Vătămarea corporală (art. 181 cod penal). Decizia 540/2009. Curtea de Apel Timisoara

Jurisprudenţă şi speţe de drept penal (Jurindex)

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2711

SECȚIA PENALĂ

DOSAR NR-- 19.03.2009

DECIZIA PENALĂ NR.540/

Ședința publică din data de 21.05.2009

PREȘEDINTE: Ion Dincă

JUDECĂTOR 2: Codrina Iosana Martin

JUDECĂTOR 3: Anca

GREFIER:

Ministerul Public - Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA este reprezentat de procuror.

Pe rol se află judecarea recursurilor formulate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș, inculpații, și partea civilă I, împotriva deciziei penale nr. 14 din 21.01.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș, în dosar nr-.

La apelul nominal se prezintă inculpata recurentă asistată de avocat ales în substituirea avocatului ales cu delegație de substituire la dosar, pentru inculpatul recurent lipsă se prezintă avocat în substituirea avocatului ales, pentru partea civilă recurentă I lipsă, avocat ales cu împuternicire avocațială la dosar, lipsind și partea civilă intimată Spitalul Clinic Județean

Procedura de citare legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,

Se procedează la audierea inculpatei, declarația acesteia fiind consemnată în scris și atașată la dosar, după ce în prealabil i-au fost aduse la cunoștință drepturile de care beneficiază potrivit dispozițiilor art. 70 Cod procedură penală.

Nemaifiind alte cereri de formulat instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbaterea cauzei.

Procurorul sintetizează oral motivele de recurs formulate în scris, criticând decizia penală pentru netemeinicie întrucât printr-o greșită apreciere a probelor administrate în cauză a menținut soluția de achitare a inculpaților pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu, prev. de art. 192 alin. 2 Cod penal, și pentru netemeinicie, deoarece în mod greșit a fost reținută în sarcina inculpaților, raportat la infracțiunea de vătămare corporală, circumstanța atenuantă prev. de art. 73 lit.b Cod penal. Pentru aceste motive solicită admiterea recursului și pe cale de consecință condamnarea inculpaților pentru infracțiunea de violare de domiciliu, prev. de art. 192 alin. 2 Cod penal precum și condamnarea acestora pentru infracțiunea de vătămare corporală, faptă prev. și ped. de art. 181 alin. 1 Cod penal, prin înlăturarea art. 73 lit.b Cod penal.

Apărătorul ales la părții civile în latură penală solicită admiterea recursului formulat de partea civilă și parchet, casarea în parte a deciziei și în întregime a sentinței și pe cale de consecință condamnarea inculpaților pentru infracțiunea prev. de art. 192 alin.2 Cod penal, înlăturarea circumstanței atenuantă a scuzei provocării prev. de art. 73 lit.b Cod penal și condamnarea inculpatului la o pedeapsă a cărei executare să fie suspendată sub supraveghere și nu condiționat cum s-a dispus prin hotărârile atacate. În ce privește latura civilă și cuantumul daunelor acordate solicită respingerea recursurilor inculpaților și menținerea deciziei dată în apel. Solicită acordarea cheltuielilor de judecată pentru toate instanțele.

Apărătorul ales al inculpaților solicită admiterea recursului, casarea hotărârii recurate și reținând cauza spre rejudecare să se dispună achitarea inculpaților în temeiul art. 11 pct.2 lit.a rap. la art. 10 lit.a Cod procedură penală și înlăturarea sancțiunii cu caracter administrativ aplicată inculpaților de către instanța de fond, iar cu privire la daunele morale acordate părții vătămate de către instanța de apel, solicită respingerea lor ca nefiind dovedite.

Procurorul pune concluzii de respingerea recursului formulat de inculpați și de admitere a recursului părții civile.

Inculpata recurentă luând cuvântul se declară de acord cu susținerile apărătorului.

CURTEA

Deliberând asupra cauzei penale de față constată următoarele:

Prin sentința penală nr.1668/25.06.2008, pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr-, în baza art.11 pct.2 lit.a raportat C.P.P. la art.10 lit.d a C.P.P. achitat pe inculpații si privind infracțiunea de violare de domiciliu, prev.de art.192 al.2 Cod Penal, față de partea vătămata I.

In baza art.11 pct.2 lit.a raportat C.P.P. la art. 10 lit.b1 cu C.P.P. aplicarea art.181 Cod Penal a achitat pe inculpații si pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporala, prev. de art.181 al.1 Cod Penal, față de partea vătămata I.

In baza art.18¹al.3 raportat Cod Penal la art.91 lit. c a Cod Penal aplicat fiecărui inculpat o sancțiune de 500 lei amenda administrativa.

