Plangere impotriva rezolutiei procurorului. Sentința 50/2008. Curtea de Apel Bacau

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BACĂU

SECȚIA PENALĂ, CAUZE MINORI SI FAMILIE

SENTINȚA PENALĂ NR. 50

Ședința publică de la 27 Martie 2008

CURTEA DIN:

PREȘEDINTE: Pocovnicu Dumitru judecător

- -- grefier

********

Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BACĂUa fost reprezentat legal de - - procuror

Pe rol fiind judecarea plângerii formulată de petentul împotriva rezoluției din data de 28.12.2007, dată în dosarul nr.360/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BACĂU.

Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art. 304 Cod procedură penală, în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului, pe suport magnetic.

La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul oral al cauzei după care:

Instanța constată că petentul a transmis la dosar cerere prin care solicită judecarea în lipsă.

Procurorul a învederat instanței că nu are cereri de formulat.

Nefiind formulate cereri, instanța a constatat plângerea în stare de judecată și a acordat cuvântul.

Procurorul având cuvântul a pus concluzii de respingere a plângerii ca nefondată, soluția dată în cauză fiind temeinică și legală.

S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.

CURTEA

-deliberând-

Asupra cauzei penale de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la Judecătoria Bacău sub nr- din data de 29.01.2008, petentul a formulat, în conformitate cu dispozițiile art.278/1 Cod procedură penală, plângere împotriva rezoluției din data de 28.12.2007, dată de Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BACĂU în dosarul nr.360/P/2007, confirmată prin rezoluția nr.49/II/2/2008 din data de 21.01.2008 a Procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BACĂU.

În motivarea plângerii și în memoriile depuse petentul a susținut, în esență, că rezoluțiile pronunțate sunt nelegale și netemeinice deoarece intimata a interpretat și a aplicat greșit legea și a fost privat de suma de 3.200 RON, sumă la plata căreia trebuia obligată pârâta din acțiunea civilă soluționată de intimată.

Pentru aceste motive, a solicitat trimiterea în judecată a intimatei. Judecătoria Bacău prin sentința penală nr.365 din data de 26.02.2008, în temeiul art.278/1 Cod procedură penală, raportat la art.42 Cod procedură penală, a dispus declinarea competenței de soluționare a plângerii în favoarea Curții de APEL BACĂU.

Cauza a fost înregistrată la Curtea de APEL BACĂU sub nr- din data de 14.03.2008.

Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:

Petentul din prezenta cauză a formulat acțiune civilă împotriva pârâtei prin care a solicitat obligarea acesteia la plata sumei de 100.000 RON.

În motivarea acțiunii civile reclamantul a arătat că pârâta i-a achitat pe data de 27.03.2006 suma la care a fost obligată prin sentința civilă nr.1.850 din 22.03.2004 a Judecătoriei Bacău, dar îi datorează penalități de întârziere, conform actului de împrumut, de 10% lunar, începând de la data de 12.11.2000 (termenul de restituire) până la data de 27.03.2006, cu capitalizarea după fiecare lună, pârâta datorându-i astfel suma de 1.000 RON.

Prin sentința penală nr.4.817 din data de 27.06.2007 a Judecătoriei Bacău, pronunțată de intimata-judecător, s-a respins acțiunea formulată de petentul-reclamant.

În motivarea hotărârii s-au reținut următoarele:

La data de 13 septembrie 2000 între părți a intervenit o convenție de împrumut, scadența fiind stabilită la data de 12 noiembrie 2000.

Conform acestei convenții, consemnată într-un înscris sub semnătură privata, intitulat"act de împrumut", nerestituirea la termen crește datoria cu 10 la sută (zece %) cu capitalizarea dobânzii după fiecare lună.

Prin sentința civilă nr. 1850 pronunțată de Judecătoria Bacău la data de 22 martie 2004, au fost admise în parte atât cererea principală formulată de reclamantul, cât și cererea conexă formulată de pârâta, s-a constatat nulitatea absolută parțială a contractului de împrumut încheiat la data de 13 septembrie 2000 în ceea ce privește cuantumul sumei împrumutate (care a fost stabilită la 5315 dolari SUA, în loc de 8405 USD) și dobânda lunară de 10 % cu capitalizare și a fost obligată pârâta să plătească reclamantului suma de 5315 USD cu titlu de împrumut și 992,74 lei cheltuieli de judecată.

de atac (ordinare și extraordinare) promovate împotriva acestei sentințe au fost respinse ca nefondate de instanțele de control judiciar.

