Liberare provizorie sub control judiciar. Decizia 186/2010. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2711
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 186/
Ședința publică din 18 februarie 2010
PREȘEDINTE: G -
JUDECĂTOR 1: Gheorghe Bugarsky
JUDECĂTOR 2: Laura Bogdan
GREFIER: - -
Ministerul Public este reprezentat de procuror din cadrul - Serviciul Teritorial Timișoara.
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva încheierii penale nr. 69/PI/01.02.2010, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă inculpatul recurent personal, în stare de arest, asistat de avocat ales din cadrul Baroului
Procedura legal îndeplinită.
După deschiderea dezbaterilor, s-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care nemaifiind formulate cereri și invocate excepții, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Avocat solicită admiterea recursului declarat de inculpat în temeiul art. 38515pct. 2 lit. d C.P.P. casarea încheierii atacate și în rejudecare să se dispună admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar. Arată că de la momentul formulării cererii situația procesuală a inculpatului s-a schimbat, inculpatul nemaifiind urmărit penal pentru comiterea infracțiunii de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, ci pentru complicitate la abuz în serviciu, fals și uz de fals. Această schimbare a încadrării juridice este favorabilă inculpatului, cercetarea și urmărirea penală sunt încheiate, urmând ca materialul de urmărire penală să fie prezentat luni, 22 februarie 2010. Consideră că cererea de liberare provizorie sub control judiciar este fondată, inculpatul fiind arestat de 6 luni, urmărirea penală este începută de 1 an și J, inculpatul este de bună credință, s-a prezentat în fața organelor de urmărire penală, precum și în fața instanței, a dat declarații, a colaborat cu organele de urmărire penală și toate probele au fost administrate. Prin lăsarea în libertate inculpatul nu mai poate zădărnici aflarea adevărului, nu prezintă pericol pentru ordinea publică, sunt doi ani de la comiterea faptelor și trebuie avută în vedere și atitudinea sinceră a inculpatului la urmărirea penală, acesta ajutând la descoperirea altor făptuitori și a altor fapte. Solicită admiterea recursului, casarea încheierii și în rejudecare admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar, cu obligațiile ce se impun în sarcina inculpatului.
Procurorul pune concluzii de respingere, ca nefondat, a recursului formulat de inculpat și menținerea încheierii atacate ca fiind temeinică și legală, nefiind îndeplinite condițiile generale și speciale pentru punerea în libertate a inculpatului pentru a nu influența martori și probe, urmărirea penală este în curs și subzistă temeiurile care au dus la arestarea preventivă a inculpatului.
Inculpatul recurent solicită admiterea recursului, regretă săvârșirea faptelor și dorește să fie cercetat în libertate.
A,
Deliberând, constată următoarele:
Prin încheierea penală nr. 69/PI/01.02.2010, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în baza art. 1608aal. 6.C.P.P. a fost respinsă ca neîntemeiată cererea de liberare provizorie sub control judiciar, formulată de inculpatul, fiul lui și, născut la data de 20 iulie 1975 în L, jud. A, domiciliat în A, str. -,. 25,. A,.4,. 9, jud. A, cu reședința în, nr. 321, jud. A, CNP -, deținut în Arestul IPJ T, cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art. art. 215 al. 1, 2, 5.Cod Penal cu aplic. art. 41 alin. 2.Cod Penal, art. 288 al. 1.Cod Penal cu aplic. art. 41 al. 2.Cod Penal, art. 290.Cod Penal cu aplic. art. 41 al. 2.Cod Penal, art. 291.Cod Penal cu aplic. art. 41 al. 2.Cod Penal și art. 323 al. 1.Cod Penal, totul cu aplic. art. 33 lit. a
Cod PenalÎn baza art.192 alin.2 inculpatul C.P.P. a fost obligat la 50 lei cheltuieli judiciare față de stat.
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Timișa reținut că prin cererea introdusă și înregistrată la Tribunalul Timiș sub nr- la data de 25.01.2010, inculpatul a solicitat liberarea sa provizorie sub control judiciar de sub puterea mandatului de arestare preventivă emis de Tribunalul Timiș.
