Plangere impotriva rezolutiei procurorului. Decizia 717/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A II A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
(987/2009)
DECIZIA PENALĂ NR. 717/
Ședința publică de la data de 13 mai 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Viorica Costiniu
JUDECĂTOR 2: Cristina Rotaru
JUDECĂTOR 3: Luciana Mera
GREFIER - - -
.-.-.-.-.-.-.-.-.-.
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - reprezentat prin procuror .
Pe rol soluționarea recursului declarat de petentul, împotriva sentinței penale nr. 172 din data de 30 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Giurgiu - Secția Penală - Cauze Generale în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut in ședință publică au lipsit: recurentul petent, intimații și.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul de către grefierul de ședință, după care:
Curtea, constatând că nu sunt cereri prealabile, apreciază recursul în stare de judecată și acordă cuvântul reprezentantului Parchetului.
Reprezentantul Parchetului, în raport de susținerile pe care petentul le-a formulat în fața instanței de fond, apreciază că hotărârea pronunțată de această instanță este legală și temeinică, așa încât formulează concluzii de respingere a recursului, ca fiind neîntemeiat.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față:
Prin sentința penală nr.172 din 30.03.2009, pronunțată de Tribunalul Giurgiu - Secția Penală, în baza art.2781alin.8 Cod procedură penală, a respins plângerea formulată de petentul împotriva rezoluției din 25.08.2008 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Giurgiu, dată în dosarul nr.64/P/2008, cu obligarea acestuia la 50 lei cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că petentul, domiciliat în G, bd.2. nr.67, județul G, a criticat ca nelegală rezoluția din 25.08.2008 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Giurgiu, dată în dosarul nr.64/P/2008, rezoluție prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de numiții, pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 180 alin. 2. pen. art. 193. pen. și art 254. pen. și, pentru săvârșiră infracțiunilor prev. de art. 180 alin 2. pen. și art. 193. pen.
În motivarea plângerii sale, petentul a arătat că a formulat plângere penală la data de 26.01.2007 pe care a depus-o la organul competent de soluționare, respectiv Parchetul de pe lângă Judecătoria Giurgiu ce a fost înregistrată sub nr.644/P/2007, iar la data de 29.08.2008 a fost modificat numărul trecându-se 64/P/2008 de către un procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Giurgiu.
În plângere, petentul a mai arătat că la data de 25.01.2007, când se afla la intrarea în magazinul G, pârâții au venit la el, l-au agresat fizic și l-au dat afară din magazin, fiind nevoit să sune la 112, la magazin sosind poliția, agentul de poliție trimițându-l la Spitalul G - secția urgențe, pentru a primi îngrijiri medicale, medicul legist eliberându-i certificat medico-legal.
Deși a depus proba cu certificatul medico-legal, această probă nu a fost luată în considerare, precum nici proba cu martora, sau proba video cu imaginile din camera de supraveghere a magazinului
Totodată, petentul a mai arătat că a depus probă relevantă la Prim Procuror, respectiv cartea de vizită a pârâtului, care i-a căzut acestuia când a scos mâna din buzunar, să-l lovească la data de 25.01.2007 ora 15:00, iar pe verso cărții de vizită este scrisul intimatului.
În drept, plângerea a fost întemeiată pe prevederile art. 2781.pr. pen.
Tribunalul reține că prin plângerea înregistrată la Poliția Municipiului G la data de 26.01.2007 sub nr. -, iar la Parchetul de pe lângă Judecătoria Giurgiu la data de 29.01.2007 sub nr. 644/P/2007, petentul a solicitat efectuarea de cercetări în ceea ce-l privește pe numitul, director la acea dată al Magazinului din G, pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 193.pen. art. 250.pen și art. 180 alin 2.pen, acesta agresându-l, amenințându-l și adresându-i injurii, fiind dat afară cu forța din Magazinul în data de 25.01.2007, în jurul orelor 15,00, spunându-i totodată că îl va omorî dacă îl mai prinde în Magazinul, întrucât I-a reclamat la Oficiul pentru Protecția Consumatorului.
