Plangere impotriva rezolutiei procurorului. Sentința 57/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENALĂ
SENTINȚA PENALĂ Nr. 57/2009
Ședința publică din 23 Aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Maria Elena Covaciu
Grefier - -
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA reprezentat de
Procuror
Pe rol fiind soluționarea formulate de petiționarul împotriva rezoluției emise la 18 noiembrie 2008 de către Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA în dosar nr. 696/P/2008.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, după care se constată că petiționarul nu a răspuns solicitărilor instanței, în sensul de a depune la dosar plicul în care a fost comunicată rezoluția atacată.
Curtea, pentru a nu tergiversa cauza, luând în considerare practica acestei Curții, va aprecia plângerea de față ca fiind formulată în termen și constatând că nu sunt cereri de formulat, acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentanta Parchetului solicită respingerea plângerii formulate de petentul și menținerea hotărârilor atacate, apreciind că în mod corect prin rezoluția prim procurorului s-a respins plângerea petentului ca inadmisibilă, în sensul că petentul și-a exercitat în mod abuziv drepturile sale procesuale.
CURTEA DE APEL
Asupra plângerii penale de față:
În deliberare, constată că prin plângerea formulată și înregistrată la această C sub dosar penal nr- petentul a solicitat desființarea rezoluției emise în dosar nr. 696/P/2008 de către Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA și trimiterea cauzei la procuror în vederea începerii urmăririi penale împotriva făptuitorilor, și pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 246 Cod penal. (Curtea arată că numărul inițial al dosarului este greșit, însă pe pagina a doua a plângerii petentul îl enunță corect).
În expunerea scrisă a motivelor plângerii sale, pe lângă invectivele aduse magistraților în cauză, petiționarul relevă faptul că în mod abuziv persoanele enumerate l-au privat prin hotărârile pronunțate de dreptul său de proprietate asupra unui spațiu comercial.
Verificând rezoluția atacată pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei, conform art. 2781(7) Cod procedură penală, Curtea reține următoarele aspecte de fapt și de drept:
1. Prin rezoluția adoptată de Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA în dosar nr. 696/P/2008 la 18 noiembrie 2008 s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de numiții: și, și pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 246 Cod penal.
Pentru a dispune astfel, Parchetul a avut în vedere următoarele motive:
Persoana vătămată a formulat plângere penală împotriva numiților, și pentru comiterea infracțiunii de abuz în serviciu prev. de art. 246 Cod penal, faptă constând în aceea că, în calitate de judecători, cu ocazia judecării unor cauze civile nu au avut în vedere actele dosarului, împrejurare în care au favorizat partea adversă.
Din actele dosarului reiese următoarea stare de fapt:
Prin sentința civilă nr. 2800/1996 pronunțată în dosarul nr. 4582/1995 al Judecătoriei Deva (judecătorii și ), urmare a acțiunii SC SRL C s-a hotărât "anularea dispoziției nr. 125/1994 și a ordinului de repartizare nr. 5919/1994 emise de către Consiliul Local C, precum și a contractului de închiriere nr. 82/21.04.1994 încheiat între pârâții și C", iar prin dispozitivul hotărârii s-a constatat dreptul locativ al reclamantei, precum și evacuarea SC Com SRL C, societate înființată de către persoana vătămată, cu sediul în spațiul comercial aflat în litigiu.
Prin decizia civilă nr. 2125/1996 pronunțată în dosarul nr. 3533/1996 a Tribunalului Hunedoara (judecători și ) s-a respins apelul formulat împotriva sentinței civile nr. 2800/1996 a Judecătoriei Deva.
Prin încheierea din 16 octombrie 2002 pronunțată în dosarul nr. 3533/1996 a Tribunalului Hunedoara (judecători și ) s-a respins cererea de îndreptare a erorii materiale formulată de către cu referire la decizia civilă nr. 2125/1996.
De asemenea, prin încheierea din 17 februarie 2004, pronunțată în dosarul civil nr. 31/2004 al Tribunalului Hunedoara (judecători și ) s-a respins cererea de revizuire a deciziei civile nr. 2125/1996, hotărâre în cuprinsul căreia s-au făcut aprecieri cu referire la calitatea de asociat în cadrul SC SRL, a numitului.
Față de starea de fapt expusă, s-a constatat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu deoarece, potrivit dispozițiilor legale, soluțiile instanțelor fundamentate pe actele dosarului și în lipsa relei credințe, sunt supuse cenzurii prin exercitarea căilor de atac.
