Plangere impotriva rezolutiei procurorului. Sentința 67/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
SENTINȚA PENALĂ NR. 67/ DOSAR NR-
Ședința publică de la 17 august 2009
Completul de judecată compus din:
PREȘEDINTE: Elena Barbu
Grefier: - -
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public,
- procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov
Pe rol fiind soluționarea plângerii formulată de petentul, împotriva rezoluției procurorului din 10 aprilie 2009, pronunțată în dosarul nr. 243/II/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov.
Dezbaterile în cauza penală de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art. 304 Cod procedură penală, în sensul că toate afirmațiile, întrebările și susținerile celor prezenți, inclusiv ale președintelui completului de judecată, au fost înregistrate prin mijloace tehnice audio - video.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă petentul, lipsă fiind făptuitorii, și.
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care;
Nemaifiind alte cereri de formulat instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea cauzei potrivit dispozițiilor art.340 Cod procedură penală.
Petentul în susținerea plângerii aduce la cunoștința instanței că atât făptuitorul cât și au refuzat să dea declarații în cauză Totodată precizează că făptuitorul a refuzat confruntarea directă, în acest sens arată că în declarația dată, sunt contraziceri flagrante, între susținerile făcute de acesta și cele susținute de subsemnatul, consideră că soluția dispusă de d-na procuror nu întrunește condițiile de valabilitate, fiind practic nemotivată.
Față de rezoluția nr.243/II/2/2009, motivându-și soluția de neîncepere a urmăririi penale, d-na procuror a constatat că, făptuitorii și și-au îndeplinit atribuțiile de serviciu, primul depunând înscrisuri și susținând oral și în scris interesele clientului său, susțineri pentru care nu răspunde penal, iar cel de-al doilea întocmind raportul de expertiză nr.554/2002 potrivit obiectivelor dispuse de instanța de judecată și în conformitate cu materialul documentar pe care l-a avut la dispoziție.
În acest sens precizează că procedura de soluționare a cauzei făcută de procurori nu a fost corectă, aceștia limitându-se doar la declarațiile date de cei doi făptuitori, în realitate aveau obligația, conform art.202 cod de procedură civilă să adune probe, arată că aceștia nu și-au îndeplinit rolul activ.
Precizează că d-na procuror general nu a dat dovadă de imparțialitate și a adoptat o atitudine de favorizare a infractorului, deoarece susținerea făptuitorului privitor la valoarea imobilului nu era în legătură cu apărarea și nici necesară cauzei ce i-a fost încredințată. Arată că în cadrul acțiunii civile formulate, cererea de chemare în judecată nu era semnată de către subsemnatul, aceasta fiind făcută de către făptuitor ca urmare a discuției purtată de acesta cu subsemnatul. În acest fel arată că făptuitorul nu și-a îndeplinit mandatul cu bună credință, pe cerere nefiind semnătura petentului și mai mult a stabilit valoarea imobilului, nu după prețuirea subsemnatului. Petentul arată că a evaluat doar bunurile mobile, acestea fiind trecute într-un înscris sub semnătură.
Evaluarea imobilului făcută de făptuitorul este instigatoare la fals pentru că, valoarea imobilului interesa numai în situația în care instanța de judecată constata că acesta nu se poate împărți, și atunci se putea realiza prin vânzarea la tribunal prin licitație.
Petentul arată că d-na procuror general săvârșește infracțiunea de fals intelectual, având în vedere că făptuitorul nu a întocmit raportul de expertiză nr.554/2002 potrivit obiectivelor dispuse de instanța de judecată ci potrivit solicitării făcute de către d-na în întâmpinarea depusă în dosarul nr.8478/2001 al Judecătoriei Brașov. Făptuitorul a refuzat să evalueze cele două loturi de la etaj, pentru a ști mărimea sultei pe care urmau să o achite foștii soți între ei, în funcție de opțiunea pentru lotul de trei sau de două camere, și evaluează apartamentul de la etaj în întregime. Totodată la fila 24 din raportul de expertiză, a menționat în mod abuziv, valoarea de circulație a imobilului, obiectiv care nu a fost admis de instanța de judecată.