Prin plângere, petentul a mai arătat că pe data 25.01.2007, a fost agresat și de numitul, paznic la Magazinul din G, care a fost chemat de numitul și acesta amenințându-l cu moartea, în cazul în care mai intră în Magazinul din G, la magazin fiind chemate și organele de poliție, printre polițiști fiind și numitul, ce a menționat că va merge împreună cu colegul său la cei doi agresori pentru a fi amendați conform Legii 61/1991 republicată - cu suma de 1000 lei fiecare.
Prin declarația dată în fața organelor de cercetare penală la data de 23.03.2007, petentul a arătat că pe data de 25.01.2007, în timp ce se afla în incinta Magazinului din G, împreună cu numita pentru a face cumpărături, a fost agresat de numitul fără nici un motiv, anterior agresiunii la care a fost supus solicitând condica de reclamații, intimatului alăturându-i-se și numitul, paznic la magazin, cei doi dându-l afară din magazin și adresându-i injurii și amenințări cu moartea dacă mai intră în magazin, pe motiv că a primit amendă de 10.000.000. lei (ROL) de la Oficiul pentru Protecția Consumatorului. etentul a mai arătat că datorită agresiunilor la care era supus, a fost nevoit să telefoneze la numărul 112, solicitând prezența unui echipaj de poliție, unul dintre polițiști sfătuindu-l să se prezinte la spital pentru îngrijiri, ceea ce de altfel a și făcut, ulterior prezentându-se și la Serviciul de Medicină Legală
Prin declarația dată în fața organelor de cercetare penală, numita a arătat că pe data de 25.01.2007, în timp ce se afla împreună cu petentul în Magazinul din G pentru a face cumpărături, a observat când acesta din urmă a fost lovit de numitul care apoi l-a scos din magazin pe petent împreună cu paznicul, cu această ocazie fiind și ea agresată, motiv pentru care a formulat și ea plângere împotriva celor doi, înregistrată la data de 29.01.2007.
Din cuprinsul certificatului medico-legal nr. 56/C/30.01.2007 eliberat de Serviciul de Medicină Legală G, rezultă că petentul prezenta la data examinării sale leziuni ce puteau data din 25.01.2007 și care au necesitat pentru vindecare 1-2 zile.
În declarația dată în fața organelor de poliție, intimatul a arătat că cele afirmate de petent în sesizările adresate organelor de cercetare penală nu sunt adevărate, cum nu este adevărat că pe data de 25.01.2007 l-ar fi agresat sau amenințat pe petent sau că ar fi pretins de la vreo angajată a magazinului bani pentru încadrarea în muncă. ntimatul a mai arătat că pe data de 25.01.2007, petentul a fost prezent în Magazinul din G, ocazie cu care acesta i-a solicitat să desfacă contractul de muncă al lucrătoarei, el atrăgându-i petentului atenția să nu mai fotografieze angajații magazinului și să nu-i mai înregistreze cu un reportofon și telefon mobil.
La rândul său, intimatul a arătat că la 25.01.2007 era angajat la Magazinul din G în calitate de paznic și a observat când petentul crea dezordine în magazin, respectiv acesta se certa cu lucrătoarea de la biroul de informații, căreia îi cerea condica de reclamații, motiv pentru care s-a deplasat la cei doi pentru a vedea ce se întâmplă, însă petentul a refuzat să vorbească cu el. n momentul în care a sosit la fața locului, petentul țipa și adresa cuvinte jignitoare conducerii unității, motiv pentru care i-au solicitat acestuia să părăsească incinta magazinului. ntimatul a precizat că nici el și nici nu l-au bruscat sau lovit pe petent, nu i-au adresat cuvinte jignitoare și nici nu l-au amenințat cu moartea.
