Plangere impotriva rezolutiei procurorului. Decizia 560/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENALĂ
DECIZIE Nr. 560/2009
Ședința publică de la 01 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Alina Lodoabă
JUDECĂTOR 2: Maria Covaciu
JUDECĂTOR 3: Leontin Coraș
Grefier - -
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA reprezentat de
Procuror -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de petenții, și împotriva sentinței penale nr. 223/2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara - secția penală în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns petentul, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, după care nefiind alte cereri de formulat, instanța a acordat cuvântul în dezbateri.
Petentul a susținut recursul astfel cum a fost motivat, solicitând casarea -hotărârilor atacate deoarece în rezoluția atacată cât și în hotărârea instanței de fond s-a consemnat că frații au fost audiați de un coleg al intimatului, ceea ce nu este adevărat. Mai mult de atât intimatul nu a motivat de ce martora - nu a fost audiată în dosarul de mărturie mincinoasă.
Reprezentanta parchetului a solicitat respingerea recursurilor ca fiind nefondate precizând că n mod corect a fost respinsă plângerea petenților deoarece din actele premergătoare efectuate de procuror nu a rezultat că sunt îndeplinite elementele constitutive ale infracțiunii reclamate. Mai mult petentul nu a formulat plângere împotriva rezoluției procurorului.
CURTEA DE APEL
Asupra recursurilor penale de față;
Prin plângerea înregistrată la Tribunalul Hunedoara sub nr.2624/97/29.10.2008, petenții, și au solicitat desființarea rezoluției nr.446/P/29.07.2009 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Hunedoara și trimiterea cauzei la procuror, în vederea începerii urmăririi penale împotriva făptuitorului, pentru comiterea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev. de art.246 pen.
În motivarea plângerii petenții au precizat, în esență, că făptuitorul, în calitate de agent principal de poliție judiciară, și-a exercitat abuziv atribuțiile de serviciu, în sensul că a refuzat constant să dea curs cererilor pe care le-au formulat în probațiune, în dosarul nr.905/P/2007 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Petroșani, deși aceste cereri erau concludente și utile cauzei, iar actele de cercetare efectuate de procuror față de făptuitorul - agent principal de poliție judiciară - nu sunt conforme legii.
Au mai menționat petenții că, în rezoluția nr.803/II/2/2008 a prim procurorului adjunct al Parchetului de pe lângă Tribunalul Hunedoara, s-a menționat greșit numărul rezoluției atacate, ca fiind 515/P/29.07.2008, numărul real al rezoluției fiind, de fapt, 446/P/29.07.2008.
Prin sentința penală nr.223/2009 Tribunalul Hunedoaraa respins plângerea formulată de petenții, și împotriva rezoluției nr. 446/P/29 iulie 2008 Parchetului de pe lângă Tribunalul Hunedoara, în contradictoriu cu făptuitorul intimat.
În baza art. 192 al. 2 Cod proc. penală, petenții, și au fost obligați la plata sumei de câte 25 lei fiecare, cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut următoarele considerente:
Prin rezoluția nr.446/P/29.07.2008, Parchetul de pe lângă Tribunalul Hunedoaraa dispus, în baza art.228 al.6 pr.pen. raportat la art.10 lit.a) pen. neînceperea urmăririi penale față de făptuitorul, agent principal de poliție judiciară în cadrul Poliției Municipiului P, pentru infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor.
În considerentele rezoluției atacate s-a reținut că părțile vătămate au reclamat îndeplinirea defectuoasă a cercetărilor penale de către făptuitor, în dosarul nr. 905/P/2007 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Petroșani, privind pe și alte cinci persoane acuzate de aceleași părți vătămate de comiterea infracțiunii de mărturie mincinoasă.
S-a constatat că aspectele reclamate de părțile vătămate nu se confirmă, întrucât martorii și recunosc faptul că au fost audiați în cauză, dar nu de către agentul principal de poliție judiciară, ci de un coleg al acestuia, iar în declarațiile date s-a consemnat adevărul privind împrejurările cauzei.
