatul cu 20 zile, de la data de 22.02.2010 până la data de 13.02.2010.
În motivarea propunerii s-a arătat că în sarcina inculpatului s-a reținut săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 26.Cod Penal raportat la art. 211 alin. 1 și 2 lit. b și alin. 21lit. a și b cu Cod Penal aplicarea art. 99.Cod Penal și în sarcina inculpatului s-a reținut săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 211 alin. 1 și 2 lit. b și art. 21lit. a și b cu Cod Penal aplicarea art. 99.p, constând în aceea că în data de 5/6.10.2009, inculpații, și au pătruns prin efracție în incinta barului SC SRL din, ocazie cu care a agresat pe numitul, care a decedat în urma agresiunii.
De asemenea, s-a mai arătat că inculpații minori au fost arestați pe o perioadă de 14, respectiv 19 zile, iar pe numele acestora au fost emise mandatele de arestare preventivă nr. 103 și nr. 101 de către Tribunalul Timiș, iar inculpatul major a fost arestat în lipsă pe o perioadă de 30 de zile, emițându-se mandatul de arestare preventivă nr. 102 de către Tribunalul Timiș.
Organele de urmărire penală au apreciat că prelungirea arestării preventive se impune întrucât pentru finalizarea cercetărilor mai sunt necesare: efectuarea de confruntări între inculpați; testarea inculpaților cu aparatul poligraf; întocmirea raportului de evaluare de către Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul Timiș pentru inculpatul; audieri de martori, examinarea bio-criminalistică a obiectelor și probelor biologice ridicate de la fața locului, inclusiv a unei expertize genetice prin compararea probelor ridicate și cele de referință a inculpaților, reaudierea inculpaților, prezentarea materialului de urmărire penală și emiterea unei soluții în cauză, iar raportat la gravitatea faptei săvârșite, lăsarea în libertate a inculpaților prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Din actele și lucrările dosarului de urmărire penală nr. 2085/P/2009 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Timiș, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin ordonanța nr. 2085/P/2009 din data de 09.12.2009, a fost pusă în mișcare acțiunea penală față de inculpatul, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prevăzute de art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. b, alin. 2 ind. 1 lit. a, b și alin. 3 Cod penal. Prin ordonanța cu același număr, din aceeași dată, a fost pusă în mișcare acțiunea penală față de inculpatul minor, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prevăzute de art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. b, alin. 2 ind. 1 lit. a, b Cod penal cu aplicarea art. 99 Cod penal, iar prin ordonanța cu același număr, din aceeași dată, a fost pusă în mișcare acțiunea penală față de inculpatul minor, pentru săvârșirea complicității la infracțiunea de tâlhărie prevăzute de art. 26 Cod penal raportat la art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. b, alin. 2 ind. 1 lit. a, b Cod penal cu aplicarea art. 99 Cod penal, în sarcina inculpaților reținându-se, în fapt, că în data de 5/6 octombrie 2009, împreună, s-au deplasat cu bicicletele în localitatea din județul T, cu scopul de a sustrage bunuri de la SC SRL, unde era paznic numitul. Inculpatul avea asupra sa un levier metalic. Ajunși la barul respectiv, l-a imobilizat pe și l-a tras în spatele barului, într-o grădină, lovindu-l cu pumnii și legându-l la nivelul gurii cu jacheta pe care o purta. I-a legat mâinile la spate cu șiretul pantofului victimei. În acest timp, inculpatul a forțat ușa barului cu levierul și a sustras din interior mai multe bunuri și bani. Inculpatul a rămas de pază în fața terasei barului. În urma agresiunilor suferite, victima a decedat în noaptea respectivă. Cei trei inculpații au părăsit locul faptei, iar inculpații și au plecat de la locul de reședință, loc., cu mașina unui prieten fiind depistați în data de 09.12.2009, iar inculpatul a părăsit teritoriul României, aflându-se în Germania.