Pârâta a achitat datoria în cuantum de 16284,53 lei, la data de 21 martie 2006, prin consemnare la CEC, conform recipisei nr. -/2, reclamantului punându-i-se în vedere de către " " să se prezinte pentru a ridica recipisa.

Având în vedere situația de fapt reținută, instanța a constatat că acțiunea nu este întemeiată; pârâta nu poate fi obligată la plata unor penalități de întârziere stabilite de părți printr-o convenție care a fost constatată nulă, absolut printr-o hotărâre definitivă și irevocabilă fiind înlăturată incidența dispozițiilor art.969 Cod civil; reclamantul ar fi putut solicita cel mult dobânda legală aferentă sumei mprumutate de la momentul punerii în întârziere și până la achitarea integrală a debitului.

Petentul s-a adresat Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BACĂU cu plângere împotriva intimatei - judecător, judecător la Judecătoria Bacău, solicitând să se efectueze cercetări penale împotriva acesteia pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu și/sau neglijență în serviciu.

Prin rezoluția din data de 28.12.2007, dată de Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BACĂU în dosarul nr.360/P/2007, în temeiul art.228 Cod procedură penală, cu referire la art.10 lit.a Cod procedură penală, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de magistrat judecător, față de care s-au efectuat cercetări sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de abuz în serviciu, prevăzute de art.246 Cod penal și neglijență în serviciu, prevăzută de art.249 Cod penal, întrucât faptele nu există.

Pentru a pronunța această soluție Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BACĂUa reținut următoarele:

Petentul a formulat plângere penală împotriva magistratului JUDECĂTOR 2: Patriche Gabriela de la Judecătoria Bacău, solicitând a se efectua cercetări față de aceasta sub aspectul infracțiunilor de abuz în serviciu și neglijență în serviciu.

Reclamantul a sesizat următoarele aspecte:

Magistratul judecător a judecat dosarul nr.3925/2006, în care a pronunțat sentința civilă nr.4817 din data de 27.06.2007, care i-a fost comunicată cu o întârziere de 15 zile; a amânat pronunțarea cu o săptămână, apoi cu încă 2 zile, soluția adoptată în cauză a fost influențată de avocatul părții adverse,; deși s-au administrat probatoriile pe care le-a solicitat, totuși soluția i-a fost defavorabilă; a dat o interpretare eronată ordonanței de urgență în baza căreia s-a soluționat cauza; mai are două acțiuni cu același obiect, respectiv dosar nr.3927/2006 și 10427/2006, în care instanța i-a dat câștig de cauză; i-a fost respinsă acțiunea în mod abuziv, motiv pentru care pretinde daune morale și materiale de 100.000 euro.

La data de 07.11.2007, reclamantul și-a precizat obiectul plângerii, în sensul că este nemulțumit de soluția dată în dosarul nr.3925/2006 al Judecătoriei Bacău având ca obiect pretenții pentru penalități de întârziere.

I s-a solicitat să propună probe în susținerea plângerii, sens în care reclamantul a învederat:

- actul normativ care stabilește penalitatea de întârziere;

- soluțiile favorabile obținute în cele două dosare menționate mai
sus și care au același obiect, concluzionând astfel că respingerea acțiunii
sale a fost determinată de faptul că "a pactizat cu pârâta prin av.

Verificând aspectele sesizate, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BACĂU a constatat că:

- prin sentința civilă nr.4817/27.06.2007 dată în dosarul
nr- al Judecătoriei Bacău, având ca obiect pretenții, a fost
respinsă acțiunea reclamantului în contradictoriu cu pârâta
.

Se precizează în sentință că dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică din 25.06.2007.

În nota depusă la dosar magistrat judecător menționează că a soluționat cauza cu respectarea dispozițiilor procedurale, iar motivele care au stat la baza soluției se regăsesc în considerentele hotărârii.

Reclamantul nu a indicat nici o probă ci a făcut o deducție proprie precizând că i-a fost respinsă acțiunea de judecător în înțelegere cu avocatul părții adverse,"pactizând cu pârâta".

Din declarația av. rezultă că într-adevăr a apărat interesele pârâtei în dosarul nr- al Judecătoriei Bacău, cauză în care era aplicabil principiul autorității de lucru judecat. Mai arată că din probe rezultă și faptul că reclamantul pretindea un drept ilicit, astfel că în raport de probe, soluția era previzibilă. Afirmă că nici el și nici clienta sa nu au avut nici o discuție cu completul de judecată.

Având în vedere dispozițiile art.97 al.2 din Legea 303/2004, nu pot fi puse în discuție soluțiile pronunțate prin hotărâri judecătorești, acestea putând fi desființate sau modificate numai prin exercitarea căilor de atac prevăzute de lege.