Este de observat că în ceea ce privește faptele reclamate a fi comise în perioada 1996 - 2002, a intervenit prescripția răspunderii penale.
2. Prin rezoluția adoptată de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA în dosar penal nr. 1101/II/2/2008 la 19.12.2008, plângerea promovată de petentul a fost respinsă ca inadmisibilă, cu următoarele argumente:
Prin rezoluția indicată procurorul de caz a reținut că există impedimente la pornirea acțiunii penale, respectiv, cele indicate de dispozițiile art. 10 lit. d și g Cod procedură penală: judecătorii s-au pronunțat în limita prerogativelor ce le recunoaște legea; pentru anumite fapte comise în perioada 1996-2002 s-a prescris răspunderea penală.
Plângerea petentului este inadmisibilă în sensul celor ce urmează:
petentului cuprind o succesiune de invective la adresa procurorului de caz și a altor magistrați (procurorul este "animal", "", "împuțit", sunt exprimate repetat, într-o manieră ostentativă, înjurături triviale, de neexprimat într-un text cu conținut tehnic, juridic). Scrierea acestuia nu alcătuiește o plângere în sensul căii legale de atac indicate de art. 278 Cod procedură penală.
Deși codul nu exprimă direct o cerință minimală de formă, deduc din economia textelor procedurale că o plângere, cale de atac, trebuie să cuprindă o manifestare de voință din care să rezulte cel puțin nemulțumirea titularului dreptului procesual în legătură cu actul atacat. Rețin, de asemenea, că titularului căii de atac i se recunoaște un drept subiectiv care trebuie folosit, direct ori indirect, în scopul și numai în scopul indicat de lege: de a investi magistratura de control jurisdicțional cu examinarea cauzei, în limitele precizate de lege.
Or, din exprimările scrierii observ scopul petentului de a insulta procurorul ce a pronunțat rezoluția nr. 689/P/2008 din 18.11.2008, precum și alți magistrați; formulările sale, libere de altfel, sunt excesive și în afara formelor pe care le poate admite o procedură jurisdicțională într-un sistem de drept actual. Ele dau expresia unui exercițiu abuziv al drepturilor sale procesuale legitime de care iau act prin examinarea cauzei și a memoriului. Din aceste considerente demersul procesual al petentului nu poate fi acceptat și, implicit, nici primit. Dacă am gândi astfel, prin desconsiderarea acestor excese de limbaj aruncate pe circuitele judiciare, s-ar ajunge la transformarea serviciilor din justiție ale statului într-o arenă a insultei și a trivialității ceea ce excede scopului general înscris în art. 1 din Codul d e procedură penală.
3. Curtea a hotărât în lipsa unei dovezi certe depuse de către petiționar, deși i s-a solicitat acest lucru, că plângerea de față este formulat în termenul legal de 20 de zile, conform art. 2781Cod procedură penală.
4. Curtea va reține în urma examinării lucrărilor de la dosar că soluția adoptată de către Parchet prin rezoluția nr. 696/P/2008 este legală și temeinică și se sprijină, în mod obiectiv pe elementele factuale existente în cauză.
5. Curtea arată că susținerile petiționarului sunt infirmate de actele și înscrisurile de la dosar, iar în cauză nu există date concrete în sensul exercitării de către magistrați cu rea credință a atribuțiilor conferite de lege.
6. Curtea sesizează că atât judecătorii, cât și procurorii, își fundamentează soluțiile pe baza probelor administrate în cazurile deduse judecății și adoptă hotărâri conform propriilor convingeri.
7. Curtea arată că eventualele nemulțumiri ale petentului puteau fi abordate prin promovarea unei căi de atac împotriva hotărârilor judecătorești.
8. Față de cele ce preced, Curtea, conform art. 2781(8) lit. a Cod procedură penală va respinge ca nefondată plângerea petentului, cu consecința obligării sale la cheltuieli judiciare către stat, conform art. 192 al. 2 Cod procedură penală.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca nefondată plângerea formulată de petiționarul împotriva rezoluției emise la 18 noiembrie 2008 de către Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA în dosar nr. 696/P/2008.
În baza art. 192 al. 2 Cod pr. pen. obligă petiționarul la plata sumei de 320 lei cheltuieli judiciare.
Cu recurs în 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 23.04.2009.
Președinte, Grefier,
- - - - -
Red.
Tehnored.
2 ex./ 07.05.2009
Președinte:Maria Elena CovaciuJudecători:Maria Elena Covaciu
