Conflict de competență (pozitiv/negativ) (art. 43 c.p.p.). Sentința 49/2008. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ, CAUZE MINORI SI FAMILIE
SENTINȚA PENALĂ NR. 49
Ședința publică de la 27 Martie 2008
CURTEA DIN:
PREȘEDINTE: Pocovnicu Dumitru judecător
- -- grefier
**********
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BACĂUa fost reprezentat legal de - - procuror
Pe rol fiind judecarea conflictului negativ de competență ivit între Tribunalul Bacău și Judecătoria Bacău cu privire la soluționarea cererii de întrerupere a executării pedepsei formulată de petenta condamnată.
Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art. 304 Cod procedură penală, în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului, pe suport magnetic.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns petenta condamnată în stare de arest asistată de avocat.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei după care:
Petenta prin apărător și procurorul au învederat instanței că nu au cereri de formulat.
Nefiind formulate cereri, instanța a constatat cauza în stare de judecată și a acordat cuvântul părților.
Procurorul având cuvântul a arătat că normele procedurale în materie sunt de strictă aplicare și competența soluționării cauzei revine Judecătoriei Bacău.
Avocat având cuvântul pentru petenta condamnată solicitat, având în vedere că infracțiunea pentru care a fost condamnată petenta era de competența judecătoriei, trimiterea prezentei cereri spre soluționare, Judecătoriei Bacău. A solicitat plata onorariului pentru avocat oficiu din fondul
S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
CURTEA
-deliberând-
Asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Judecătoria Bacău sub nr- din data de 30.10.2007, petenta-condamntă, deținută în Penitenciarul Bacău, a solicitat, în conformitate cu dispozițiile art.455 Cod procedură penală, cu referire la art.453 alin.1 lit.c Cod procedură penală, întreruperea executării pedepsei de 7 (șapte) ani închisoare, aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art.211 alin.2 lit.b și c, alin.2/1 lit.a și b Cod penal, prin sentința penală nr.389/D din data de 16.10.2003 a Tribunalului Bacău.
Judecătoria Bacău prin sentința penală nr.2.348 din data de 09.11.2007, în temeiul art.39, raportat la art.456 Cod procedură penală, a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Bacău.
Pentru a pronunța această hotărâre, Judecătoria Bacăua reținut că, competentă a se pronunța asupra cererii este instanța corespunzătoare în grad instanței de executare în circumscripția căreia se află locul de deținere.
Cauza s-a înregistrat la Tribunalul Bacău sub nr- din data de 22.11.2007.
Tribunalul Bacău prin sentința penală nr.643/D din data de 20.12.207, în temeiul art.42 Cod procedură penală, a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Bacău.
Pentru a pronunța această hotărâre Tribunalul Bacăua reținut că această instanță a fost greșit investită cu soluționarea cererii de întrerupere a executării pedepsei, "deoarece petenta a fost condamnată prin sentința penală nr.389/D din data de 16.10.2003 a Tribunalului Bacău pentru comiterea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art.211 alin.2 lit.b, c, alin.2/1 lit.a și b Cod penal, Legea nr.356/2006 a dat în competența judecătoriilor soluționarea în fond a infracțiunilor de mai sus.
Cum legea procesual penală este de imediată aplicare, competența de soluționare a cererii de întrerupere a executării pedepsei revine Judecătoriei Bacău ".
Prin încheierea din data de 07.01.2008, Tribunalul Bacău, în temeiul art.196 Cod procedură penală, a dispus înlăturarea omisiunii vădite strecurate în dispozitivul sentinței penale nr.643/D/2007 și completarea cu un nou aliniat, în sensul că s-a constatat ivit conflictul negativ de competență dintre Tribunalul Bacău și Judecătoria Bacău și a dispus sesizarea Curții de APEL BACĂU pentru soluționarea acestui conflict de competență.
Curtea, examinând conflictul negativ de competență, în conformitate cu prevederile art.43 alin.1 Cod procedură penală, a constatat următoarele:
Prin sentința penală nr.389/D din data de 16.10.2003, pronunțată de Tribunalul Bacău, rămasă definitivă, s-a dispus condamnarea petentei din prezenta cauză la pedeapsa principală de 7 (șapte) ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art.211 alin.2 lit.b și c, alin.2/1 lit.a și b Cod penal.
În conformitate cu dispozițiile art.456 Cod procedură penală, instanța competentă să dispună asupra cererii de întrerupere a executării pedepsei este instanța de executare sau instanța în a cărei rază teritorială se află locul de deținere.