Martora a arătat că pe 25.01.2007, ea fiind lucrătoare în cadrul Magazinului - raionul mezeluri, petentul s-a prezentat la raionul său, unde a solicitat în valoare de 4 lei, însă martora a învederat că nu a purtat nici o discuție cu acesta, decât cea legată de produsul pe care acesta vroia să îl cumpere și că nu i-a spus petentului că directorul Magazinului - intimatul - i-ar fi pretins o sumă de bani.
Martora a arătat că pe 25.01.2007 petentul i-a solicitat condica de sugestii și reclamații în care acesta și-a notat nemulțumirile după care a înapoiat condica și că ea personal nu a văzut când intimații și l-au invitat pe petent să părăsească magazinul.
Având în vedere dispozițiile art. 62-63.pr.pen. instanța a reținut că din cuprinsul materialului probator administrat în cauză nu rezultă că intimații și ar fi exercitat violențe asupra petentului sau că l-ar fi amenințat cu moartea în timp ce acesta se afla în incinta Magazinului din G la cumpărături.
La dosar se află depus de petent certificatul medico-legal nr. 56/C/30.01.2007, eliberat de Serviciul Județean de Medicină legală G, însă acest certificat medical nu atestă decât faptul că petentul prezenta la data examinării sale medicale leziuni ce au necesitat pentru vindecare 1-2 zile de îngrijiri medicale, acest document medical pentru a servi la aflarea adevărului trebuind să se coroboreze cu celelalte probe administrate în cauză.
Declarațiile petentului nu se coroborează cu fapte sau împrejurări care să rezulte din ansamblul probator administrat în cauză, așa cum cer prevederile art. 75. pr. pen. cu excepția declarației martorei, declarație ce este însă singulară în ansamblul probator administrat în cauză și care nu poate fi reținută de instanță în condițiile în care aceasta a învederat la rândul său că ar fi fost agresată de cei doi intimați împotriva cărora de altfel a și formulat plângere penală înregistrată la organele competente la data de 29.01.2007.
Nu numai că declarația martorei este subiectivă în condițiile în care așa cum s-a arătat și ea a formulat plângere penală împotriva intimaților, dar declarația acesteia nu se coroborează cu declarațiile celor două martore audiate în cauză și anume și.
Din cuprinsul probelor administrate în cauză nu numai că nu rezultă existența în materialitatea lor a faptelor reclamate de petent și prevăzute de art. 193.penal și art. 180 alin. 2.penal, dar, în cauză, nu se poate reține nici existența infracțiunii prev. de art. 254.pen. în sarcina intimatului, martora, martoră la care petentul s-a referit prin plângere că i-ar fi spus că intimatul i-a cerut bani pentru angajare, infirmând cele afirmate de petent.
În ceea ce privește susținerea petentului din plângerea adresată tribunalului potrivit căreia i s-ar fi falsificat numărul dosarului 644/P/2007 cu nr. 64/P/2008, tribunalul reține că este neîntemeiată. Astfel, plângerea formulată de petent împotriva intimaților a fost înregistrată la Poliția Municipiului G la data de 26.01.2007 sub nr. - iar la Parchetul de pe lângă Judecătoria Giurgiu unde a fost înaintată de organele de poliție la data de 29.01.2007 sub nr. 644/P/2007.
Prin cererea de la fila 25 din dosarul nr. 644/P/2007, procurorii, și, ai Parchetului de pe lângă Judecătoria Giurgiu, au declarat că se abțin de la soluționarea dosarului motivat de faptul că petentul a formulat împotriva lor mai multe plângeri penale la Consiliul Superior al Magistraturii și Cu adresa din 05.03.2008, cererea colectivă de abținere a fost înaintată Parchetului de pe lângă Tribunalul Giurgiu. Prin ordonanța nr. 64/P/2008, din 12.03.2008, primul procuror al Parchetului de pe lângă Tribunalul Giurgiua admis cererea de abținere a procurorilor, și.