Precizează că făptuitoarea a dat dovadă de incompetență crasă în ce privește partajul imobiliar, a stabilit valoarea de circulație a imobilului prin însumarea valorii celor două apartamente și a pronunțat sentința nr.15128/02.12.2002 prin care a fost deposedat și expropriat de cota din imobil în favoarea d-nei.
Face vorbire de declarația dată de făptuitorul la parchet, prin care arată că este o contradicție flagrantă, acesta nu a evaluat cele două loturi de la etaj, deci nu a răspuns la obiectivele stabilite de instanță. Potrivit art.734 cod civil, estimația imobilelor se face de către experți, procesul verbal trebuie să arate bazele estimației, să indice dacă obiectul estimat poate fi comod împărțit și în ce chip, să fixeze în caz de împărțire, fiecare din părțile ce se pot forma, precum și valoarea lor.
Făptuitorul în mod abuziv a stabilit valoarea imobilului.
Potrivit raportului de expertiză nr.554/2002 pentru a realiza o împărțire cât mai echitabilă dar și funcțională a construcției de la etaj, care să răspundă obiectului litigiului, fără a afecta structura de rezistență a construcției, făptuitorul a propus 2 variante, dar revine după șapte ani și arată că nu a evaluat cele două loturi pentru că apartamentul nu putea fi partajat în natură.
Petentul solicită respingerea rezoluției procurorului și să se facă confruntarea, pentru că făptuitorul se contrazice pe sine, și argumentează cu expertiza judiciară întocmită de un expert de la Face vorbire de sentința civilă nr468/A/2003 a Tribunalului Brașov prin care conform expertizelor efectuate în cauza asupra construcțiilor și terenului există posibilitatea partajării în natură a imobilelor, cu respectarea principiului instituit de art.741 Cod civil, acela al neîmbucătățirii peste măsură al bunurilor partajate.
Petentul solicită desființarea celor două rezoluții și trimiterea dosarului la parchet, pentru realizarea de probe, pentru a se lămurii expertiza.
În cadrul obiectivelor stabilite de instanța de judecată nu s-a dispus evaluarea imobilului în întregime.
Falsul intelectual și abuzul în serviciu în formă calificată săvârșite de făptuitoare, sunt date prin faptul că a stabilit valoarea imobilului la l miliard 900 milioane când în realitate conform expertizelor judiciare și extrajudiciare era de 5 miliarde 800 de milioane.
Petentul solicită respingerea rezoluțiilor procurorului și trimiterea dosarului la parchet, cu obligația ca procurorii să probe și pro și contra, să nu se limiteze doar la declarații, cu mențiunea că cei doi făptuitori și au refuzat să dea declarații. Susține și solicită confruntarea directă cu făptuitorii, necesară pentru stabilirea adevărului.
Reprezentantul parchetului solicită respingerea plângerii formulată în cauză împotriva rezoluției dată de procuror și menținută de procurorul general, apreciază că rezoluția dată s-a bazat pe probele administrate în cauză, și în urma coroborării acestora și analizării lor se impunea o soluție de netrimitere în judecată, întrucât din actele depuse la dosar a rezultat că făptuitorii și și-au îndeplinit în mod corespunzător atribuțiile de serviciu. Expertiza efectuată de către făptuitorul a avut în vedere obiectivele stabilite de către instanța de judecată și măsurătorile care le-a efectuat, apreciază că aceștia nu puteau influența în nici un mod pe făptuitoarea în momentul pronunțării sentinței, întrucât instanța în momentul pronunțării hotărârii are în vedere întreg probatoriu administrat în cauză și nu în mod special concluziile dispuse de apărătorul părții adverse. Pentru aceste motive apreciază că soluția de netrimitere in judecată este legală și temeinică și solicită respingerea plângerii formulate.
În replică, petentul susține că s-a vorbit la modul general, nu s-au respectat dispozițiile legale, nu s-au respectat obiectivele dispuse de instanță.