Deci, determinarea în concret a instanței competente să soluționeze cererea de întrerupere a executării pedepsei se face în funcție de locul de deținere în care se găsește condamnatul în momentul introducerii cererii, sau se are în vedere instanța de executare.
Competența reglementată de acest text nu este o competență alternativă, ci una exclusivă, astfel că atunci când condamnatul este liber competența aparține exclusiv instanței de executare, iar când se află în executarea pedepsei privative de libertate, competența revine exclusiv instanței corespunzătoare în a cărei rază teritorială se află locul de deținere.
Dispozițiile art.456 Cod procedură penală, se referă la competența materială exclusivă de soluționare a cererii de întrerupere a executării pedepsei.
Potrivit normei menționate mai sus, în cauză, prin instanța de executare se înțelege prima instanță care a judecat-o pe condamnată, indiferent dacă pedeapsa la care se referă cererea de întrerupere a fost pronunțată de această instanță, sau de instanța de apel, sau de recurs, în urma desființării sau casării sentinței primei instanțe.
În conformitate cu art.418 alin.1 Cod procedură penală, "Hotărârea instanței penale, rămase definitivă la prima instanță, la instanța de apel, sau la instanța de recurs, se pune în executare de către prima instanță de judecată", numită, potrivit denumirii marginale a acestui articol "instanța de executare".
Din examinarea acestui text rezultă fără dubii că instanța de executarea este prima instanță care a judecat-o pe condamnată.
În raport de aceste dispoziții ale legii, care având caracter procedural, sunt de strictă interpretare și de imediată aplicațiune, se impune, deci, să se considere că numai instanța care a judecat cauza în primă instanță, sau, după caz, instanța corespunzătoare în grad în a cărei rază se află locul de deținere, este competentă să soluționeze cererea de întrerupere a executării pedepsei, chiar dacă la data introducerii cererii, datorită modificărilor de ordin legislativ intervenite, acea instanță nu mai are competența de a judeca fondul cauzei care a atras condamnarea în primă instanță.
Deosebit de aceasta, Tribunalul Bacău este și instanța locului de deținere la data introducerii cererii de întrerupere a executării pedepsei.
Este adevărat că prin Legea nr.356/2006, s-a modificat competența materială a instanțelor.
Potrivit acestei legi, s-a dat în competența judecătoriilor și judecarea în primă instanță, printre altele, și a infracțiunilor prevăzute de art.211 alin.1, 2 și 2/1 Cod penală, care până la data intrării în vigoare a acestei legi erau date în competență în primă instanță tribunalelor.
Însă, trebuie observat că modificările de competență se referă doar la judecarea în primă instanță a infracțiunilor menționate mai sus.
Cauză dedusă judecății are ca obiect o cerere de întrerupere a executării pedepsei, aplicate printr-o hotărârea definitivă de condamnare, deci este o procedură ulterioară parcurgerii întregului ciclu procesual (primă instanță, apel, recurs).
Pentru această procedură, competența este, așa cum se arăta, prevăzută de art.456 Cod procedură penală, text potrivit căruia instanța competentă să dispună asupra cererii de întrerupere a executării pedepsei este instanța de executare sau instanța în a cărei rază teritorială se află locul de deținere, competență materială exclusivă și fără relevanță după cum infracțiunea pentru care s-a aplicat pedeapsa pentru care s-a dispus condamnarea este în competența instanței care a aplicat pedeapsa sau în competența altei instanțe.
În condițiile în care legiuitorul ar fi înțeles să dea în competența instanței competente să judeca cauza în primă instanță la data introducerii cererii de întrerupere a executării pedepsei, a unor astfel de cererii ar fi spus-o în mod expres și nu ar fi folosit sintagma de "instanță de executare", în sensul definit de art.418 Cod procedură penală, la care s-a făcut referire mai sus, ci ar fi prevăzut că soluționarea unor asemenea cererii se judecă în primă instanță de "instanța competentă, la data introducerii cererii, să judece în fond infracțiunea pentru care s-a aplicat pedeapsa a cărei executare a pedepsei se solicită a fi întreruptă".
Rațiunea acestei competențe exclusive pe care o reglementează dispozițiilor art.456 Cod procedură penală, este de contribui și la o mai bună și eficientă activitate procesuală sub mai multe aspecte.
Potrivitart.420 Cod procedură penală, pedeapsa închisorii se pune în executare prin emiterea mandatului de executare, mandat care se emite de prima instanță care l-a judecat pe condamnat.
