Plangere impotriva rezolutiei procurorului. Decizia 378/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
Dosar nr-
DECIZIA PENALĂ NR.378/R/2008
Ședința publică din 26 iunie 2008
PREȘEDINTE: Condrovici Adela JUDECĂTOR 2: Sotoc Daniela
JUDECĂTOR 3: Crișan Marinela
Judecător: - - - vicepreședintele instanței
Procuror:
Grefier:
Desfășurarea ședinței de judecată s-a înregistrat cu mijloace tehnice audio potrivit prevederilor art.304 alin.1 Cod procedură penală.
S-a luat în examinare recursul penal declarat de petentul recurent, domiciliat în B,-, bloc 1,.4,.24, județul I, împotriva sentinței penale nr.4 din 22 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Bihor, având ca obiect plângere împotriva rezoluțiilor sau ordonanțelor procurorului de netrimitere în judecată, potrivit dispozițiilor art.278/1 Cod procedură penală.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă pentru intimatul lipsă, reprezentantul acestuia avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr.23/2008 emisă de Baroul Bihor - Cabinet Individual de avocat, lipsă fiind și petentul recurent.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, în sensul celor de mai sus, după care:
Nefiind alte cereri sau chestiuni prealabile, curtea acordă cuvântul în susținerea recursului.
Reprezentanta intimatului avocat solicită respingerea recursului ca nefondat, menținându-se hotărârea atacată ca legală și temeinică, având în vedere că din întreg probatoriul administrat în cauză rezultă că intimatul s-a aflat în stare de legitimă apărare și din actele medicale aflate la dosar rezultă mușcăturile pe care le-a avut și șocul psihic provocat.
Procurorul pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat, menținerea hotărârii atacate ca legală și temeinică, având în vedere că din probele de la dosar rezultă că intimatul s-a apărat de agresiunea câinelui asmuțit asupra sa.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului penal de față, din actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin sentința penală nr.4 din 22 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosarul penal nr-, în baza art.278/1 alin.8 lit.a Cod procedură penală, a fost respinsă ca nefondată plângerea formulată de petentul, împotriva Ordonanței Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor emisă în dosar nr.298/P/2004 la data de 19 mai 2005, păstrată prin Rezoluția prim procurorului Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor din 21 iunie 2005 din dosar nr.185/VIII.1/2005, pe care a menținut-o ca legală și temeinică.
În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală, a obligat petentul la 400 lei cheltuieli judiciare în favoarea statului.
Pentru a pronunța astfel, tribunalul a onstatat că, prin cererea înregistrată la această instanță la data de 15 iulie 2005 sub nr. de mai sus, petentul a solicitat admiterea acesteia, infirmarea soluțiilor pronunțate de procurori și în principal reținerea cauzei spre judecare iar în subsidiar trimiterea cauzei la parchet pentru efectuarea cercetărilor în ce privește pe intimatul, pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat prev. de art. 20 Cod penal raportat la art. 174-175 lit. i Cod penal.
Totodată se constituie parte civilă în cauză.
În motivarea plângerii sale arată că starea de fapt reținută de procurori nu este cea reală întrucât cel care a intervenit în discuția dintre el și prietena sa a fost intimatul, care l-a incitat și că nu se poate vorbi despre un atac în condițiile în care intimatul l-a lovit pe petent cu un cuțit, punându-i viața în pericol.
Verificând actele și lucrările de la dosar, instanța constată în fapt următoarele:
Prin Ordonanța din 19 mai 2005 emisă în dosar nr. 298/P/2004, Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihora dispus neînceperea urmăririi penale față de intimatul în ce privește săvârșirea infracțiunii prev. de art. 20 Cod penal raportat la art. 174-175 lit. i Cod penal și declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Oradea și continuarea cercetărilor față de petentul în ce privește săvârșirea infracțiunii prev. de art. 12 pct. 1 din OUG55/2002.
Această soluție s-a menținut prin Ordonanța din 21 iulie 2005 dată de Prim Procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor în dosar nr.185/VIII.1/2005 prin care s-a respins plângerea formulată de petentul.