Prin încheierea penală nr. 154/CC/09.12.2009 a Tribunalului Timișs -a dispus arestarea preventivă a inculpatului minor pentru o perioadă de 19 zile, de la 09.12.2009 până la 27.12.2009, emițându-se mandatul de arestare preventiva nr. 101/09.12.2009 și a inculpatului minor pentru o perioadă de 14 zile, de la 09.12.2009 până la 22.12.2009, emițându-se mandatul de arestare preventiva nr. 103/09.12.2009, iar pentru inculpatul major pe o perioadă de 30 de zile începând cu data prinderii, inculpatul fiind arestat în lipsă. Prin încheierea din 13.12.2009 a fost confirmat mandatul de executare nr. 102/02.12.2009 și s-a dispus punerea în executare a acestui începând din data de 12.12.2009, până la data de 10.01.2010 inclusiv.
Inculpații, în vârstă de 15 ani, și, în vârstă de 17 ani (la data comiterii faptei), sunt frați și locuiesc în localitatea, jud. În aceeași localitate locuiește și inculpatul, care este unchiul lor. În urma unei înțelegeri, cei trei s-au hotărât să se deplaseze în localitatea, cu scopul de a sparge un magazin care aparținea SC SRL, de unde urmau să sustragă bunuri precum țigări, alcool, dulciuri, pe care urmau să le vândă.
Inculpatul s-a înarmat cu un levier pentru a sparge lacătul de la intrarea în magazin. Au ajuns în localitatea în jurul orelor 23 00, și-au lăsat bicicletele undeva în câmp. În fața localului au remarcat pe numitul, o persoană în vârstă, care păzea imobilul.
În timp ce inculpatul s-a postat într-un loc cu vizibilitate pentru a asigura paza, inculpatul s-a apropiat de paznic și, prinzându-l de după cap, a încercat să-l îndepărteze de ușa de la intrare. În acest timp, inculpatul a spart lacătul și a intrat în magazin, adunând toate mărfurile care existau, țigări, dulciuri, băuturi intr-un sac pe care îl luase de acasă.
Întrucât paznicul care supraveghea localul a încercat să strige, inculpatul l-a strâns mai tare de gât și s-a deplasat cu el undeva în grădina din spatele barului, unde l-a legat de mâini și de picioare. Potrivit susținerilor inculpatului, la un moment dat inculpatul a venit în magazin și i-a spus acestuia că l-a legat pe și a plecat înapoi în spate, probabil cu scopul de a vedea dacă acesta nu se dezlegase sau pentru a se asigura că nu va scăpa. Inculpatul și inculpatul au observat ca unchiul lor s-a întors fără geaca pe care o avea pe el, dar au susținut că nu l-au întrebat ce s-a întâmplat cu acest obiect vestimentar și nici nu au cunoștință ce a făcut cu ea. Imediat după acest moment, inculpatul a luat sacul plin cu bunurile sustrase și toți trei au părăsit locul faptei, s-au deplasat pe câmp, unde le-au împărțit. Inculpatul a arătat că l-a întrebat pe inculpatul ce s-a întâmplat cu paznicul și dacă nu ar trebui să-l elibereze, dar nu s-a întors din drum pentru că îi era teamă să nu fie prins. În ziua următoare, victima a fost găsită cu mâinile legate, cu fața înfășurată cu o jachetă, fiind decedat. Ulterior, inculpații și s-au deplasat în localitatea A, la locuința martorului, căruia i-au dat de înțeles că se ascund de poliție. Acest martor, în declarația data la fila 82 dosar, a susținut că inculpații aveau asupra lor țigări pe care le-au vândut la diverse persoane cu un preț sub valoarea lor. Faptul vânzării țigărilor a fost confirmat și de alte persoane audiate de procuror, care au susținut că au cumpărat cartușe de țigări de la inculpatul.
Ulterior a fost depistat și inculpatul, care, audiat cu ocazia confirmării mandatului de arestare preventivă, a declarat că cel care a imobilizat victima a fost inculpatul.