Pentru considerentele arătate, așa cum s-a arătat s-a dispus neînceperea urmăririi penale.

Împotriva acestei rezoluții, în cadrul termenului legal, petentul a formulat plângere, susținând că rezoluția este nelegală și netemeinică deoarece din actele premergătoare rezultă săvârșirea faptelor imputate intimatului-judecător.

Prin rezoluția nr.49/II/2/2008 din data de 21.01.2008 a Procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BACĂU, în temeiul art.275-278 Cod procedură penală, s-a respins plângerea formulată de petent.

În motivarea acestei rezoluții, s-a reținut că intimata a soluționat dosarul nr- al Judecătoriei Bacău, având ca obiect acțiunea în pretenții formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta.

Prin sentința civilă nr.4.817 din data de 27.06.2007 s-a respins acțiunea formulată de reclamant.

În conformitate cu dispozițiile art.97 alin.2 din Legea nr.303/2004 dreptul de sesizare al petenților (referitor și la săvârșirea unor fapte de natură penală) nu poate fi pusă în discuție cu privire la hotărârile judecătorești împotriva cărora pot fi exercitate căi de atac.

Din actele premergătoare nu a rezultat faptul că judecătorul să fi încălcat prevederile legale cu ocazia judecării susmenționatei cauze civile.

Nemulțumit și de această soluție, petentul a formulat, în conformitate cu prevederile art.278/1 Cod procedură penală, plângere împotriva soluției de netrimitere în judecată dată de parchet, invocând aspectele arătate în partea introductivă a considerentelor hotărârii.

Analizând soluțiile date de procuror în raport de motivele plângerii, instanța constată că Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BACĂUa reținut în rezoluțiile atacate o situație de fapt corespunzătoare probelor administrate și în mod corect a adoptat o soluție de netrimitere în judecată a intimatei, pentru infracțiunea de abuz în serviciu, prevăzută de art.246 Cod penal și a infracțiunii de neglijență în serviciu, prevăzută de art.249 Cod penal, rezoluțiile atacate fiind legale și temeinice, astfel încât plângerea urmează a fi respinsă pentru următoarele considerente:

Soluția dată de intimata este rezultatul interpretării date probelor din acel dosar, aprecierea legalității și temeinicei acesteia este atributul exclusiv al instanței de control judiciar, care putea fi investită prin declararea recursului de petent.

De asemenea,în conformitate cu prevederile art.2 alin.3 din Legea nr.303/2004, privind statutul judecătorilor și procurorilor"Judecătorii sunt independenți, se supun numai legii", iar potrivit art.97 alin.2 din aceeași lege "Exercitarea dreptului prevăzut la alin. (1) nu poate pune în discuție soluțiile pronunțate prin hotărârile judecătorești, care sunt supuse căilor legale de atac.

Deci, eventuala nelegalitate sau netemeinicie a hotărârilor pronunțate de judecători nu poate constitui element material al unei infracțiuni, în lipsa unor indicii privind îndeplinirea necorespunzătoare a atribuțiilor de serviciu.

În cauza dedusă judecății nu sunt probe din care să rezulte că intimata și-a îndeplinit în mod necorespunzător îndatoririle de serviciu.

Pentru aceste considerente, în temeiul art.278/1 alin.8 lit.a Cod procedură penală, va fi respinsă plângerea petentului și va fi menținută rezoluția atacată.

În conformitate cu dispozițiile art.192 alin.2 Cod procedură penală, va fi obligat petentul la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru aceste motive;

În numele legii;

HOTĂRĂȘTE:

În temeiul art.278/1 alin.8 lit.a Cod procedură penală, respinge ca nefondată plângerea formulată de petentul, cu domiciliul în municipiul B, strada -.146,.B,.4, județul B, împotriva rezoluției din data de 28.12.2007, dată în dosarul nr.360/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BACĂU, confirmată prin rezoluția nr.49/II/2 din data de 21.01.2008 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BACĂU.

Menține rezoluția atacată.

În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală, obligă petentul să plătească statului suma de 50 lei RON cu titlul de cheltuieli judiciare.

Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 27.03.2008.

PREȘEDINTE, GREFIER,

Red. sent.

;02.04/02.04.2008; 2 ex.

Președinte:Pocovnicu Dumitru
Judecători:Pocovnicu Dumitru, Patriche Gabriela

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Plangere impotriva rezolutiei procurorului. Sentința 50/2008. Curtea de Apel Bacau