CURTEA,
Constată că, prin plângerea penală înregistrată la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov sub nr. 320/6.11.2008, petentul a solicitat tragerea la răspundere penală a numiților și, pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la fals intelectual, prevăzută de art. 25 Cod penal, raportat la art. 289 Cod penal și, pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual, prevăzută de art. 289 Cod penal, constând în aceea că într-o cauză civilă, în care petentul a avut calitatea de reclamant, avocatul, care îl reprezenta a stabilit o valoare derizorie a imobilului în litigiu, expertul, în cuprinsul expertizei întocmite a menționat calculul valorii de circulație a imobilului, deși în realitate erau prezentate doar valorile de circulație a celor două apartamente. iar prin sentință, judecătorul a afirmat că imobilul a fost evaluat la 1.973.953.430 lei, deși nimeni nu a solicitat acest lucru.
Prin rezoluția nr. 320/11.03.2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de și sub aspectul comiterii infracțiunii de instigare la fals intelectual, prevăzută de art. 25 Cod penal, raportat la art. 289 alin. 1 Cod penal, întrucât fapta reclamată nu există. Totodată s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de pentru comiterea infracțiunii de fals intelectual, prevăzută de art. 289 alin. 1 Cod penal, întrucât fapta reclamată nu există.
Pentru a dispune astfel, procurorul a reținut faptul că expertul, în cadrul expertizei judiciare întocmită în cauza în care petentul avea calitatea de reclamant, a propus o împărțire cât mai echitabilă, dar și o funcționare a construcției de la etaj-două variante, iar pe parcursul proceselor, părțile nu au ridicat obiecțiuni cu privire la acest aspect. Expertiza extrajudiciară la care a făcut referire petentul în plângere a avut în vedere imobilul compus din parte, etaj, pod, subsol, teren construit și neconstruit în suprafață de 500, 04 mp și nu doar însumarea valorii de circulație a parterului și a etajului. Pentru faptul că avocatul reclamantului din procesul civil, nu i-a adus la cunoștință părții pe care a reprezentat-o concluziile expertizei, conform art. 70 din Legea nr. 51/1995, acesta poate răspunde disciplinar. Suma referitoare la valoarea imobilului, menționată de judecătorul în cuprinsul sentinței, este rezultată din raportul de expertiză, prin însumarea valorii de circulație a parterului și etajului.
Prin rezoluția nr. 243/II/2/10.04.2009 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov, a fost respinsă plângerea formulată de petentul împotriva rezoluției de mai sus, care a fost astfel menținută.
În motivarea rezoluției se arată că făptuitorii și și-au îndeplinit atribuțiile de serviciu, niciunul dintre aceștia neinstigând judecătorul cauzei, pe, să comită infracțiunea de fals intelectual, în sensul reținerii de către aceasta a unei stări de fapt necorespunzătoare adevărului. Realizarea unei confruntări între petent și făptuitorul nu era pertinentă și utilă cauzei, nefiind de natură a modifica starea de fapt ce face obiectul dosarului și nici de a determina adoptarea unei soluții.
Împotriva rezoluției de netrimitere în judecată a formulat plângere, conform dispozițiilor art. 278/1 Cod procedură penală, petentul, solicitând admiterea plângerii și trimiterea cauzei procurorului în vederea începerii urmăririi penale față de făptuitori.
În motivarea plângerii petentul arată că soluția de netrimitere în judecată este neîntemeiată pentru faptul că făptuitorii și au refuzat să dea declarații în cauză, cât și pentru faptul că a fost respinsă efectuarea unei confruntări între petent și făptuitorul. Se mai arată că, deși nu a fost stabilit drept obiectiv al expertizei, totuși expertul a menționat valoarea de circulație a imobilului, iar judecătorul prin sentința pronunțată, l-a deposedat practic pe petent de cota de din imobil.
Examinând actele și lucrările dosarului, curtea reține următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată la Judecătoria Brașov sub nr. 8478/2001, reclamantul, prin avocatul său, i-a chemat în judecată pe, și și a solicitat următoarele:
- a se constata că în timpul căsătoriei cu pârâta a dobândit dreptul de proprietate asupra cotei de din imobilul situat în B- înscris în CF 22256 B nr. top 5862/1/2/b/1, în cote de 75% reclamantul și 25 % pârâta;
- a se constata că asupra celeilalte cote de parte din imobil sunt coproprietari pârâții ȘI;
- a se dispune ieșirea din indiviziune prin formarea a trei loturi, locuința de la parter urmând a fi atribuită pârâtelor, iar locuința de la etaj, împărțită în două loturi, unul reclamantei și unul pârâtei;
- a se dispune înscrierea în CF a drepturilor astfel dobândite;
- a se constata că în timpul căsătoriei au dobândit bunurile mobile enumerate în anexa la acțiune;
- a se constata că reclamantul are o cotă de contribuție la dobândirea bunurilor mobile de 75%;
- a se împărți bunurile mobile în două loturi.
