Plangere impotriva rezolutiei procurorului. Decizia 537/2009. Curtea de Apel Timisoara

Jurisprudenţă şi speţe de drept penal (Jurindex)

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2711

SECȚIA PENALĂ

DOSAR NR-

DECIZIA PENALĂ NR.537/

Ședința publică din data de 21.05.2009

PREȘEDINTE: Ion Dincă

JUDECĂTOR 2: Codrina Iosana Martin

JUDECĂTOR 3: Anca

GREFIER:

Ministerul Public - Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara este reprezentat de procuror.

Pe rol se află judecarea recursului formulat de petentul G, împotriva sentinței penale nr.40 din 10.02.2009, pronunțată de Tribunalul Arad, în dosar nr-.

La apelul nominal se prezintă petentul G asistat de avocat din oficiu din cadrul Baroului T cu delegație la dosar, lipsind intimatul.

Procedura de citare legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,

Nemaifiind alte cereri de formulat instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbaterea cauzei.

Apărătorul din oficiu al petentului solicită admiterea plângerii pentru motivele invocate de acesta în cererea depusă la dosar.

Procurorul pune concluzii de respingerea plângerii ca nefondată și menținerea sentinței penale ca legală și temeinică.

Petentul solicită admiterea plângerii, desființarea rezoluțiilor pronunțate și trimiterea cauzei la procuror pentru continuarea cercetărilor sub aspectul săvârșirii de către făptuitor a infracțiunii de amenințare prev. de art.193 Cod penal, susținând că pentru această infracțiune nu s-a pronunțat nici parchetul și nici prima instanță.

CURTEA

Deliberând asupra cauzei penale de față constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 40/10.02.2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr- a fost respinsă plângerea formulată de petentul G împotriva rezoluției pronunțată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad în dosar nr. 367/P/2008 și a rezoluției pronunțată de prim procurorul adjunct al aceluiași parchet, pronunțată în dosar nr. 481/II/2/2008.

Pentru a pronunța această sentință penală prima instanță a reținut următoarele: prin plângerea înregistrată la această instanță la data de 9 ianuarie 2009, petentul Gas olicitat desființarea rezoluției prim-procurorului Parchetului de pe lângă Tribunalul Arad dată la 5.12.2008 în dosar nr. 482/II/2/2008.

În motivarea plângerii petentul a arătat că procurorul nu a procedat la audierea tuturor membrilor escortei, soluția s-a bazat pe un probatoriu incomplet, sens în care se impune trimiterea cauzei la parchet pentru continuarea cercetărilor sub aspectul săvârșirii de către făptuitorul a infracțiunii prev. de art. 250 Cod penal.

Analizând actele și lucrările dosarului, tribunalul a reținut următoarele:

Prin rezoluția din 29.10.2008 dată de procuror în dosarul nr. 367/P/2008 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Arads -a dispus neînceperea urmăririi penale față de agentul principal de penitenciare sub aspectul comiterii infracțiunii prevăzută de art. 250 Cod penal.

Procurorul a reținut că prin ordonanța din 22.10.2008, întocmită în dosarul penal cu numărul 240/P/2008, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara și-a declinat competența de soluționare a cauzei penale având drept obiect plângerea deținutului G, formulată împotriva agentului principal de penitenciare, în favoarea Parchetului de pe lângă Tribunalul Arad, având în vedere gradul profesional al persoanei față de care s-a formulat plângerea penală.

Deținutul Gar eclamat o presupusă faptă de violență, comisă împotriva sa, în data de 04.07.2007, de către agentul principal de penitenciare, constând în lovirea lui cu pumnii, în timp ce se afla la Judecătoria Arad.