În motivarea cererii, inculpatul a arătat că sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art. 11 și 20 din Constituția României revizuită, precum și prevederile art. 5 parag. 3 din CEDO, în sensul că "Orice persoană arestată sau deținută, în condițiile prevăzute de paragraful 1 lit. c, trebuie adusă de îndată înaintea unui judecător sau a altui magistrat împuternicit prin lege cu exercitarea atribuțiilor judiciare și are dreptul de a fi judecat într-un termen rezonabil sau eliberat în cursul procedurii".
S-a mai arătat că, la soluționarea cererii trebuie avute în vedere atât etapa procesuală în care se află cauza, cât și faptul că în cauză nu există nici o probă că lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta vreo formă de pericol concret pentru ordinea publică, aspecte avute în vedere la luarea și prelungirea măsurii arestului preventiv nefiind compatibile cu standardele impuse de jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului.
De asemenea, nu trebuie omis din analiza jurisdicțională nici termenul care s-a scurs de la momentul luării măsurii arestului preventiv față de inculpat, acesta este arestat mai bine de 3 luni, termen care induce în mod direct ideea aneantizării pericolului care ar afecta ordinea publică în cazul în care inculpatul ar fi pus în libertate. Totodată, s-a precizat că de la comiterea faptelor s-a scurs un interval de timp de mai bine de un an și J și s-a solicitat să se țină seama și de atitudinea sinceră și cooperantă cu organele de urmărire penală a inculpatului.
Cererea a fost redactată de apărător și însușită de inculpat la termenul de judecată din 01 februarie 2010, care a precizat că are cunoștință de situațiile în care se poate dispune revocarea liberării provizorii sub control judiciar.
În probațiune, instanța a dispus din oficiu atașarea dosarului nr. 23/P/2009 al Ministerului Public - Direcția Națională Anticorupție - Serviciu Teritorial Timișoara.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța de fond a reținut că:
Prin ordonanța nr. 23/P/2009 emisă la data de 09.10.2009, Ministerul Public - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Timișa pus în mișcare acțiunea penală împotriva inculpatului pentru comiterea infracțiunilor prev. de art. 215 al. 1, 2, 5.Cod Penal cu aplic. art. 41 alin. 2.Cod Penal, art. 288 al. 1.Cod Penal cu aplic. art. 41 al. 2.Cod Penal, art. 290.Cod Penal cu aplic. art. 41 al. 2.Cod Penal, art. 291.Cod Penal cu aplic. art. 41 al. 2.Cod Penal și art. 323 al. 1.Cod Penal, totul cu aplic. art. 33 lit. a Cod Penal, constând în aceea că a, profitând de atribuțiile pe care le avea, prin încălcarea acelor atribuții, a acordat mai multor persoane credite bancare, fără ca în mod legal acele persoane să poată beneficia de credite, nefiind, pe baza unor documente false, banii primiți de acele persoane fiind remiși administratorilor unor societăți comerciale care întocmiseră în fals actele necesare pentru ca acele persoane să poată accesa creditele pe care le obținuseră.
În acest sens, fiind contactată de învinuiții, și, administratori ai, și, direct în cazul primilor doi învinuiți și prin intermediul unei alte persoane în cazul celui de al treilea, deoarece acestora nu li se mai puteau aproba acordarea altor credite, la sugestia învinuitei a au contactat alte persoane care acceptau să solicite acordarea unor credite, urmând ca banii obținuți să îi remită celor trei inculpați, solicitanții creditelor urmând a primi pentru faptul că fuseseră de acord a solicita credite, diferite sume de bani cuprinse între câteva sute de lei și 1.000 Euro.
Pentru identificarea acelor persoane, tot la sugestia inculpatei a, administratorii societăților comerciale anterior menționate au solicitat sprijinul angajaților firmelor ai căror administratori erau, solicitându-le acelor persoane angajarea unor credite bancare, angajându-se că vor achita ei ratele aferente acelor credite, deși puteau și aveau reprezentarea că posibilitatea achitării ratelor era peste capacitatea lor de rambursare, atâta timp cât cei trei inculpați și nici societățile comerciale ai căror administratori erau nu dispuneau de posibilitățile financiare și nici de veniturile necesare rambursării acelor credite.
