Evaziune fiscală Spete Jurisprudenta. Decizia 264/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 264/2009
Ședința publică din 23 Aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Maria Elena Covaciu
JUDECĂTOR 2: Leontin Coraș
JUDECĂTOR 3: Marius
Grefier
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA reprezentat de
Procuror -
Pe rol fiind soluționarea recursurilor declarate de inculpatul și partea civilă SC SA Sibiu împotriva deciziei penale nr. 274/2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar penal nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns apărătorul ales al părții civile recurente SC SA, avocat, apărătorul ales al inculpatului recurent, avocat, apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul intimat B, avocat și apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul intimat, avocat, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, după care apărătorul ales al părții civile recurente SC SA, avocat, depune la dosar un înscris privind istoricul facturilor înscrise în fals.
Instanța constată că nu sunt cereri de formulat, împrejurare față de care acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul ales al părții civile recurente SC SA, avocat, solicită admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și în rejudecare, admiterea constituirii de parte civilă așa cum a fost precizată, cu obligarea inculpatului la plata prejudiciului actualizat cu rata inflației și la plata cheltuielilor de judecată. Învederează instanței faptul că instanța de apel fără nici un fel de argumentație a admis doar în parte constituirea de parte civilă, iar instanțele în mod greșit au reținut că prejudiciul către ANAF a fost acoperit de inculpat, acesta fiind acoperit de SC SRL. Precizează că din răspunsul la obiectivele 1, 3, 9 din raportul de expertiză efectuat în cauză rezultă că prejudiciul adus societății SC SRL constă în contravaloarea facturilor, iar constituirea de parte civilă cuprinde contravaloarea facturilor înscrise în fals și impozitul pe profit.
Apărătorul ales al inculpatului recurent, avocat, solicită admiterea recursului declarat de inculpat, apreciind că soluția instanței de apel este greșită atât sub aspect civil, cât și sub aspect penal. Pe latură penală arată că nu s-a dovedit că inculpatul ar fi autorul infracțiunilor reținute în sarcina sa, cât timp expertizele contabile și martorii au declarat că materialele și serviciile achiziționate cu facturile presupus a fi false au fost consumate de societate în procesul tehnologic de fabricație. În ce privește latura civilă a cauzei arată că este indubitabil că nu s-a probat prejudiciul cauzat părții civile. Solicită să se observe că pentru o parte din infracțiuni se ridică și excepția prescripției speciale. Depune la dosar concluzii scrise și arată că nu solicită cheltuieli de judecată.
Apărătorul ales al părții civile recurente SC SA, avocat, cu privire la recursul inculpatului, solicită respingerea acestuia, apreciind că motivele invocate nu pot fi încadrare în cele prev. de art. 38514Cod procedură penală.
Apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpații intimați B și, avocat, arată că nu se opune admiterii recursului declarat de inculpat. Cu privire la recursul părții civile solicită respingerea acestuia ca nefondat, având în vedere motivele invocate de inculpatul recurent.
Reprezentanta Parchetului solicită respingerea ca nefondate a recursurilor formulate în cauză și menținerea soluției pronunțate ca temeinică și legală. Cu privire la recursul declarat de inculpat apreciază că acesta este nefondat raportat la probele administrate în cauză. Cu privire la recursul părții civile, apreciază că latura civilă a fost soluționată în mod corect, având în vedere cuprinsul procesului verbal de control și valoarea facturilor.
CURTEA DE APEL
Asupra recursurilor penale de față:
Examinând actele și lucrările aflate la dosarul cauzei, constată următoarele:
Prin sentința 499/03.09.2007 a Judecătoriei Sibiu, în baza art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit.1C.P.P. a fost achitați inculpații:
-, fiul lui și, născut la data de 10.11.1940, în Dumbrăveni, județul Sibiu, domiciliat în Sibiu,-, apartament 82 și fără forme legale în Sibiu, strada - de . nr. 28, apartament 20; pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 2151din Cod penal, art. 290 alin. 1 din Cod penal, art. 13 din Legea 87/1991.