Pe baza probelor administrate în cauză, procurorul a reținut că în data de 04.07.2007, în timp ce se afla în incinta spațiului de deținere amenajat în interiorul locației ce găzduiește Tribunalul Arad și Judecătoria Arad, deținutul G s-a urcat pe pervazul ferestrei, fapt observat de către agentul principal de penitenciare, care asigura paza curții interioare spre care au acces ferestrele amplasate pe pereții ce alcătuiesc spațiul de deținere amintit. Acesta i-a solicitat deținutul să coboare, însă G nu s-a conformat dispoziției verbale a agentului, fapt pentru care membrii ai escortei au intrat în interiorul camerei de deținere și l-au imobilizat forțat, punându-i cătușele la mâini.

S-a mai reținut că pentru fapta săvârșită, deținutul Gaf ost sancționat disciplinar, prin hotărârea comisiei de disciplină a penitenciarului, din data de 05.07.2008, hotărâre ce a fost menținută de către instanță, prin sentința penală nr. 1484 din 06.04.2008, pronunțată în dosarul nr- al Judecătoriei Arad.

Împotriva acestei soluții, petentul a formulat plângere la prim-procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Arad.

Prin rezoluția din 5.12.2008 dată de prim-procurorul adjunct în dosarul nr. 481/II/2/2008 s-a dispus respingerea plângerilor formulate de petent ca nefondate.

S-a reținut că din actele prealabile efectuate nu a rezultat nici un indiciu, nici o informație, care să susțină afirmațiile petentului în sensul că făptuitorul i-ar fi aplicat lovituri cu pumnii, confirmându-se doar exercitarea forței legitime, așa încât administrarea altor acte sau audieri nu se justifică prin prisma inutilității lor.

Verificând soluțiile date de procuror, respectiv prim-procuror, în dosarele nr. 367/P/2008 și nr. 481/II/2/2008, instanța a constatat că acestea sun legale și temeinice.

Astfel, probele administrate în cauză, respectiv declarația intimatului, adresa Penitenciarului Arad nr.B-//29.10.2008, raport de incident /05.07.2007, hotărârea comisiei de disciplină, declarația agenților, sentința penală nr.1484/04.06.2008 pronunțată de Judecătoria Arad în dosarul nr-, referatul medical, a rezultat că în data de 04.07.2007, în timp ce se afla în spațiul de deținere existent în cadrul Tribunalului Arad, petentul Gae scaladat pervazul unui geam și a refuzat să coboare la somația agentului, ceea ce a determinat intervenția membrilor escortei care au procedat la încătușarea petentului.

De asemenea, probele administrate în cauză nu relevă faptul că împotriva petentului s-ar fi folosit acte violente pentru rezolvarea situației pe care petentul a creat-o și care a impus intervenția promptă a membrilor escortei. Mai mult, petentul a fost sancționat disciplinar pentru aceste abatere.

Pentru aceste motive, instanța, în baza art. 278¹al. 8 lit. a) Cod procedură penală respins plângerea petentului G, împotriva rezoluției procurorului din 29.10.2008 dată în dosar nr. 367/P/2008 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Arad și rezoluția prim-procurorului adjunct din 5.12.2008 dată în dosar nr. 481/II/2/2008, menținând rezoluțiile atacate.

Împotriva acestei sentințe penale a declarat recurs petentul criticând-o pentru netemeinicie, întrucât în mod greșit plângerea a fost respinsă, cauza urmând a fi trimisă la procuror pentru a se pronunța și în raport cu infracțiunea de amenințare prev. de art. 193 Cod penal.

Recursul formulat de petent nu este fondat pentru motivele care vor fi analizate în continuare, urmând a fi respins.

La fila nr. 4 dosar de cercetare penală se află declarația dată de petent la data de 13.10.2008 în fața procurorului în care se precizează În data de 04.07.2007, susnumitul ( subinspectorul ) din cadrul Penitenciarului Arada exercitat acte de violență, lovindu-mă la cap ( zona feței) cu leziuni la ochiul stâng iar la fila nr. 1 dosar cercetare penală se află plângerea petentului, datată 10.06.2008, prin care reclamă actele de violență exercitate în data de 04.07.2007, în timp ce se afla pe holul arestului Judecătoriei Arad, solicitând cercetarea acestui polițist pentru săvârșirea infracțiunii de purtare abuzivă prev. de art. 250 Cod penal.