Ulterior, după ce ceilalți angajați ai acelor societăți comerciale care nu solicitaseră credite nu au mai fost de acord să întocmească cereri de acordare a unor credite, tot la sugestia învinuitei a, cei trei inculpați mai sus menționați au căutat și identificat alte persoane care să fie de acord a solicita acordarea unor credite, iar banii obținuți în urma aprobării acelor credite să îi remită învinuiților, și, scop în care primii doi inculpați au apelat la ajutorul inculpaților, și pentru găsirea altor persoane dispuse a solicita credite iar banii obținuți să îi remită administratorilor.
Deoarece numărul documentelor ce purtau ștampilele acelorași firme crescuse, la sugestia inculpatei a, în activitatea de obținerea a creditelor a fost cooptat și angrenat și inculpatul A, administrator al Realy Cons, firmă ai cărei angajați fără forme legale au solicitat credite iar banii obținuți i-au remis inculpatului, inculpatul A desfășurând și activități menite a identifica noi persoane care să obțină credite și să remită sumele de bani obținute inculpatului, edificator în acest sens fiind procesul verbal încheiat în data de 09.09.2009.
În scopul obținerii acelor credite, administratorii celor trei societăți comerciale anterior menționate au întocmit în fals contracte de muncă fictive, prin care au atestat în mode nereal că acele persoane erau angajate ale acelor societăți comerciale, sau, în cazul persoanelor angajate ale acelor firme, le-au falsificat contractele de muncă prin ștergerea salariului înscris și suprascrierea unui salariu mult superior, sens în care întocmeau adeverințe de salariu nereale în care au consemnat sume mult mai mari decât cele ce le primeau în realitate acele persoane cu titlul de venit.
Ulterior, au mai fost identificate și alte adeverințe de salariu și contracte de muncă falsificate ce au fost folosite la acordarea unor credite, acele adeverințe având aplicate ștampile ale Săvârșin, jud. A (având ca asociat unic și administrator pe ), (având ca asociat și administrator pe ), TRANS (având ca administrator și asociat pe ), (având ca administrator și asociat unic pe ) și (având ca administrator și asociat unic tot pe ), toate aceste credite fiind acordate cu încălcarea normelor interne și procedurilor ce reglementau acordarea creditelor.
Prin încheierea nr. 134/CC din 09.10.2009 a Tribunalului Timiș, s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului, pe o perioadă de 29 de zile; iar ulterior arestarea preventivă a inculpatului a fost prelungită.
Din cercetările efectuate în cauză, s-a stabilit că inculpatul, împreună cu învinuiții și, administratori ai, și, la sugestia învinuitei a au contactat persoane care acceptau să solicite acordarea unor credite, urmând ca banii obținuți să îi remită celor trei inculpați, solicitanții creditelor urmând a primi pentru faptul că fuseseră de acord a solicita credite, diferite sume de bani cuprinse între câteva sute de lei și 1.000 Euro.
Pentru identificarea acelor persoane, tot la sugestia inculpatei a, administratorii societăților comerciale anterior menționate au solicitat sprijinul angajaților firmelor ai căror administratori erau, solicitându-le acelor persoane angajarea unor credite bancare, angajându-se că vor achita ei ratele aferente acelor credite, deși puteau și aveau reprezentarea că posibilitatea achitării ratelor era peste capacitatea lor de rambursare, atâta timp cât cei trei inculpați și nici societățile comerciale ai căror administratori erau nu dispuneau de posibilitățile financiare și nici de veniturile necesare rambursării acelor credite.
Ulterior, după ce angajați societăților comerciale care nu solicitaseră credite nu au mai fost de acord să întocmească cereri de acordare a unor credite, tot la sugestia învinuitei a, cei trei inculpați mai sus menționați au căutat și identificat alte persoane care să fie de acord a solicita acordarea unor credite iar banii obținuți în urma aprobării acelor credite să îi remită învinuiților, și, scop în care primii doi inculpați au apelat la ajutorul inculpaților, și pentru găsirea altor persoane dispuse a solicita credite iar banii obținuți să îi remită administratorilor, care constituie comiterea infracțiunilor prev. de art. 215 al. 1, 2, 5.Cod Penal cu aplic. art. 41 alin. 2.Cod Penal, art. 288 al. 1.Cod Penal cu aplic. art. 41 al. 2.Cod Penal, art. 290.Cod Penal cu aplic. art. 41 al. 2.Cod Penal, art. 291.Cod Penal cu aplic. art. 41 al. 2.Cod Penal și art. 323 al. 1.Cod Penal, totul cu aplic. art. 33 lit. a Cod Penal, pedepsită cu închisoarea de la 3 la 15 de ani și interzicerea unor drepturi.