Prin încheierea penală nr. 158/CC din data de 18 decembrie 2009, pronunțată în dosar nr-, Tribunalul Timișa admis propunerea de prelungire a arestării preventive față de inculpații pe o perioadă de 15 zile, (22.12.2009 - 05.01.2010, inclusiv) și pe o perioadă de 20 zile, (27.12.2009 - 15.01.2010, inclusiv).
Prin încheierea penală nr. 1/CC din data de 02.01. 2010, pronunțată în dosar nr- Tribunalul Timișa admis propunerea de prelungire a arestării preventive față de inculpații pe o perioadă de 15 zile, (05.01.2010 - 19.01.2010, inclusiv), pe o perioadă de 20 zile, (15.01.2010 - 03.02.2010, inclusiv), și pe o perioadă de 20 zile, (10.01.2010 - 08.02.2010, inclusiv).
Prin încheierea penală nr. 6/CC din data de 15.01. 2010, pronunțată în dosar nr- Tribunalul Timișa admis propunerea de prelungire a arestării preventive față de inculpatul pe o perioadă de 15 zile, (19.01.2010 - 02.02.2010, inclusiv).
Prin încheierea penală nr. 16/CC din 29.01.2010 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, s-a dispus prelungirea măsurii arestării preventive față de inculpatul, pentru o perioadă de 15 zile, cu începere de la data de 02.02.2010 până la 16.02.2010, inclusiv și față de inculpatul pentru o perioadă de 20 de zile, cu începere de la data de 03.02.2010 până la 22.02.2010, inclusiv.
Examinând materialul existent până în acest moment la dosarul de urmărire penală, Tribunalul Timișa constatat că există indicii, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că inculpații au săvârșit faptele pentru care sunt cercetați.
Potrivit dispozițiilor art. 155.C.P.P. în cursul urmăririi penale arestarea preventivă a inculpatului poate fi prelungită, în caz de necesitate și motivat, dacă temeiurile care au determinat arestarea inițială impun în continuare privarea de libertate sau există temeiuri noi, care să justifice o asemenea privare de libertate.
Raportându-se la materialul de urmărire penală, instanța de fond a apreciat că subzistă temeiurile pentru care a fost luată măsura arestării preventive față de inculpați, măsură preventivă luată în condiții de legalitate și temeinicie, existând date suficiente din care să rezulte presupunerea rezonabilă că fapta susceptibilă a întruni elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie a fost săvârșită de către inculpați, fiind deci îndeplinite condițiile impuse de art. 143 Cpp.
De asemenea, s-a constatat că sunt întrunite cumulativ exigențele imperative ale art. 148 lit. f Cod procedură penală, în sensul că există indicii temeinice că inculpații au săvârșit o infracțiune care este pedepsită de legea penală cu închisoare mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea în libertate a acestora prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, în raport de persoana inculpaților (care au comis o faptă cu violență), modul și mijloacele de săvârșire.
În ceea ce privește respectarea dreptului la libertate al inculpaților, în sensul că măsura arestării preventive are un caracter excepțional, starea de libertate fiind cea normală, fiind de neadmis menținerea stării de arest preventiv peste limite rezonabile, prin raportare la jurisprudența CEDO, tribunalul a reținut că aprecierea limitelor rezonabile ale unei măsuri preventive trebuie să se facă luându-se în considerare circumstanțele concrete ale fiecărui caz, pentru a se constata în ce măsură există indicii precise cu privire la un interes public real care are o pondere mai mare decât cea a regulii generale a judecării în stare de libertate, fără a se aduce atingere prezumției de nevinovăție, în sensul de a se urmări existența unui just echilibru între măsura arestării preventive, pe de o parte, și interesul public de protecție a cetățenilor.
În aceste condiții, tribunalul a apreciat că la acest moment procesual interesul general prevalează în raport cu interesul inculpaților de a fi judecați în stare de libertate. Astfel, s-a reținut că presupunerea rezonabilă privește o faptă gravă, de un impact social deosebit, viața omului și proprietatea fiind cele mai importante valori sociale protejate de legea penală și Constituția României.