-, fiul lui și, născut la data de 04.06.1957 în Sibiu,-, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 290 alin. 1 Cod penal.
- B, fiul lui și, născut la data de 11.06.1957, în Sibiu, domiciliat în Sibiu, Bulevardul, nr. 36, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 290 alin. 1 din.
Cod PenalÎn baza art. 181raportat la art. 91 lit. c din Codul Penal a fost aplicată inculpaților:
amendă administrativă în valoare de 1.000 lei; amendă administrativă în cuantum de 500 lei; B amendă administrativă în cuantum de 500 lei.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. d au C.P.P. fost achitați inculpații, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 291Cod penal și art. 226 pct. 2 din Legea 31/1990, art. 37 din Legea 82/1991 și inculpații și B pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 291 Cod penal.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. c au C.P.P. fost achitați inculpații și B pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 2151Cod penal.
În baza art. 14 și art. 342 alin. 2 Cod penal raportat la art. 998 și următoarele Cod civil, a fost admisă în parte și a fost obligat inculpatul la plata sumei de 60106,49 lei despăgubiri civile către partea civilă
A fost menținut sechestrul asigurator instituit prin ordonanța din data de 23.02.2004, față de inculpatul.
S-a constata că ANAF prin DGFPS și-a recuperat prejudiciul.
În baza art. 348.C.P.P. au fost anulate următoarele facturi fiscale: facturile: facturile nr. -/29.05.2001; nr. -/20.08.20014; nr. -/27.08.2001; nr. -/14.10.2002; nr. -/24.10.2002; nr. -/10.10.2002, nr. -/01.09.2002; nr. -/04.06.2002; nr. -/17.09.2001; nr. -/17.09.2001; nr. -/17.09.2001; nr. -/18.10.2001; nr. -/10.12.2001; nr. -/18.03.2002; nr. -/12.12.2001; nr. -/26.03.2002; nr. -/30.11.2001; nr. -/26.03.2002.
În baza art. 192 alin. 1 pct. c a C.P.P. fost obligat inculpatul la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.
A fost respinsă cererea privind obligarea inculpatului la plata cheltuielilor către partea civilă
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că, în perioada 2001-2002,. în calitate de administrator a Sibiu, împreună cu ceilalți doi inculpați au falsificat un număr de 17 facturi fiscale și chitanțe, pe care le-a înregistrat în contabilitatea societății sustrăgându-se de la plata unui impozit pe profit de 8.264,10 lei și TVA de 7.080,12 lei. De asemenea inculpatul a ridicat în aceeași perioadă de la casieria societății diferite sume de bani ca avans spre decontare, pe care și le-a însușit în scop personal.
Stare de fapt reținută de instanță a fost dovedită prin următoarele mijloace de probă:
- declarația părții vătămate;
- fișe de cont ale;
- facturi fiscale, chitanțe fiscale, adrese ORC;
- declarațiile martorilor: - fila 160-161, contabila din anul 1996 care a precizat că inculpatul în calitate de director al societății a emis 17 facturi fiscale nereale și același inculpat și-a cumpărat o mobilă facturată pe societatea pe care a dus-o la el acasă pentru a-și reduce TVA-ul. Același martor a precizat că inculpații și făceau parte din comisia de recepție și aveau obligația să recepționeze și să verifice marfa care era primită pe firmă; martorul - fila 162, - fila 202, - fila 203-204, - fila 314 și - fila 315.
- rapoarte de constatarea tehnico-științifică prin care s-a stabilit că marea majoritate facturilor și chitanțelor de la dosar au fost semnate de, iar restul de către și B;
- declarațiile inculpaților, și B;
- contractul de management încheiat între și inculpatul;
- procesul-verbal întocmit de P Sibiu
- constituirea de parte civilă a Sibiu cu suma totală de 206.923.097 RON
- expertiza contabilă - filele 23-34, care a concluzionat că cele 17 facturi sunt false și au produs un prejudiciu societății
Fapta inculpatului care în calitate de administrator la și-a însușit mai multe sume de bani aparținând societății pe care o gestiona, cauzând un prejudiciu de 39414,18 lei acestei societăți comerciale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunilor prevăzute de art. 2151.Cod Penal
Fapta acestui inculpat care a falsificat facturi emise de aceeași societate prin contrafacere, prin înscrierea unor operațiuni comerciale fictive, constituie elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 290 alin. 1 Cod penal.