La fila nr.7-8 același dosar se află declarația polițistului dată în fața procurorului, iar în același dosar se află raportul de incident, întocmit de către polițistul- intimat, în care se consemnează: deținutul urcat pe geamul camerei de arest a refuzat să coboare la dispoziția dată de agentul având față de acesta o atitudine necuviincioasă. Întrucât a refuzat să se supună și la ordinul meu, am luat măsura imobilizării lui într-o boxă din arest. După ieșirea din camera de arest și încercarea de a- introduce în boxă, acesta a refuzat să stea izolat, fiind nevoit să trec la imobilizarea lui și să îi aplic cătușe la mîini .

Această abatere disciplinară a fost analizată de comisia de disciplină din cadrul Penitenciarului Arad, petentului-deținut aplicându-i-se sancțiunea disciplinară suspendarea dreptului la pachet și la cumpărături pe termen de una lună .

Așadar cercetarea penală nu exclude lovirea petentulu, însă concluzionează că aceste acte de violență s-au exercitat pentru a- imobiliza pe acesta și încătușa, deoarece s-a manifestat necorespunzător, prin urmare pe fereastra camerei de arest din cadrul Judecătoriei Arad.

Având în vedere această stare de fapt, prima instanță a apreciat în mod corect că faptei intimatului îi lipsește latura subiectivă ca element constitutiv al infracțiunii abuzive, polițistul neintenționând să-l lovească pe deținut, aceasta producându-se întâmplător, în procesul de imobilizare și încătușare a acestuia.

În efectuarea cercetării, procurorul solicitat lămuriri de la Penitenciarul Arad, din scriptul de la dosar- adresa nr. B -//29.10.2008 rezultând că La întoarcerea la unitate, față de persoana privată de libertate a fost întocmit un raport de incident și a fost declanșată procedura legală în astfel de situații, după sosirea în unitate persoana privată de libertate a fost prezentată la cabinetul medical pentru a fi consultată. Alăturat anexăm referatul medical întocmit de către medicul unității, ceea ce dovedește că evenimentul a fost înregistrat, nu s-a dorit trecerea acestuia sub tăcere, ascunderea lui, iar deținutul- petent a fost prezentat la medic pentru a fi consultat.

Din toate actele de la dosar rezultă că evenimentul s-a produs la data de 04 iulie 2007, iar deținutul- petent a formulat plângerea penală împotriva polițistului abia la data de 10 iunie 2008, deci după unsprezece luni și șase zile, după aproape un an de zile. Această întârziere nu este de natură a atrage prescripția răspunderii penale a polițistului dar conduce la concluzia că deținutului- petent i-a fost necesar un timp suficient de mare pentru a medita la temeinicia unei astfel de plângeri.

Așa fiind, în mod corect prima instanță a respins plângerea, faptei polițistului lipsindu-i intenția de a-l agresa pe deținut.

Cu privire la cererea acestuia de admitere a denunțului, casarea sentinței și admițându-se plângerea să se dispună trimiterea cauzei la procuror pentru a se pronunța și în raport cu infracțiunea de amenințare, această cerere va fi respinsă întrucât faptele de amenințare sunt absorbite de purtare abuzivă.

În baza acestor considerente, în temeiul prevederilor art. 385¹⁵alin.1, pct.1, lit.b Cpp, recursul va fi respins ca nefondat, iar pe cale de consecință, în baza art. 192 alin. 2 Cpp, petentul va fi obligat la plata sumei de 100 lei, cheltuieli judiciare către stat în recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DISPUNE:

În temeiul art.385¹⁵pct.1 lit.b Cod procedură penală respinge recursul declarat de petentul G împotriva sentinței penale nr.40 din 10.02.2009 pronunțată de Tribunalul Arad.

În temeiul art.192 al.2 Cod procedură penală obligă petentul la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat în recurs.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică din 21.05.2009.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

- - - - - -

GREFIER,

Red. 25.05.2009

Tehnored.

2ex/27.05.2009

Prima inst. - Trib.