Pentru toate aceste considerente, având în vedere că actele de urmărire penală învederate în propunerea de prelungire a măsurii arestării preventive sunt necesare pentru finalizarea urmăririi penale, tribunalul, în baza dispozițiilor art. 23 al. 5 din Constituție rap. la art. 155 și la art. 159 Cod procedură penală, a admis propunerea, dispunând prelungirea arestării preventive a inculpatului pe o perioadă de 15 zile, începând cu data de 16.02.2010 până la data de 02.03.2010 inclusiv și a inculpatului pe o perioadă de 20 zile, începând cu data de 22.02.2010 până la data de 13.03.2010 inclusiv.
Întrucât temeiurile care au determinat luarea și prelungirea măsurii arestării nu s-au schimbat, în baza art. 139.C.P.P. a respins cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara, formulată de apărătorul din oficiu al inculpaților și.
Împotriva încheierii penale nr. 22/CC/15.02.2010 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, au declarat recurs, în termen legal, inculpații și solicitând cercetarea în stare de libertate.
Recursurile nu au fost motivate în scris, iar susținerile orale ale inculpaților au fost consemnate în partea introductivă a prezentei decizii.
Analizând legalitatea și temeinicia încheierii penale recurate prin prisma motivelor de recurs precum și din oficiu conform art. 3856alin. 3.pr.pen. instanța de recurs apreciază că hotărârea primei instanțe este temeinică și legală, în deplină concordanță cu dispozițiile art. 155 - 159.C.P.P. art. 143 alin. 1 C.P.P. și 148.C.P.P. precum și art. 5 din Convenția Europeana a Drepturilor Omului, recursul fiind nefondat pentru următoarele considerente:
Instanța de recurs constată că potrivit dispozițiilor art. 155 alin. 1.C.P.P. "arestarea inculpatului dispusă de instanță poate fi prelungită, în cursul urmăririi penale, motivat, dacă temeiurile care au determinat arestarea inițială impun în continuare privarea de libertate sau există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate". În acest context, sub aspectul temeiurilor inițiale care au condus la privarea de liberate a inculpaților în mod corect s-a reținut că raportat la materialul de urmărire penală acestea subzistă în continuare, existând date suficiente din care să rezulte presupunerea rezonabilă că inculpații au săvârșit infracțiunile reținute în sarcina lor de organul de urmărire penală.
În mod corect prima instanță a reținut că în cauză sunt incidente în continuare dispozițiile art. 143 al. 1 și art. 148 lit. f C.P.P. respectiv că sunt indicii temeinice privind săvârșirea de către inculpați a unei fapte pentru care legea penală prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea sa în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică, date fiind circumstanțele reale reținute drept cadru al comiterii faptei, natura acesteia și rezonanța publică. Astfel, din probatoriul administrat în cursul urmăririi penale rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul ar fi săvârșit infracțiunile prev. de art. 26.Cod Penal raportat la art. 211 alin. 1 și 2 lit. b și alin. 21lit. a și b cu Cod Penal aplicarea art. 99.Cod Penal, iar inculpatul ar fi săvârșit infracțiunile prev. de art. 211 alin. 1 și 2 lit. b și art. 21lit. a și b cu Cod Penal aplicarea art. 99.Cod Penal constând în aceea că în data de 5/6.10.2009, inculpații, și au pătruns prin efracție, în incinta barului SC SRL din, ocazie cu care a agresat pe numitul care a decedat în urma agresiunii. În acest sens, mai trebuie reținut că potrivit dispozițiilor art. 681.C.P.P. art. 139 și 160 C.P.P. măsurile preventive necesită existența presupunerii rezonabile privind săvârșirea faptelor imputate inculpatului, iar față de probatoriul administrat până în acest moment există date care susțin acest fapt.