S-a menționat că martorul a fost audiat în această calitate de către făptuitor, relatând împrejurările la care a fost martor ocular (incidentul dintre și -), iar completarea declarației i-a fost dată să o citească, după care a semnat-o, cum de altfel și recunoaște în declarația olografă de la fila 10.
S-a mai reținut că, prin rezoluția procurorului din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Petroșania fost confirmată propunerea făptuitorului, de neîncepere a urmăririi penale față de cele șase persoane, cercetate pentru mărturie mincinoasă, prev. de art.260 pen.
S-a concluzionat că agentul principal de poliție judiciară nu și-a îndeplinit în mod defectuos atribuțiile de serviciu și nu a cauzat vreo vătămare intereselor legale ale părților vătămate.
Prin rezoluția nr.803/II/2/08.09.2008, prim-procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Hunedoaraa respins ca nefondată plângerea petenților împotriva sus-menționatei rezoluții, pe care a apreciat-o ca temeinică și legală, reținând că soluția atacată se sprijină pe actele efectuate în cauză,astfel că nu există niciun temei pentru infirmarea soluției.
Verificând rezoluțiile susmenționate instanța a reținut că plângerea petenților și este nefondată, iar cea a petentului este inadmisibilă.
S-a motivat că din probațiunea administrată nu rezultă existența infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev. de art.246 pen. deoarece făptuitorul intimat și-a exercitat atribuțiile de serviciu cu respectarea prevederilor legale, argumentând detaliat propunerea de neîncepere a urmăririi penale față de -, -, -, -, - și - pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă, prev. de art.260 pen. reclamată de aceleași părți vătămate, propunerea făptuitorului fiind confirmată de procurorul de caz.
Criticile formulate de petenți, referitoare la insuficienta cercetare, prin neadministrarea de către făptuitor a probelor solicitate în cererea datată 12.04.2007 (6 ), constând în reconstituiri, expertize, cercetări la locul faptei, au fost înlăturate cu motivarea că eventuala administrare a acestora vizează procesul penal numai după începerea urmăririi penale, fază care presupune garanțiile procesuale pentru efectuarea unei urmăriri penale complete iar în etapa actelor premergătoare, nu pot fi administrate mijloace de probă, ci se efectuează numai verificări cu privire la presupuse fapte infracționale.
În ce privește critica referitoare la mențiunea eronată a numărului rezoluției atacate, pe care o conține soluția prim procurorului adjunct al Parchetului de pe lângă Tribunalul Hunedoara,s-a constat că această mențiune se circumscrie unei erori materiale, fără consecințe judiciare, conținutul rezoluției nr.803/II/2/08.09.2008 făcând, în rest, mențiunea corectă a numărului rezoluției inițiale atacate.
Instanța a reținut că petentul nu a depus plângere penală împotriva făptuitorului (1-5 ), astfel că plângerea acestuia, formulată în condițiile art.2781pr.pen. este inadmisibilă.
Împotriva acestei soluții au declarat recurs, și.
În dezvoltarea scrisă a motivelor de recurs petenții au invocat următoarele motive:
1.- prin rezoluția 803/II/2/2008 din 08 09 2008 au fost încălcate dispozițiile art. 278 din codul d e procedură penală deoarece rezoluția a fost emisă de prim-procurorul adjunct nu de către prim-procuror
2. - s-a reținut în mod nejustificat că frații și au fost audiați la poliție de un coleg al agentului în condițiile în care aceștia nu au fost audiați deloc în dosarul de mărturie mincinoasă
3.- instanța nu s-a pronunțat asupra faptului că au declarat că nu au fost cercetați în nici un dosar de mărturie mincinoasă, asupra refuzului făptuitorului de aoa udia pe martora - și asupra sustragerii cererii în probațiune depuse la Poliția P în 12 04 2007.