Având a se pronunța cu privire la cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de către inculpat, instanța de fond a constatat că aceasta este admisibilă în principiu, îndeplinind sub aspect formal condițiile prevăzute de art. 160 ind. 2.C.P.P. în sensul că infracțiunile pentru care este cercetat inculpatul sunt pedepsite cu pedeapsa închisorii care nu depășește 18 ani.
Examinând însă temeinicia cererii de liberare provizorie sub control judiciar, s-a constatat că sub acest aspect cererea este neîntemeiată, din următoarele considerente:
Inculpatul a fost arestat preventiv, cu motivarea reținută mai sus, pentru săvârșirea unor infracțiuni grave împreună cu mai multe persoane, cu o periculozitate ridicată, cu impact deosebit pentru ordinea socială și siguranța publică.
Prin urmare, față de temeiurile care au fost avute în vedere la arestarea preventivă a inculpatului și ulterior la prelungirea arestării preventive, s-a apreciat că nu se justifică cercetarea inculpatului în stare de libertate, prin liberare provizorie sub control judiciar, raportat la modalitatea de comitere a faptelor mai sus descrise și la gravitatea concretă a acestora, dar și la pericolul concret pentru ordinea publică care trebuie avut în vedere de instanță, în condițiile în care acest pericol nu s-a diminuat de maniera de a duce la cercetarea inculpatului în libertate prin liberarea provizorie sub control judiciar.
Or, raportat la natura și gravitatea infracțiunilor săvârșite și la contribuția inculpatului la săvârșirea faptelor, astfel cum rezultă din probele administrate până în prezent în cauză, dar și la starea de pericol creată prin vătămarea adusă relațiilor sociale privind proprietatea, Tribunalul Timișa apreciat că nu se impune în prezent liberarea provizorie sub control judiciar a inculpatului.
Totodată, s-a mai reținut că în raport de momentul procesual în care se află dosarul, în faza de urmărire penală, nu este oportună liberarea provizorie sub control judiciar a inculpatului, atât din perspectiva posibilității ca o dată pus în libertate să existe posibilitatea încercării, influențării altor persoane implicate în cauză (în condițiile în care s-a început urmărirea penală și au fost audiate în ultima perioadă de timp un număr foarte mare de persoane care au implicare în activitatea ilegală desfășurată de inculpatul și ceilalți inculpați din dosar), dar și prin prisma sentimentului de insecuritate socială care s-ar induce în continuarea în rândul opiniei publice prin cercetarea în libertate a inculpatului acuzat de săvârșirea unor infracțiuni (mai sus arătate), împreună cu un grup mare de persoane.
De asemenea, s-a reținut că nu este oportună cercetarea inculpatului în libertate în condițiile în care se justifică menținerea inculpatului în arest preventiv și prin raportare la art. 5 paragraful 3 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului, câtă vreme arestarea și prelungirea s-au bazat pe motive pertinente și suficiente a le justifica, mai ales că o detenție de circa 4 luni nu depășește un termen rezonabil, având în vedere complexitatea ridicată a cauzei, precum și stadiul procesual al urmăririi penale în care se află cauza.
Referirile formulate în apărare cu privire la verificarea dacă o altă măsură procesuală mai puțin restrictivă nu ar fi mai proprie în raport cu circumstanțele cauzei, instanța de fond a constatat că, de la privarea de libertate a inculpatului (09.10.2009) și până în prezent, nu au fost relevate aspecte care să justifice depășirea limitelor unui termen rezonabil cu privire la durata în timp a măsurii, și nici împrejurări de natură a impune lăsarea în libertate a inculpatului prin liberarea provizorie sub control judiciar, în condițiile în care în perioadă scursă de la arestarea preventivă și până în prezent nu a dispărut pericolul pentru ordinea publică prin lăsarea inculpatului în libertate.
Împotriva acestei încheieri penale a declarat recurs inculpatul, recursul nefiind motivat în scris ci doar oral în ziua judecății de către apărătorul ales al acestuia, iar motivele de recurs expuse se află în practicaua prezentei hotărâri.