Fapta aceluiași inculpat care nu a virat la bugetul de stat suma de 20692,30 lei reprezentând impozitul pe profitul suplimentar, majorările de întârziere și penalitățile aferente acestui impozit pe profit și TVA, datorate și achitate de la. Sibiu pentru cele 17 facturi înscrise în fals, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 13 din Legea 87/1994.
Faptele inculpaților și B, care au falsificat facturi emise de aceeași societate prin contrafacere, prin înscrierea unor operațiuni comerciale fictive, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 290 alin. 1 Cod penal.
Cu privire a individualizarea sancțiunilor aplicate inculpaților, instanța de fond a avut în vedere criteriile prevăzute de art. 72 Cod penal, dar și gradul de pericol social, prejudiciul cauzat părții civile ANAF, care a fost recuperat, motiv pentru care a dispus achitarea acestora în baza art. 10 litera1C.P.P. și aplicarea unor amenzi administrative de 1.000 lei pentru inculpatul și de câte 500 lei pentru inculpații și B.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel inculpatul, solicitând achitarea sa, în baza art. 10 lit. a pentru C.P.P. infracțiunea de delapidare, întrucât fapt nu există, achitarea, în baza art. 10 lit. d C.P.P. fals și uz de fals, lipsind intenția, achitarea în baza art. 10 lit. c C.P.P. pentru infracțiunea de fals la legea contabilității, întrucât înregistrările în contabilitate au fost efectuate de compartimentul contabilitate și achitarea, în baza art. 10 lit. a pentru C.P.P. fapta prevăzută de art. 266 din Legea 31/1990, întrucât fapta nu există, iar, în ceea ce privește latura civilă, a contestat faptul că nu îi poate fi imputată întreaga sumă atât timp cât s-a putut proba că toate cele 17 facturi sunt false, nu toate facturile fiind falsificate de inculpat.
Împotriva aceleiași sentințe a formulat apel și partea civilă, solicitând condamnarea inculpatului, pentru infracțiunea prevăzută de art. 290 Cod penal, 291 Cod penal, art. 37 din Legea 82/1991, art. 215 alin. 1 Cod penal, art. 11 lit. b din Legea 78/1994, actual art. 9 lit. c din Legea 241/2005, și, obligarea inculpatului la plata sumei de 65.036,21 lei actualizată cu indicele inflației, sumă reprezentând contravaloare facturilor înscrise în fals și impozitul pe profit și TVA datorate și, achitate de partea civilă DGFP Sibiu.
Prin decizia penală nr. 59/17.03.2008 a Tribunalului Sibiu au fost admise cele două apeluri, fiind desființată sentința penală nr. 499/2007 a Judecătoriei Sibiu și trimisă cauza spre rejudecare instanței de fond, cu motivarea că plângerea formulată în baza art. 2781.C.P.P. de către partea civilă Sibiu viza doar soluția de scoatere de sub urmărire penală a inculpatului, astfel că, în mod greșit instanța de fond a admis plângerea și cu privire la inculpații și B, pronunțând o soluție pe fondul cauzei și cu privire la aceștia.
Prin decizia penală nr. 277/2008 a Curții de APEL ALBA IULIAa fost admis recursul inculpatului, și casată decizia penală atacată, cu rejudecarea cauzei la ribunalul Sibiu, cu motivarea că, în speță, nu sunt incidente dispozițiile art. 197 alin. 2.C.P.P.
Cauza a fost reînregistrată pe rolul Tribunalului Sibiu sub nr-.