Prin sentința nr.15128/02.12.2002 Judecătoria Brașova hotărât următoarele:
- a admis în parte acțiunea depusă și a constatat că și au dobândit în timpul căsătoriei dreptul de proprietate asupra cotei de din imobilul situat în B, str.-.- -, nr.9;
- a constatat că asupra celeilalte cote de parte din imobil sunt coproprietari ȘI;
- a atribuit bunurile menționate la nr.1-10 și 12-54 reclamantului;
- a atribuit pârâtei, cota de parte din același imobil și bunurile mobile de la punctele 55-59 cu obligarea la plata sumei de 491.780.387 lei către reclamant;
- înscrierea în a dispozițiilor instanței.
În dispozitivul sentinței, judecătorul a menționat că valoarea imobilului a fost evaluată la 1.973.958.430 lei, suma fiind rezultată din raportul de expertiză, prin însumarea valorii de circulație a parterului și a etajului.
Raportul de expertiză a fost întocmit de către expertul judiciar și, conform declarației sale, nu a evaluat cele două loturi de la etaj întrucât apartamentul nu era comod partajabil în natură, oferind părților două variante de partaj în natură, urmând ca valoarea fiecărui lot să fie stabilită prin calcul după definitivarea modului de împărțire a locuinței.
Avocatul și-a îndeplinit atribuțiile conform prevederilor Legii nr. 51/1991, evaluarea pe care a făcut-o imobilului în cuprinsul cererii de chemare în judecată neavând relevanță pentru stabilirea valorii imobilului în cadrul partajării acestuia, realizată în final prin sentință, pe baza unei expertize tehnice efectuată de un expert judiciar. Acesta nu a săvârșit nici o faptă prevăzută de legea penală, ci doar a făcut o estimare a valorii imobilului supus partajării, urmând ca valoarea ce va fi avută în vedere la partajul judiciar, să fie stabilită în final printr-o expertiză.
Totodată, expertul judiciar a întocmit expertiza potrivit obiectivelor stabilite de instanță și în conformitate cu materialul documentar avut la dispoziție, îndeplinindu-și corespunzător atribuțiile ce-i revin potrivit legii.
Astfel, activitatea desfășurată de avocatul reclamantului și de expertul judiciar desemnat să întocmească expertiza judiciară în cauza ce a fost soluționată de judecătorul nu se circumscrie nici unei fapte penale și nici instigării la săvârșirea unei fapte penale de către judecător. Judecătorul cauzei nu a realizat nici un fals intelectual, ci a soluționat cauza pe baza probelor administrate, iar nu pe baza concluziilor scrise ale părților și apărătorilor acestora.
Față de aceste considerente, curtea constată că în mod temeinic și legal procurorul a dispus neînceperea urmăririi penale față de cei trei făptuitori, nefăcându-se dovada că faptele reclamate de petent există. Drept urmare, în temeiul art. 278/1 alin. 8 lit. a Cod procedură penală, curtea va respinge ca nefondată plângerea formulată de către petentul și va menține rezoluția nr. 320/11.03.2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov, astfel cum a fost confirmată prin rezoluția Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov.
În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, petentul va fi obligat să plătească statului suma de 250 lei cheltuieli judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea formulată de petentul împotriva rezoluției nr. 320/P/2008 din data de 11.03.2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov, confirmată prin rezoluția nr. 243/II/2/2009 din data de 10.04.2009 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov, pe care o menține.
Obligă petentul să plătească statului suma de 250 lei, cheltuieli judiciare.
Cu drept de recurs în 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 17.08.2009.
PREȘEDINTE GREFIER
- - - -
Red. / 21.09.2009
Dact.DG/ 22.09.2009
- 2 exemplare -
23 2009
Președinte:Elena BarbuJudecători:Elena Barbu