4.- nu s-au avut în vedre susținerile petenților conform cărora au fost atacați și bătuți de trei agresori și nu s-au luat în considerare declarațiile martorilor, și
5.- instanța și procurorul nu au exercitat un rol activ în vederea descoperirii adevărului.
Deliberând asupra recursului prin prisma motivelor invocate și din oficiu în limitele prevăzute de art. 385 indice 6 alin. 3 din codul d e procedură penală Curtea constată că acesta este nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse:
Susținerea petentului în sensul că plângerea împotriva rezoluției pronunțate la 29 iulie 2008 fost soluționată de un organ necompetent este nefondată. Este adevărat că potrivit dispozițiilor art.278 alin 1 din codul d e procedură penală dă în competența prim procurorului soluționarea plângerii împotriva actelor ori măsurilor luate de procuror. Aceasta însă nu exclude însă posibilitatea ca prim procurorul să delege aceste atribuții legale înlocuitorului său de drept, prim procurorul adjunct atunci când din motive obiective nu este în măsură să le efectueze personal. O interpretare rigidă a dispozițiilor art. 278 din codul d e procedură penală ar crea permisele ca plângerile să nu mai poată fi supuse controlului în perioada în care prim-procurorul este în concediu legal ori medical sau în situația de vacanță temporară a postului, ceea ce este inadmisibil.
Nici criticile care privesc fondul pricinii nu sunt întemeiate.
Petenții au solicitat cercetarea făptuitorului intimat pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor.
Potrivit dispozițiilor codului penal:
" Art. 246 - Abuzul în serviciu contra intereselor persoanelor
Fapta funcționarului public, care, în exercițiul atribuțiilor sale de serviciu, cu știință, nu îndeplinește un act ori îl îndeplinește în mod defectuos și prin aceasta cauzează o vătămare intereselor legale ale unei persoane se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani."
Definiția legală a infracțiunii relevă faptul că aceasta poate fi săvârșită, sub aspectul laturii subiective,cu intenție. Din această perspectivă în mod corect au reținut atât organele de cercetare penală cât și prima instanță că în speță nu au fost decelate indicii care să conducă la concluzia că intimatul a intenționat prin modul în care a administrat cercetările în dosarul nr. 905/P/2007 vătămarea intereselor petenților.
Justificat s-a reținut de către instanța de fond că încuviințarea și administrarea probațiunii testimoniale, ca dealtfel a întregii probațiuni este un atribut al organelor de urmărire penală și al instanței.
Criticile petenților referitoare la modul în care a fost încuviințată și administrată probațiunea în dosarul nr.905/P/ 2007 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Petroșani ( subsumate motivelor 2-5) au fost supuse atenției instanței în dos. pen. nr- în care s-a pronunțat sentința nr. 199/2008 rămasă definitivă prin decizia penală nr.44/R/2008 a Tribunalului Hunedoara. În aceste dosare instanța a stabilit irevocabil că soluțiile date de parchet sunt temeinice iar pentru a ajunge la această concluzie a fost analizate inclusiv dispozițiile din faza de urmărire penală asupra cererilor în probațiune. În situația în care instanța constata vicii ale procedurii de urmărire penală în această cauză avea posibilitatea de a infirma soluția atacată însă astfel de vicii nu au fost reținute.
Față de cele ce preced în temeiul art. 385 indice 15 alin. 1 pct.1 lit. b din codul d e procedură penală Curtea va respinge ca nefondat recursul petenților.
În baza art. 192 al. 2 Cod pr. pen. petenții vor fi obligați să plătească statului suma de 160 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de petenții, și împotriva sentinței penale nr. 223/22.04.2009 pronunțate de Tribunalul Hunedoara în dosar penal nr-.
În baza art. 192 al. 2 Cod pr. pen. obligă petenții să plătească statului suma de 160 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 01 octombrie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red. /tehnored. AL
2 ex/19.10.2009
Președinte:Alina LodoabăJudecători:Alina Lodoabă, Maria Covaciu, Leontin Coraș