Pentru a pronunța ordonanța atacată, Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihora constatat în fapt următoarele:
Petentul s-a împrietenit cu numita în cursul anului 1999, însă după ce a fost cunoscut de părinții acesteia, părinții i-au recomandat fiicei lor să întrerupă relațiile deoarece era posesiv și agresiv.
În vara anului 1999 petentul l-a lovit pe tatăl numitei, când acesta întâlnindu-l în oraș i-a cerut să-i lase fiica în.
În data de 16 aprilie 2004 numita l-a vizitat pe petent la domiciliu însă acesta nu a mai lăsat-o să se reîntoarcă acasă până în data de 18 aprilie 2004 când l-a agresat pe tatăl acesteia în casa scărilor. De la acea dată și până în luna iunie 2004 numita nu s-a mai întâlnit cu petentul, după care l-a însoțit la B, unde au stat o săptămână.
Relațiile dintre cei doi s-au întrerupt când numita a aflat de alte relații ale petentului.
S-a reținut că, pe parcursul relației de prietenie dintre petent și, acesta a agresat-o fizic și a amenințat-o cu bătaia cu ocazia certurilor generate de alte relații ale petentului.
În cursul lunii aprilie 2004 numita l-a cunoscut pe intimatul - cetățean, care a venit în O împreună cu mama sa.
În seara zilei de 5 iunie 2004, în jurul orelor 19.00, numita a plecat împreună cu intimatul și un grup de prieteni la, de unde au revenit a doua zi, ajungând pe str. - în jurul orelor 22.30 și unde trebuia să coboare numita și intimatul. În momentul în care martora a oprit autoturismul, din spate a apărut petentul care era în autoturismul său împreună cu martorul - și care și-a oprit autoturismul lateral de condusă de. Petentul s-a apropiat de partea dreaptă - spate a autoturismului începând să dea cu mâinile în geamul lateral, până în momentul care a coborât și la care i-a dat o palmă, ea retrăgându-se pe trotuar. În acel moment, și au coborât din autoturism și au încercat să-l calmeze pe petent însă acesta a reușit să deschidă ușa din spate iar când intimatul a coborât pentru a-l întreba de ce face scandal, petentul l-a lovit cu un pumn în față pe intimat apoi s-a deplasat spre autoturismul său strigându-i martorului să deschidă portbagajul, din care a ieșit un câine rasa Rottweiller, căruia petentul i-a dat comanda să-l omoare pe intimat.
a pornit în urmărirea intimatului și în momentul în care l-a ajuns, l-a prins de gamba piciorului stâng, iar petentul a început să-l lovească cu pumnii.
Pentru a-și asigura scăparea, intimatul s-a folosit de un cuțit ce-l avea asupra sa și a început să-l lovească la întâmplare pe. La un moment dat, intimatul care era agresat atât de câine cât și de petent, a reușit să prindă câinele de zgardă, timp în care petentul s-a deplasat la mașina sa de unde a luat un cuțit de vânătoare iar intimatul a fugit spre apartamentul părinților, fiind urmărit de petent.
Datorită leziunilor suferite, petentul a reușit să urce doar până la.I, unde i s-a făcut rău astfel că a coborât în stradă și a cerut ajutorul martorului să cheme salvarea - ceea ce s-a și întâmplat, fiind internat la Spitalul Clinic Județean O pentru leziuni ce i-au pus în primejdie viața și au necesitat 30 de zile îngrijiri medicale.
Intimatul a fost examinat în data de 8 iunie 2004, suferind leziuni ce au necesitat 18 zile de îngrijiri medicale.
Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihora apreciat că intimatul i-a creat petentului leziunile menționate ( fila 25 ) în contextul în care era atacat de câinele Rottweiller, asmuțit asupra sa de către proprietar și de către proprietarul acestuia, astfel că fapta acestuia se încadrează în prevederile art.44 alin.2 Cod penal, motiv pentru care a dispus neînceperea urmăririi penale față de în ce privește săvârșirea infracțiunii prev. și ped. de art.20 Cod penal raportat la art.174 - 175 lit.i Cod penal.
Totodată s-a declinat cauza în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Oradea pentru cercetări față de petentul sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art.12 pct.1 din OUG55/2002 întrucât câinele Rottweiller aparținând petentului face parte din categoria a II-a prevăzută în art.1 din OUG55/2002 și a fost determinat de proprietarul său să-l atace pe intimat.