Prin decizia penală nr. 274/2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosarul nr- au fost respinse ca nefondate apelurile inculpatului și părții civile SC SA, iar în temeiul art. 192 alin. 2 Cod procedură penală au fost obligați apelanții la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în apel.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a reținut următoarele:
În ceea ce privește apelul formulat de inculpatul, tribunalul constată că, față de materialul probator administrat în cauză ( fișe de cont ale, facturi și chitanțe fiscale, raport de constatare tehnico-științifică, contractul de management încheiat între partea civilă și inculpatul, expertiza contabilă, proces verbal al DGFP Sibiu, declarațiile martorilor:, ) instanța de fond a reținut, în mod corect, săvârșirea de către inculpat a infracțiunilor prevăzute de art. 2151Cod penal, constând în acea că, inculpatul în calitate de administrator la Sibiu, în perioada 2001-2002, ridicat de la casieria societății diferite sume de bani, cu titlu de avans spre decontare, pe care și le-a însușit în scop personal, cauzând un prejudiciu societății de 39414,18 lei. Apărarea inculpatului, potrivit căreia, fapta de delapidare nu există, nu este susținută de probele administrate în cauză. De asemenea, sub aspectul lipsei intenției în săvârșirea faptei, tribunalul a constatat că, această faptă este susceptibilă de a fi săvârșită și, cu intenție indirectă astfel că, nu se poate susține inexistența acestui element constitutiv al acestei infracțiunii.
De asemenea, față de cuprinsul raportului de constatare tehnico-științifică întocmit în cauză ( filele 227-242 ), Tribunalul a constatat că, în mod corect s-a reținut în sarcina inculpatului săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 290 alin. 1 Cod penal, acesta falsificând facturi și chitanțe emise de societate.
Chiar dacă inculpatul nu a urmărit producerea vreunui prejudiciu, acesta, în fapt, a fost creat, pentru infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, neputându-se susține că lipsește intenția inculpatului în săvârșirea fapte.
Sub aspectul individualizării sancțiunii aplicate pentru infracțiunile prevăzute de art. 2151Cod penal și 290 alin. 1 Cod penal, reținute în sarcina inculpatului, față de gradul de pericol social mediu al faptei, de împrejurările în care au fost comise faptele, tribunalul a apreciat că sancțiunea administrativă aplicată inculpatului este necesară și, totodată suficientă pentru a asigura realizarea scopului pedepsei.
În ceea ce privește infracțiunea prevăzută de art. 13 din Legea 87/1991, față de cuprinsul procesului verbal de cercetare ( fila 80 ), de declarațiile martorilor ( filele 404-405, 160 ), tribunalul a constatat că, prin depunerea celor 17 facturi în contabilitate, care îndeplineau condițiile cerute de lege pentru a fi documente justificative, fiind recepționate de comisia de recepție, dar care au fost emise de societăți dizolvate sau care nu aveau obiectul de activitate înscris pe factură, astfel că, nu au fost virate la bugetul de stat impozitele pe venitul suplimentar, majorările și penalitățile aferente, a fost corect reținută în sarcina inculpatului infracțiunea prevăzută de art. 13 din Legea 87/1994, instanța de fond individualizând, în mod corect, sancțiunea aplicată inculpatului pentru această faptă, ținând seama de împrejurările în care a fost săvârșită, de valoare prejudiciului, care a fost recuperat, împrejurare față de care, și acest motiv de apel s-a privit a fi neîntemeiat.
Întrucât actele contabile au fost întocmite de serviciul contabilitate al societății, pe baza facturilor și documentelor întocmite și prezentate de inculpat, tribunalul a apreciat că nu se poate reține că fapta prevăzută de art. 37 din Legea 82/1991 nu a fost săvârșită de inculpat, motiv pentru care și această aprecierea a inculpatului a fost înlăturată.
La fel, a fost înlăturată și solicitarea inculpatului privitoare la achitarea sa, în baza art. 10 lit. a pentru C.P.P. infracțiunea prevăzută de art. 266 din Legea 31/1990, în condițiile în care s-a dovedit în cauză faptul că inculpatul a achiziționat pe bază de factură achitată de petentă, mobilier, l-a folosit în interes personal, inculpatul nefăcând dovada că a avut acordul tacit al reprezentanților societății.