Examinând încheierea penală recurată prin prisma motivelor de recurs invocate, dar și sub toate aspectele de fapt și de drept, potrivit disp. art. 3856alin. 3.C.P.P. instanța constată că recursul formulat de către inculpatul este nefondat, hotărârea Tribunalului Timiș fiind temeinică și legală.
Instanța constată că în speța de față subzistă temeiurile care au condus la luarea măsurii arestării preventive, indiferent de faptul că încadrarea juridică a faptelor reținute inițial în sarcina inculpatului poate fi schimbată pe parcursul urmăririi penale, fiind îndeplinite în continuare cerințele prevăzute de art. 143 și art. 148 lit. f C.P.P. în sensul că sunt indicii temeinice că inculpatul ar fi săvârșit infracțiunea reținută în sarcina sa de către organul de urmărire penală, unele din aceste infracțiuni fiind pedepsite de către legea penală cu închisoare mai mare de 4 ani, iar punerea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică, raportat la natura acuzațiilor aduse acestuia de către organele de urmărire penală, acuzații referitoare la activități infracționale realizate într-un context amplu și care ar fi pus în pericol relațiile sociale referitoare la dreptul de proprietate.
Este adevărat că regula în procesul penal este cercetarea inculpaților în stare de libertate, însă în prezenta speță raportat la toate particularitățile ei, este nevoie ca inculpatul să fie cercetat în stare de arest preventiv, deoarece în această modalitate se poate asigura buna desfășurare a procesului penal și implicit aflarea adevărului, fiind prioritar interesul general de apărare al ordinii publice față de interesul particular al inculpatului de a fi cercetat în stare de libertate.
Punerea în libertate a inculpatului ar crea în rândul opiniei publice o stare de insecuritate, de neliniște, ar duce la concluzia că organele judiciare nu pot combate fenomenele infracționale grave, cu impact deosebit pentru ordinea socială, astfel că se impune în continuare privarea temporară de libertate a inculpatului, a cărei durată este rezonabilă raportat la particularitățile cauzei, în dosar fiind cercetați mai mulți inculpați, fiind nevoie de o cercetare amplă pentru depistarea tuturor actelor infracționale, volumul actelor de urmărire penală fiind unul foarte mare.
Deoarece există posibilitatea ca inculpatul să influențeze și alte persoane implicate în cauză, dar și pentru argumentele arătate mai sus, lăsarea în libertate a inculpatului nu se impune nici măcar în această formă a liberării provizorii sub control judiciar, așa cum s-a solicitat de către inculpat, astfel că soluția Tribunalului Timiș de respingere a acestei cereri, apare temeinică și legală.
Pentru toate aceste considerente, văzând că argumentele prezentate de către inculpat, respectiv timpul scurs de la începerea urmăririi penale, timpul scurs de la momentul arestării preventive, comportamentul procesual al inculpatului, nu sunt elemente de natură să conducă la punerea în libertate a inculpatului, raportat la particularitățile cauzei, acuzațiile grave aduse inculpatului, amploarea fenomenului infracțional la care este bănuit că a contribuit, instanța apreciază că în prezentul moment procesual nu se impune admiterea unei cereri de liberare provizorie sub control judiciar și în consecință, recursul formulat de către inculpat urmează a fi respins.
Văzând și disp. art. 192 alin. 2.C.P.P.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În temeiul art. 38515pct. 1 lit. b respinge C.P.P. ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii penale nr. 69/PI/01.02.2010, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
În temeiul art. 192 alin. 2.C.P.P. obligă inculpatul la plata sumei de 100 lei, cheltuieli judiciare către stat în recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 18.02.2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR 3: Anca Nacu
G - - - - -
GREFIER,
- -
Red. Gh./01.03.2010
Tehnored./2 ex./01.03.2010
Prima instanță:
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2711
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR-
MINUTA DECIZIEI PENALE NR. 186/
Ședința publică din 18 februarie 2010
În temeiul art. 38515pct. 1 lit. b respinge C.P.P. ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii penale nr. 69/PI/01.02.2010, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
În temeiul art. 192 alin. 2.C.P.P. obligă inculpatul la plata sumei de 100 lei, cheltuieli judiciare către stat în recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 18.02.2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
G - - - - -
Președinte:Gheorghe BugarskyJudecători:Gheorghe Bugarsky, Laura Bogdan, Anca Nacu