Examinând soluția Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor, menținută prin Ordonanța din 21 iunie 2005 prim procurorului Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor, instanța a apreciat că aceasta este temeinică și legală întrucât starea de fapt astfel cum a fost reținută este în conformitate cu depozițiile martorilor audiați în cauză, respectiv: ( fila 46 și următoarele, fila 95 ), ( filele 41-42), ( filele 26-27 ), ( filele 28-30 ), ( filele 31-34), ( filele 35-38 ), ( filele 39-45 ), ( filele 46-54 și fila 57 ), ( filele 58-59 ), ( filele 60-63 ), ( filele 64-67 ), ( filele 68-69 ).
Susținerile petentului în sensul că el a fost lovit fără să lovească, că a dat comandă câinelui doar după ce a fost lovit, că intimatul a fost doborât de câine și că în momentul în care câinele intenționa să-l muște de gât i-a dat comanda să stea și că în timp ce ducea câinele la mașină, intimatul i-a mai aplicat o lovitură, nu sunt dovedite cu nici o altă probă de la dosar.
Astfel cum s-a desfășurat starea de fapt reținută de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor, instanța a apreciat că în mod corect s-a făcut aplicarea art.44 Cod penal, respectiv că fapta săvârșită de intimat nu constituie infracțiune întrucât a avut loc în stare de legitimă apărare iar condițiile prev. în art.44 alin.2 Cod penal, sunt îndeplinite întrutotul întrucât petentul a săvârșit un atac material, direct, imediat și injust îndreptat împotriva intimatului care i-a pus în pericol grav persoana.
Ca atare, făcându-se dovada că petentul este cel care a determinat incidentul din seara zilei de 6 iunie 2004, atacându-l pe intimat, atât personal cât și de câinele proprietatea sa iar intimatul a acționat în stare de legitimă apărare, Ordonanța Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor emisă în dosarul nr.298/P/2004 din 9 mai 2005 păstrată prin Rezoluția prim procurorului de pe lângă Tribunalul Bihor din 21 iunie 2005 în dosar nr.185/VIII.1/2005 este legală și temeinică, considerent pentru care a fost respinsă ca nefondată plângerea petentului astfel cum a fost formulată împotriva soluțiilor parchetului.
În ce privește cererea acestuia de a se constitui parte civilă în cauză în fața instanței de judecată, s-a apreciat că față de obiectul plângerii, această cerere este neavenită.
În baza art. 192 alin.2 Cod procedură penală, petentul a fost obligat la 400 lei cheltuieli judiciare în favoarea statului.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs petentul solicitând admiterea lui și casarea deciziei.
Recursul nu a fost motivat.
Examinând sentința recurată, din oficiu, având în vedere actele și lucrările dosarului, se constată că recursul este nefondat astfel că va fi respins ca atare, în baza art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală.
În mod corect instanța de fond a respins plângerea petentului împotriva rezoluției parchetului, reținând că fapta săvârșită de intimat nu constituie infracțiune, întrucât a avut loc în stare de legitimă apărare iar condițiile prev. în art.44 alin.2 Cod penal, sunt îndeplinite întrucât recurentul a săvârșit un atac material direct, imediat și injust îndreptat împotriva intimatului care i-a pus în pericol grav persoana.
Declarația intimatului, potrivit căreia recurentul a fost cel care l-a atacat, lovindu-l și asmuțind un câine de rasă agresivă asupra lui și că a săvârșit fapta doar pentru a se apăra, este confirmată de celelalte probe administrate în cauză, respectiv de declarațiile martorilor, u, precum și cu constatarea medico-legală efectuată în cauză.
În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală, va obliga pe recurent să plătească statului suma de 100 lei cheltuieli judiciare în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală,
RESPINGE ca nefondat recursul penal declarat de petentul recurent,. în B,-, bloc 1,.4,.124, împotriva sentinței penale nr.4 din 22 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 100 lei, cheltuieli judiciare în recurs.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 26 iunie 2008.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
- - - - - -
Red.dec./-
În concept - 7.07.2008
Jud.fond/
Tehnored.dec./
2 ex./9.07.2008
Președinte:Condrovici AdelaJudecători:Condrovici Adela, Sotoc Daniela, Crișan Marinela