În aceste condiții, soluția de achitare în baza art. 10 lit. d C.P.P. a apărut ca fiind legală și temeinică.
De asemenea inculpatul a criticat sentința instanței de fond și sub aspectul laturii civile, inculpatul contestând valoarea prejudiciului reținut în sarcina sa, în condițiile în care expertiza contabilă întocmită de expertul ( filele 23-34 ) stabilește un prejudiciu de 4016,21 lei.
Ori, față de cuprinsul procesului verbal de control ( filele 86, 98 ) de cuprinsul facturilor existente la dosarul cauzei ( filele 128, 134, 149,162,166, 170, 175, 178, 180, 184, 186, 190, 193, 207, 216 ) tribunalul a constatat că valoare prejudiciului este de 39414,30 lei, la care se adaugă 20692,30 lei reprezentând impozit pe profit suplimentar, majorări de întârziere și penalități aferente și TVA datorat, astfel că, valoarea totală a prejudiciului este de 60.106,49 lei.
Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de apel au declarat recurs inculpatul și partea civilă SC SA.
Recursurile au fost declarate în termen.
În motivarea recursului partea civilă SC SA a criticat hotărârea atacată sub aspect civil, susținând că în mod greșit instanța de apel nu l-a obligat pe inculpat la plata sumei de 64.036,21 lei, actualizată cu indicele de inflație; nu a constatat că prejudiciul a fost recuperat de la SC SA și nu de la inculpatul.
Inculpatul a criticat hotărârea atacată sub aspect penal și civil, susținând că nu și-a însușit suma de bani în scop personal, pe care le-a justificat cu 17 facturi și chitanțe false, solicitând instanței achitarea în temeiul art. 10 lit. a Cod procedură penală pentru delapidare, evaziune fiscală și infracțiunea prev. de art. 266 din Legea nr. 31/1990 și achitarea în temeiul art. 10 lit.1Cod procedură penală pentru infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată și uz de fals, iar sub aspectul laturii civile, inculpatul a solicitat reducerea despăgubirilor acordate părții civile la suma de 40.467.057 lei vechi (ROL).
Criticile inculpatului se încadrează în cazul de casare prevăzut de art. 3859alin. 1 pct. 18 Cod procedură penală.
Instanțele au administrat probele necesare elucidării laturii obiective și subiective a cauzei, reținând corect starea de fapt, din care rezultă că în perioada 2001-2002, inculpatul a ridicat de la casieria societății al cărui administrator era sume de bani, cu titlu de avans spre decontare, pe care le-a însușit în scop personal, a falsificat facturi emise de societate prin contrafacere, prin înscrierea unor operațiuni comerciale fictive, nevirând la bugetul de stat impozitul pe profitul suplimentar, majorări de întârziere și penalități aferente pentru cele 17 facturi înscrise în fals.
Raportat la starea de fapt și la persoana inculpatului, instanțele au achitat inculpatul în temeiul art. 10 lit. b Cod procedură penală pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 2151Cod penal, art. 290 alin. 1 Cod penal și art. 13 din Legea nr. 87/1991, aplicându-i o amendă administrativă în sumă de 1000 lei, iar în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a Cod procedură penală, raportat la art. 10 lit. d Cod procedură penală l-a achitat pe inculpatul pentru infracțiunile prevăzute de art. 291 Cod penal și art. 226 pct. 2 din Legea nr. 31/1990.
Sub aspectul laturii penale, instanțele au stabilit că unele fapte nu întrunesc conținutul constitutiv al infracțiunii de care a fost achitat, iar altele nu prezintă pericolul social al unei infracțiuni, prin atingerea minimă adusă uneia din valorile apărate de lege.
Criticile formulate de inculpat, sub aspectul laturii penale, sunt netemeinice, ele fiind contrazise de declarațiile părții vătămate, fișe de cont ale SC SA, facturi fiscale, declarațiile martorilor (f 160-161), (f 162), (f 202), (f 203), (f 314), (f 315), raportul de constatare tehnico-științifică, procesul verbal întocmit de Sibiu.