Pentru a urmări punerea în executare a hotărârii pronunțate de prima instanță, în conformitate cu prevederile art.83 alin.1 pct.13 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, instanțele țin, printre alte evidențe și Registrul de evidență și punere în executare a hotărârilor penale, registru în care se trec, în ordinea numerică, hotărârile penale, înscriindu-se datele și lucrările prevăzute în art. 117 - 125 din regulament.
Așa cum rezultă din art.119 alin.2 din Regulament, nscrierea se face prin menționarea fiecărui inculpat prevăzut în sentința sau decizia respectivă, indiferent de soluția pronunțată și prin completarea, pentru fiecare inculpat, a tuturor datelor la care se referă rubricile registrului; în cazul concursului de infracțiuni se vor înscrie toate pedepsele, nu numai pedeapsa ce urmează a fi executată; în registru se vor înscrie și alte persoane decât inculpatul, dacă prin hotărârea penală au fost obligate la cheltuieli judiciare către stat, la despăgubiri civile, restituiri sau reparări; numele acestora se vor menționa după numele inculpaților, la poziții separate, arătându-se și calitatea procesuală, precum și soluția instanței. Fiecare poziție din registru se va numerota distinct.
Apoi, potrivit aceluiași text, evidența în legătură cu amânarea sau întreruperea executării pedepselor privative de libertate, a măsurii educative a internării minorului într-un centru de reeducare și a plății amenzii, eșalonată în rate lunare,se ține separat tot de instanța de executare.
Acest lucru rezultă și din prevederile art.457 alin.2 Cod procedură penală, text potrivit căruia"Instanța de executare, administrația locului de deținere și unitatea unde condamnatul execută pedeapsa țin evidența întreruperilor acordate. Dacă la expirarea termenului de întrerupere cel condamnat la pedeapsa închisorii nu se prezintă la locul de deținere, administrația trimite de îndată o copie de pe mandatul de executare organului de poliție, în vederea executării. Pe copia mandatului de executare se menționează și cât a mai rămas de executat din durata pedepsei".
(2^1) Dispozițiileart. 454alin. 2 teza a doua se aplică în mod corespunzător.
Potrivit acestui din urmă text, "Instanța de executareține evidența amânărilor acordate și, la expirarea termenului, ia măsuri pentru emiterea mandatului de executare, iar dacă mandatul a fost emis, ia măsuri pentru aducerea lui la îndeplinire. Dacă nu s-a stabilit un termen, judecătorul delegat al instanței de executare este obligat să verifice periodic dacă mai subzistă cauza care a determinat amânarea executării pedepsei, iar când constată că aceasta a încetat, să ia măsuri pentru emiterea mandatului de executare sau, după caz, pentru aducerea lui la îndeplinire".
În raport de aceste prevederi, instanța de judecată care a judecat-o pe condamnată în primă instanță, ca"instanță de executare",sau, după caz, instanța corespunzătoare în grad în a cărei rază se află locul de deținere, este competentă să soluționeze cererea de întrerupere a executării pedepsei, chiar dacă la data introducerii cererii, datorită modificărilor de ordin legislativ intervenite, acea instanță nu mai are competența de a judeca fondul cauzei care a atras condamnarea în primă instanță.
Pentru aceste considerente, în temeiul art.43 alin.7 Cod procedură penală, Curtea va stabili competența Tribunalului Bacău pentru soluționarea cererii de întrerupere a executării pedepsei de 7 (șapte) ani închisoare aplicate petentei-condamnate prin sentința penală nr.389/D din data de 16.10.2003 a Tribunalului Bacău.
Se va dispune, potrivit art.69 alin.1 din Legea nr.51/1995, cu art.189 Cod procedură penală, plata din fondurile Ministerului Justiției a onorariului avocat oficiu.
Văzând și dispozițiile art.192 alin.3 Cod procedură penală;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
În temeiul art.43 alin.7 Cod procedură penală, stabilește competența de soluționare a cererii de întrerupere a executării pedepsei formulată de petenta în favoarea Tribunalului Bacău.
Dispune plata din fondurile Ministerului Justiției către Baroul Bao norariului avocat oficiu în sumă de 100 RON.
În baza art.192 alin.3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 27.03.3008, în prezența petentei-condamnate.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Red.sent. Judecătoria Bacău -
Red. sent. Tribunalul Bacău N.
Red.sent. C
31.03./31.03.2008
2 ex.
Președinte:Pocovnicu DumitruJudecători:Pocovnicu Dumitru, Patriche Gabriela