Este adevărat că detenția preventivă trebuie să aibă un caracter excepțional, starea de libertate fiind starea normală - și ea nu trebuie să se prelungească dincolo de limitele rezonabile - independent de faptul că ea se va computa sau nu din pedeapsă, însă în jurisprudența constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului se arată și că aprecierea limitelor rezonabile ale unei detenții provizorii se face luându-se în considerare circumstanțele concrete ale fiecărui caz, pentru a vedea în ce măsură "există indicii precise cu privire la un interes public real care, fără a fi adusă atingere prezumției de nevinovăție, are o pondere mai mare decât cea a regulii generale a judecării în stare de libertate" (cauzele Labita Italia, Neumeister Austria, Stasaitis Lituania). Prin urmare, instanța este obligată să vegheze la un just echilibru între durata măsurii privării de libertate pe de o parte și interesul public de protecție a cetățenilor împotriva comiterii de infracțiuni grave, dedus din modul de săvârșire al faptei cu privire la care există indicii că a avut loc cu participarea inculpatului și din consecințele acesteia.
În condițiile speței, la acest moment interesul general prevalează încă în raport cu interesul inculpatului de a fi pus în stare de libertate. În acest sens, se reține că presupunerea rezonabilă privește fapte grave, că aceasta implica activitatea mai multor persoane, că faptele aduc atingere unora dintre cele mai importante valori sociale, viața și patrimoniul persoanei, iar asemenea fapte, neurmate de o ripostă fermă a societății, ar crea făptuitorilor impresia că pot persista în sfidarea legii, ar echivala cu încurajarea tacită a acestora și a altora la săvârșirea unor fapte similare. Asemenea fapte, impun obligația statului de a lua toate măsurile necesare pentru a crea siguranța cetățenilor și respectarea ordinii publice, pentru a nu se întreține climatul infracțional și a nu conduce la scăderea încrederii populației în capacitatea de protecție a organelor statului. Pe de altă parte, așa cum s-a arătat în propunerea de prelungire a măsurii arestării preventive, urmează a se administra probe noi pentru a fi descoperită întreaga activitate infracțională, iar prelungirea stării de arest a inculpaților constituie o garanței pentru desfășurarea în bune condiții a urmăririi penale.
Astfel fiind, în baza art. 38515alin. 1 pct. 1 lit. b instanța C.P.P. va respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații și împotriva încheierii penale nr. 22/CC/15.02.2010 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
În temeiul art. 192 alin. 2.C.P.P. constatând culpa procesuală a inculpaților în declararea unor căi de atac nefondate, va obliga fiecare inculpat la plata a câte 150 lei, cheltuieli judiciare către stat în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În temeiul art. 38515pct. 1 lit. b respinge C.P.P. ca nefondate recursurile declarate de inculpații și împotriva încheierii penale nr. 22/CC/15.02.2010, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
În temeiul art. 192 alin. 2.C.P.P. obligă fiecare inculpat la plata a câte 150 lei, cheltuieli judiciare către stat în recurs.
Dispune plata din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților către Baroul Timișa sumei de 200 lei, onorariu avocat oficiu.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 18.02.2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR 3: Anca Nacu
G - - - - -
GREFIER,
- -
Red. /18.02.2010
Tehnored./2 ex./22.02.2010
Prima instanță:
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2711
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR-
MINUTA DECIZIEI PENALE NR. 187/R
Ședința publică din 18 februarie 2010
În temeiul art. 38515pct. 1 lit. b respinge C.P.P. ca nefondate recursurile declarate de inculpații și împotriva încheierii penale nr. 22/CC/15.02.2010, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
În temeiul art. 192 alin. 2.C.P.P. obligă fiecare inculpat la plata a câte 150 lei, cheltuieli judiciare către stat în recurs.
Dispune plata din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților către Baroul Timișa sumei de 200 lei, onorariu avocat oficiu.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 18.02.2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
G - - - - -
Președinte:Gheorghe BugarskyJudecători:Gheorghe Bugarsky, Laura Bogdan, Anca Nacu