Sub aspectul laturii penale a cauzei nu există o contrarietate evidentă și necontroversată între ce spune dosarul prin scriptele lui și ceea ce spun instanțele prin hotărârile lor, de natură a justifica o eroare gravă de fapt, esențială, care a avut drept consecință pronunțarea unei hotărâri greșite de achitare a inculpatului, aspect evidențiat și de împrejurarea că nici parchetul nu a folosit căile de atac legale pentru condamnarea inculpatului.
Recursurile sunt fondate sub aspectul laturii civile.
Referitor la recursul părții civile instanța va examina, potrivit recursului în interesul legii admis prin decizia nr. 28/2008, motivele invocate, în funcție de modul concret de soluționare a laturii civile.
Astfel, hotărârea instanței de apel nu cuprinde motivele pe care și-a întemeiat soluția, neexistând o justificare logică a sumelor, rezumându-se la următoarea frază:
"De asemenea inculpatul a criticat sentința instanței de fond și sub aspectul laturii civile, inculpatul contestând valoarea prejudiciului reținut în sarcina sa, în condițiile în care expertiza contabilă întocmită de expertul ( filele 23-34 ) stabilește un prejudiciu de 4016,21 lei.
Ori, față de cuprinsul procesului verbal de control ( filele 86, 98 ), de cuprinsul facturilor existente la dosarul cauzei ( filele 128, 134, 149,162,166, 170, 175, 178, 180, 184, 186, 190, 193, 207, 216 ) tribunalul constată că, valoare prejudiciului este de 39414,30 lei, la care se adaugă 20692,30 lei reprezentând impozit pe profit suplimentar, majorări de întârziere și penalități aferente și TVA datorat, astfel că, valoare totală a prejudiciului este de 60.106,49 lei."
Instanța de apel nu a răspuns motivelor de apel invocate oral de partea civilă, care a susținut că prejudiciul a fost de 65.036,21 lei, nu a fost recuperat de la inculpat, ci de la partea civilă, cum greșit a reținut instanța de fond (f 50), nici motivelor de apel ale inculpatului care a susținut că suma totală datorată este maximum de 4.016,2 lei, iar dacă se analizează numai cele 13 facturi false, la care s-a raportat instanța de fond, suma datorată este de 36.426,5 lei.
Referirea globală la probele administrate, fără o examinare critică efectivă, în raport cu sumele stabilite ca despăgubiri, precum și cu susținerile părților, constituie o nemotivare a hotărârii în sensul prevederilor art. 3859alin. 1 pct. 9 Cod procedură penală.
Având în vedere considerentele de mai sus, în temeiul art. 38515alin. 1 pct. 2 lit. c Cod procedură penală, instanța va admite recursurile părții civile și inculpatului, numai sub aspectul laturii civile, și va dispune rejudecarea cauzei de către Tribunalul Sibiu.
În temeiul art. 38516alin. 2 Cod procedură penală ultimul act procedural valabil, de la care procesul penal trebuie să-și reia cursul este încheierea penală din 03.11.2008.
Conform art. 192 alin. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat în recurs rămân în sarcina acestuia.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Admite recursurile declarate de inculpatul și partea civilă SC SA Sibiu împotriva deciziei penale nr. 274/2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar penal nr-.
Casează decizia penală atacată numai sub aspectul laturii civile a cauzei și dispune trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe de apel, Tribunalul Sibiu, ultimul act procedural rămas valabil fiind încheierea din 03.11.2008, de la care se va relua judecata.
Onorariul apărătorului din oficiu pentru intimați, în cuantum de câte 300 lei, va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 23.04.2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - - -
Grefier,
Red.
Tehnored.
2 ex./05.05.2009
jud. apel -,
jud. fond
Președinte:Maria Elena CovaciuJudecători:Maria Elena Covaciu, Leontin Coraș, Marius