Ca urmare a admiterii cererii de abținere, dosarul Parchetului de pe lângă Judecătoria Giurgiu nr. 644/P/2008 a fost înregistrat la Parchetul de pe lângă Tribunalul Giurgiu sub nr. 64/P/2008, dosar în care s-a dat rezoluția din 25.08.2008 atacată cu prezenta plângere întemeiată pe art. 2781.pr.pen.
În ceea ce privește susținerea petentului potrivit căreia la dosarul cauzei s-ar afla o probă relevantă în accepțiunea sa și neluată în considerare de procuror, respectiv cartea de vizită a intimatului cu privire la care petentul a susținut că i-ar fi căzut intimatului atunci când l-a agresat pe data de 25.01.2007, tribunalul a reținut că această carte de vizită depusă la dosar de petent nu constituie o probă în sensul prevederilor art. 94. pr. pen.
Referitor la proba cu înregistrările audio și video la care face referire petentul prin plângere, tribunalul a reținut că acestea pot constitui probe numai în condițiile în care sunt respectate prevederile art. 911- 915. pr. pen.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs petentul criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, pe motiv că nu a fost respectată competența de soluționare a cauzei, instanța respingând în mod greșit prin încheierea din 16.02.2009excepția de necompetență materială, că sentința nu este motivată, că instanța nu s-a pronunțat asupra faptei din actul de sesizare și nici asupra probelor pe care petentul le-a invocat, că instanța a încălcat dispozițiile art.3859pct.17 și 18 Cod procedură penală și că la termenul de soluționare a cauzei din 30.03.2009, petentul a fost în imposibilitate de a se prezenta, deoarece la același termen a avut cinci dosare penale la Judecătoria Giurgiu.
În susținerea recursului, recurentul a depus la dosar copiile a cinci citații emise de Judecătoria Giurgiu.
Examinând actele și lucrările dosarului în temeiul art.3856alin.1 și 3 Cod procedură penală, Curtea constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
1. Nu au fost încălcate dispozițiile referitoare la competența de soluționare a plângerii întemeiată pe art.2781Cod procedură penală, deoarece așa cum a reținut și instanța de fond prin încheierea din 16.02.2009, soluționarea unei asemenea plângeri revine instanței de judecată competentă să judece cauza în primă instanță.
Având în vedere soluția atacată de către petent, respectiv rezoluția de neîncepere a urmăririi penale față de numiții - pentru infracțiunile prev. de art.180 alin.2, art.193 și art.254 Cod penal și - pentru infracțiunile prev. de art.180 alin.2 și art.193 Cod penal, sunt aplicabile dispozițiile art.27 pct.1 lit.a Cod procedură penală, potrivit cărora soluționarea cauzelor ce au ca obiect infracțiunea prevăzută de art.254 Cod penal este dată în competența tribunalului.
2. Sentința atacată îndeplinește condițiile prevăzute de art.356 Cod procedură penală, fără să se poată susține că este nemotivată sau că motivarea contrazice dispozitivul.
Astfel, prima instanță a expus în cuprinsul hotărârii care este obiectul cauzei, motivele invocate de petent în plângerea pe care a formulat-o, a expus faptele reclamate de către petent, soluția dată de Parchet, procedând și la analiza probelor, indicând probele pe care își întemeiază soluția și motivele pentru care le-a înlăturat, arătând cu claritate argumentele pentru care a considerat că rezoluția de neîncepere a urmăririi penale este legală și temeinică, apreciind din acest motiv că plângerea petentului nu poate fi admisă.
3. Instanța s-a pronunțat asupra faptelor pentru care au fost efectuate acte premergătoare iar la soluționarea plângerii a avut în vedere și a analizat atât susținerile petentului cât și conținutul tuturor probelor administrate, motiv pentru care Curtea constată că și critica formulată de recurent cu privire la aceste aspecte este neîntemeiată.
Constatările primei instanțe nu vin în contradicție cu conținutul actelor și lucrărilor dosarului, așa încât nu se poate susține că soluția se întemeiază pe o eroare de fapt.