In temeiul art.14, 346.C.P.P. au fost respinse pretențiile civile.

Pentru a pronunța această sentință penală instanța de fond a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara nr.839/P/2007 emis la data de 15.11.2007, inculpații si, au fost trimis in judecata pentru săvârșirea infracțiunilor prev.de art.181 al.1 si Cod Penal art.192 al.2 Cod Penal, cu aplic.art.33 lit.a

Cod Penal

S-a reținut din actul de sesizare că la data de 04.12.2006, inculpații și se aflau la domiciliul acestora din localitatea, nr.329, jud. T când, în jurul orelor 12,45, a venit de la școală fiul acestora, care le-a relatat că a fost bătut de către partea vătămată I.

Prin urmare, cei doi inculpați s-au deplasat împreuna la locuința părții vătămate I din comuna SânB. sat, nr.297, jud. T, și după ce au pătruns î curte pe poarta ce era deschisă, au sunat la soneria montată la ușa magazinului, iar când partea vătămata a ieșit afară, cei doi inculpați au început să o lovească.

Partea vătămată I le-a cerut celor doi inculpați să părăsească curtea imobilului, iar în momentul în care a văzut că aceștia nu pleacă, a fugit în imobil.

Cei doi inculpați au intrat după ea pe holul locuinței unde au început aol ovi din nou, moment în care partea vătămata a cerut sprijinul celor doi muncitori ce se aflau în gradina acesteia la săpat, numiții si care s-au dus la ușa de la intrare în locuință și le-au cerut celor doi inculpați să părăsească locuința și să nu o mai lovească pe partea vătămată.

Cu ocazia audierii, inculpata a recunoscut că la data deși a pătruns în curtea casei, iar când partea vătămata a apărut, între acestea s-a iscat un conflict verbal în cursul căruia cele două părți s-au jignit și s-au îmbrâncit reciproc.

Acest aspect a fost confirmat de către inculpatul care a recunoscut că s-a deplasat împreună cu șotia sa la locuința părții vătămate, care s-a îmbrâncit cu soția sa iar el, văzând ce se întâmplă, le-a despărțit și împreună cu șotia sa a plecat acasă.

Examinând actele și lucrările de la dosar, instanța a reținut următoarele:

În data de 04.12.2006, inculpații și s-au deplasat la locuința părții vătămată apărut, între acestea s-a iscat un conflict verbal in cursul căruia cele doua părți s-au jignit si s-au îmbrâncit reciproc.

Prima instanță, în ceea ce privește infracțiunile prev.de art.181 alin.1 Cod Penal, având a se pronunța asupra aptitudinii acestor fapte ale inculpaților de a intra sub incidenta legii penale, a constatat că, deși ar putea îndeplini formal condițiile prevăzute de lege pentru existenta infracțiunilor de vătămare corporala, faptele inculpaților nu prezintă în concret gradul de pericol social al respectivei infracțiuni in condițiile în care persoanele în cauză nu sunt cunoscute cu antecedente penale și au lovit-o pe partea vătămata doar datorită stării de nervozitate determinată de procesele în care părțile sunt implicate și a discuțiilor contradictorii dintre părți pe care aceste litigii le presupune.

Așadar, din probele administrate nu a rezultat că inculpații ar fi săvârșit din punct de vedere obiectiv vreo acțiune de violare de domiciliu față de partea vătămată.

Neexistând probe privind elementul material al acestei infracțiuni, prima instanță nu reținut existenta faptei și deci nici vinovăția inculpaților, potrivit art.17 al.2 Cod Penal, infracțiunea constituind singurul temei al răspunderii penale.

In ce privește acțiunea civilă, prima instanță a reținut că existenta prejudiciului moral ca și cel material trebuie dovedit și să rezulte din existenta unor împrejurări cauzatoare ale prejudiciului.

Împotriva acestei hotărâri în termen legal au declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Timișoara, și partea vătămată I criticând-o pentru netemeinicie constând în greșita achitare a inculpaților, precum și inculpații și criticând-o pentru netemeinicie, constând în greșita aplicare a amenzii administrative.

Prin decizia penală nr. 14/A din 21.01.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș, în dosar nr-, apelurile declarate de procuror și partea civilă au fost admise, sentința penală apelată a fost desființată și rejudecându-se cauza, în baza art. 379 pct. 2 lit. a din pr.pen a fost admis apelul declarat deParchetul de pe lângă Judecătoria Timișoarași partea vătămatăI,împotriva sentinței penale nr. 1668 /02.07.08, pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr-.