4. Încadrarea juridică reținută de organul de urmărire penală, în raport de care s-au efectuat acte premergătoare, corespunde din punct de vedere al normei de incriminare cu faptele expuse de către petent în plângerea penală, căci acesta a reclamat că a fost agresat și amenințat de către numiții și, iar numitul, directorul unei societăți comerciale, a pretins bani de la numita pentru o angaja, fapte ce corespund infracțiunilor prev. de art.180, art.193 și art.254 Cod penal.
5. Este adevărat că prin copiile citațiilor depuse la dosarul de recurs, recurentul a făcut dovada faptului că în data de 30.03.2009, dată la care s-a soluționat prezenta cauză, a fost citat în alte cinci dosare aflate pe rolul Judecătoriei Giurgiu, în trei dintre ele la ora 8.30, iar în celelalte două la ora 12.00, pe când în cauza de față ședința a început la ora 9.00.
Pe de altă parte, se constată că recurentul nu a înștiințat instanța de fond despre imposibilitatea sa de prezentare, la dosar nefiind depusă vreo cerere a acestuia în sensul amânării cauzei din acest motiv sau, eventual, o cerere de lăsare la urmă a cauzei penale.
În plus, recurentul nu a dovedit că a fost prezent în celelalte cinci cauze penale și că, din acest motiv, nu s-a putut prezenta la soluționarea cauzei de față, după cum nu a dovedit că nu a putut înștiința instanța despre imposibilitatea sa de prezentare, cu atât mai mult cu cât citațiile au fost primite înaintea termenului de judecată.
6. Examinând cauza din oficiu cu privire la temeinicia soluției pronunțată de instanța de fond, Curtea apreciază că nu există motive de admitere a plângerii formulată în temeiul art.2781Cod procedură penală deoarece, raportat la actele și lucrările dosarului, nu rezultă presupunerea rezonabilă că faptele reclamate de petent au fost comise.
Pentru a ajunge la această concluzie, Curtea are în vedere dispozițiile art.63 alin.2 Cod procedură penală, potrivit cărora probele nu au o valoare mai dinainte stabilită, iar aprecierea fiecărei probe se face în urma examinării tuturor probelor administrate, în scopul aflării adevărului.
Astfel, concluziile certificatului medico-legal nu se coroborează cu ansamblul probelor administrate.
Afirmațiile petentului sunt susținute de martora însă, așa cum a reținut și instanța de fond, aceste declarații sunt infirmate de declarațiile martorilor oculari și care, deși confirmă existența unui incident ce a avut loc în magazinul "" împrejurarea că petentul a fost agresat de către vreo persoană, declarații ce se coroborează și cu declrațiile persoanelor învinuite de comiterea faptelor penale, respectiv numiții și. Mai mult, martora a negat și afirmațiile petentului în sensul că directorul magazinului i-ar fi pretins o sumă de bani pentru a fi angajată la respectivul magazin.
La aprecierea probelor, prima instanță a avut în vedere în mod justificat și poziția subiectivă a martorei, care l-a însoțit pe petent și a participat la incident, formulând ea însăși plângere penală împotriva celor doi intimați.
Față de cele reținute, fiind incidente dispozițiile art.10 lit.c Cod procedură penală, ce constituie un impediment pentru începerea urmăririi penale împotriva celor doi intimați, se constată că nu există temeiuri de admitere a plângerii, sentința recurată fiind legală și temeinică.
Drept urmare, în temeiul art.38515pct.1 lit.b Cod procedură penală va respinge recursul ca nefondat și conform art.192 alin.2 Cod procedură penală, va obliga recurentul 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de petentul recurent împotriva sentinței penale nr.172 din 30.03.2009, pronunțată de Tribunalul Giurgiu - Secția Penal.
Obligă petentul la 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 13 mai 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.
Dact. 2 ex./12.06.09
- - jud.
Președinte:Viorica CostiniuJudecători:Viorica Costiniu, Cristina Rotaru, Luciana Mera