A fost desființată sentința apelantă și rejudecâd cauza

In temeiul art.181 alin 1 cp raportat la art 73 lit cod penal, condamnat pe inculpații și, la o pedeapsă de6 (sase) luni închisoarefiecare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală.

In baza art.81 Cod Penal a suspendat condiționat executarea pedepsei aplicate.

În baza art 82 a stabilit termen de încercare cu o durată de 2 ani și 6 luni.

In baza art.359 a C.P.P. atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.83 Cod Penal a cărui nerespectare atrage măsura revocării suspendării condiționate.

In temeiul art.14,346 a C.P.P. obligat în solidar inculpații la plata sumei de 20.000 lei daune morale față de partea civilă I

A menținut restul dispozițiilor sentinței apelate.

In temeiul art. 379 pct. 1 lit. b din codul d e procedură penală a respins apelul declarat de inculpațiișiîmpotriva aceeași sentințe penale ca nefondat

Pentru a pronunța această decizie penală, prima instanță a reținut următoarele:

Instanța de fond a reținut doar parțial corect starea de fapt raportat la probele care se coroborează în cauză.

Astfel Judecătoria a reținut că in data de 04.12.2006, inculpații s-au deplasat la locuința părții vătămate pentru a discuta cu aceasta, au pătruns în curtea casei, iar când partea vătămata a apărut, între acestea s-a iscat un conflict verbal în cursul căruia cele două părți s-au jignit și s-au îmbrâncit reciproc.

Potrivit certificatului medico-legal nr.2419/2006 (9 dosar UP) în urma acestor îmbrânceli reținute partea vătămată a suferit 42 de zile de îngrijiri medicale, ceea ce duce evident la concluzia că agresiunile suferite au fost mai mult decât simple, îmbrânceli,

Din depoziția martorului ( fila 59 dos fond) rezultă că inculpații au bătut pe partea vătămată la început în fața casei iar ulterior în casă, astfel martorul care era la aproximativ 30 de metri de incident a văzut cum inculpata o ținea de păr pe partea vătămată iar inculpatul o lovea cu pumnii și picioarele.

Prin urmare, tribunalul a reținut că inculpații au bătut pe partea vătămată iar aceasta a necesitat pentru vindecare 42 zile de îngrijiri medicale.

Fapta inculpaților așa cum a fost ea descrisă mai sus întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală prevăzută de art 181 alin1 c p. și ea constituie infracțiune.

La individualizare pedepsei instanța a avut în vedere gradul de pericol social al faptei, determinat de modalitatea concretă de săvârșire, persoana inculpaților care nu sunt cunoscuți cu antecedente penale și nu în ultimul rând a reținut și circumstanța atenuantă a scuzei provocării prevăzută de art 73 lit b cod penal, având în vedere că agresiunea acestora a fost provocată de starea de iritare și tulburare pricinuită la auzul că fiul lor a fost bătut de partea vătămată.

Pentru motivele arătate mai sus în temeiul art.181 alin 1 cp raportat la art 73 lit cod penal, condamnat pe inculpații și, la o pedeapsă de 6 (sase) luni închisoare fiecare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală.

Apreciind că pedeapsa aplicată își va putea atinge scopul și fără executarea efectivă a acesteia în baza art.81 Cod Penal suspendat condiționat executarea pedepsei aplicate.

În baza art 82 a stabilit un termen de încercare cu o durată de 2 ani și 6 luni, iar în baza art.359 atras atenția inculpaților asupra dispozițiilor art.83 Cod Penal a cărui nerespectare atrage măsura revocării suspendării condiționate.

În ceea ce privește acțiunea civilă,Tribunalul a reținut că partea vătămată s-a constituit parte civilă cu suma de 20.000 lei daune morale ( fila 30 dos fond).

Astfel prin fapta lor inculpații au adus o lezare părții vătămate atât pe de o parte datorită suferințelor produse cât și stigmatului public la care a fost supusă această, motiv pentru care Tribunalul a apreciat că daunele morale solicitate sunt întemeiate.

Pentru motivele arătate mai sus în temeiul art.14,346 C.P.P. a admis acțiunea civilă și în consecință a obligat în solidar inculpații la plata sumei de 20.000 lei daune morale față de partea civilă I.

În ceea ce privește fapta cealaltă pentru care a formulat plângere partea vătămată și anume violarea de domiciliul prevăzută de art 192 cod penal, Tribunalul a reținut că starea de fapt reținută de judecătorie se coroborează pe deplin cu probele administrate în cauză, astfel spațiul în care au intrat inculpații s-a apreciat ca fiind deschis publicului din moment în care partea vătămată avea magazinul în curte respectiv în casa acesteia.

Sub acest aspect pentru motivele arătate a respins apelul părții parchetului și a părții vătămate.

În legătură cu apelul inculpaților, tribunalul a arătat în considerentele de mai sus modul în care s-au reținut faptele acestora și pedeapsa aplicată, motiv pentru care în temeiul art. 379 pct. 1 lit. b din codul d e procedură penală respins apelul declarat de inculpații și împotriva aceeași sentințe penale, ca nefondat

Împotriva ambelor hotărâri au declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș, partea civilă și inculpații reiterând motivele de apel.

Recursurile declarate de procuror și partea civilă sunt fondate, însă pentru motivele care vor fi analizate în continuare.

Potrivit dispozițiilor art.71 alin.2 Cod penal, condamnarea la pedeapsa detențiunii pe viață sau a închisorii atrage de drept interzicerea dispozițiilor arătate în art. 64 din momentul în care hotărârea de condamnare a rămas definitivă și până la executarea pedepsei până la grațierea totală sau a restului de pedeapsă la împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei.

Dispunând condamnarea inculpatei la pedeapsa de 1 an închisoare avea obligația să dispună și cu privire la pedeapsa accesorie, astfel că pentru acest motiv, în baza dispozițiilor art. 385¹⁵alin. 1, pct. 2 lit. d Cod procedură penală, recursurile declarate de procuror și partea civilă vor fi admise, decizia penală recurată va fi casată și se va dispune interzicerea exercitării dreptului prev. de art. 64 lit.a teza a II-a și lit.b Cod penal, dispunându-se totodată suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata termenului de încercare stabilit pentru pedeapsa principală, celelalte dispoziții ale deciziei penale recurate urmând a fi menținute.

Criticile formulate de procuror și partea civilă privind greșita achitare a inculpaților pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu,greșita aplicare a disp. art. 73 lit.b Cod penal a acordării integrare a cheltuielilor judiciare către partea civilă precum și cu privire la modalitatea executării pedepsei nu sunt fondate, starea de fapt, încadrarea juridică și individualizarea pedepsei fiind conformă stării de fapt și cu respectarea dispozițiilor art. 72 Cod penal.

Recursurile declarate de inculpați nu sunt fondate pentru motivele care vor fi analizate în continuare, urmând a fi respinse.

Probele administrate în cauză dovedesc săvârșirea de către inculpați infracțiunii de vătămare corporală prev. de art.181 Cod penal. Astfel la data de 04.12.2006, inculpații s-au deplasat la locuința părții vătămate iar ca urmare a altercației apărute, părții vătămate i-au fost produse leziuni și traumatisme pentru vindecarea acestora fiind necesare 43 zile de îngrijiri medico-legale, așa cum rezultă din certificatul medico - legal nr. 2119/2006, astfel că în baza art. 385¹⁵alin.1 pct. 1 lit.b Cod procedură penală, recursurile declarate de inculpați vor fi respinse ca nefondate.

În baza disp. art.192 alin. 2 Cod procedură penală, cheltuielile ocazionate de soluționarea recursurilor declarate de procuror și partea civilă vor rămâne în sarcina statului, iar în baza art.192 alin.2 Cod procedură penală, inculpații recurenți vor fi obligați la plata sumei de câte 200 lei, cheltuieli judiciare către stat în recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DISPUNE:

În temeiul prevederilor art.385¹⁵alin.1 pct.2 lit.d Cod procedură penală, admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș și partea civilă I împotriva deciziei penale nr.14/A/21.01.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș, în dosar nr-.

Casează decizia penală recurată cu privire la pedeapsa accesorie și rejudecând, interzice inculpaților exercițiul drepturilor prev. de art.64 lit.a teza a II-a și lit.b p, dispunând suspendarea executării acesteia, pe durata termenului de încercare, pentru pedeapsa principală.

Menține nemodificate celelalte dispoziții ale deciziei penale recurate.

În temeiul prevederilor art.385¹⁵alin.1,pct.1, lit.b Cod procedură penală respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații ȘI, împotriva aceleiași decizii penale.

În baza art.192 al.3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea recursului declarat de procuror, rămân în sarcina statului, iar în baza art.192 al.2 Cod procedură penală obligă pe fiecare inculpat recurent la plata sumei de câte 200 lei, cheltuieli judiciare către stat în recurs.

DEFINITIVĂ.

Pronunțată în ședință publică, azi 21 mai 2009.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

- - - - - -

GREFIER,

Red. 25.05.2009

Tehnored.

2ex/01.06.2009

Prima inst. - Jud.

Inst. apel-,

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2711

SECȚIA PENALĂ

DOSAR NR-

MINUTĂ DECIZIE PENALE NR.540/